Rampa, iunie 1925 (Anul 8, nr. 2278-2300)

1925-06-11 / nr. 2284

Parcul Cinema Astoria Bulevardul Elisabeta, 22-24 _____si Cinema Select_____ ii în fie­care seară’ Le Beau Brummel Frumosul Bru­m­­mel 10 ACTS OPERA COMPLECTA| PRETURI POPULARE Monopol Cava-Film­­ Vizitafi marele si splendidul Restaurant PARIS str. Paris no. 19 în localul fost MAIORUL MURA Zilnic renumita orchestră H. CIOLAC i—i»n 'îiivi hi w ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ I­EFTIN!­UI135.URODONAL „ 26.­ASPIRINA BAYER găsiți la Parfumeria și Drogueria „FRANCEZĂ“ Strada KARSSHEORGHEVEI No. 4 Bluze, Rochii d Mantouri gata și după comandă „HAUTTE COUTURE“ cu prețuri extrem de eftine la Magazinul „LUVftU“ TOmESy30. Se primesc comenzi si cu materialul clienţilor ill] DENTIFRICES Oes R RPP. » * BENEDICTS ma pe SOULAC3 !Bâ— ❖ ELIXIR -POUDRE aa ♦ PATE4 zmSAVON DENTIFRICE? BROSSES â DENTS ♦ — 4 Incomparables sous a f­ouhes leurs formes❖ 12 /TB /AOiNOAfl 12 VI/­A-VI/ 01 AOiVABUi GEilTI-PLICUB.1 fam f ai z • e ULTIflFLI­­REAÎIUflI Abonati­va la RAMPA CITifl MODA No. 2 care cuprinde „ Pagini modele de .Pălării”. 8 pagini modele de rochi, bluze, tunice, cosume sport, etc. 2 pagini „MODA COPIILOR”. 2 pagini „Toaletă intimă” cu patroane. 1 pagină „MODA MASCULINA” 1 pagină „Coafuri pentru copil”. 1 pagină „ARTA MOBILATU­­­ LUI”. 1 pagină „încălţăminte mo­dernă”. 1 pagină modele „Lucru ma­nual”. 1 pagină „LITERATURA”. 1 pagină „Ecouri : Paris-Bucu­­reşti”. 1 Pagină „Sfaturi şi Reţete”, „Poşta Mea”, „Varia”, etc. 1 pagină „Cuvinte încrucişate” (jocuri). ARTICOLE : Ce vom purta ; Aspecte Bucureştene ; Moda in fata opiniei publice ; Arta de a fi frumoasă ; Grădinile Franţei ; Estetica la masă ; etc. etc. Un exemplar 20 lei Se găseşte la toate librăriile şi de­pozitele de ziare ABONAMENTE : 500 lei anual; 300 lei pe şase luni, se primesc la Ad­ila „MODA” Palatul Soc. „E­­minescu”, Bucureşti Strada Parla­mentului 2. Abonaţii primesc revista în plic special recomandat. PUBLICITATEA . Concesiunea exclusivă SOCIETATEA GENE­RALA DE PUBLICITATE CA­ROL SCHULDER & S. BERGER, Bucureşti Strada Canada 9, tele­fon 11/84. până la o poiană se făcea, pe mar­ginea dreaptă a gârlei, un drum de care suind dealul costis și ajungând tot unde ajunsesem. Drumul acesta era mult mai larg dar ocolea piep­tul cu lespezi gălbui Ce e 4 km. pentru o trupă călare? Deci, un es­­cadron putea sui unde eram. De unde ajunsesem, poteca era ca în palmă până la pichetul dela Sfântul Ilie. Sosii aci pe la 11 şi jumătate, semnai în registrul de in­specţie şi porni înainte. Arşiţa soarelui şi oboseala mă cam trăgeau a piroteală. Poate că nu dormisem destul noaptea. Ză­rind, într’o fâneaţă coaptă, la um­bra unui conac, o scorbură cu apă rece, mă oprii aci, descălecai, luai şeaua de pe Stela, îi scosei muş­tiucul şi zăbala cu dârlogii (astfel încât căpeţelul reglementar nu mai era decât un căpăstru de care se prindea „pana căpăstrului" — o curea de piele lungă şi solidă me­nită să priponească calul. După ce plimbai puţin pe Stela Şi o adăpai, îi dădui grăunte, ron­­ţăii şi eu ceva merinde, mă lungii cu capul pe sea şi­, adormi, cu pa­na căpăstrului în mână. Când ma trezi — peste vreo douăzeci de minute — pana căpăs­trului îmi alunecase din mână. Iar Stela păştea liniştită, la vreo şai­zeci de metri de mine. Ce să mă fac? O situaţie, pe cât de cara­ghioasă, pe atât de tragică, îmi scă­­pasem calul şi mă vedeam nevoit să mă înapoiez la Sinaia cu şeaua în spinare şi cu­, prinsoarea pier­dută. Mă făcusem de râs. Neştiind încotro, mă sculai şi, în absolută inconştientă, fluerai che­mând: — Stela. Spre marea mea mirare, iapa ri­dică capul, se uită la mine și veni în galop, ca un câine. Mă trecuseră lacrimile de bucurie; o sărutam pe nări. Stela dădea din cap cu ae­rul de a zice: Te-ai indoit de mine. Pusei șeaua și îmi văzui de drum. Poteca, cam neumblată și plină de buruieni, mă duse, după vreo două ore de marş, la una din cele trei văi, la Valea, Muierii, mi se pare. Vedeam eu că drumul era părăsit, dar nu puteam bănui cauza şi, în­că mai puţin, grozavul obstacol de care era să mă izbesc. Urmând cursul pârâului de pe fundul văii, văr­­ui pierzându-se apa pe sub niş­te colosale stânci de cuartz cari, se vede treaba, se prăbuşiseră de cu­rând din munte. Fenomenul acesta îmi fu explicat mai târziu; pentru a croi şoseaua Rucăr-Bran, se spărsese muntele cu dinamită şi blocurile de cuartz, e­­norme cuburi de 2 şi chiar de 3 metri.. latură, căzuseră în fundul văii, așa că o făcuseră impractica­bilă. Parcă un gigante, jucând ta­ble, ar fi rărturnat aci paharul cu rănii colosalei. Sfârșitul în numărul de mâine. Ce să­ mă fac? Ca s’o apuc pe altă vale, trebuia s’o iau la calea întoarsă și să pierd vreo trei patru ore.. Nădăjdui! — Ce, atunci nădăj­duiam, pentru că nu ştiam încă, ce­­ia ce ştiu astăzi, că nădejdea e o amăgială. Aşa­dar, cum am zis, nă­dăjduiţi că voiu putea trece obsta­colul deoarece îl judecam puţin în­tins. Amintindu-mi cum venise Ste­la când o chemasem peste zi, făcui o îndrăzneaţă încercare: descăle­cai, scosei muştiucul, zăbala şi dâr­logii, — ca iapa să nu se încarce în ei, — plecai pe jos înainte sărind din bolovan în bolovan, alesei cu grijă, cubiu cei cu suprafeţele mai orizontale şi lăsai pe Stela slobodă în dosul meu. Când mă aflai la vreo 20 de metri de punctul de plecare, mă întorsei şi chemai pe Stela. Iapa stătuse locului, se bă­lăcise puţin în pârâu şi nu mă slă­­bia din­­ ochi. După o clipă de în­doială, Stela veni spre mine pe a­­cest nou drum; mai căzu, mai sări, dar, în sfârşit, ajunse pe cubul de unde o chemam, încercarea izbuti­se. Dacă obstacolul nu se făcea mai afurisit de aci în­colo, ştiam că îi puteam trece. Aşa şi fu. Cu chiu, cu vai, dă­durăm iarăşi de fundul văii unde ne puturăm răcori în apele reci ale pârâului, trecut pe subt stânci. Ne întâlniam din nou, pârâul şi cu noi; el trecuse pe sub cuburile de quartz iar noi pe deasupra, îmi văzui de drum înainte. Mai departe, curgea gârla Dâm­­boviţei; nişte lucrători italieni cio­pleau blocuri de piatră destinate u­­nui pod boltit al şoselei celei noui. Eram, pentru bieţii oameni pierduţi în monotonia muncii lor, un spec­tacol neaşteptat, o delraţiie. Ei mă întâmpinară cu urale (manifestare italienească), iar când te vorbii i­­talieneşte (italieneasca mea era şi este, mărturisesc, cam primitivă) politeţa lor se schimbă în entu­ziasm. La vreo sută de paşi de pod, se ridică o baracă de scânduri, cuprin­zând cancelaria arhitectului, adă­postul lucrătorilor şi obligatoria „locandă” (cârciumă) unde se pre­para mâncarea Cârciumarul avea şi ţuică, dar nu prea o desfăcea, pentru că italienii consumau de preferinţă vin, vin roşu. Profitând de călduroasa primire a italienilor, îi luai cu mine la „lo­candă­) ca să frece cu spirt picioa­rele tremurânde ale Stelei şi să-i spele jupuiturile. Dar spirt, de un­de? Italienii frecară deci cu ţuică picioarele iepei şi, după ce ne cin­stirăm cu un păhăruţ de vin — vin roşu, — pornii înainte, spre Rucăr, la trap, din mijlocul unui concert de aclamaţiuni. Trecui prin Rucăr, fără a mă o­­pri (cu toate că întâlnisem pe Moi­­se Bunescu, prietenul meu din co­pilărie) lăsând în urmă o duhoare de ţuică. La­­ieşirea din Dragosla­­vele, la fântâna de care am vorbit, părăsii şoseaua şi o apucai, la dreapta, pe drumul cel vechiu. La intrarea Câmpulungului, la podul de pe Râul Doamnei, mă aş­tepta maiorul Tudoriu, comandan­tul garnizoanei, însărcinat printr’o telegramă confidenţială, să constate ora sosirii mele. Erau orele 8 şi 20. Sosisem la destinaţie, dar cu o întârziere de 20 minute (în­târziere cauzată de culturile din Va­lea Muierii, al cărei nume se schim­bă mai târziu, în Valea Fundată). Câştigasem oare sau pierdusem prinsoarea? Maiorul Tudoriu era o cunoştin­ţă veche: îmi fusese ofiţer instruc­tor pe la 1881, pe când îmi făceam serviciul cu schimbul (înaintea legii asupra serviciului militar al baca­laureaţilor) în regimentul 6 Curcani (actualul 6 Ilfov, mi se pare). Pe vremea aceea, pinota învăţa, după reglementele germane, „parade marsch”, instructoul nostru de pe atunci — viitorul maior Tudoriu — ţinându-şi sabia, cu o mână de mâ­ner, şi, cu alta, de vârf, la înălţi­mea centironului, strigă frontului, cu accentul său moldovenesc: — Piciorul la sabia mea. Cum vă închipuiţi, întâlnirea noas­tră fu înduioşătoare: sării jos de pe cal, ne îmbrăţişarăm îndelung şi, apoi, pornirăm la sediul esca­­dromului de călăraşi unde se pre­gătise Stelei o boxă cu aşternut de paie proaspătă. Ii trebuia, după sforţările lungului marş asemenea lucru viteazului animal. După ce un pluton întreg de sol­daţi de cavalerie adăpă, „patisă” îi instală pe Stela în boxa prepa­rată, ne duserăm şi noi la masă, maiorul Tudoriu şi cu mine. Aci po­vestii simpaticului meu commesean cum stătea treaba. Peste câteva zile, când mă îna­­poiai la Sinaiia, mă prezentai­ la Castelul Peleș, pentru a face re­glementarul raport. Contrariul obi­ceiurilor protocalare. Regele puse să mă cheme îndată și mă primi in cabinetul său de lucru, unde şe­dea la biroul său, acoperit cu hâr­tii, în frumoasa şi celebra „bow­­window” Intinzându-mi un nefar îmi zise: — Aţi câştigat prinsoarea cu toată întârzierea de 20 minute; iată „discreţia”. Ştiu toate peripeţiile recunoaşterei. Mi s’au comunicat telegrafic. Dacă aşi avea de trimis un escadron de la Sinaia la Câm­pulung, aşi îngriji să nu treacă prin Valea Muierii. Acum să vor­bim de altceva. Vorbirăm, în adevăr, de altele. Plecând, mă grăbii să mă duc la tata, a cărui curiozitate asupra rezultatului prinsorii era foarte ma­re. Eu, însă, nu avusesem curiozi­tatea de a şti ce conţinea plicul. II dădui tatălui meu, care îl deschise Şi scoase din el două foi din harta statului major; pe ele era însem­nat, dela Sinaia la Câmpulung, cu creion roşu, o linie cam întorto­­chiată cum e o potecă într’o pădu­re La legendă, în dreptul unei li­nii roşii, se citea, scris, de mâna Regelui, Itinerariul urmat de sub­locotenentul de artilerie din rezervă A. Davila, într’un marş de recunoaş­tere, în urma unei prinsori cu mine, Carol. Mai păstrez şi astăzi acele foi. Regele plătise „discreţia” ca un Rege. Azi nu mai au raţiune de a fi, nici „discreţia”, nici recunoaşterea. ri­,ZaMardush­ internaţionale „Wiener Amateure Sportverein“ bate asistenie“ 1-0 (0-0) învinşii de anul trecut ai „Rom­­eimit-ului şi învingătorii selec­­ţiunei bucureştene cu 6-0 şi-au făcut Duminică reapariţia în Ca­pitală. Campionii regiunii au ţi­nut să reediteze regalul sportiv de anul trecut în aceleaşi co­ndi­­ţiuni ireproşabile şi cu aceaşi am­ploare, iar publicul doritor de ast­fel de manifestaţiuni, a răspuns cu entuziasm la apelul organiza­torilor, înţesând cele două tribu­ne ale C. A. B.-ului. Matchul în sine a avut toate elementele trebuitoare pentru a satisface exigenţele de altfel foar­te pretenţioase ale miilor de spec­tatori. Atât jocul cât şi atitudi­nea sportivă a echiperilor pedeo­­pare iar pe de­­altă parte arbitra­jul încredinţat d-lui Sabin Vătia­­nu, a corespuns în totul aşteptări­lor dovedindu-se odată mai mult admirabilele calităţi de organiza­tori ale conducătorilor clubului Campion. Două lucruri cam­ de bu­nă seamă au trecut neremarcate de către marele public şi cam­ nouă nu ne-au putut scăpa, au fă­cut ca să ne schimbăm oarecum părerea despre sportivitatea con­ducătorilor clubului oaspe. In primul rând, echipa pe care a deplasat-o anul acesta la Bucu­reşti, nu este decât umbra pali­dă a Învingătorilor şi­ învinşilor de anul trecut şi ca atare jocul lor a avut oare­cari lacune. Din „A­mateurii” de anul­­trecut numai 4 jucători au făcut deplasarea la Bucureşti, restul fiind de bună seamă f alcătuit din rezerve. A­­ceastă deferenţă arătată foot­­ball-ului bucureştean de către e­­chipa vieneză nu cadrează câtuşi de puţin cu bunul renume pe care şi l-a creiat în occidentul Euro­pei, această echipă. Al doilea fapt care ne-a făe­­cut să ne schimbăm părerea des­pre sportivitatea oaspeţilor este înlocuirea după pauză, fără nici un motiv praiusibil, a trei jucători, handicapând astfel enorm de mult pe adversar. • Neraţionalitatea acestei „sub­stituiri” (cel mai nimerit califi­cativ...) este cu atât mai evidentă, cu cât aceşti 3 jucători, nefiind scoşi prin rănire din joc, ar fi putut continua destul de bine jo­cul. Dacă dorinţa de a învinge a „Amateuri­lor” — după ce au vă­zut că adversarul îi opune o rezis­tenţă din cele mai dârze — n’ar fi fost aşa de mare şi dacă orgoliul de a învinge cu orice preţ n’ar fi predominat spiritul de sportivita­te, m’am fi fost nevoiţi să facem acest mic „adagio” care după cum spuneam a trecut neobservat de către marele public. JOCUL La liderul d-lui Sabin Văţianu echipele se rânduesc astfel : AMATEURE (violet) Lohrman II (Foltin) Foltin (Reiferer) Phan Kleer (Dauidoviti) Prohaska, Beran Beck, Schröder, Fuchs, Nausch, (Schwartz), Rohlickeck VENUS (negru) Manolache, Florian, Georgescu, Stanciu, Siracu Hamerte, Struska, Tănăsescu, O. Nicolau, M. Niculescu , Postescu par cu echipa primenită. Foltin ce jucase fundaş îl înlocuește pe Lohrman II iar el fiind la rândul său înlocuit de Reiterer. La locul lui Kleer, mijlocaş dreapta trece Davidovici, iar la înaintare Schwartz îl „dublează” pe Nausch. Ca prim efect al acestei radi­cale ,schimbări se observă acum în echipa oaspeţilor un joc mai închegat cu combinaţii mai redu­se însă cu sh­ooturi mai numeroa­se la poartă. Postescu are acum posibilitatea a evidenţia calită­ţile admirabile cu care este în­zestrat, salvând situaţii din cele mai critice. Struska pune pe Geor­gescu în posesia balonului care la rândul­­său îi trece lui Stanciu iar acesta ,scăpând de Beran şi Plian, se­­găseşte singur în faţa porţii şi... trage afară. Imediat după aceasta, Georges­cu scapă o ocazie amaloagă. Vio­leţii revin din nou la atac. Schwartz, devenit acum centrul de gravitate al echipei, la el se o­­presc toate mingile, însă de aproa­­pe marcat de Struska, nu apucă a trage la poartă. Tănăsescu face, lângă linia de centru, un foul lui Rohlickek. Reiterer bate precis. Nausch fiind marcat, trece balo­nul lui Schwartz care de la 16 m, expediază un shoot fulgerător în poarta lui Postescu, ce rămăsese perplex. Odată scorul deschis jocul ia o alură mai interesantă, Violeţii vo­ind a-l majora, iar negrii de a ob­ţine punctul egalizator. Combina­ţii bine ticluite de Fuchs sunt cu greu limpezite de Mitty Nicules­cu care pare a fi în plină formă. La reîncepere, Amateure, 'a­ Manolache este lansat de Hamer-Jocul este deschis de Amateure care porneşte imediat la culac. Ne­grii avantajată de vânt, degajea­ză cu uşurinţă şi jocul se menţine câtva timp la centru. Prohaka lan­sează pe Beck, care scapă de mar­cajul lui Hamerle şi centrează ad­mirabil prntr’un shoot bine cal­culat, pe care Postescu îl­­inter­ceptează la timp. Un contraatac în forţă al „Venus-ului” crează pen­tru negrii o situaţie din cele mai favorabile şi Siracu bine plasat nu poate utiliza. Nu mult după acea­­­sta, Georgescu, isdlapă de Foltin şi se găseşte singur în faţa goa­­lului, când probabil emoţionat, în loc să tragă la­ poartă, atinge­ ba­lonul cu mâna. Violeţii îşi organi­zează acum atacul, admirabil di­rijat de către Fuchs şi susţinut cu multă pricepere de către Rohad­­ska . Schröder trece pe jos balo­nul lui Nausch care trage afară. Un alt atac al oaspeţilor are ca rezultat obţinerea unui corner, pe care Beck îl bate admirabil. Pos­­tescu intervine la timp şi salvea­ză Venus-ul schiţează un atac de centru ce însă este anihilat prim intervenţia lui Prohadska care deschide în acelaş timp aripa stârn­gă. Se încinge acum o cursă im­presionantă pe tuşe între Tănăses­cu şi Rochlickek din care acesta din urmă ese­­învingător, reuşind apoi să centreze în voe. Fuchs in­terceptează şi combină rând pe rând cu Schröder şi Nausch însă nici unul din ei nu se încumetă a shoota. Mitty Niculescu reușește în fine, printr’un shoot puternic să degajeze, jocul continuând până la­­pauză mai mult la centru. le, şi demarează pe tuşe reuşind să se debaraseze de Davidovich Apropiindu-se de poartă trage încet în braţele lui Foltin. Până la sfârşitul jocului, balonul este purtat în câmpul negrilor, unde datorită combinaţiilor duse la ex­ces, violeţii nu pot urca scorul. Jocul a fost de o factură supe­rioară cu faze din cele mai intere­sante. Postescu a fost mai pre­sus de orice laudă. Dintre fun­daşi, Mitty Niculescu a salvat multe situaţii critice. Onoriu a avut scăpări numeroase, cam­ pu­După ce smulseseră cu mare gre­utate, cu o zi mai înainte victoria campionilor regionali, oaspeţii vie­­nezi au avut de susţinut, a doua zi, pe acelaş teren, o dispută contra puternicei echipe bănăţene U. C. A. S. P. (fost Petroşani). După cea mai directă linie de comparaţie, for­ţele combatanţilor, nefiind prea dis­proporţionate, victoria urmând a rămâne de partea lui U. C A. S. P. care cu puţin mai înainte dispusese cu uşurinţă la Petroşani de „Ve­rl­as” cu 3—0. Insă pe lângă incertitudinea con­stantă a rezultatelor în jocul de foot-ball, lucrau dovedit cu priso­sinţă în nenumărate­­o­cazii, au in­tervenit două circumstanţe cari au desavantajat foarte mult pe adver­sarii de eră ai vienezilor. In primul loc, după cum ne şi aşteptam, oas­peţii au procedat la o radicală schim­bare a echipei, căreia i-au dat a­­ceastă dată, o conformaţie din cele Olan Rab, Roheckeck, Schwarlz, Lovitura de începere revine oas­peţilor. Jocul este imprecis în pri­mele momente, ambele echipe cău­tând a se familiariza cu terenul desfundat. Câteva atacuri ale vienezilor sunt dejucate cu mult tact de apărarea adversă, trimiţând balonul în câm­pul violeţilor. Klar în posesia ba­lonului începe să organizeze serios atacul, deschizând alternativ ambe­le aripi însă centrările cărora nău pot fi utilizate. Jacul urmează în­­tr'un tempo destul de iute fără în­să ca vreuna din echipe să fi reu­şit a-şi impune tactica. In min. 30 dintr’o greşală a lui Kovaks, Schwartz scapă singur în faţa goa- lului şi reuşeşte deschiderea scoru­lui printr’un shoot imparabil. „U. C. A. S. P.” reacţionează vehement, însă din cauza neobişnuinţei de a juca pe un astfel de teren nu pot obţine egalarea, cu toate că li se creaseră câteva situaţi priincioas®. In min. 35 Roheckek scapă de sub observaţia lui Berkeni şi centrează admirabil. Balonul cade în faţa por­ţii şi se împotmoleşte în noroiul ce se formase acolo. Prohadska ce ur­mase de aproape, transformă cu u­­şurinţă. Nu trec nici două minute dela marcarea acestui goal , şi din­tr’o împrejurare analoagă, Schrö­der trimite pentru a 3-a oară balo­nul, în plasa adversarului. Cu acest rezultat repriza i-a ia sfârşit. La reîncepere jocul devine mai dur, lucru ce obligă pe arbitru să filiere multe penalizări. U. C A. S. P. depune sforţări u­­riaşe pentru a ameliora scorul. Se observă acum la ei un joc ceva mai combinativ care are ca rezul­tat, deconcertarea pentru puţin timp a adversarului. Linia de mij­locaşi a U. C. A. S. P.-ului lucrează acum cu mai multă eficacitate, stă­vilind­­persistentele atacuri ale ad­versarului Totuşi Schwartz reuşeş­te să se debaraseze de adversarul său direct şi perforează pentru a 4-a oară poarta lui Zako.­teau fi dezastruoase pentru echi­pa sa. Dintre halfi, Hamerle a fost o adevărată relevaţie, reuşind a anihila cu totul aripa dreaptă. Tănăsescu şi Sturska, sub for­ma lor obişnuită. Siracu a avut unele eşiri extrem de periculoase, de caxi n’a ştiut să profite Georgescu şi Stanciu, cari ezitau să tragă. Florian a fost tot timpul inexistent. Manolache a executat câteva derbuleuri admirabile, căp­i au ră­­­mas însă dnfructuaoase. Despre echipa şi jocul. Ama­­teurilor vom vorbi în No, de mâine, mai fericite şi cât mai adequată u­­nei echipe de mare clasă. A fost apoi brusca schimbare a terenului, care în urma ploaiei ce căzuse cu puţin înainte, devenise a­­proape impracticabil pentru U. S. A. S. P. Terenul uscat pe care sunt obişnuiţi a juca bănăţenii, ocazio­nează acestora un joc de tehnică superioară numai pe un astfel de teren Din contră, la vienezi, jucătorii familiarizaţi cu acest fel de teren, nu au avut decât să profite de îm­prejurare şi aceasta în detrimentul adversarului. Astfel stând lucrurile neta înfrân­gere suferită de echipa bănăţeană îşi are pe deplin justificarea ei şi poate că pe un teren uscat, rezul­tatul să fi fost cu totul altul. Ele­mentele de mare clasă pe care le posedă U. C. A. S. P. ne îndreptă­ţeşte pe deplin la aceasta.­ La fluerul d-lui Sabin Vâţanu, e­­chipele se rânduesc astfel: Klär, Beran Prohadska, Schröder, Beck Către sfârşitul jocului vienezii sunt dominaţi de adversar, însă in­tervenţiile oportune ale lui Pfau şi Reiterer îi împiedică de a marca cel puţin punctul de onoare. Arbitrajul energic al d-lui Sabin Vâtlanu a fost mai presus de orice laudă şi tot d-sale se datoreşte faptul că micile incidente între ju­cători, lucru Inerent într’un joc dis­putat în atari condițiuni, n’au de­generat. L. ROȘI­ANU Rezultatele de Luni 8 Iunie Cat. I-a Câmp Coltea-Juventus 1—0 (—0). Sp. Stud.—C A. B. 4—2 (2—1). Cat. Il-a Câmp Isvor-Sportul-Avântul amânat. Cat. Il-a cupă V. Vârtej—Sp. Stud. 3—1 (0—1). Cat. III-a Câmp Turda—B. Nemţeanu 4—1 (3—0). Juniori Sportul — Olympia Isvor (0-0). 1—0 FATA-SPORT roman de moravuri bucureş­tene, datorit d-nei Aida Vrioni va începe să apară în „RAMPA“ de DUMINICĂ 14 IUNIE, de DUMINICĂ 14 IUNIE Informaţiuni Iată ordinea în care i se vor suc­ceda examenele conservatorului : Miercuri 10 Iunie ora 9 : Piane A. GioncanPipos ; Ora 3 : M. G. Ciomac ; Joi 11 Iunie ora 9 : Teo­­rie-solfagii An. I Kiriac ; Ora 3: Teorie-Solfegii An. II Kiriac ; Vi­neri 12 Iunie ora 9 Teorie-Solfe­gii D. G- Kiriac ; ora 2.30 Produc­­tia muzicală Teatrul National ; Sâmbătă 13 Iunie ora 9 : Teorie- Solfagii G. Cucu ; Ora 3 : Teorie- Solfegii Faust Nicolescu; Sala 4: Duminică 14 Iunie ora 9 : Muzică de cameră D. Dinn­cu ; Ora 3 : Har­pă-Contr­a boss ; Luni 15 Iunie ora 9: Vioară C. C. Nottara ; Ora 3 : Violoncel D. Dinicu; Marti 16 Iu­nie ora 9 : Piano C. Erbiceanu ; Ora 3 : Clarinet-Oboiu ; Ora 3 : Clarinet-Oboiu ; Miercuri 17 Iunie or­a 9 : Flaut-Fagot ; Ora 3 : Cora Trombon Trompetă ; Joi 18 Iu­nie ora 9 : Vioară C. Lupu ; Vi­neri 19 Iunie ora 3 : Concurs de piano. Sala Sindicatului Ziariş­tilor, B-dul Carol 7, nu­mai pentru societate a­­leasă Joi seară de la 9-1 noaptea, Serată Dan­santă, în fiecare Sâmbă­tă şi Duminică 4-8 p. m. Matineu, Dansant, cu ce­lebrul Jazz-Band de la Chat Noir, Hodeige. Opera Română din Cluj va re­prezenta astă seară „Aida” la Cer­năuţi. Rochiţe, Costumaşe şi Tricouri frumoase pentru copil găsit­ nu­mai la magazinul „CARMEN SYLVA” Str. Lipscani 68. Compania de operă de la Parcul Oteteleşianu a pus în studiu „Tro­­vatoare” de Verdi. NEÎNTRECUTELE FRU­MUSEŢI în IMPRIMEURI de vară şi mătăsuri de mantile, se găsesc tot la vechiul şi cunoscutul ma­gazin „VILLE DE PARIS“ Str. Lipscani No. 47 După toate probabilitățile Legea teatrelor nu va mai fi adusă in ac­tuala sesiune in parlament. MIE SEDUCERE DE PIEI­ LA RAIONUL de CONFESIUNI Rochi, Mantouri, Bluse, Ro­bes de Chambre, Tricotage pentru Băi la „luvru“ Calea Victorii 30 După Gabriel Signorét, eminen­tul artist şi d. René Fauchois, au­torul .plaselor „Ladanseuse éper­­due” şi „La ainze qui prle”, s’au înscris ca membri fondatori la „Maison de l’Ouvre”. «ÍgSI'pI'rS ” în toate culorile pentru DOAMNE și DOMNI Mare deposit cu preturi mai eftin ca ori­unde la „luvru“ calea Victoriei 30 LEON & ADOLPHE anunţă o­­norata clientelă, că pentru sezo­nul băilor face o reducere de 25 la sută la orice comandă, sfidând orice concurenţă cu execuţie şi preţ. Saloanele au rămas la vechea a­­dresă : str. Lipscani 51 (fost 33). Policlinica „Iubirea de oameni” organizează pentru ziua de Dumi­nică 14 Iunie, o serbare (Garden Party). Saloanele şi grădina Policlinicei, din strada Sfinţilor, vor sta la dis­poziţia publicului. Se va dansa un aer liber. Vânzări NU se vor face în gră­dină. -----------------------------­ împotriva vânzării cărţilor poştale în Music-halluri­ ­A­sociaţia criticilor dra­matici francezi, a înaintat ministerului Artelor zilele acestea un protest împotri­va urâtului obiceiu care sa întins în ultimul timp prin music-hall-uri, acela de a se vinde în pauze cărţi poştale ilustrate, de cele mai adeseori plătite cu su­­pra­valoare, cerșită cu un zâmbet de fem­ee, zâmbet care se prostituează oribil de inelegant. Prefectul Poliției Senei, a promis să intervină rigu­ros. - ------------------------------------- Wiener Amateure învingători pentru a doua oară­ ­,Wiener Amateure Sportverein“--U. C. A. S. P. 4-0 (3-0) Dobo Berkem Mezner, Merez, U. C. A. S. P. Zakó Frank, Vasvari, W. A. S. Foltyn Koaks Veszprémi, Reitereer AMICALE S.—U. C. A. S. P N. A (3—0). Cat. Orfeus-Venus­­ Il­a -o (6—o). Klein Peterpi 4—0

Next