Rampa, iulie 1924 (Anul 7, nr. 2002-2027)

1924-07-02 / nr. 2002

1 ANUL VII No. 2002 BIBMOK­LA,, ASTEA"! SIBIU Miercuri 2 Iulie 1924 Un program țărm în care aflan că: «noul juriu al Salo­nului O­fiţtel ales pentru anul 1925 în persoana *) domnilor pictori... a înaintat domnului ministru al Artelor un memoriu, indicând punc­te din programul lui de lucru, pe baza căruia a obţinut votul colegi­lor lor *)». Era inutilă osteneala domnilor membri din noul juriu al Salonu­lui Oficial, pentru că programul său de lucru este dinainte fixat de regulamentul spionului, tipărit de ministerul Artelor. Şi în Art. 4 şi 5. In regulament scrie: Juriul se ocupă cu: 1. Alegerea lucrărilor ce vor fi expuse; 2. Aranjarea expoziţiei; 3. Tipărirea catalogului. 4. Premierea lucrărilor. 5. Desemnarea lucrărilor ce ur­mează a fi cumpărate de Minister pentru pinacotecile Statului în mar­ginile fondurilor distofuibile. Ea scrie chiar mai departe: «Delegatul Ministerului, în afa­ră de atribuţiile sale ca membru în juriu, mai supraveghează şi a­­plicarea strictă a regulamentului ca reprezentant al autorităţii su­perioare». Ne întrebăm deci, cu drept cu­vânt, ce rost avea «programul» a­­cestui juriu, program pe baza că­ruia zice că a obţinut votul picto­rilor şi sculptorilor? Nu se poate ca membrii acestui juriu să nu fi cunoscut regulamentul în vigoare al Salonului, ci înclinăm a crede că au exploatat numai vinovata de­zinteresare a colegilor lor, susţi­­nând puncte dinainte fixate în a­­tribuţiunile ICTriului. Punctul 1, din sus numitul pro­gram este: „Vom îmbrăţişa cu vederi largi, orice manifestare serioasă artistică, indiferent de genul, şcoala sau gân­­direa artistului­. Pentru orice intelectual conştient aces­t punct din program nu nu­mai că se cuprinde de la sine în orice fel de activitate, dar este o condiţie sine qua non pentru exis­tenţa acestei activităţi. Putea să existe oare un juriu care să oprea­scă numai un anumit fel de ta­blouri pentru o expoziţie oficială? Punctul 2): „Vom strânge laolaltă manifestările de artă ale tuturor co­legilor din provinciile surori alipite.» Art. 1 din regulament spune: «Ministerul­­Cultelor şi Artelor deschide în fiecare an o expoziţie de pictură, sculptură, gravură, ar-­­ chitectură şi artă decorativă a ar­tiştilor în viaţă din România între­gită...» Punctul 3, din programul noului jurius­tVom îndrepta toate privirile noas­tre asupra compoziţiunilor, fie isto­rice, fie din acelea ce vor imprima caracterul nostru....* Ştiau cei ce au alcătuit progra­mul, care este rolul membrilor u­­nui juriu? Aleg ei oare tablourile şi le premiază, după gustul şi inte­resele lor, sau există anumite cri­terii şi anumite interese generale, mai mari, ale propăşirei întregei mişcări artistice a ţărei, după cam­ se îndreaptă? « Punctul 8, din program,­­ acela de a invita şi pe architecţi să ia parte la expoziţie, este şi el cu­prins în regulamentul Salonului O­­ficial. Singurul punct care a scăpat, printr’o regretabilă eroare, celor cari au redactat regulamentul sa­lonului, — este acela prin care pro­gramul noului juriu propune să se piuie câte o expoziţie retrospectivă a operei unui artist dispărut. *) Sublinierile sunt ale redacţiei) Numai că şi de data aceasta el vede lucrurile în mic, şi nu încear­că să stabilească mai întâi princi­piul: câte o expoziţie retrospectivă în fiecare an, ci trece imediat la nume. • E primul juriu, care are năs­truşnica ideie de a-şi alcătui un program, ca şi cum ar porni ca şi conducătorii unui întreg partid po­litic sau ca aceia ai unui Sindicat, să ia d­e asalt puterea, sau să cu­cerească cine ştie ce deziderate oile membrilor ce l’au ales. Ciudată pricepere a atribuţiuni­­lor unui juriu...! Lucifer Cum se scrie Din «Dimineaţa» de Sâmbătă, din ziua de 27 Iunie, trenul de mar­fă No. 8316, lângă staţia Titan de pe linia Bucureşti-Olteniţa, a surprins un nenorocit care se aşezase cu gă­­tul pe linie, cu intenţia de a se si­­nucde, în momentul trecerei trenu­lui.» Odată ce era cu gâtul pe linie, nu vedem de ce ar mai fi fost util să se sinucidă în momentul trecerii trenului. II omora trenul, cu siguranţă ! _ ______ — NI Din «Sentinela», ziar provincial; / tNenorocirea s’a petrecut seara, şi cadavrul nu a fost descoperit decât dimineaţa, la lumina faclelor oame­nilor trimişi în cercetare». Ar fi fost mai logic ca nenoroci­rea să se fi petrecut dimineaţa, şi cadavrul să fi fost găsit seara, dacă e vorba de lumina faclelor! III Din «Dimineaţa» de Sâmbătă, tocarul Dumitru Ion din staţia Ploeşti pe când întorcea acul de la o linie, în ziua de 26 iunie, voind să se ferească de aburul unei locomoti­ve, a fost surprins pe linie de un vagon izolat. Dumitru Ion cu picioa­rele tăiate a fost trimes cu maşina de manevră spre a fi internat în spital.» Să te fereşti de fum şi să te calce un vagon izolat, asta e culmea ghi­nionului! Cât despre faptul că victima a fost trimisă la spital, cu maşina de ma­ne­vă, ne închipuim şi noi că nu s’a dus singur, cu picioarele tăiate! Oja. Ecouri — Ce bine se potriveşte moara a­­ceia de vânt, colo sus pe movilă! în­tâmpind un vânător pe un ţăran din­tr'una din împrejurimile Capitalei. Numai un lucru mă miră... Aţi fi putut aşeza acolo mai multe mori. — Am fi făcut noi şi mai multe, cucoane, răspunse ţranul, dar nu prea bate vântul aşa de tare pe la noi, ca să poată să mişte mai multe mori dintr’o dată. — Inchipueşte-ţi nene! Fiului meu i-au redat, o parte din pedeapsă fiind că s’a purtat bine în închisoare! în­tâmpină devtdzi Nea Ghiţă Ciomag din Tirchileşti pe amicul său Nae Retevei. — Vezi, cumetre, c’am avut drep­tate când îţi spuneam că fii-tu e un băiat foarte cum se cade şi-ţi face onoare, răspunde foarte satis­făcut Nae Retevei. Un foarte cunoscut financiar bucu­reştean citi deunăzi, dimineaţa, la cafea, într’un ziar, o informaţie prin care se anunţa moartea sa. Foarte plăcut impresionat de a­­ceastă informaţe, cunoscutul finan­ciar chemă la telefon pe unul din amici săi intimi şi îl întreabă: — Ai citit în gazetă informaţia prin care se anunţă moartea mea. — Da, răspunse amicul, dar de unde vorbeşti? La Paris, a avut loc zilele trecute o parodie a jocurilor olimpice, or­ganizată de către humorişti. S'a făcut, între altele, în Mont­­martre, o cursă de întrecere pe jos, la care au luat parte humoriştii în costumele cele mai diverse şi mai a­­muzante. Plecarea s-a făcut în mijlocul unui imens hohot de râs, deoarece a fost dată tot de un humorist, care-şi fă­cuse capul lui Tristan Bernard. Cum pistolul nu lău foc, cu toate disperatele apăsături pe cocoș, hu­­moristul în chestie se mulțumi să dea plecarea, strigând : — *Bum /». «CUI 1-0 SPUI ! ?» la Parcul Oteteleşanu toţi trei» însemnări literare Retipăriri Au apărut în ultima vreme nu­meroase ediţii noui ale unor lucrări vechi, fie epuizate, fie imprimate în condiţii mult inferioare valorii lor reale. Au apărut, în special, multe retipăriri din clasicii noştri. Au a­­părut şi nouă ediţii ale unor lucrări, care nu meritau această cinste. Dar, orice pagină tipărită, de carte, înseamnă un mare folos pen­tru cultura noastră, astăzi când chel­tuelile de imprimare şi specula hârtiei sunt pe cale să înăbuşe cu totul vraja cuvântului scris. • Vorbeam de retipărirea clasicilor. Ne gândeam la o nouă ediţie a «Poeziilor» lui Gr. Alexandrescu. E interesantă, pentru isoria noas­tră literară, constatarea că marii noştri împăraţi, care aveau la bază o cultură serioasă, pentru a produce o literatură serioasă, au apărut, din pricina dezordinei şi precipitării, cu care s’a făcut civilizarea noastră, în epoci disparate şi absolut pe neaş­teptate. Nimic în mişcarea noastră literară nu a vestit pe Eminescu. După cum şi Gr. Alexandrescu rămâne un mare izolat în vremea lui. (1832) Fireşte, izolat la noi­*în ţară, fiind că romanticul Gr. Alexandrescu vi­bra la unison cu Lamartine, Musset, Chateaubriand, Hugo, al căror ge­niu era atunci în plină desfășurare. Gr. Alexandrescu a fost un ro­mantic: întreaga lui poezie e plină de durere, de amărăciune, de acel «mal de siecle», care cotropise lite­ratura mondială. Durerea aceasta înveştmânta când forma elegiacă, când pe acea sati­rică, fabulele satirice ale lui Grigore Alexandrescu au rămas definitiv în literatura noastră. De aceea e bine că s’a retipărit cu îngrijire Gr. Alexandrescu, deşi şi ultima ediţie, revăzută şi adnotată de Gârleanu, era destul de intere­­ santă.• Şi fiindcă veni vorba de regreta­tul Emil Gârleanu, a apărut ediţia a doua din povestirile adunate sub titlul: «Nucul lui Odoboc». Schiţele şi nuvelele lui Gârleanu sunt înduioşătoare, în special, prin sensibilitatea delicată a eroilor lor, şi pentru simpatia, pe care o arată autorul—şi ne-o comunică şi nouă— pentru aceste sărmane fiinţe chi­nuite, fie din speţa cuvântătoarelor, fie din aceea a necuvântătoarelor. «Nucul lui Odohoc» cuprinde un şir de astfel de minunate nuvele şi schiţe, adevărate bijuterii literare. Retipărirea lor a fost o operă fru­moasă şi utilă. Tot generaţiei lui Gârleanu apar­ţine şi d. Ion Minulescu, care a fă­cut să apară o a doua ediţie a poe­ziilor apărute sub titlul «De vorbă cu mine însu­mi.» Volumul, foarte frumos tipărit şi legat, vine să împlinească un gol real în vitrina librăriilor noastre. Ne lipsea acest document al începu­­­turilor literaturii modeme la noi. • In sfârşit, d. Horia Furtună face să apară feeria d-sale, «Făt Fru­mos», reprezintată cu un succes dis­cutabil la Teatrul Naţional. Citită, piesa câştigă mult. E multă şi frumoasă literatură într’însa, dar nu e teatru, nu e destulă mișcare. Deaceea spuneam că «Făt Fru­mos» e mai bine să fie citit, decât văzut pe scenă. v. r. AKOKAMBKTBUSi m taxa SM STRĂINĂTATE BH AM ȘASE LUMI TREI LUMI 600 350 **• SM »00­­ao »ANC : «r/U; ReAacfix V*9; A«am1»lstr«tta a^M fNwmvto Mteottoli Bucwcttl, Str. Sirnndav No. 1 3 s r B s ^trettrHe AAnin­toirație­­i Sacovețil, str. Parlamentului No. 3 ttsâm 0- big. % 3 LEI Crestături Caraghioslâcuri Coincidenţele vieţii ne joacă une­ori ciudate renghiuri. Nouă, şi al­tora. Aşa, iată o întâmplare savuroasă, pe care o relatăm spre a trage pre­ţioase concluzii. Ziarele de Sâmbătă seara nu le­­am foiletat decât Luni dimineaţa. Obligaţiile profesionale ne silesc să nu scăpăm nici un număr de ga­zetă, oricum­ ar fi împrejurările în cari am fost împiedecaţi de a le ceti la timp. Şi astfel, am putut gusta cu ne­saţ silogismele reporterilor de fapte diverse, în jurul celor două fioroa­se asasinate din Capitală, al lui Calr şi al tutungiului din Bulevar­dul Carol, după ce asasinii fusese­ră prinşi și după ce s’au reconsti­tuit crimele, cu toate detaliile tra­gice ale odioaselor fapte... Neasemuit de interesante consta­tări.... In special, unul din reporteri, al cărui pseudonim caută să evoace fi­gura polițistului din «Les misé­­rables» de Victor Hugo, pleda, în numărul de Sâmbătă seara al zia­rului său, pentru teoria că atât a­­sasini lui Cair, cât şi cei ai tutun­giului, nu sunt criminali de mese­rie. Explicaţiile sale, întru apăra­rea acestui punct de vedere, erau fireşte destul de plauzibile (deşi riscante), cu câte­va ceasuri înain­te de prinderea bandiţilor, când lu­mea plutea încă într’o nedumerire profundă asupra autorilor crime­lor. După aceea însă, deveneau de un ridicol absolut, dar şi de o lipsă de discreţie, în tratarea argumen­telor, care friza la rândul ei a­­proape crima... Căci a-ţi fi permis să tragi con­cluzii ferme — aşa cum s’a făcut după uciderea lui Cair, — asupra mobilului crimei, în sensul unei drame pasionale, insistând că cel omorât a fost un mare «coureur» şi că numai răzbunarea unei femei înşelate a putut determina violenta lui suprimare, e fără doar şi poate cel puţin o necuviinţă faţă de fami­lia celui dispărut, câte vreme aceas­ta există şi suferă de pe urma dis­pariţiei lui. Trebue să declarăm că ne-a jicnit adânc această lipsă de tact a zia­relor, cari s’au complăcut să se bă­lăcească în noroiul unor atari su­poziţii, când nimic nu le îndrituia în mod serios, dar mai ales când — chiar dacă ar fi avut o bază soli­dă — trebuiau sugerate cel mult la urechea autorităţilor în drept, pen­tru facilitarea cercetărilor, în nici un caz însă clamate în gura mare, cu voluptăţi sadice de răscolire a unor răni proaspete. E o chestie delicată de atitudine profesională, pe care am voi s’o în­­ţeleagă deplin confraţii dela fapte­le diverse, pentru prestigul breslei lor, şi al nostru, al tuturora, în ge­neral... Altminteri ne expunem şi la cara­ghioslâcul pe care l’am semnalat mai sus, cetind ziarele de Sâmbătă seara, cu preţioasele lor «îndru­mări» pentru poliţie, după ce poli­ţia şi-a făcut datoria... Amal nt. Astăzi Parcul Oteteleşanu, orele 9: «Cui i-o spui?» Teatrul Cărăbuş, orele 9: «Vor­ba vine». Teatrul Brezeanu orele 9 şi ju­mătate: «Socrul marchizului». Grădina Jigniţa, orele 9 şi un sfert: «Zi şi noapte». Teatrul Eforiei: «Orfanul Pari­sului». Grădina Cinema Colos: «Orfanul Parisului». Cinema Clasic : «Floarea din Pi­­ccadily». Grădina­ cinema Clasic: «Floa­rea din Piccadilly». Grădina cinema Blanduziei : «Cadavrul viu». Cinema Boulevard-Palace : «Con­tesa din Montmartre». Cinema Pathé-Palace : «Prințesa Savarin». Cinema Lux : «Secretul căsni­ciei». Cinema Select: «Amor şi mi­liarde». Cinema Apollo: «Cadavrul viu» Cinema Frascatti : «Moştenirea unchiului Janei». Cinema Vlaicu : «Căpitan Kidd» Cinema Terra : «Boccacio». Cinema Cercul Militar: «Fata săracă — Fata bogată». Teatrul Majestic : Varietăţi. Binoc­ând actualităţile Numai fapte Armăsarii In Cameră au început să se facă destăinuiri din ce în ce mai grave în sarcina actualului guvern. Aşa, deputatul bucovinean Vasi­le Ungureanu ,,a făcut impresionan­ta comunicare că la herghelia Ră­dăuţi au murit, în mai puţin de trei luni de zile, trei dintre cei mai vestiţi şi mai valoroşi armăsari de prăsilă. Cum ministrul domeniilor n’a pu­tut da imediat o explicaţie faptu­lui, e probabil că se va produce o interpelare. De-acum situaţia guvernului de­vine realmente şubredă. D. Brătia­­nu să-şi facă repede catrafusele. Munteanu. In ediţia specială a ziarelor, cari anunţau de Sâmbătă după a­­miazi prinderea asasinilor lui Cair şi tutungiului din bulevardul Ca­rol, era însemnat şi numele unuia din bandiţi : el era ungurul Mun­teanu din Transilvania. Dacă l-ar fi chemat Moldoveanu şi ar fi fost din Ungaria, desigur că era transilvănean , iar dacă l-ar fi chemat Transilvăneanu și ar fi fost din Muntenia, desigur că era moldovean­­ Fior.

Next