Rampa, august 1924 (Anul 7, nr. 2028-2053)
1924-08-01 / nr. 2028
ROYAL SHOE 98 Calea Victoriei 98’ (Palatul Băncei Naţiunei) Furnizor al Curţilor Regale Române şi Elene Sfârşit de sezon. — Reducere de preţuri Neîntrecute în soliditate şi eleganţă sunt noile noastre modele de încălţăminte pentru Seară, Stradă, Sport, Plajă, Curse, Voyaj şi Apartament. Evitaţi orice cumpărături de încălţăminte înainte de a ne vizita Rayon special cu încălţăminte de Copii Expediţie în provincie contra ramburs MODELE“ în forme de fetru albe s’a expus la „P I C H” Fabrica Franco-Română de Pălării de Dame Str. Carol 70, intrarea prin Str. Căldărari vis-a-vis de Cofetăria Cretulescu Ea gros En detail Cereţi PASTA DE DINU I Doctor Pekelman cel mai ideal preparat pentru higiena gttrei şi întreţinerea dinţilor. — De vânzare pretutindeni — Reprezentanta genarala „F.MAJO“ Str. 8anii Mărăcine 25 Dacă plecaţi la băi, luaţi măsuri să puteţi ceti zilnic „RAMPA” Abonamentul lunar de vilegiatură costă 60 lei Fonetoaneie „Rampei11 Popasuri de seară O noapte Sa „Valea-seacă“ Se ’noptase. De câteva ceasuri poposeam în casa unor sărmani bătrâni, cari mă primiră cu voe bună să-mi odihnesc o noapte trupul stafidit în podul unei case boereştide la Iaşi, prefăcută în «spital militar». Privind copacii din faţa ferestrelor printre funigeii zgribuli, şi îngheţaţi ce se lipiseră de geamuri, îmi apăreau ca nişte mirese de mahala, împopoţonate cu fel de fel de zorzoane. Fulgii de zăpadă — rome gâturi de soare — osteniţi de lunga călătorie din timpul zilei, înfipţi unu ’n altul, dormeau liniştiţi, cari pe underi apucase noaptea. O noapte senină cu cer de sticlă şi covoare ţesute din petale de crini muiate ’n pulbere de diamante, acoperea «Valea-seacă». In odăiţa hâdă cu tavanul ce semăna cu o femeie însărcinată, cu pereţii putrezi de umezeală, aduşi de spate, mirosind a rânced, şi pe cari şuvoaiele de apă desemnau figuri fără nume, nu pătrundea nici un sgomot care să trădeze viaţa. Răsuflarea celor doi bătrâni culcaţi pe un fel la viţă, dar mai mare, întretăiată din când în când de suspine, avea ceva din fâlfâirea aripelor morţii; îmi părea rău că primisem găzduirea ; aşi fi voit să plec; simţeam că mă ’năbuş ; dar nu ştiam calea. Frica de necunoscut mă ţinea în loc. Dorul de casă mă mâna afară, pe câmpiile înzăpezite. Gândurile mi se isbeau înebunite de pereţii umezi neîndrăsnind să sboare nici ele peste drumurile adormite sub zăpadă ; dar inima mă tot lovea între coaste făcându-mi semn să plec. Linişte... o linişte care te doare, te apasă şi-ţi strânge sufletul ca în cleşte, luase tot satul în braţe, strângându-l, voind parcă să-i sece şi ultima suflare ce mai avea în el, şi astfel, să-i schimbe «porecla în renume». Mi-era necaz pe cei doi bătrâni cari dormeau. «Dorm, de ce dorm, şi, mai ales cum pot dormi ! Oare liniştea de mormânt oare mă chinueşte n’a pătruns până ’n sufletele lor ? Şi, dacă da, atunci, de ce nu se svârcolesc în aşternut, ca nişte îngropaţi de vii !»... Cam aşa murmuram, printre dinţi, când urletul unui lup înfometat îmi sgâlţâi inima, înăbuşindu-mi ultimele silabe. Spiritul tău veghia, se ’nvârtea poate în loc la vreo răspântie, aşteptându-mă, să-i potolesc foamea, şi, murmuram murmuram contra celor ce mă adăpostise. Mi-era ruşine de mine şi, sunt sigur, că mă aprinsesem la faţă, ca un copil, când îl prinzi cu minciuna. Ecoul urletului în noapte făcea liniştea înfricoşătoare. Sgomotele valurilor de zăpadă ce cădeau de prin vârfurile copacilor, semănau cu sgomotele bolovanilor de pământ ce cad pe capacul unui sicriu alea închis. Tăcerea nopţii de iarnă, îngropată în «Valea-seacă», înfuriată de sgomotele funebre rânjea fioros... O cunună împletită din cărbuni aprinşi mi-apăsa fruntea... O umbră ce semăna cu mine, încremenise într’un colţ... Un şoarece speriat de mogâldeaţa neagră se ascundea sub laviţă... Mă reped la fereastră şi cu o mişcare bruscă o deschid. Un val dezăpadă desprinzându-se dintre giurgiuvele mă lovi peste obraji — fu ca o mână catifelată de fată dar rece ca de mort. Un fior mă făcu să mă scutur şi câteva picături — lacrimi de zăpadă — se rostogoliră de pe umerii obrajilor pălmuiţi, oprindu-se în bărbia ce trebumra uşor. Mă mustrase valul, eram încredinţat, dar nu ştiam pentru ce. «Oare pentru că-i stricasem somnul sau pentru că liniştea nopţii, binefăcătoare pentru cei osteniţi mă înfricoşa !»... ■ După puţină chibzuială mi-am spus că pentru cea din urmă şi hotărâsem să fiu cuminte. Valul de zăpadă mă făcuse filosof. Dar ca mai toate teoriile filosofice şi a mea urma să se împotmolească la un punct, adică să se nască o alta care să o doboare. Tocmai când reuşisem să-mi liniştesc simţurile, asigurându-le că aşa trebuie să fie că aşa e la «Valea seacă», noaptea, singuri într’o odăiţă — pă bătrâni nu-i socoteam, de vreme ce dormeau — şi când liniştea odăiţei începuse chiar să-mi placă, de-odată, aşa din senin, un clopoţel, o contra-teorie, un clopoţel cu sunete repezit, nervoase, născut din coapsa tăcerii, venea să-mi doboare întreaga filosofie. Semăna cu zornăitul unui ceas deşteptător. Mă uit să văd ceasul căruia, mă gândeam, că nu-i luasem încă seama şi nu văd nimic , dar de auzit îl auzeam. Mă gândeam iar, că ţăranii, nu prea au nevoe de deşteptător, deci n’avea ce căuta acolo. Nu-l mai auzeam tăcuse. «Mi s’a părut», mi-am spus, asigurat de adevărul filosofiei mele: noaptea e bună tăcerea. Oboseala mă ajunsese. Drumul cu picioarele dela Iaşi la «Valea-seacă», iarnă, nu e tocmai lesnicios, şi cât mai aveam încă de întins a doua zi până la Roman... Laviţa mă aştepta. Şi-apoi un fel de candelă de tablă, sau mai bine zis, un ibric fără coadă, înfipt în perete, la căpătâiul laviţei, jucându-şi flacăra bolnăvicioasă pe velinţa cu care aveam să mă acopăr, mi-aducea aminte de o zicală veche, românească: «îţi face patul cu ochiul». O clipă mai târziu eram pe laviţă. Nu ştiu ce mă oprea să mă desbrac... îmi fac mantaua sul, o pun sub cap, întind picioarele şi închid ochii. Candela începu să sfârâie. Un strop de răpită fierbinte îşi luă direcţia obrazului meu şi.... plici, a doua palmă pe care o primeam în seara aceea. Drept să vă spun cea de a doua m’a cam supărat, ustura. Căutai să-mi găsesc vreo vină şi pentru palma candelii şi nu-mi găsii. Mai târziu am înţeles că şi ea avea dreptate, îşi avea şi ea filosofia ei. In clipa aceea însă, eram foarte supărat pe candelă. Şi-apoi nici nu-i înţelegeam rostul, acolo unde era cocoţată, neînsoţită de icoană. Opaiţul care-şi scotea limba galbenă din gura cu buze cătrănite a pretelui opus, ar fi luminat îndeajuns. Ce mai era nevoe să-mi ardă candela la cap, ca la morţi ? ! Tocmai mă pregăteam s’o sting, când... zrrrrr... deşteptătorul ! De astă dată, mai puternic şi mai nervos. Portia de aer ce luasem în gură să sting candela îmi făcuse gura minge, în timp ce nemişcat, cu urechi de iepure, ascultam de unde vine sgomotul. A trebuit să-i dau drumul aerului, ca să nu mă înăbuş. Candela ardea... clopoţelul zamr.„ Sar de pe laviţă şi încep să cant, nici urmă de ceas. Bătrânii dormeau, mi-era milă să-i scol. (Va urma). rampa: Vineri, 1 August 1924 RAMPS-SPORT înscrieri ZIUA XXXIV Duminică 3 August 1924 I WELTER-HANDICAPUL No. 2 Dist. 1500 m. 20.000 lei Borchtold, Mackante, Bözsi, Vicleim, Furtuna, Gărgăun, Redivivus_ Deepdale, Coco V, Alvitzica, Mândrulița, Oţel, Săftica II, Siroco, Buciuc, Edina, Of!, Arnăut, Baronin, Tufan, Inka, Simplesse, Chevalier, Norocul Meu, Clairette, Dragostea, Robertas, Porumbița Prosti, Villageoise, Filaret, Dar, Fuior, Kubana. IL H-PIJL 2-ANILOR No. 3 Dist. 900. Lei 33.000 Aba!, Dante, Debzeg, Doping, Medalion, Plevna, Laocoon, Buibica, Rendez-Vons, Vladimir, Hedwig, Lophophore, Galante, Leuştean necalif. III. PR. No. 3 Dist 1600 m. 40000 Lei Berchtold, Méchante, Bözsi, Redivivns, Deepdale, Affi, Hora Mândrulița, Săftica H, Veveriţa, Buciuc, Edina, Arnăut, Tufan, Tribun, Voinien, Laughing Cavalier, Cîairett© Dragostea, Confidens. IV. PR. No. 3 al 2 anilor. Dist 1000 m. Lei 40.000 Coriolan, Xenia, Delczeg, Caraiman, Kilia, Lugos, Mudania, Mid Night, Teddy, Odette. V. H-P DE GARDURI No. 1. Dist. 3200 m. Lei 26.700 Vicleim, Furtuna, Mureş, Vive la France, Firicel, Baronin, Grevist, Tribun, Codford Clăirette, Osicseri, Thann, Markomanne, Idylla, Prosit, Radu, Saint-Omer. VI. PR. DOROHOI H-P. Dist. 1500. Lei 15.000 Bătăuş, Centurion Molodoi, Cinei Cinei, Fericit Logofăt, Ofelia, Valomaş, Don,Pedro, Fulger, GLaşatar, Iazmn, Jigania, Lastoşca, Otto, Pallas, Texas, Saphir, Scomoroh, Zapros- Tisa, Zima. VII. PR. ULMENI H-P. Dist. 1000. Lei 15.000 Fusta, Gorgota, Hârtop, Dulcet, Orman, Emigrant, Dani, Dani, Flora d’Alba. în noaptea creerurii... Sa prăbuşit, în noapte, o podoabă Clădită 'n praf diamantat de vise... Un gând curat, un vierme îl ucise... Hâd, sugrumându-1 fără nici o grabă... S’au prăbuşit în noapte mari palate Stafii blestem pe cel ce le amăgise... Aleargă prin ruinele de vise Şi se topesc, în ceţi desfăşurate Din funduri oarbe şi necunoscute Din tainiţele, împietrite ’nchise, Huruituri prelungi, vibrând pierdute. Jelese ca după-un prăvălit în abia 3, S’a dărâmat, în noapte, o podoabă S’au dărâmat măreţele palate... ...Abia mai văd, fantomele ’ntristate, Oloagă, cum nădejdea o duc in roabă... Victor Sângera Ce se vorbeşte în lume AL DOILEA LANDRU! Memoria lui Landru se vede că a fost sortită să nu dispară atât de repede după cum se credea! Criminalul francez care a pasionat un an întreg opinia publică unanimă şi-a lăsat descendenţi demni de trecutul său glorios! S’a vorbit cu multă aprindere zilele acestea la Paris de descoperirea senzaţională a unei noui crime monstruoase săvârşită într’o vilă din împrejurimile Parisului. Două femei tinere, soţia şi amanta unui aventurier, au fost găsite tăiate în bucăţele iar organele interne fierte şi îngropate în grădină. Ancheta şi urmăririle continuă iar Landru al II-lea a dispărut! PROPAGANDE FEMENISTE O îndrăcită femenistă engleză Suzon Laurence duce de la o vreme înParlamentul Britanic o activă campanie pentru sufragiul femeilor. La una din aceste destul de interesante şedinţe un deputat a vorbit cu patimă de lipsa de energie în munca femeii. — Este o calomnie nedreaptă, a răspuns indignată Miss Laurence, femeile muncesc tot atât de mult ca şi bărbaţii şi ca supremă dovadă am să vă istorisesc o întâmplare recentă. «Am cunoscut în copilărie un inginer pe care însă l-am pierdut multă vreme din vedere. Bietul om a suferit o dezastruoasă pierdere de avere și s’a văzut într’o bună zi la bătrâneţe, constrâns să intre ca servitor la un hotel, unde face serviciul penibil de a mătura,, şterge și freca parchetele». — Este o muncă cam obositoare, i-am spus eu, compătimitoare. — Oh ! da, a exclamat atunci el. Nu este o muncă de bărbat, e o muncă de femee ! Iată dar domnilor, cum se spune de noi că nu facem aproape nimic ? ! a conchis feminista engleză. Un turneu al orchestrei filarmonice din New-York Orchestra filarmonică din New-York de sub conducerea celebrului dirijor Walter Damrosch, va da în cursul lui Ianuarie viitor, o serie de Concerte în Cuba. Programul acestui turneu cuprinde patru coincerte la Havana, după care orchestra va reveni la New-York, urmând să dea apoi o serie de concerte in Statele din Sudul confederației Nord-Americane. „Rampa“ în provincie calimaneşti Festival Din iniţiativa unui comitet de organizare şi în folosul Institutului de Educaţie fizică, a avut loc joi seară, un reuşit festival artistic la care şi-au dat concursul câţiva artişti şi mai mulţi amatori. D-l Niculescu-Basu, a cântat cu arta-i cunoscută, „arta calomniei“, iar d-şoara Mioara Iliescu, de la teatrul Naţional, a entuziasmat auditoriul prin felul cum a recitat „Ispita“ de Coşbuc şi mai ales „Povestea mărgăritarului“ de V. Eftimiu. îndelungate aplauze şi numeroase flori au răsplătit pe tânăra şi talentata artistă. D-şoara Tincă ne-a dovedit în „aria Santuzzei“, că vocea D-sale posedă frumoase calităţi cu deosebire în registrul de sus. Dintre amatori, pe lângă d-l Neagu Boerescu cunoscutul şi preţuitul „diseur“, s’a relevat d-ra Paulina Cavallioti o apreciată şi valoroasă pianistă, d-l Carol Necci, care a executat la chitară, cu multă artă o serenadă italiană şi un intermezzo turcesc, şi d-l maior Cantea, care a deschis serbarea prin două foarte reuşite recitări din Ranetti şi Topârceanu. După festival a urmat dans. D. B.’