Rampa, iunie 1925 (Anul 8, nr. 2278-2300)
1925-06-11 / nr. 2284
Parcul Cinema Astoria Bulevardul Elisabeta, 22-24 _____si Cinema Select_____ ii în fiecare seară’ Le Beau Brummel Frumosul Brummel 10 ACTS OPERA COMPLECTA| PRETURI POPULARE Monopol Cava-Film Vizitafi marele si splendidul Restaurant PARIS str. Paris no. 19 în localul fost MAIORUL MURA Zilnic renumita orchestră H. CIOLAC i—i»n 'îiivi hi w ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ IEFTIN!UI135.URODONAL „ 26.ASPIRINA BAYER găsiți la Parfumeria și Drogueria „FRANCEZĂ“ Strada KARSSHEORGHEVEI No. 4 Bluze, Rochii d Mantouri gata și după comandă „HAUTTE COUTURE“ cu prețuri extrem de eftine la Magazinul „LUVftU“ TOmESy30. Se primesc comenzi si cu materialul clienţilor ill] DENTIFRICES Oes R RPP. » * BENEDICTS ma pe SOULAC3 !Bâ— ❖ ELIXIR -POUDRE aa ♦ PATE4 zmSAVON DENTIFRICE? BROSSES â DENTS ♦ — 4 Incomparables sous a fouhes leurs formes❖ 12 /TB /AOiNOAfl 12 VI/A-VI/ 01 AOiVABUi GEilTI-PLICUB.1 fam f ai z • e ULTIflFLIREAÎIUflI Abonativa la RAMPA CITifl MODA No. 2 care cuprinde „ Pagini modele de .Pălării”. 8 pagini modele de rochi, bluze, tunice, cosume sport, etc. 2 pagini „MODA COPIILOR”. 2 pagini „Toaletă intimă” cu patroane. 1 pagină „MODA MASCULINA” 1 pagină „Coafuri pentru copil”. 1 pagină „ARTA MOBILATU LUI”. 1 pagină „încălţăminte modernă”. 1 pagină modele „Lucru manual”. 1 pagină „LITERATURA”. 1 pagină „Ecouri : Paris-Bucureşti”. 1 Pagină „Sfaturi şi Reţete”, „Poşta Mea”, „Varia”, etc. 1 pagină „Cuvinte încrucişate” (jocuri). ARTICOLE : Ce vom purta ; Aspecte Bucureştene ; Moda in fata opiniei publice ; Arta de a fi frumoasă ; Grădinile Franţei ; Estetica la masă ; etc. etc. Un exemplar 20 lei Se găseşte la toate librăriile şi depozitele de ziare ABONAMENTE : 500 lei anual; 300 lei pe şase luni, se primesc la Adila „MODA” Palatul Soc. „Eminescu”, Bucureşti Strada Parlamentului 2. Abonaţii primesc revista în plic special recomandat. PUBLICITATEA . Concesiunea exclusivă SOCIETATEA GENERALA DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & S. BERGER, Bucureşti Strada Canada 9, telefon 11/84. până la o poiană se făcea, pe marginea dreaptă a gârlei, un drum de care suind dealul costis și ajungând tot unde ajunsesem. Drumul acesta era mult mai larg dar ocolea pieptul cu lespezi gălbui Ce e 4 km. pentru o trupă călare? Deci, un escadron putea sui unde eram. De unde ajunsesem, poteca era ca în palmă până la pichetul dela Sfântul Ilie. Sosii aci pe la 11 şi jumătate, semnai în registrul de inspecţie şi porni înainte. Arşiţa soarelui şi oboseala mă cam trăgeau a piroteală. Poate că nu dormisem destul noaptea. Zărind, într’o fâneaţă coaptă, la umbra unui conac, o scorbură cu apă rece, mă oprii aci, descălecai, luai şeaua de pe Stela, îi scosei muştiucul şi zăbala cu dârlogii (astfel încât căpeţelul reglementar nu mai era decât un căpăstru de care se prindea „pana căpăstrului" — o curea de piele lungă şi solidă menită să priponească calul. După ce plimbai puţin pe Stela Şi o adăpai, îi dădui grăunte, ronţăii şi eu ceva merinde, mă lungii cu capul pe sea şi, adormi, cu pana căpăstrului în mână. Când ma trezi — peste vreo douăzeci de minute — pana căpăstrului îmi alunecase din mână. Iar Stela păştea liniştită, la vreo şaizeci de metri de mine. Ce să mă fac? O situaţie, pe cât de caraghioasă, pe atât de tragică, îmi scăpasem calul şi mă vedeam nevoit să mă înapoiez la Sinaia cu şeaua în spinare şi cu, prinsoarea pierdută. Mă făcusem de râs. Neştiind încotro, mă sculai şi, în absolută inconştientă, fluerai chemând: — Stela. Spre marea mea mirare, iapa ridică capul, se uită la mine și veni în galop, ca un câine. Mă trecuseră lacrimile de bucurie; o sărutam pe nări. Stela dădea din cap cu aerul de a zice: Te-ai indoit de mine. Pusei șeaua și îmi văzui de drum. Poteca, cam neumblată și plină de buruieni, mă duse, după vreo două ore de marş, la una din cele trei văi, la Valea, Muierii, mi se pare. Vedeam eu că drumul era părăsit, dar nu puteam bănui cauza şi, încă mai puţin, grozavul obstacol de care era să mă izbesc. Urmând cursul pârâului de pe fundul văii, vărui pierzându-se apa pe sub nişte colosale stânci de cuartz cari, se vede treaba, se prăbuşiseră de curând din munte. Fenomenul acesta îmi fu explicat mai târziu; pentru a croi şoseaua Rucăr-Bran, se spărsese muntele cu dinamită şi blocurile de cuartz, enorme cuburi de 2 şi chiar de 3 metri.. latură, căzuseră în fundul văii, așa că o făcuseră impracticabilă. Parcă un gigante, jucând table, ar fi rărturnat aci paharul cu rănii colosalei. Sfârșitul în numărul de mâine. Ce să mă fac? Ca s’o apuc pe altă vale, trebuia s’o iau la calea întoarsă și să pierd vreo trei patru ore.. Nădăjdui! — Ce, atunci nădăjduiam, pentru că nu ştiam încă, ceia ce ştiu astăzi, că nădejdea e o amăgială. Aşadar, cum am zis, nădăjduiţi că voiu putea trece obstacolul deoarece îl judecam puţin întins. Amintindu-mi cum venise Stela când o chemasem peste zi, făcui o îndrăzneaţă încercare: descălecai, scosei muştiucul, zăbala şi dârlogii, — ca iapa să nu se încarce în ei, — plecai pe jos înainte sărind din bolovan în bolovan, alesei cu grijă, cubiu cei cu suprafeţele mai orizontale şi lăsai pe Stela slobodă în dosul meu. Când mă aflai la vreo 20 de metri de punctul de plecare, mă întorsei şi chemai pe Stela. Iapa stătuse locului, se bălăcise puţin în pârâu şi nu mă slăbia din ochi. După o clipă de îndoială, Stela veni spre mine pe acest nou drum; mai căzu, mai sări, dar, în sfârşit, ajunse pe cubul de unde o chemam, încercarea izbutise. Dacă obstacolul nu se făcea mai afurisit de aci încolo, ştiam că îi puteam trece. Aşa şi fu. Cu chiu, cu vai, dădurăm iarăşi de fundul văii unde ne puturăm răcori în apele reci ale pârâului, trecut pe subt stânci. Ne întâlniam din nou, pârâul şi cu noi; el trecuse pe sub cuburile de quartz iar noi pe deasupra, îmi văzui de drum înainte. Mai departe, curgea gârla Dâmboviţei; nişte lucrători italieni ciopleau blocuri de piatră destinate unui pod boltit al şoselei celei noui. Eram, pentru bieţii oameni pierduţi în monotonia muncii lor, un spectacol neaşteptat, o delraţiie. Ei mă întâmpinară cu urale (manifestare italienească), iar când te vorbii italieneşte (italieneasca mea era şi este, mărturisesc, cam primitivă) politeţa lor se schimbă în entuziasm. La vreo sută de paşi de pod, se ridică o baracă de scânduri, cuprinzând cancelaria arhitectului, adăpostul lucrătorilor şi obligatoria „locandă” (cârciumă) unde se prepara mâncarea Cârciumarul avea şi ţuică, dar nu prea o desfăcea, pentru că italienii consumau de preferinţă vin, vin roşu. Profitând de călduroasa primire a italienilor, îi luai cu mine la „locandă) ca să frece cu spirt picioarele tremurânde ale Stelei şi să-i spele jupuiturile. Dar spirt, de unde? Italienii frecară deci cu ţuică picioarele iepei şi, după ce ne cinstirăm cu un păhăruţ de vin — vin roşu, — pornii înainte, spre Rucăr, la trap, din mijlocul unui concert de aclamaţiuni. Trecui prin Rucăr, fără a mă opri (cu toate că întâlnisem pe Moise Bunescu, prietenul meu din copilărie) lăsând în urmă o duhoare de ţuică. Laieşirea din Dragoslavele, la fântâna de care am vorbit, părăsii şoseaua şi o apucai, la dreapta, pe drumul cel vechiu. La intrarea Câmpulungului, la podul de pe Râul Doamnei, mă aştepta maiorul Tudoriu, comandantul garnizoanei, însărcinat printr’o telegramă confidenţială, să constate ora sosirii mele. Erau orele 8 şi 20. Sosisem la destinaţie, dar cu o întârziere de 20 minute (întârziere cauzată de culturile din Valea Muierii, al cărei nume se schimbă mai târziu, în Valea Fundată). Câştigasem oare sau pierdusem prinsoarea? Maiorul Tudoriu era o cunoştinţă veche: îmi fusese ofiţer instructor pe la 1881, pe când îmi făceam serviciul cu schimbul (înaintea legii asupra serviciului militar al bacalaureaţilor) în regimentul 6 Curcani (actualul 6 Ilfov, mi se pare). Pe vremea aceea, pinota învăţa, după reglementele germane, „parade marsch”, instructoul nostru de pe atunci — viitorul maior Tudoriu — ţinându-şi sabia, cu o mână de mâner, şi, cu alta, de vârf, la înălţimea centironului, strigă frontului, cu accentul său moldovenesc: — Piciorul la sabia mea. Cum vă închipuiţi, întâlnirea noastră fu înduioşătoare: sării jos de pe cal, ne îmbrăţişarăm îndelung şi, apoi, pornirăm la sediul escadromului de călăraşi unde se pregătise Stelei o boxă cu aşternut de paie proaspătă. Ii trebuia, după sforţările lungului marş asemenea lucru viteazului animal. După ce un pluton întreg de soldaţi de cavalerie adăpă, „patisă” îi instală pe Stela în boxa preparată, ne duserăm şi noi la masă, maiorul Tudoriu şi cu mine. Aci povestii simpaticului meu commesean cum stătea treaba. Peste câteva zile, când mă înapoiai la Sinaiia, mă prezentai la Castelul Peleș, pentru a face reglementarul raport. Contrariul obiceiurilor protocalare. Regele puse să mă cheme îndată și mă primi in cabinetul său de lucru, unde şedea la biroul său, acoperit cu hârtii, în frumoasa şi celebra „bowwindow” Intinzându-mi un nefar îmi zise: — Aţi câştigat prinsoarea cu toată întârzierea de 20 minute; iată „discreţia”. Ştiu toate peripeţiile recunoaşterei. Mi s’au comunicat telegrafic. Dacă aşi avea de trimis un escadron de la Sinaia la Câmpulung, aşi îngriji să nu treacă prin Valea Muierii. Acum să vorbim de altceva. Vorbirăm, în adevăr, de altele. Plecând, mă grăbii să mă duc la tata, a cărui curiozitate asupra rezultatului prinsorii era foarte mare. Eu, însă, nu avusesem curiozitatea de a şti ce conţinea plicul. II dădui tatălui meu, care îl deschise Şi scoase din el două foi din harta statului major; pe ele era însemnat, dela Sinaia la Câmpulung, cu creion roşu, o linie cam întortochiată cum e o potecă într’o pădure La legendă, în dreptul unei linii roşii, se citea, scris, de mâna Regelui, Itinerariul urmat de sublocotenentul de artilerie din rezervă A. Davila, într’un marş de recunoaştere, în urma unei prinsori cu mine, Carol. Mai păstrez şi astăzi acele foi. Regele plătise „discreţia” ca un Rege. Azi nu mai au raţiune de a fi, nici „discreţia”, nici recunoaşterea. ri,ZaMardush internaţionale „Wiener Amateure Sportverein“ bate asistenie“ 1-0 (0-0) învinşii de anul trecut ai „Romeimit-ului şi învingătorii selecţiunei bucureştene cu 6-0 şi-au făcut Duminică reapariţia în Capitală. Campionii regiunii au ţinut să reediteze regalul sportiv de anul trecut în aceleaşi condiţiuni ireproşabile şi cu aceaşi amploare, iar publicul doritor de astfel de manifestaţiuni, a răspuns cu entuziasm la apelul organizatorilor, înţesând cele două tribune ale C. A. B.-ului. Matchul în sine a avut toate elementele trebuitoare pentru a satisface exigenţele de altfel foarte pretenţioase ale miilor de spectatori. Atât jocul cât şi atitudinea sportivă a echiperilor pedeopare iar pe dealtă parte arbitrajul încredinţat d-lui Sabin Vătianu, a corespuns în totul aşteptărilor dovedindu-se odată mai mult admirabilele calităţi de organizatori ale conducătorilor clubului Campion. Două lucruri cam de bună seamă au trecut neremarcate de către marele public şi cam nouă nu ne-au putut scăpa, au făcut ca să ne schimbăm oarecum părerea despre sportivitatea conducătorilor clubului oaspe. In primul rând, echipa pe care a deplasat-o anul acesta la Bucureşti, nu este decât umbra palidă a Învingătorilor şi învinşilor de anul trecut şi ca atare jocul lor a avut oarecari lacune. Din „Amateurii” de anultrecut numai 4 jucători au făcut deplasarea la Bucureşti, restul fiind de bună seamă f alcătuit din rezerve. Această deferenţă arătată football-ului bucureştean de către echipa vieneză nu cadrează câtuşi de puţin cu bunul renume pe care şi l-a creiat în occidentul Europei, această echipă. Al doilea fapt care ne-a făecut să ne schimbăm părerea despre sportivitatea oaspeţilor este înlocuirea după pauză, fără nici un motiv praiusibil, a trei jucători, handicapând astfel enorm de mult pe adversar. • Neraţionalitatea acestei „substituiri” (cel mai nimerit calificativ...) este cu atât mai evidentă, cu cât aceşti 3 jucători, nefiind scoşi prin rănire din joc, ar fi putut continua destul de bine jocul. Dacă dorinţa de a învinge a „Amateurilor” — după ce au văzut că adversarul îi opune o rezistenţă din cele mai dârze — n’ar fi fost aşa de mare şi dacă orgoliul de a învinge cu orice preţ n’ar fi predominat spiritul de sportivitate, m’am fi fost nevoiţi să facem acest mic „adagio” care după cum spuneam a trecut neobservat de către marele public. JOCUL La liderul d-lui Sabin Văţianu echipele se rânduesc astfel : AMATEURE (violet) Lohrman II (Foltin) Foltin (Reiferer) Phan Kleer (Dauidoviti) Prohaska, Beran Beck, Schröder, Fuchs, Nausch, (Schwartz), Rohlickeck VENUS (negru) Manolache, Florian, Georgescu, Stanciu, Siracu Hamerte, Struska, Tănăsescu, O. Nicolau, M. Niculescu , Postescu par cu echipa primenită. Foltin ce jucase fundaş îl înlocuește pe Lohrman II iar el fiind la rândul său înlocuit de Reiterer. La locul lui Kleer, mijlocaş dreapta trece Davidovici, iar la înaintare Schwartz îl „dublează” pe Nausch. Ca prim efect al acestei radicale ,schimbări se observă acum în echipa oaspeţilor un joc mai închegat cu combinaţii mai reduse însă cu shooturi mai numeroase la poartă. Postescu are acum posibilitatea a evidenţia calităţile admirabile cu care este înzestrat, salvând situaţii din cele mai critice. Struska pune pe Georgescu în posesia balonului care la rândulsău îi trece lui Stanciu iar acesta ,scăpând de Beran şi Plian, segăseşte singur în faţa porţii şi... trage afară. Imediat după aceasta, Georgescu scapă o ocazie amaloagă. Violeţii revin din nou la atac. Schwartz, devenit acum centrul de gravitate al echipei, la el se opresc toate mingile, însă de aproape marcat de Struska, nu apucă a trage la poartă. Tănăsescu face, lângă linia de centru, un foul lui Rohlickek. Reiterer bate precis. Nausch fiind marcat, trece balonul lui Schwartz care de la 16 m, expediază un shoot fulgerător în poarta lui Postescu, ce rămăsese perplex. Odată scorul deschis jocul ia o alură mai interesantă, Violeţii voind a-l majora, iar negrii de a obţine punctul egalizator. Combinaţii bine ticluite de Fuchs sunt cu greu limpezite de Mitty Niculescu care pare a fi în plină formă. La reîncepere, Amateure, 'a Manolache este lansat de Hamer-Jocul este deschis de Amateure care porneşte imediat la culac. Negrii avantajată de vânt, degajează cu uşurinţă şi jocul se menţine câtva timp la centru. Prohaka lansează pe Beck, care scapă de marcajul lui Hamerle şi centrează admirabil prntr’un shoot bine calculat, pe care Postescu îlinterceptează la timp. Un contraatac în forţă al „Venus-ului” crează pentru negrii o situaţie din cele mai favorabile şi Siracu bine plasat nu poate utiliza. Nu mult după aceasta, Georgescu, isdlapă de Foltin şi se găseşte singur în faţa goalului, când probabil emoţionat, în loc să tragă la poartă, atinge balonul cu mâna. Violeţii îşi organizează acum atacul, admirabil dirijat de către Fuchs şi susţinut cu multă pricepere de către Rohadska . Schröder trece pe jos balonul lui Nausch care trage afară. Un alt atac al oaspeţilor are ca rezultat obţinerea unui corner, pe care Beck îl bate admirabil. Postescu intervine la timp şi salvează Venus-ul schiţează un atac de centru ce însă este anihilat prim intervenţia lui Prohadska care deschide în acelaş timp aripa stârngă. Se încinge acum o cursă impresionantă pe tuşe între Tănăsescu şi Rochlickek din care acesta din urmă eseînvingător, reuşind apoi să centreze în voe. Fuchs interceptează şi combină rând pe rând cu Schröder şi Nausch însă nici unul din ei nu se încumetă a shoota. Mitty Niculescu reușește în fine, printr’un shoot puternic să degajeze, jocul continuând până lapauză mai mult la centru. le, şi demarează pe tuşe reuşind să se debaraseze de Davidovich Apropiindu-se de poartă trage încet în braţele lui Foltin. Până la sfârşitul jocului, balonul este purtat în câmpul negrilor, unde datorită combinaţiilor duse la exces, violeţii nu pot urca scorul. Jocul a fost de o factură superioară cu faze din cele mai interesante. Postescu a fost mai presus de orice laudă. Dintre fundaşi, Mitty Niculescu a salvat multe situaţii critice. Onoriu a avut scăpări numeroase, cam puDupă ce smulseseră cu mare greutate, cu o zi mai înainte victoria campionilor regionali, oaspeţii vienezi au avut de susţinut, a doua zi, pe acelaş teren, o dispută contra puternicei echipe bănăţene U. C. A. S. P. (fost Petroşani). După cea mai directă linie de comparaţie, forţele combatanţilor, nefiind prea disproporţionate, victoria urmând a rămâne de partea lui U. C A. S. P. care cu puţin mai înainte dispusese cu uşurinţă la Petroşani de „Verlas” cu 3—0. Insă pe lângă incertitudinea constantă a rezultatelor în jocul de foot-ball, lucrau dovedit cu prisosinţă în nenumărateocazii, au intervenit două circumstanţe cari au desavantajat foarte mult pe adversarii de eră ai vienezilor. In primul loc, după cum ne şi aşteptam, oaspeţii au procedat la o radicală schimbare a echipei, căreia i-au dat această dată, o conformaţie din cele Olan Rab, Roheckeck, Schwarlz, Lovitura de începere revine oaspeţilor. Jocul este imprecis în primele momente, ambele echipe căutând a se familiariza cu terenul desfundat. Câteva atacuri ale vienezilor sunt dejucate cu mult tact de apărarea adversă, trimiţând balonul în câmpul violeţilor. Klar în posesia balonului începe să organizeze serios atacul, deschizând alternativ ambele aripi însă centrările cărora nău pot fi utilizate. Jacul urmează într'un tempo destul de iute fără însă ca vreuna din echipe să fi reuşit a-şi impune tactica. In min. 30 dintr’o greşală a lui Kovaks, Schwartz scapă singur în faţa goa- lului şi reuşeşte deschiderea scorului printr’un shoot imparabil. „U. C. A. S. P.” reacţionează vehement, însă din cauza neobişnuinţei de a juca pe un astfel de teren nu pot obţine egalarea, cu toate că li se creaseră câteva situaţi priincioas®. In min. 35 Roheckek scapă de sub observaţia lui Berkeni şi centrează admirabil. Balonul cade în faţa porţii şi se împotmoleşte în noroiul ce se formase acolo. Prohadska ce urmase de aproape, transformă cu uşurinţă. Nu trec nici două minute dela marcarea acestui goal , şi dintr’o împrejurare analoagă, Schröder trimite pentru a 3-a oară balonul, în plasa adversarului. Cu acest rezultat repriza i-a ia sfârşit. La reîncepere jocul devine mai dur, lucru ce obligă pe arbitru să filiere multe penalizări. U. C A. S. P. depune sforţări uriaşe pentru a ameliora scorul. Se observă acum la ei un joc ceva mai combinativ care are ca rezultat, deconcertarea pentru puţin timp a adversarului. Linia de mijlocaşi a U. C. A. S. P.-ului lucrează acum cu mai multă eficacitate, stăvilindpersistentele atacuri ale adversarului Totuşi Schwartz reuşeşte să se debaraseze de adversarul său direct şi perforează pentru a 4-a oară poarta lui Zako.teau fi dezastruoase pentru echipa sa. Dintre halfi, Hamerle a fost o adevărată relevaţie, reuşind a anihila cu totul aripa dreaptă. Tănăsescu şi Sturska, sub forma lor obişnuită. Siracu a avut unele eşiri extrem de periculoase, de caxi n’a ştiut să profite Georgescu şi Stanciu, cari ezitau să tragă. Florian a fost tot timpul inexistent. Manolache a executat câteva derbuleuri admirabile, căpi au rămas însă dnfructuaoase. Despre echipa şi jocul. Amateurilor vom vorbi în No, de mâine, mai fericite şi cât mai adequată unei echipe de mare clasă. A fost apoi brusca schimbare a terenului, care în urma ploaiei ce căzuse cu puţin înainte, devenise aproape impracticabil pentru U. S. A. S. P. Terenul uscat pe care sunt obişnuiţi a juca bănăţenii, ocazionează acestora un joc de tehnică superioară numai pe un astfel de teren Din contră, la vienezi, jucătorii familiarizaţi cu acest fel de teren, nu au avut decât să profite de împrejurare şi aceasta în detrimentul adversarului. Astfel stând lucrurile neta înfrângere suferită de echipa bănăţeană îşi are pe deplin justificarea ei şi poate că pe un teren uscat, rezultatul să fi fost cu totul altul. Elementele de mare clasă pe care le posedă U. C. A. S. P. ne îndreptăţeşte pe deplin la aceasta. La fluerul d-lui Sabin Vâţanu, echipele se rânduesc astfel: Klär, Beran Prohadska, Schröder, Beck Către sfârşitul jocului vienezii sunt dominaţi de adversar, însă intervenţiile oportune ale lui Pfau şi Reiterer îi împiedică de a marca cel puţin punctul de onoare. Arbitrajul energic al d-lui Sabin Vâtlanu a fost mai presus de orice laudă şi tot d-sale se datoreşte faptul că micile incidente între jucători, lucru Inerent într’un joc disputat în atari condițiuni, n’au degenerat. L. ROȘIANU Rezultatele de Luni 8 Iunie Cat. I-a Câmp Coltea-Juventus 1—0 (—0). Sp. Stud.—C A. B. 4—2 (2—1). Cat. Il-a Câmp Isvor-Sportul-Avântul amânat. Cat. Il-a cupă V. Vârtej—Sp. Stud. 3—1 (0—1). Cat. III-a Câmp Turda—B. Nemţeanu 4—1 (3—0). Juniori Sportul — Olympia Isvor (0-0). 1—0 FATA-SPORT roman de moravuri bucureştene, datorit d-nei Aida Vrioni va începe să apară în „RAMPA“ de DUMINICĂ 14 IUNIE, de DUMINICĂ 14 IUNIE Informaţiuni Iată ordinea în care i se vor succeda examenele conservatorului : Miercuri 10 Iunie ora 9 : Piane A. GioncanPipos ; Ora 3 : M. G. Ciomac ; Joi 11 Iunie ora 9 : Teorie-solfagii An. I Kiriac ; Ora 3: Teorie-Solfegii An. II Kiriac ; Vineri 12 Iunie ora 9 Teorie-Solfegii D. G- Kiriac ; ora 2.30 Productia muzicală Teatrul National ; Sâmbătă 13 Iunie ora 9 : Teorie- Solfagii G. Cucu ; Ora 3 : Teorie- Solfegii Faust Nicolescu; Sala 4: Duminică 14 Iunie ora 9 : Muzică de cameră D. Dinncu ; Ora 3 : Harpă-Contra boss ; Luni 15 Iunie ora 9: Vioară C. C. Nottara ; Ora 3 : Violoncel D. Dinicu; Marti 16 Iunie ora 9 : Piano C. Erbiceanu ; Ora 3 : Clarinet-Oboiu ; Ora 3 : Clarinet-Oboiu ; Miercuri 17 Iunie ora 9 : Flaut-Fagot ; Ora 3 : Cora Trombon Trompetă ; Joi 18 Iunie ora 9 : Vioară C. Lupu ; Vineri 19 Iunie ora 3 : Concurs de piano. Sala Sindicatului Ziariştilor, B-dul Carol 7, numai pentru societate aleasă Joi seară de la 9-1 noaptea, Serată Dansantă, în fiecare Sâmbătă şi Duminică 4-8 p. m. Matineu, Dansant, cu celebrul Jazz-Band de la Chat Noir, Hodeige. Opera Română din Cluj va reprezenta astă seară „Aida” la Cernăuţi. Rochiţe, Costumaşe şi Tricouri frumoase pentru copil găsit numai la magazinul „CARMEN SYLVA” Str. Lipscani 68. Compania de operă de la Parcul Oteteleşianu a pus în studiu „Trovatoare” de Verdi. NEÎNTRECUTELE FRUMUSEŢI în IMPRIMEURI de vară şi mătăsuri de mantile, se găsesc tot la vechiul şi cunoscutul magazin „VILLE DE PARIS“ Str. Lipscani No. 47 După toate probabilitățile Legea teatrelor nu va mai fi adusă in actuala sesiune in parlament. MIE SEDUCERE DE PIEI LA RAIONUL de CONFESIUNI Rochi, Mantouri, Bluse, Robes de Chambre, Tricotage pentru Băi la „luvru“ Calea Victorii 30 După Gabriel Signorét, eminentul artist şi d. René Fauchois, autorul .plaselor „Ladanseuse éperdue” şi „La ainze qui prle”, s’au înscris ca membri fondatori la „Maison de l’Ouvre”. «ÍgSI'pI'rS ” în toate culorile pentru DOAMNE și DOMNI Mare deposit cu preturi mai eftin ca oriunde la „luvru“ calea Victoriei 30 LEON & ADOLPHE anunţă onorata clientelă, că pentru sezonul băilor face o reducere de 25 la sută la orice comandă, sfidând orice concurenţă cu execuţie şi preţ. Saloanele au rămas la vechea adresă : str. Lipscani 51 (fost 33). Policlinica „Iubirea de oameni” organizează pentru ziua de Duminică 14 Iunie, o serbare (Garden Party). Saloanele şi grădina Policlinicei, din strada Sfinţilor, vor sta la dispoziţia publicului. Se va dansa un aer liber. Vânzări NU se vor face în grădină. ----------------------------- împotriva vânzării cărţilor poştale în Music-halluri Asociaţia criticilor dramatici francezi, a înaintat ministerului Artelor zilele acestea un protest împotriva urâtului obiceiu care sa întins în ultimul timp prin music-hall-uri, acela de a se vinde în pauze cărţi poştale ilustrate, de cele mai adeseori plătite cu supravaloare, cerșită cu un zâmbet de femee, zâmbet care se prostituează oribil de inelegant. Prefectul Poliției Senei, a promis să intervină riguros. - ------------------------------------- Wiener Amateure învingători pentru a doua oară ,Wiener Amateure Sportverein“--U. C. A. S. P. 4-0 (3-0) Dobo Berkem Mezner, Merez, U. C. A. S. P. Zakó Frank, Vasvari, W. A. S. Foltyn Koaks Veszprémi, Reitereer AMICALE S.—U. C. A. S. P N. A (3—0). Cat. Orfeus-Venus Ila -o (6—o). Klein Peterpi 4—0