Rampa, august 1924 (Anul 7, nr. 2028-2053)
1924-08-01 / nr. 2028
ANUL VII No. 2028 Vineri 1 August 1924 5 LEI ABONAMENTELE Un an Şase lunii Trei luni Abonamentele ce plătesc înainte ţţ ţţ ţţ Manuscrisele nepublicate se distrug ţţ ţţ Anunciurile se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. IN T A R A 600 Lei 350 Lei 700 Lei IN STRĂINĂTATE 600 Lei SOC Lei 300 Lei Direcţia: Str. Sărindar 7, etajul 1, Telefon 47/35 Redacţia: Str. Sărindar 7, parter.____________________________________________Telefon 159 Administraţia; Str. Parlamentului 2. ____________________ Telefon 25'35 Lumina este viata Purtaţi numai sticle bombate de ochelari ale fabricator şi veţi avea vederea clară Serviţi-vă de produsele acestei fabrici: Aparate fotografice de proiecţiune, Microscoape, benocle de câmp, de teatru, etc cari sunt neîntrecute în calitate şi soliditate. Depozitul şi reprezentanţa generală pentru România HEINRICH EINHORN, Strada Carol 10-12 Patria M’am întâlnit, la Paris şi la Viecu mulţi oameni fără patrie.. Sânt mai ales, ruşi fugiţi de teroarea roşie, unguri fugiţi de teroarea albă. Sânt exilaţi — pentru câtă vreme încă ? şi trăesc cu nostalgia căminului părăsit. — Exilul e mai trist ca moartea! îmi spunea un prieten maghiar, plecat din Budapesta odată cu contele Karoly. Goniţi de la casele lor, unii, alţii năpăstuiţi, la ei în ţară, de o guvernare absolutistă, străină de sufletul general, alţii săraci, nedreptăţiţi, oamenii încep să-şi revizuiască, poate fără voie, sentimentul de patrie . După războiu, mai ales, s’a văzut că n’ajunge, pentru fericirea şi buna înţelegere a popoarelor şi chiar de aceiaşi limbă, simpla înlăturare a unor hotare nedrepte. • Patria, la început, era moşia, locul de la strămoşi cei o sută de kilometri pătraţi ai copilăriei. Romanii au spus, vag, că patria e acolo unde e bine. Cu vremea, ideia a luat o formă mai precisă, oarecum mai idealistă, lărgindu-se : din veacul cruciaţilor până aproape de noi, patria a devenit o religie : marea familie creştină, a cărei Capitală era Ierusalimul. Apoi s’a micşorat, mărginindu-se la graniţile unei naţiuni, în secolu imediat, desmembrându-se. Polonia a ajuns la conştiinţa ei naţională, iar mai târziu, Ialia şi Germania s’au întregit, prin trezirea aceleiaşi conştiinţe. Socialiştii s’au întrebat, ca’n versul lui Catulle Mendes: De ce atâtea patrii Când e un singur cer ? Sub acelaş cer, însă, ei au divizat omenirea în mai multe categorii, creând patria îndeletniciriilor fiecăruia, înfrăţirea muncitorilor din toate ţările, care să se opună internaţionalei capitaliste, universal asociată şi dânsa. Peste graniţi, poetul s’a simţit mai aproape de poet, lucrătorul de lucrător, bancherul de bancher. Cu toată violenta reîntoarcere la naţionalism, provocată de războiu, sau poate tocmai din pricina ei, se pare că această concepţie a patriei va fi întronată în viitor. • Aceste variate forme ale patriei — comunitatea de religie, de limbă şi de interese — au trezit, de-a lungul vremurilor, multe disatrăgri, în sufletele idealiste sau numai ceva mai simţitoare. Rând pe rând, în intimitatea individuală, patria religioasă, naţională şi socialistă au fost abandonate de unii aristocraţi, ne mai corespunzând unei nevoi imediate şi unei complecte libertăţi a gândirei. Instabilitatea formei de patrie— provenită dintr’o mod., artificială ca orice modă — unită cu imperioasa necesitate de a avea un cămin mai larg decât al familiei, va sili pe om să se reîntoarcă la concepţia primitivă, cei o sută de kilometri pătraţi ai copilăriei. Comerţul, milenar cu semenii săi, îl va face, însă, să nu se mărginească spaţiul determinat şi personal al acestei infime părticele a globului ci să-şi aleagă, pe tot cuprinsul pământului peisagiul identic, întocmirea geografică a locului de unde a plecat fiecare. Cel născut pe marginea unui fluviu se va simţi frate bun cu locuitorul de la Don, Nil sau Gange : ei au contemplat aceiaşi succesiune de valuri, şi-au armonizat sufletul în ritmul apelor veşnic călătoare şi au trăit, în funcţia fluviului, începând cu felul de a se hrăni şi sfârşind cu adorarea aceloraşi divinităţi. Oamenii născuţi la poala unui codru vor avea, pe deasupra graniţilor de limbă şi a gradului de civilizaţie al popoarelor respective, acelaş suflet poetic, plin de legendele copilăriei, căci viaţa misterioasă a pădurei trăieşte în fiecare dintre ei. Iată pentru ce visătorul de la Pind se va simţi frate bun cu alemanul născut lângă un isvor, în Pădurea Neagră şi nu va avea nimic comun cu armatorul de la Pireu sau Hamburg. Acelaş e mirosul turmelor şi al fânului, în amurg, acelaş sunetul tălăncilor, pretutindeni, iar marginea de mare e populată cu acelaş vuet şi miros de alge, la toate răspântiile lumei. Copilul crescut pe asfaltul Capitalelor se va simţi atât de bine în haosul Parisului şi nu va avea nimic să spună păstorului taciturn din înălţimile Tirolului. . . Şi peste o mare înseninare să ştii că poţi să î ţi regăseşti oriunde patria, chiar atunci când ai tăi teau exilat. E patria lui Dumnezeu, natura bună şi generoasă, întemeiată pe comunitatea primelor înfiorări, o patrie pe care nu ţi-o poate impune, înstrăinându-te de ea, nici tirania religioasă, nici cea naţionalistă, nici cea socialistă. E patria intimă, pe care o porţi necontenit cu tine şi-o regăseşti, refugiu suprem pe toată rotunzimea pământului, patria fără prejudecăţi. Şi, în prăbuşirea atâtor credinţe, aceasta e suprema consolare... Victor Eftimiu Dialoguri Terenfiada... — Aşa că... Terente? — S’a dus ! — S’a dus î — S’a dus şi orice am face e totul în zadar...,, — Vrea să zică s’au făcut de râs autorităţile.... — Ba bine că nu.„ Ehei ! Să fi fost eu acolo.... — Ce se întâmpla ? — puneam mâna pe Terente... — Fugi, domnule, de aici!... — Eu fug, dar vezi că fuge şi Terente.... — Mă rog, şi ce făceai d-ta ? !— Eu? Foarte simplu... In loc să mobilizez trei divizii, o escadră şi cinci escadrile... — Ce,ai fi făcut ! — Nu. Nu pot să-fi spun. — Mi-e frică să nu.ţi fur ideia? Eu? — In sfârşit ! Ţie ţi-o spun... — Spune... — Mobilizam toate fetele din Brăila !... — Cum îţi închipui că s’ar fi supus ordinului de mobilizare ! — Păi mobilizam numai fetele.... mobilizabile ! — Aha!... Ei și? — Le suiam în lotci și le trimiteam în baltă. — Și pe urmă ? — Știi că Terente e muieratec... — Am auzit !... — Am auzit! — Ei bine, nu se putea să re ft fiecare joi săptămânale ziste acestei invazii. Nu se putea să rămână impasibil la apariţia acestei flote de reprezentante ale sexului frumos — Și atunci ? — Atunci, fără îndoială. Terente ar fi eşit din baltă şi ar fi răpit vreo câteva din ele, iar restul... — Restul ? — Restul sărea pe el, sau mai bine zis, pe ei, fiindcă sunt trei, şi-i lega. Şi aşa mai departe... — Şi tu crezi că.... — Dar nici nu mai încape îndoială.... — Dar dacă... dacă fetele se îndrăgosteau de bandiţi ? Sau, în sfârşit, dacă nu isbuteau să-i lege?. — Atunci puneam să se tragă cu tunurile în baltă... Ca la Austerlitz ! — Dar la Austerlitz era balta îngheţată ! — O îngheţam şi eu... — In miezul verei ? — Păi tu n’ai auzit de fabrici de ghiaţă artificială ! — Ba da... dar din pricina fetelor tu nu crezi că ghiaţa o să se topească ! — Ia lasă-mă, nene, nu mă mai lua aşa.... De toate îţi baţi d-ta joc ! — Ba nu... am vorbit foarte serios.... mai ales... — Mai ales ?... — Mai ales că am şi eu o soluţie. — Ei la să auzim ? — A mea e cu aeroplane — Anume cum ? — Terente e în baltă ? — Este. — Ce e în baltă ! — Terente. — Nu, be ei peşte ! Şi ce se face cu peştele ? — Se mănâncă. — Dar până să se mănânce ? — Se vinde pe greutatea în aer.. — Uf ! Se pescuieşte, domnule, se pescuieşte ! —Aha ! — Ei, atunci trebuie pescuit şi Terente !.... — Adică în loc de fete, să-i trimiţi babe . — Nu! Să se urce un pescar priceput în aeroplan, şi când ajunge peste baltă, să dea drumul unei undiţe mari.... — Ei, şi ? — Şi s’o târască aşa, prin baltă, până ce-l agaţă pe Terente de guler...„ Nu vezi că aşa-l prinde, chiar dacă stă sub apă cu paiul în gură ! — Şi vrei să zici că asta e mai serioasă ? — Decât a ta, sigur !.... — Taci că mor ! — Poţi să râzi d-ta, dar dacă mă ascultau pe mine, îl prindeau. Skanderbeg Ecouri Ziarele franceze înregistrează o foarte nostimă întâmplare din zilele care au precedat demisiunea lui Millerand. Eroul acestei poveşti este deputatul breton. Cadic, un ţăran foarte cumsecade, care apare în costum naţional la şedinţele Parlamentului. Tocmai în momentele când urma să se hotărască în Parlament asupra soartei lui Millerand, deputatul breton primi o telegramă de acasă, prin care era anunţat că i s’a îmbolnăvit grav un viţel. El declară că trebue să plece imediat acasă şi când colegii săi de fracţiune îl conjurară să rămăie, el le spuse: — Un viţel este un lucru scump, şi Millerand o să plece şi fără mine. Şi a avut dreptate. Millerand a părăsit Elyseul, iar Cadic şi-a salvat viţelul. Ludvic alXIV, întreabă într’o zi pe un nobil dela curtea lui, pe care-l ştia foarte ambiţios : — «Vorbeşti limba spaniolă ? — «Nu, Sire ?» — «Păcat! Nobilul îşi închipui că învăţând repede această limbă, ar putea fi numit ambasador la Madrid. îşi dădu toate silinţele şi într’un timp, relativ scurt, învăţă această limbă. — «Sire, am învăţat spanioleşte /», spuse el într’o zi monarhului, plin de speranţe pentru viitorul fericit ce-l aştepta. — «Ai învăţat-o aşa de bine, ca să poţi vorbi şi pricepe ca şi un spaniol şi — «Da, Sire » — «Atunci te felicit ! Ai să poţi să citeşti pe «Don Quichottei în original. Câte femei nu s’ar simţi dezonorate dacă, trebuind să susţină o reputaţie de eleganţă bine stabilită, n’ar putea să arboreze o rochie nouă la anumite momente solemne. Lady Astor, cea mai strălucită din «deputatele» engleze nu se crede obligată să facă schimbări atât de cossitoare. Îmbrăcată cu o rochie de dantelă albă şi cu o pălărie mare verde, ea întâlni, de curând mai mulţi prieteni americani în Camera Comunelor. Cum unul dintr’aceștia o felicită pentru frumoasa ei toaletă, ea isbucni în râs și-i spuse : — E o rochie veche ! o am de trei ani ! Apoi explică pintenilor ei că nuși face decât o singură rochie nouă în fiecare an. — N’am ocazie să le uzez, spuse ea cu un aer gânditor amicilor ei —«•■"■ttx" mm—XT...->— Premieră de Sacha Guitry la Viena, Fraga și București în cursul Viitoarei stagiuni se va da la Kammerspiele din Viena premiera comediei «LT1- ysioniste* de Sacha Guitry în traducerea germană, a scriitorului Benno Vigny cu actorul Leopold Kramer în rolul principal. înainte de a fi jucată la Viena, «L’Ulusioniste se va da, în aceeaş distribuţie la «Neues Deutsches Theater» din Praga. E probabil ca această piesă să fie jucată şi în viitoarea stagiune a teatrului Mic, fiind înscrisă de d. Iancovescu în repertoriul teatrului. Astăzi Parcul Oteteleşanu, orele «Merge strună». Teatrul Cărăbuş orele 9: «Ce are a face?» (cu Prince). Teatrul Brezeanu orele 9 fi jumătate «Avarul». Teatrul Jigniţa, orele 9 fi un sfert: «Iohanisfeuer». Teatrul Eforiei: «Taurul din Oliviera». Grădina Cinema Colos : «Taurul din Oliviera». Cinema Clasic: «Povara Arginţilor». Grădina Cinema Clasic : «Povara Arginţilor». Grădina cinema Blanduziel : «Misterul damei voalate». Cinema Tera: Săptămâna râsului : 5 comedii, 13 acte. Cinema Frascati: «Jacques Landauze». La 1 Septembrie RAMPA se reorganizează îşi VA MARI FORMATUL va avea noui colaboratori dintre fruntaşii literaturii române va da în fiecare zi o pagină de literatură aleasă va da o mare extensiune tuturor rubricelor de: teatru, artă, muzică şi sport va acorda mari premii iuTIVI tuturor cititorilor şi abonaţilor