Rampa, august 1924 (Anul 7, nr. 2028-2053)

1924-08-01 / nr. 2028

ROYAL SHOE 98 Calea Victoriei 98’ (Palatul Băncei Naţiunei) Furnizor al Curţilor Regale Române şi Elene Sfârşit de sezon. — Reducere de preţuri Neîntrecute în soliditate şi eleganţă sunt noile noa­stre modele de încălţă­minte pentru Seară, Stra­dă, Sport, Plajă, Curse, Vo­­yaj şi Apartament. Evitaţi orice cumpărături de încălţăminte înainte de a ne vizita Rayon special cu încălţă­minte de Copii Expediţie în provincie contra ramburs MODELE“ în forme de fetru albe s’a expus la „P I C H” Fabrica Franco-Română de Pălării de Dame Str. Carol 70, intrarea prin Str. Căldărari vis-a-vis de Cofetăria Cretulescu Ea gros En detail Cereţi PASTA DE DINU I Doctor Pekelman cel mai ideal preparat pentru higiena gttrei şi întreţinerea dinţilor. — De vânzare pretutindeni — Reprezentanta genarala „F.MAJO“ Str. 8anii Mărăcine 25 Dacă plecaţi la băi, luaţi măsuri să puteţi ceti zilnic „RAMPA” Abonamentul lunar de vilegiatură costă 60 lei Fon­etoaneie „Rampei11 Popasuri de seară O noapte Sa „Valea-seacă“ Se ’noptase. De câte­va ceasuri poposeam în casa uno­r sărmani bătrâni, cari mă primiră cu voe bună să-mi odih­nesc o noapte trupul stafidit în po­dul unei case boereşti­­de la Iaşi, prefăcută în «spital militar». Privind copacii din faţa ferestre­lor printre funigeii zgribuli,­ şi în­­gheţaţi ce se lipiseră de geamuri, îmi apăreau ca nişte mirese de ma­hala, împopoţonate cu fel de fel de zorzoane. Fulgii de zăpadă — rome gâturi de soare — osteniţi de lun­ga călătorie din timpul zilei, înfip­ţi unu ’n altul, dormeau liniştiţi, cari pe underi apucase noaptea. O noapte senină cu cer de sticlă şi covoare ţesute din petale de crini muiate ’n pulbere de diamante, a­­coperea «Valea-seacă». In odăiţa hâdă cu tavanul ce se­­măna cu o femeie însărcinată, cu pereţii putrezi de umezeală, aduşi de spate, mirosind a rânced, şi pe cari şuvoaiele de apă desemnau fi­guri fără nume, nu pătrundea nici un sgomot care să trădeze viaţa. Răsuflarea celor doi bătrâni cul­caţi pe un fel la viţă, dar mai mare, întretăiată din când în când de sus­pine, avea ceva din fâlfâirea ari­pelor morţii; îmi părea rău că primisem găz­duirea ; aşi fi voit să plec; sim­ţeam că mă ’năbuş ; dar nu ştiam calea. Frica de necunoscut mă ţi­nea în loc. Dorul de casă mă mâna afară, pe câmpiile înzăpezite. Gân­durile­ mi se isbeau înebunite de pe­reţii umezi neîndrăsnind să sboare nici ele peste drumurile adormite sub zăpadă ; dar inima mă tot lo­vea între coaste făcându-mi semn să plec. Linişte... o linişte care te doare, te­ apasă şi-ţi strânge sufletul ca în cleşte, luase tot satul în braţe, strângându-l, voind parcă să-i sece şi ultima suflare ce mai avea în el, şi astfel, să-i schimbe «porecla în renume». Mi-era necaz pe cei doi bătrâni cari dormeau. «Dorm, de ce dorm, şi, mai ales cum pot dormi ! Oare liniştea de mormânt oare mă chinueşte n’a pă­truns până ’n sufletele lor ? Şi, dacă da, atunci, de ce nu se svâr­­colesc în aşternut, ca nişte îngro­­paţi de vii !»... Cam aşa murmuram, printre din­ţi, când urletul unui lup înfometat îmi sgâlţâi inima, înăbuşindu-mi ultimele silabe. Spiritul tău ve­­ghia, se ’nvârtea poate în loc la vre­o răspântie, aşteptându-mă, să-i potolesc foamea, şi, murmuram murmuram contra celor ce mă adă­postise. Mi-era ruşine de mine şi, sunt sigur, că mă aprinsesem la faţă, ca un copil, când îl prinzi cu minciuna. Ecoul urletului în noapte făcea liniştea înfricoşătoare. Sgomo­tele valurilo­r de zăpadă ce cădeau de prin vârfurile copacilor, semă­nau cu sgomotele bolovanilor de pământ ce cad pe capacul unui si­criu alea închis. Tăcerea nopţii de iarnă, îngropată în «Valea-seacă», înfuriată de sgo­motele funebre rânjea fioros... O cunună împletită din cărbuni a­­prinşi mi-apăsa fruntea... O umbră ce semăna cu mine, încremenise în­­tr’un colţ... Un şoarece speriat de mogâldeaţa neagră se ascundea sub laviţă... Mă reped la fereastră şi cu o mişcare bruscă o deschid. Un val de­­zăpadă despri­nzându-se dintre giurgiuvele mă lovi peste obraji — fu ca o mână catifelată de fată dar rece ca de mort. Un fior mă făcu să mă scutur şi câte­va pică­turi — lacrimi de zăpadă — se ros­togoliră de pe umerii obrajilor păl­muiţi, oprindu-se în bărbia ce treb­umra uşor. Mă mustrase valul, eram încre­dinţat, dar nu ştiam pentru ce. «Oare pentru că-i stricasem somnul sau pentru că liniştea nopţii, bi­nefăcătoare pentru cei osteniţi mă înfricoşa !»... ■ După puţină chibzuială mi-am spus că pentru cea din urmă şi hotărâsem să fiu cuminte. Valul de zăpadă mă făcuse filo­sof. Dar ca mai toate teoriile filo­sofice şi a mea urma să se împot­molească la un punct, adică să se nască o alta care să o doboare. Toc­mai când reuşisem să-m­i liniştesc simţurile, asigurându-le că aşa tre­buie să fie că aşa e la «Valea sea­că», noaptea, singuri într’o odăiţă — pă bătrâni nu-i socoteam, de vreme ce dormeau — şi când liniş­tea odăiţei începuse chiar să-mi placă, de-odată, aşa din senin, un clopoţel, o contra-teorie, un clopo­ţel cu sunete repezit, nervoase, năs­cut din coapsa tăcerii, venea să-mi doboare întreaga filosofie. Semă­­na cu zornăitul unui ceas deştep­tător. Mă uit să văd ceasul căruia, mă gândeam, că nu-i luasem încă seama şi nu văd nimic , dar de auzit îl auzeam. Mă gândeam iar, că ţăranii, nu prea au nevoe de deşteptător, deci n’avea ce căuta acolo. Nu-l mai auzeam tăcuse. «Mi s’a părut», mi-am spus, asigu­­rat de adevărul filosofiei mele: noaptea e bună tăcerea. Oboseala mă ajunsese. Drumul cu picioarele dela Iaşi la «Valea-sea­că», iarnă, nu e tocmai lesnicios, şi cât mai aveam încă de întins a doua zi până la Roman... Laviţa mă aştepta. Şi-apoi un fel de candelă de tablă, sau mai bine zis, un ibric fără coadă, înfipt în perete, la căpătâiul laviţei, jucân­­du-şi flacăra bolnăvicioasă pe ve­­linţa cu care aveam să mă acopăr, mi-aducea aminte de o zicală ve­che, românească: «îţi face patul cu ochiul». O clipă mai târziu eram pe la­viţă. Nu ştiu ce mă oprea să mă desbrac... îmi fac mantaua sul, o pun sub cap, întind picioarele­ şi închid o­­chii. Candela începu să sfârâie. Un strop de răpită fierbinte îşi luă di­recţia obrazului meu şi.... plici, a doua palmă pe care o primeam în seara aceea. Drept să vă spun cea de­ a doua m’a cam supărat, ustu­ra. Căutai să-mi găsesc vre­o vină şi pentru palma candelii şi nu-mi găsii. Mai târziu am înţeles că şi ea avea dreptate, îşi avea şi ea fi­­losofia ei. In clipa aceea însă, eram foarte supărat pe candelă. Şi-apoi nici nu-i înţelegeam rostul, acolo unde era cocoţată, neînsoţită de icoană. Opaiţul care-şi scotea lim­ba galbenă din gura cu buze cătră­nite a pretelui opus, ar fi luminat îndeajuns. Ce mai era nevoe să-mi ardă candela la cap, ca la morţi ? ! Tocmai mă pregăteam s’o sting, când... zrrrrr... deşteptătorul ! De astă dată, mai puternic şi mai ner­vos. Portia de aer ce luasem în gură să sting candela îmi făcuse gura minge, în timp ce nemişcat, cu urechi de iepure, ascultam de un­de vine sgomotul. A trebuit să-i dau drumul aerului, ca să nu mă înăbuş. Candela ardea... clopoţelul zamr.„ Sar de pe laviţă şi încep să cant, nici urmă de ceas. Bătrânii dormeau, mi-era milă să-i scol. (Va urma). rampa: Vineri, 1 August 1924 RAMPS-SPORT înscrieri ZIUA XXXIV Duminică 3 August 1924 I WELTER-HANDICAPUL No. 2 Dist. 1500 m. 20.000 lei Borchtold, Mackante, Bözsi, Vicleim, Furtuna, Gărgăun, Re­divivus_ Deepdale, Coco V, Al­­vitzica, Mândrulița, Oţel, Săf­­tica II, Siroco, Buciuc, Edina, Of!, Arnăut, Baronin, Tufan, Inka, Simplesse, Chevalier, No­rocul Meu, Clairette, Dragos­tea, Robertas, Porumbița Pro­sti, Villageoise, Fi­laret, Dar, Fuior, Kubana. IL H-PIJL 2-ANILOR No. 3 Dist. 900. Lei 33.000 Aba!, Dante, Deb­zeg, Do­ping, Medalion, Plevna, Lao­­coon, Buibica, Rendez-Vons, Vla­dimir, Hedwig, Lophophore, Galante, Leuştean necalif. III. PR. No. 3 Dist 1600 m. 40000 Lei Berchtold, Méchante, Bözsi, Redivivns, Deepdale, Affi, Ho­ra Mândrulița, Săftica H, Ve­veriţa, Buciuc, Edina, Arnăut, Tufan, Tribun, Voinien, Lau­ghing Cavalier, Cîairett© Dra­gostea, Confidens. IV. PR. No. 3 al 2­ anilor. Dist 1000 m. Lei 40.000 Coriolan, Xenia, Delczeg, Ca­raiman, Kilia, Lugos, Muda­­nia, Mid Night, Teddy, Odette. V. H-P DE GARDURI No. 1. Dist. 3200 m. Lei 26.700 Vicleim, Furtuna, Mureş, Vi­ve la France, Firicel, Baronin, Grevist, Tribun, Codford Clăi­­rette, Osicseri, Thann, Marko­manne, Idyll­a, Prosit, Radu, Saint-Omer. VI. PR. DOROHOI H-P. Dist. 1500. Lei 15.000 Bătăuş, Centurion Molodoi, Cinei Cinei, Fericit Logofăt, O­fel­ia­, Valomaş, Don­,­­Pedro, Fulger, GLaşatar, Iazmn, Jiga­­nia, Lastoşca, Otto, Pallas, Te­xas, Saphir, Scomoroh, Zapros- Tisa, Zima. VII. PR. ULMENI H-P. Dist. 1000. Lei 15.000 Fusta, Gorgota, Hârtop, Dul­­cet, Orman, Emigrant, Dani, Dani, Flora d’Alba. în noaptea creerurii... Sa prăbuşit, în noapte, o pod­oabă Clădită 'n praf diamantat de vise... Un gând curat, un vierme îl ucise... Hâd, sugrumându-1 fără nici o grabă... S’au prăbuşit în noapte mari palate Stafii blestem pe cel ce le­ amăgise... Aleargă prin ruinele de vise Şi se topesc, în ceţi desfăşurate Din funduri oarbe şi necunoscute Din tainiţele, împietrite ’nchise, Huruituri prelungi, vibrând pierdute. Jelese ca după-un prăvălit în ab­ia 3, S’a dărâmat, în noapte, o pod­oabă S’au dărâmat măreţele palate... ...Abia mai văd, fantomele ’ntristate, Oloagă, cum nădejdea o duc in roabă... Victor Sângera Ce se vorbeşte în lume AL DOILEA LANDRU! Memoria lui Landru se vede că a fost sortită să nu dispară atât de repede după cum se credea! Criminalul francez care a pasionat un an întreg opinia publică una­nimă şi-a lăsat descendenţi demni de trecutul său glorios! S’a vor­bit cu multă aprindere zilele aces­tea la Paris de descoperirea sen­zaţională a unei noui crime mon­struoase săvârşită într’o vilă din împrejurimile Parisului. Două fe­mei tinere, soţia şi amanta unui a­­venturier, au fost găsite tăiate în bucăţele iar organele interne fier­te şi îngropate în grădină. Ancheta şi urmăririle continuă iar Landru al II-lea a dispărut! PROPAGANDE FEMENISTE O îndrăcită femenistă engleză Suzon Laurence duce de la o vre­me în­­Parlamentul Britanic o ac­tivă campanie pentru sufragiul fe­meilor. La una din aceste destul de interesante şedinţe un deputat a vorbit cu patimă de lipsa de e­­nergie în munca femeii. — Este o calomnie nedreaptă, a răspuns indignată Miss Laurence, femeile muncesc tot atât de mult ca şi bărbaţii­­ şi ca supremă dova­dă am să vă istorisesc o întâmpla­re recentă. «Am cunoscut în copilărie un in­giner pe care însă l-am pierdut mul­tă vreme din vedere. Bietul om a suferit o dezastruoasă pierdere de avere și s’a văzut într’o bună zi la bătrâneţe, constrâns să intre ca servitor la un hotel, unde face ser­viciul penibil de a mătura,, şterge și freca parchetele». — Este o muncă cam obositoare, i-am spus eu, compătimitoare. — Oh ! da, a exclamat atunci el. Nu este o muncă de bărbat, e o muncă de femee ! Iată dar domni­lor, cum se spune de noi că nu fa­cem aproape nimic ? ! a conchis fe­minista engleză. Un turneu al orches­trei filarmonice din New-York Orchestra filarmonică din New-York de sub conducerea celebrului dirijor Walter Dam­­rosch, va da în­ cursul lui Ia­nuarie viitor, o­ serie de Concer­te în Cuba. Programul acestui turneu cu­prinde patru coincerte la Hava­na, după care orchestra va reveni la New-York, urmând să dea apoi o serie de concerte in Statele din Sudul confedera­ției Nord-Americane. „Rampa“ în provincie calimaneşti Festival Din iniţiativa unui comitet de orga­nizare şi în folosul Institutului de E­­ducaţie fizică, a avut loc joi seară, un reuşit festival artistic la care şi-au dat concursul câţiva artişti şi mai mulţi amatori. D-l Niculescu-Basu, a cântat cu arta-i cunoscută, „arta ca­lomniei“, iar d-şoara Mioara Iliescu, de la teatrul Naţional, a entuziasmat au­ditoriul prin felul cum a recitat „Is­pita“ de Coşbuc şi mai ales „Po­vestea mărgăritarului“ de V. Eftimiu. îndelungate aplauze şi numeroase flori au răsplătit pe tânăra şi talentata artistă. D-şoara Tincă ne-a dovedit în „aria Santuzzei“, că vocea D-sale posedă frumoase calităţi cu deosebire în registrul de sus. Dintre amatori, pe lângă d-l Neagu Boerescu cunoscutul şi preţuitul „diseur“, s’a relevat d-ra Paulina Cavallioti o apreciată şi va­loroasă pianistă, d-l Carol Necci, care a executat la chitară, cu multă artă o serenadă italiană şi un intermezzo turcesc, şi d-l maior Cantea, care a deschis serbarea prin două foarte reu­şite recitări din Ranetti şi Topâr­­ceanu. După festival a urmat dans. D. B.’

Next