Rampa, noiembrie 1925 (Anul 8, nr. 2405-2430)

1925-11-01 / nr. 2405

ANUL Vili No. 24054 LE 34 nETRU PANZA iPECiAl Ar MW CtRCiAfuRI LA HAR­ELE MAGA 2./M LA VUL­TURUL DE MARE CU PESTELE »INI­GMIARE THEODOR ATANASIU­C? STR. CAROL 60 32*64­­­1 * BAZACA 1 STR.HALELOR21 Recentul congres al Femeilor de­­D. KARNABATT D-na Alexandrina Gr. Can­­tacuzino, realizând congresul femeilor din România — în care sau întâlnit în aceleaşi intenţii de înţelegere şi armo­nie, către înfăptuirea unor de­ziderate superioare, femeile de rasă română cu reprezentante­le minorităţilor — a accentuat seriozitatea şi valoarea socială a mişc­ării femeniste din Ro­mânia. Foarte mulţi, din cunoaşte- * pul pe care bărbaţii l’au tentat rea unor specifice exemplare, zadarnic până acum, gălăgioase şi ostentative, ve­deau în mişcarea feministă o cochetărie de punere în evi­denţă a unor însuşiri fizice şi intelectuale—a acelora care le au — sau o ostilitate, sugestivă în ironii, împotriva tiraniei bărbaţilor” din partea celora Acest început de reciprocă înţelegere şi armonie se, va re­flecta asupra copiilor şi va iradia în cămin legând sufle­tele cu o rază de lumină şi căl­dură. Şi influenţele şi conse­cinţele nu se vor mărgini aci. Se vor resimţi de ele şi se­care, din nefericire pentru­­ meţia, şi orgoliul şi rebeliunile toţi, au pierdut de mult aceste­a de paradă ale bărbaţilor, fiind­­atribute şi privilegii, ori un­a că „ce que femme veut, Dieu simplu act de imitaţie şi sno­ I le veut”, bism practicat de femeile, că-­ -----------------­rora condiţiile sociale şi finan­ciare le lasă o mare disponibi­litate de timp neocupat. D-na Alexandrina Gr. Canta­cuzino, cu inteligenţa lucidă şi Simţul realităţilor care l-a ma­nifestat în toate iniţiativele şi operele realizate de d-sa, a izbutit să imprime mişcărei fe­ministe din ţara noastră un ca­racter de necesitate sufleteas­că, de utilitate socială şi naţio­nală, a dat acestei mişcări cu­venitul caracter de seriozitate, care a eludat complect toate prevenirile şi tentativele de Persiflare. :* D-na Alexandrina Cantacu­­zino a convocat la un congres pe femeile, reprezentante ale minorităţilor din România, ca în comun acord cu femeile ro­mâne, să ia în cercetare, în do­­rința unei înțelegeri şi conlu­crări, folositoare tutulor locui­torilor acestei ţări, chestiunile şi problemele care intră în­­ căderea lor.­­ Ne preocupă într’un grad­­ superior problema armoniei su- i­fleteşti dintre locuitorii pro-­­ vinciilor alipite — atât români de baştină, cât şi minoritari —­­ cu locuitorii fostului vechiu Regat. Această problemă nu­­ este nici de competinţa jandar- j mului rural ori orăşenesc, nici­­ de competinţa poliţistului, func­­­ţionarului ori politicianului. P P­roblema aceasta intră în competinţa cărturarului — o­­ficial, sau simplu făuritor de cărţi şi realizator de idei scrii­­torului şi ziaristului, deslega­­rea ei sta mai, cu seamă în mâ­na delicată, făuritoare de mi­nuni, a femeii, care poate de­pana cu aceiaşi măestrie fusul şi sufletul omenesc. In mâinile acestei femei, stă nu numai fiinţa plăpândă, impresionabi­lă şi maleabilă a copilului, ci, oricât s’ar revolta şi ar protesta presumţia masculină, chiar a­­titudinea bărbatului , e opera seama de vremurile pline de mari evenimente istorice. Desigur, multe amănunte şi incidente despart sufletul şi viaţa românească — mai cu­m Uimei© z­ fe seamă a celor prin fostul vechiu Negat — de sufletul şi viaţa minoritarilor — moşteniri isto­rice, im­pul­siuni de rasă, influ-j enţe locale etc, etc. La aceste siuni şi reluări, să „pertracte­­ze” — pentru a întrebuinţa un cuvânt curent — pe toate te­renurile cu stabilirea armoniei dintre elementul autochton ro­mânesc, elementul de Stat­­ şi minorităţi. Femeile, cu spontaneitatea lor de suflet, cu sentimentalis­mul nativ, cu impulsiunea sim­patiei ce le caracterizează şi defineşte, au realizat un înec „Renaşterea“ modernă MODA ROMANULUI VORONO­­FIST ŞI BICSERDIST Nu e vorba de o reparlitere îin sensul eixxcal adică aşa cum a fost renaşterea italiană ,c­a­re a ilustrat un secol întreg,­­ci mic şi simplu, de o virilizare. Pretutindeni e vor­ba de minunile doctorului Voronof, de ale lui Bicserdy şi chiar de ale unui doctor al nostim savant, cu­noscut fie toată llumea, (de aceea nicii mu-1 mai numim). fost influenţată adânc, de «iceaistă , , ------------------------------------­fenomenală descoperire medicală I şi s’a ampIHiciU r» mrm.. 1 4v idus: renaşterea spiritului şi a... vi­rilităţii... Astfel ziarele ne anunţă aparii­­ţ­ia, în curând, a unui nou roman al cărui autor este Jean Randam, fondatorul „Jocurilor il­onale” în Franţa. Romamul se cheamă: „Un vieil homme voulait rajeunir”. (Un bătrân vrea­­să întinerească). ‘Nu e primul romiam în acest gen. Totuşi hc­redem că e o indiscreţie acest titlu. Căci chiar dacă n’ar fi vorba de întinerire ,ai de altă cură intimă, tot nu me-am si­imţi plăcut surprinşi cetind: „Cineva vreia isă ,se spele pe dinţii” sau „Un tânăr îşi face toa­lete sexuală”. In materie de bun simţ sunt om cu mult mai presus decât alte pie­țe literare. .DISCIPOLUL DIAVOLULUI” LA TEATRUL REGINA MARIA D. Ionel Ţăranu Cristophe Scriitorii intra ei Ultimei© si la ale 8ri -* francofiS&s^ martfrizat.-LaniarMu-« un poet rs@mîl@s Nu de mult. în Revue de li­ttera­­ture comparée, o ultimă scrisoare I dintre «ele inedite ale lui Heine. j r • • 1 . . ----- I aducea­­pe neașteptate o caracteri­eosebiri ne^ iatalitate istorică j zare speței scritorului de geniu, nu tic­mp să se adauge deose- j Punea această scrisoare în ochii lorrr create artificial de prezent . lamei, la lumina unui veac nou, din necunoaşterea şi nepricepe- j fapte petrecute odată. fante cari rea, reciprocă, nu trebue să se ; se prea califică, şi ai căror eroi creieze deosebiri plămădite sub Simt Pururea scriitorii­­săraci, influenţe străine de viaţa noa-­­­str­ă comună, şi m­ai cu­­seamă nu trebue să se adaoge deose­­biri voite, care nu pot folosi nimănui, decât poate celor cari trăesc în afară, de viaţa noastră laolaltă, făurită şi con­diţionat­ă de împrejurări­­isto­rice. Congresul feminin, realizat de d-na Alexandrina Gr. Dan- Scuzino, a izbutit să înfrângă bănuelile, rezervele şi separa­tismul minorităţilor. Bărbaţii continuă, cu suspen Este vorba de pensiunea de fr. .„Lor pe care o reunea po­fiiul german din fondurile -prrete ale minste'hl'il Afacerilor străine, și­­pe care Lamartine, (tot un po­et!...) o suprimato în. urma si-ax­­fiadului provoca.. p.I n imUi-rr.-r în Revue retrospec ne deda 1 Mâine 1848. a li.su i .ic p-n­ imiau ni ve­chiului guvern, pe care figura și Henric Heine. Amărăciunea acestei scrisori, în care s’a imprimat pentru totdeau­na un document omenesc, va servi și zilelor noastre cu ceva. Dar o să recapitulăm fantele în ordinea lor istorică. Augsbourger Tageblatt fusese mult prea sever cu Henric Heine, în­­via.irimțu­l că ar fi primit b­ani de la Guizot pentru articolele sale francofile. Heine, bine­înțeles, răspunsese negând faptul, dar recunoscând că dacă, într’adevăr, a primit vreo­dată bani de la Guizot, a fost nu .pentru a-și vinde opinia și senti­mentele. ei pentru u­n ajutor, o po­mană, o mare pomană pe care po­­­porul francez, o­­dădea atâtor mii de străini de talent cari suferiseră în ţara lor ,de pe urma spiritului lor revoluţionar. In sifârşit, aceşti martirizaţi în propria lor ţară, îişi găseau în Franţa căminul.­­Acestea era­u explicaţiile lui Heine cu puţin înainte de moar­tea­­sa. Paralizia generală care-l imobilizase în pat (şedea pe atunci în Grande Rue de Passy 64) îl pu­nea­ în imposibilitate de a mai câ­ştiga ceva pentru a-şi îngriji boa­la. De aceea la 23­­kraie 1848, Hei­ne scrise marchizului de Lagrange u­rmătoarea scrisoare: prim: 3 lei Director : M. FAUST MOHI Prim RecSactor: SCARLAT FRGDA Reluarea pieselor „Carnavalul copiilor şi Jaffre Faville" la Comedia Franceză! Marele succes al d-rei Marioare Ventura Duminica trecută s’a reluat ! Mulţumită d-nelor Fonteney şi Even­­cele două „tanti" au luat o intensitae simbolică. Câteva roluri au avut in­terpreţi norii. ..D-ra Bovy fost înlocuită în rolul micei Elena de d-ra Madeleine Re­na­ud şi aceasta, cu un joc a­­­­parte, mai inconştientă deşi nu mai puţin subtilă n’,a fost infe­rioară d-rei Bovy. D-ra Re­­naud ne-a redat egoismul a­­morezatei şi tandreţa filială. D-l Escaude a­ apărut în Mar­cel, rol creat de d-l Bresnay. A fost, excelent şi poate mai aproape de intenţiunile autorului. D-ra Tonia Navar a fost în notă în rolul d-nnei Misurel. După terminarea piesei pu­blicul a făcut adevărate ovaţii artiştilor şi în special d-şoarei V­entura. Spectacolul a început cu o reluare a piesei „Maître Fa­viile” de Jules Truffier. D-l Demis d’Ives, d. Ledoux, d. Fresnay, d-na Borjac, d-nii Gerbo­ult și Rocque au servit piesa care a plăcut foarte mult publicului. Trebue să relevăm cu acea­stă ocazie pe d-na Sully — fii­ca marelui tragedian — una din cele mai talentate absol­vente ale Conservatorului, ca­re a obţinut un mare succes în rolul Juliettei, in Comedie „Carnaval des en­­fants” de G.­­ de Bouhelier. Niciodată această lucrare pe cât de ’atrăgătoare pe atât de severă, n’a avut o primire mai călduroasă. Publicul inteli­gent al zilelor de sărbătoare a urmărit cu religiozitate pie­sa Pe lângă valoarea lucrării desigur că şi interpretarea a contribuit la acest succes. D-ra Ventura în Célin­e a obţinut unul din cele mai mari succese din glorioasa sa carie­ră. Dese aplauze la scena des­chisă a întrerupt jocul minuna­tei artiste- D-l Bernard, în pi­torescul unchiu Antim a obţi-Literatuira, modernă lui Fi­am­­a a­u­mit succes, ca şi d-l Brunot, Marioara Ventura * fi* tjfr ~'V~ * V"'.--i-A’ AJ.-t. j: * TOusKawiM Despăgubiri Napoleon Bonaparte nu prea a­­vea în mare stimă femeile, şi nu le aprecia decât în funcţie de fă­cătoare ’Şi crescătoare de copii, cari, mai târziu, să devie soldaţi ___ dacă sunt băieţi — şi mame de soldaţi __dacă sunt fete! Inspirat de aceste principii desigur, a in­tr­o­dus în, faimosul său cod, nu mai puţin decât faimoasa dispoziţie: jjCăutarea patern­ităţei este inter­zisă!” .................... La adăpostul acestei interdicţii, timp de peste un secol, Don Juanii ,şi-au făcut de cap, în toate ţările lumii, în care sunt femei şi băr­baţi.­­Nu trebuie să fie numai de­cât femei frumoase. Uite, negrilor nu le plac în ruptul capului decât negresele şi găsesc oribili, ochii in migdală, buzele în fragă, pieliţa de alabastru, ale dulcineelor, pe cari le căutăm noi! Se pare însă că această epocă d­e libertate masculina se a­propie de sfârşit. Primele lovituri i le-a dat America, unde nu numai că­ este permisă căutarea paternităţei, dar amatorii de­ flirturi sunt che­maţi în judecată şi condamnaţi la grele despăgubiri, dacă, în rela­ţiile lor cu blonde şi energice a­­mericane, au lăsat cumva să încol­ţească în sufletul tinerei parte­nere gândul că ,ar putea, fi luată in căsătorie, şi apoi nu s’au ţinut de făgădui­ala aparenţelor La Viena. de curând, o văduvă logodită înainte de războiu cu un june vânător de zestre, ei-a dat în judecată fidantatui, fiindcă, din cauza iscăderei valutei si, propor­ţional, a zestrei, refuză să se mai însoare cu ea (cu văduva, nu cu zestrea). Aceste proaste obiceiuri s’au întins si la noi. Era fatal, cu bles­tematul nostru spirit de imitaţie! Iată, zilele acestea se va judeca în faţa unei secţii a Curtei de Apel din Bucureşti, apelul unui­ june nefericit, condamnat de Tribunal, la 300.000 lei despăgubiri către fo­sta, lui logodnică. Nu ştim ce pa­gube o fi suferit domnişoara, dar, oricum, 300.000 lei e exagerat! Cu­­sistemul acesta orice fată îşi poate aranja uşor ist fără multă bătaie de cap, câte o zestre destul ele frumușică. Nádor. A . . . Cetăţene marchiz Dacă eşti întâmplător la, Pari­s şi timpul frumos îţi permite, fă, te rog, o plimbare, în Bois de Boulo­gne, şi la reîntoarcere, opreşte-te zece minute la Passy, Grande Rue 64, un­de ai să găseşti un biet poet german care exercită actualmente proasta meserie de muribund. Vai, de când te-am văzut ultima oară, boala .s’a înrăutăţit, .si para­lizia mea a pus stăpânire pe tot­­ ce am în mine muritor. Picioarele mele n’au supravieţuit căderei re­gatului şi .sunt ciung si bont. Cum vezi, nu pot veni eu la ,d-ta. Iti cer bunăvoinţa unei vizite din care mă voi.u alege poate cu câ­teva sfaturi bune, dacă nu chiar cu o­­consolare, în ceea ce priveşte inserţiunea­ mea din Gazette d’Au­­gsbourg de acum cinci săptămâni. Ci­ti­r­ea­­acestei triste fabric­­a­tiumi îţi va da să înţelegi că sufe­rinţele mele morale s’au asociat de moarte cu torturile fizice. Căci orgoliul meu a avut mult de suferit când ,am scris în plină gazetă a Augsburgului. Si în fata întregei Germanii, că am cerut po­mană Franţei, ca ,toarte haimana­lele refugiate. Si am făcut această umilitoare mărtuirisire, fără­ să a­­daog, din modestie, că ajutorul pe care mi l’a întins guvernământul francei, fusese determinat şi de faima numelui meu şi că Franţa putea fi chiar recunoscătoare unui poet şi om de litere care totdeau­na a luptat de bunăvoie în intere­sul ei şi împotriva Franzosenfres­­ser-ilor după cum ştii.. Această pensiune care m’a cos­tat atâtea perfide reproşuri dela inimicii de peste Rin. îmi era da­torite.. în Franţa. Am să-ţi destăi­­nue­sc multe şi ai să fii uluit de ce vei afla. Dar ceea­ ce are­­să te mire mai mult, va fi aceea, că ne­­norocirea mea pensiune a fost supri­mată de unul dela care mă aştep­tam cel mai puţin:—Me d. de La­martine!... Da, d. de Lamartine a­­suprimat pensiunea unui poet sărac şi bol­nav, care se numeşte Henri Heine. E de necrezut, dar cu toate as­tea e un fapt şi faptul va f­i dure­­ros consemnat în acel Aimo­s már­tírokig care se numeşte Deutsches Dichterleben!.... E drept, că pe da o parte eu însumi am provocat aceasta autori­zând pe şeful biroului cont­abilita­tei să roage din partea mea pe d. de Lamartine să-mi suprime de tot pensiunea mai bine decât s’o supună acelor reduceri ne cari pensiunile şi necesităţile din Fe­bruarie le-ar fi dictat M’­aişi fi supus de bunăvoie, ca atâţia alţii, m’aşi fi acomodat cu o astfel de reducere dacă ea mi-­ar fi fost propusă de unul dintre acei miniştri cari s’au ilustrat numai prin plantaţia arborilor Libertăţii şi nu culturei idealiste a­ laurilor. Dar această reducere făcută de d. de Lamartine, așa cum a fost făcută, este în­­acelai­ timp o cri­tică, o critică cu atât mai copleşi­toare, cu cât venea de mai sus. D. de Lamartine a şters numele meu de ,pe lista departamentului Afacerilor străine. Am aflat în urmă că d. de La­martine,­­când­­a făptuit ceea ce a făptuit, mă credea foarte bogat, era sigur că ,am ,o rentă de 25.000 (douăzeci şi cinci de mii de franci) .—­eu, ale cărui bogăţii nu există decât în ruinele Parnasului, armer Teufel von Dichter der ich bin! Nu ştiu ce ţi-am scris. Ştii poate că în timpul din urmă am orbit. Scrisoarea aceasta m’a. alinat mult. Henri Heine. Lesne de înțeles, că marchizul de Lagrange a venit să v­adă pen­tru ultima oară în viată Joe Heine. Dar gre­u putem pătrunde astă­zi ^ starea de .suflet ,a autorului lui René care atunci când aflând de agonia, lui Heine, a exclamat : __ A, bietul­­poet.. Ce păcat că e German!... i­ouli- Acum câteva zile — afacerea s’a povestit abea alaltăeri la Capşa — unul din scriitorii no­ştri en vogue, descendentul unei familii boereşti din Mol­dova, care se mândreşte cu un cavou din cimitirul micului târ­­g­uşor moldovenesc, primeşte o carte de vizită . GERORGNE C. ST­AN­CIU Poetul nostru auzea pentru prima oară acest nume■ — To­tuşi, primi pe d. Stanciu ime­diat, convins că are a face cu un admirator. — Vai, domnule — începu Gheorghe Stanciu — ce încân­tat sunt să-ţi fac cunoştinţa... — De ce, domnule, ? — Fiindcă, ştiţi, în curând o să fim vecini... — Vecini ? Cum asta ?­­—■ Mi-am cumpărat un loc la cimitir tocmai lângă cavoul dv. de familie. Conertele simfonice in Anglia In cursul acestei luni, are loc la Londra o serie de concerte­­festivale, cu concursul cele­brelor coruri din Leeds. Con­certele sunt acompaniate de Miss Myra Hers, pianistă cu­noscută îndeobște. Orchestra care anul acesta a întreprins în America un mare turneu de concerte, se compune din d-na Luggio, la violoncel, Carl Hart, la violină, Albert Coates , prim orchestrant violonist şi­­ Sigm. Hugh Allen, flautist celebru, prim flautist în Lon­don Simphony Orchestra. In programul acestor con­certe, figurează o mulţime de compoziţii inedite, ca : Sim­fonia corală a compozitorului Gustav Holst, The Pines of Rome a compozitorului Res­pighi și Lux Eterne de Ho­ward Hanson. Acest ciclu de concerte este primul mare festival muzical al Angliei, după războiri. Cartuşe oarbe Cine-şi tochipue că ştie tot, nu nu ştie nici ipe jumătate... cât e de prost ! Nimic nu va fi nou sub soare,­­ dar sub lună se petrec uneori lu­cruri extraordinare !... Mizer­ia­­mizeriilor­­ ,să f­ii mi­sogin şi să te căsătoreşti dim dra­goste. Multe lu­cruri am arunca, dacă nu ne-­am teme că le găseşte altul şi le ridică. Dacă n’,ar fi a­şa, în toate familiile ar fi câte un divorţ pe zi. Nu ,sufer să fiu consolat. Ştiu că acei cari mă consolează au venit i să capete amănunte. Diplomaţia es­te arta de a nu cârpi la moment i pe inamici. Pot spune toate adevărurile în faţă... afară de acela, unei femei­ ,că e urâtă. R. D. DUMINICA1 NOEMBRIE 1925. L E I «JW nETmj CHIFFON SUPERIOR pentruLINGERIE l­a MARELE MAGAZIN la VULTURUL DE MARE CU PESTELE IN GHIARE THEODOR ATANASIU&C? 5 TR CAROL CO 8284 S ’ R QAZACA 1 5TR HALELOR 21 Temulum Femeia în revistă Ieri, femeile au avut ziua lor de glorie. Regina ortodoxiei agi­tând drapelul emancipării l-a în­fipt în coasta lui Adam, care tre­zit din somn se întreabă mirat, de ce. Femeia face ce vrea. Bărba­ţii au devenit nişte animale, prin­tre cari Eva îmbrăcată în paradis circulă ca un raiu şi le îmblânzeşte dându-le să mănânce din palmă. Femeia este liberă, liberă ca ae­rul şi de orice sarcină. Ţipă de desfătare, nu de durerile naşterii. Cine mai vede pe stradă femei în­sărcinate ? In curând vom inau­gura naşterea unui copil ca o producţiune de erou necunoscut, căci dacă ne mai descoperim cu respect înaintea morţilor­, să măr­turisim sincer, cine nu surâde in­terior la trecerea miresei gătită cu flori nevinovate ? Dar merită ea oare această i­­ronie ? ! Nu, de o mie de ori nu. Femeia se naşte cu calităţile şi însuşirile ei şi o falsifică moda şi convenţiunile. Este produsul me­diului în care trăeşte, înainte vre­me, femeia era de casă pentru că oraşele erau rare, fără legătură între ele şi comerţul se făcea a­­nevoie. Gospodăria era deci o­­bligatorie. Bărbatul lucra în afară şi se întorcea cuminte acasă, căci nu erau femei goale cari să-l a­­gaţe în drum la tot pasuL Seara se întâlniau obosiţi, se culcau de vreme şi după o scurtă rugăciu­ne adormeau satisfăcuţi iar închi­narea lor era totdeauna ascultată: casa se umplea de copii, pentrucă aşa era moda. De atunci, lucrurile s’au schim­bat. Civilizaţia s-a întins. Mijloa­cele de comunicaţie au apropiat oraşele. Negofiil e în floare. Fe­meia nu-i proastă să-şi deforme­ze talia, să-şi păteze tenul năs­când copii, pentru ca în urmă­ să fie acuzată de nesimţire, mici să-şi strice mâinile făcând cozonac, când găsesc gata în comerţ, nici mai ales nebună să aştepte cu candela aprinsă de prisos, întoar­cerea soţului de la varieteu. Femeia nu se mai găteşte pentru interior, ci se desbracă pentru a eşti în stradă, să caute ce-i lipseşte. Aşa a apărut băetana. La Paris s-a reprezentat o pie­să de Alfred Savoir, o adorabilă caracterizare a moravurilor de astăzi. Un bancher înebunit de o cocotă, îi propune s’o întreţină princiar. Până aci nimic nou dar iată neprevăzutul : bancherul era femeie şi cocota se întâmplase să fie bărbat. Intervertire de atribu­­tiuni. Băerana cu toate singulari­tăţile ei rămăsese femeie. Vom trăi oare să vedem femeia înlo­­­cuită de bărbatul-cocotă ? In ori­ce caz n’ar fi decât o evoluţie a omului-peşte. înainte vreme, fe­meile dădeau cavalerilor colane de aur ; azi le vor da blănuri, au­tomobile şi bijuterii. E rândul lor. Se discuta într’un salon piesa „Un om” despre care vorbeam mai sus. O singură femeie se a­­rătă mirată de mirarea celor­lalte „Femeia ca să fie în adevăr liberă, trebue să plătească. Gă­sesc lucrul foarte natural. Şi eu îmi plătesc bărbaţii, mărturisi ea fără jenă. „Ce voiţi, sunt văduvă, e o chestiune de igienă apropia­tă”. — ..D-ta, frumoasă cum eşti ?” __ „E bine să n’ai nici o obli­gaţiune”. Să fie asta ce ne rezervă vii­torul ? ! Eu cred că ’n cele din urmă femeia îşi va veni în fire, lăsându-ne tot nouă sarcina de a plăti. De veacuri, femeia ne-a ispi­tit desbrăcându-se şi ceea ce este paradoxal bărbaţii s’au ruinat îmbrăcându-le. Zadarnic ne căsnim să desgro­­păm vechiul tip al fetei „bine crescute” pentru că se purta cu părul lins, ştia să învârtească aluatul, făcea game nu copii, dar ştia că trebue să facă. In fond ori­ce ar învăţa fetele nu importă. Că ar dansa polka sau shimmy, că ar toarce lână sau ar juca ten­nis este indiferent. Ne interesează numai atitudinea ei in faţa băr­batului. Numai amorul diferenţia­ză generaţiile. E de prisos să spunem că fetele de azi nu pri­vesc căsătoria prin prismul tran­dafiriu de odinioară. Duduia mo­dernă este iniţiată stăpână pe ea şi priveşte amorul, cel puţin amo­rul romantic, cu milă dacă nu cu dispreţ. Dar trebue oare să ne alarmăm şi să strigăm odată ct­ generaţia care se duce că fetele de azi sunt detracate ? Nu, dim­potrivă. Niciodată n’au fost mai bine echilibrate. Cine-i vinovat insă dacă suferinţa le-a dat mai multă minte decât inimă, mai mult bun simţ decât simţuri. Fe­tele nu mai primesc cu ochii în­chişi bărbatul zis rezonabil din mâinile părinţilor, ci vor să-şi a­­leagă singure întâiu iniţiatorul apoi bărbatul în fine amantul şi even­tual amanţii. La urma, urmei fe­meia ideală e aceea care ştie să iubească şi n’a fost niciodată mai ideală ca astăzi, dovadă că e foar­te greu de găsit. GH. BRAESCU Mizeria actorilor Unguri Scene îngrozitoare la teatrele din Budapesta Sute de artişti şi funcţionari la lucrători teatrali luptă crunt per­­tru­­Pâinea de fiecare­ zi. Exist familii, în cari mama, tatăl şi fiu pe vremuri toţi trei artişti d la unire, isuai­ t reduisi­­să trăiască di medicul -ajutor al Sindicatului ac­torilor. Actori, ale căror num sunt legate de cele mai mari suc­cese­­ale teatrului unguresc, di ultimele decenii, imploră dispera pe directori să-i angajeze maca ca­­figuranţi, fiind sortiţi altfel s moară literalmente de foame. De curând s’a deschis un. no teatru, la Budapesta, sub direcţi lui Anton Ba­rdos. Intr’o ci, îna­inte de deschidere,­­d. Bardos n a putut pătrunde în cabinetul să de lucru, din cauza îngrămădel de actori, veniţi duip^ ang,a.i amen O subretă, foarte cunoscută, a r(­şinat în învălmăşeală. ^Printre aceşti nenorociţi, lu­­tând pentru un angajament, se a­flau doi foşti regizori de la ,,Lus­spiel Bühne”,­­şi mulţi artişti di vechea, gardă, ca Franz Vendre Zoltán Szeremmi, Koermendy alţii. Aceleaşi tragice episoade su petrecut la deschiderea teatrul de pe strada Andrassy. Director AVartheim ,a stat ascuns zile întreg ca să evite scenele dureroase a refuzului de actori. Aceeaşi situaţie este si­­n pr vvnete. Actorii de seamă, ne­rii găsind angajamente în Capital s’au risipit în oraşele din pro­vin­cie. Directorii acestor teare ang£ tează pe toţî artiştii, cu nume, ci, concediază, în schimb, vechiul­­ personal. Din această pricina multi acte au renunţat la meseria lor şi s’­ apucat de negoţ. Primul amor, al unui teatru din Szegn­edin a d­echis o cămătărie, care merg foarte bine, şi, în curând, amor­­ul cârnăţar va face, desigur, vere.--------oxo-------- Noua stagiune a teatrelor din Budapesta se desfăşoară destul de favorabil. Dar dacă teatrele merg relativ bine, mizeria actorilor es­te cumplită. Ziarele ne aduc ştiri în­grozitoare asupra desnădăjduitei situaţii a actorilor unguri, rămaşi fără angajament, din cauza readu­­cerei teritoriului maghiar şi a îm­­puţimărei numărului de teatre din Budapesta şi provinciile rămase încă ungureşti.

Next