Rampa, noiembrie 1925 (Anul 8, nr. 2405-2430)
1925-11-01 / nr. 2405
ANUL Vili No. 24054 LE 34 nETRU PANZA iPECiAl Ar MW CtRCiAfuRI LA HARELE MAGA 2./M LA VULTURUL DE MARE CU PESTELE »INIGMIARE THEODOR ATANASIUC? STR. CAROL 60 32*641 * BAZACA 1 STR.HALELOR21 Recentul congres al Femeilor deD. KARNABATT D-na Alexandrina Gr. Cantacuzino, realizând congresul femeilor din România — în care sau întâlnit în aceleaşi intenţii de înţelegere şi armonie, către înfăptuirea unor deziderate superioare, femeile de rasă română cu reprezentantele minorităţilor — a accentuat seriozitatea şi valoarea socială a mişcării femeniste din România. Foarte mulţi, din cunoaşte- * pul pe care bărbaţii l’au tentat rea unor specifice exemplare, zadarnic până acum, gălăgioase şi ostentative, vedeau în mişcarea feministă o cochetărie de punere în evidenţă a unor însuşiri fizice şi intelectuale—a acelora care le au — sau o ostilitate, sugestivă în ironii, împotriva tiraniei bărbaţilor” din partea celora Acest început de reciprocă înţelegere şi armonie se, va reflecta asupra copiilor şi va iradia în cămin legând sufletele cu o rază de lumină şi căldură. Şi influenţele şi consecinţele nu se vor mărgini aci. Se vor resimţi de ele şi secare, din nefericire pentru meţia, şi orgoliul şi rebeliunile toţi, au pierdut de mult acestea de paradă ale bărbaţilor, fiindatribute şi privilegii, ori una că „ce que femme veut, Dieu simplu act de imitaţie şi sno I le veut”, bism practicat de femeile, că- -----------------rora condiţiile sociale şi financiare le lasă o mare disponibilitate de timp neocupat. D-na Alexandrina Gr. Cantacuzino, cu inteligenţa lucidă şi Simţul realităţilor care l-a manifestat în toate iniţiativele şi operele realizate de d-sa, a izbutit să imprime mişcărei feministe din ţara noastră un caracter de necesitate sufletească, de utilitate socială şi naţională, a dat acestei mişcări cuvenitul caracter de seriozitate, care a eludat complect toate prevenirile şi tentativele de Persiflare. :* D-na Alexandrina Cantacuzino a convocat la un congres pe femeile, reprezentante ale minorităţilor din România, ca în comun acord cu femeile române, să ia în cercetare, în dorința unei înțelegeri şi conlucrări, folositoare tutulor locuitorilor acestei ţări, chestiunile şi problemele care intră în căderea lor. Ne preocupă într’un grad superior problema armoniei su- ifleteşti dintre locuitorii pro- vinciilor alipite — atât români de baştină, cât şi minoritari — cu locuitorii fostului vechiu Regat. Această problemă nu este nici de competinţa jandar- j mului rural ori orăşenesc, nici de competinţa poliţistului, funcţionarului ori politicianului. P Problema aceasta intră în competinţa cărturarului — oficial, sau simplu făuritor de cărţi şi realizator de idei scriitorului şi ziaristului, deslegarea ei sta mai, cu seamă în mâna delicată, făuritoare de minuni, a femeii, care poate depana cu aceiaşi măestrie fusul şi sufletul omenesc. In mâinile acestei femei, stă nu numai fiinţa plăpândă, impresionabilă şi maleabilă a copilului, ci, oricât s’ar revolta şi ar protesta presumţia masculină, chiar atitudinea bărbatului , e opera seama de vremurile pline de mari evenimente istorice. Desigur, multe amănunte şi incidente despart sufletul şi viaţa românească — mai cum Uimei© z fe seamă a celor prin fostul vechiu Negat — de sufletul şi viaţa minoritarilor — moşteniri istorice, impulsiuni de rasă, influ-j enţe locale etc, etc. La aceste siuni şi reluări, să „pertracteze” — pentru a întrebuinţa un cuvânt curent — pe toate terenurile cu stabilirea armoniei dintre elementul autochton românesc, elementul de Stat şi minorităţi. Femeile, cu spontaneitatea lor de suflet, cu sentimentalismul nativ, cu impulsiunea simpatiei ce le caracterizează şi defineşte, au realizat un înec „Renaşterea“ modernă MODA ROMANULUI VORONOFIST ŞI BICSERDIST Nu e vorba de o reparlitere îin sensul eixxcal adică aşa cum a fost renaşterea italiană ,care a ilustrat un secol întreg,ci mic şi simplu, de o virilizare. Pretutindeni e vorba de minunile doctorului Voronof, de ale lui Bicserdy şi chiar de ale unui doctor al nostim savant, cunoscut fie toată llumea, (de aceea nicii mu-1 mai numim). fost influenţată adânc, de «iceaistă , , ------------------------------------fenomenală descoperire medicală I şi s’a ampIHiciU r» mrm.. 1 4v idus: renaşterea spiritului şi a... virilităţii... Astfel ziarele ne anunţă apariiţia, în curând, a unui nou roman al cărui autor este Jean Randam, fondatorul „Jocurilor ilonale” în Franţa. Romamul se cheamă: „Un vieil homme voulait rajeunir”. (Un bătrân vreasă întinerească). ‘Nu e primul romiam în acest gen. Totuşi hcredem că e o indiscreţie acest titlu. Căci chiar dacă n’ar fi vorba de întinerire ,ai de altă cură intimă, tot nu me-am siimţi plăcut surprinşi cetind: „Cineva vreia isă ,se spele pe dinţii” sau „Un tânăr îşi face toalete sexuală”. In materie de bun simţ sunt om cu mult mai presus decât alte piețe literare. .DISCIPOLUL DIAVOLULUI” LA TEATRUL REGINA MARIA D. Ionel Ţăranu Cristophe Scriitorii intra ei Ultimei© si la ale 8ri -* francofiS&s^ martfrizat.-LaniarMu-« un poet rs@mîl@s Nu de mult. în Revue de litterature comparée, o ultimă scrisoare I dintre «ele inedite ale lui Heine. j r • • 1 . . ----- I aduceape neașteptate o caracterieosebiri ne^ iatalitate istorică j zare speței scritorului de geniu, nu ticmp să se adauge deose- j Punea această scrisoare în ochii lorrr create artificial de prezent . lamei, la lumina unui veac nou, din necunoaşterea şi nepricepe- j fapte petrecute odată. fante cari rea, reciprocă, nu trebue să se ; se prea califică, şi ai căror eroi creieze deosebiri plămădite sub Simt Pururea scriitoriisăraci, influenţe străine de viaţa noa-stră comună, şi mai cuseamă nu trebue să se adaoge deosebiri voite, care nu pot folosi nimănui, decât poate celor cari trăesc în afară, de viaţa noastră laolaltă, făurită şi condiţionată de împrejurăriistorice. Congresul feminin, realizat de d-na Alexandrina Gr. Dan- Scuzino, a izbutit să înfrângă bănuelile, rezervele şi separatismul minorităţilor. Bărbaţii continuă, cu suspen Este vorba de pensiunea de fr. .„Lor pe care o reunea pofiiul german din fondurile -prrete ale minste'hl'il Afacerilor străine, șipe care Lamartine, (tot un poet!...) o suprimato în. urma si-axfiadului provoca.. p.I n imUi-rr.-r în Revue retrospec ne deda 1 Mâine 1848. a li.su i .ic p-n imiau ni vechiului guvern, pe care figura și Henric Heine. Amărăciunea acestei scrisori, în care s’a imprimat pentru totdeauna un document omenesc, va servi și zilelor noastre cu ceva. Dar o să recapitulăm fantele în ordinea lor istorică. Augsbourger Tageblatt fusese mult prea sever cu Henric Heine, învia.irimțul că ar fi primit bani de la Guizot pentru articolele sale francofile. Heine, bineînțeles, răspunsese negând faptul, dar recunoscând că dacă, într’adevăr, a primit vreodată bani de la Guizot, a fost nu .pentru a-și vinde opinia și sentimentele. ei pentru un ajutor, o pomană, o mare pomană pe care poporul francez, odădea atâtor mii de străini de talent cari suferiseră în ţara lor ,de pe urma spiritului lor revoluţionar. In sifârşit, aceşti martirizaţi în propria lor ţară, îişi găseau în Franţa căminul.Acestea erau explicaţiile lui Heine cu puţin înainte de moarteasa. Paralizia generală care-l imobilizase în pat (şedea pe atunci în Grande Rue de Passy 64) îl punea în imposibilitate de a mai câştiga ceva pentru a-şi îngriji boala. De aceea la 23kraie 1848, Heine scrise marchizului de Lagrange următoarea scrisoare: prim: 3 lei Director : M. FAUST MOHI Prim RecSactor: SCARLAT FRGDA Reluarea pieselor „Carnavalul copiilor şi Jaffre Faville" la Comedia Franceză! Marele succes al d-rei Marioare Ventura Duminica trecută s’a reluat ! Mulţumită d-nelor Fonteney şi Evencele două „tanti" au luat o intensitae simbolică. Câteva roluri au avut interpreţi norii. ..D-ra Bovy fost înlocuită în rolul micei Elena de d-ra Madeleine Renaud şi aceasta, cu un joc aparte, mai inconştientă deşi nu mai puţin subtilă n’,a fost inferioară d-rei Bovy. D-ra Renaud ne-a redat egoismul amorezatei şi tandreţa filială. D-l Escaude a apărut în Marcel, rol creat de d-l Bresnay. A fost, excelent şi poate mai aproape de intenţiunile autorului. D-ra Tonia Navar a fost în notă în rolul d-nnei Misurel. După terminarea piesei publicul a făcut adevărate ovaţii artiştilor şi în special d-şoarei Ventura. Spectacolul a început cu o reluare a piesei „Maître Faviile” de Jules Truffier. D-l Demis d’Ives, d. Ledoux, d. Fresnay, d-na Borjac, d-nii Gerboult și Rocque au servit piesa care a plăcut foarte mult publicului. Trebue să relevăm cu această ocazie pe d-na Sully — fiica marelui tragedian — una din cele mai talentate absolvente ale Conservatorului, care a obţinut un mare succes în rolul Juliettei, in Comedie „Carnaval des enfants” de G. de Bouhelier. Niciodată această lucrare pe cât de ’atrăgătoare pe atât de severă, n’a avut o primire mai călduroasă. Publicul inteligent al zilelor de sărbătoare a urmărit cu religiozitate piesa Pe lângă valoarea lucrării desigur că şi interpretarea a contribuit la acest succes. D-ra Ventura în Céline a obţinut unul din cele mai mari succese din glorioasa sa carieră. Dese aplauze la scena deschisă a întrerupt jocul minunatei artiste- D-l Bernard, în pitorescul unchiu Antim a obţi-Literatuira, modernă lui Fiama aumit succes, ca şi d-l Brunot, Marioara Ventura * fi* tjfr ~'V~ * V"'.--i-A’ AJ.-t. j: * TOusKawiM Despăgubiri Napoleon Bonaparte nu prea avea în mare stimă femeile, şi nu le aprecia decât în funcţie de făcătoare ’Şi crescătoare de copii, cari, mai târziu, să devie soldaţi ___ dacă sunt băieţi — şi mame de soldaţi __dacă sunt fete! Inspirat de aceste principii desigur, a introdus în, faimosul său cod, nu mai puţin decât faimoasa dispoziţie: jjCăutarea paternităţei este interzisă!” .................... La adăpostul acestei interdicţii, timp de peste un secol, Don Juanii ,şi-au făcut de cap, în toate ţările lumii, în care sunt femei şi bărbaţi.Nu trebuie să fie numai decât femei frumoase. Uite, negrilor nu le plac în ruptul capului decât negresele şi găsesc oribili, ochii in migdală, buzele în fragă, pieliţa de alabastru, ale dulcineelor, pe cari le căutăm noi! Se pare însă că această epocă de libertate masculina se apropie de sfârşit. Primele lovituri i le-a dat America, unde nu numai că este permisă căutarea paternităţei, dar amatorii de flirturi sunt chemaţi în judecată şi condamnaţi la grele despăgubiri, dacă, în relaţiile lor cu blonde şi energice americane, au lăsat cumva să încolţească în sufletul tinerei partenere gândul că ,ar putea, fi luată in căsătorie, şi apoi nu s’au ţinut de făgăduiala aparenţelor La Viena. de curând, o văduvă logodită înainte de războiu cu un june vânător de zestre, ei-a dat în judecată fidantatui, fiindcă, din cauza iscăderei valutei si, proporţional, a zestrei, refuză să se mai însoare cu ea (cu văduva, nu cu zestrea). Aceste proaste obiceiuri s’au întins si la noi. Era fatal, cu blestematul nostru spirit de imitaţie! Iată, zilele acestea se va judeca în faţa unei secţii a Curtei de Apel din Bucureşti, apelul unui june nefericit, condamnat de Tribunal, la 300.000 lei despăgubiri către fosta, lui logodnică. Nu ştim ce pagube o fi suferit domnişoara, dar, oricum, 300.000 lei e exagerat! Cusistemul acesta orice fată îşi poate aranja uşor ist fără multă bătaie de cap, câte o zestre destul ele frumușică. Nádor. A . . . Cetăţene marchiz Dacă eşti întâmplător la, Paris şi timpul frumos îţi permite, fă, te rog, o plimbare, în Bois de Boulogne, şi la reîntoarcere, opreşte-te zece minute la Passy, Grande Rue 64, unde ai să găseşti un biet poet german care exercită actualmente proasta meserie de muribund. Vai, de când te-am văzut ultima oară, boala .s’a înrăutăţit, .si paralizia mea a pus stăpânire pe tot ce am în mine muritor. Picioarele mele n’au supravieţuit căderei regatului şi .sunt ciung si bont. Cum vezi, nu pot veni eu la ,d-ta. Iti cer bunăvoinţa unei vizite din care mă voi.u alege poate cu câteva sfaturi bune, dacă nu chiar cu oconsolare, în ceea ce priveşte inserţiunea mea din Gazette d’Augsbourg de acum cinci săptămâni. Citireaacestei triste fabricatiumi îţi va da să înţelegi că suferinţele mele morale s’au asociat de moarte cu torturile fizice. Căci orgoliul meu a avut mult de suferit când ,am scris în plină gazetă a Augsburgului. Si în fata întregei Germanii, că am cerut pomană Franţei, ca ,toarte haimanalele refugiate. Si am făcut această umilitoare mărtuirisire, fără să adaog, din modestie, că ajutorul pe care mi l’a întins guvernământul francei, fusese determinat şi de faima numelui meu şi că Franţa putea fi chiar recunoscătoare unui poet şi om de litere care totdeauna a luptat de bunăvoie în interesul ei şi împotriva Franzosenfresser-ilor după cum ştii.. Această pensiune care m’a costat atâtea perfide reproşuri dela inimicii de peste Rin. îmi era datorite.. în Franţa. Am să-ţi destăinuesc multe şi ai să fii uluit de ce vei afla. Dar ceea ce aresă te mire mai mult, va fi aceea, că nenorocirea mea pensiune a fost suprimată de unul dela care mă aşteptam cel mai puţin:—Me d. de Lamartine!... Da, d. de Lamartine asuprimat pensiunea unui poet sărac şi bolnav, care se numeşte Henri Heine. E de necrezut, dar cu toate astea e un fapt şi faptul va fi dureros consemnat în acel Aimos mártírokig care se numeşte Deutsches Dichterleben!.... E drept, că pe da o parte eu însumi am provocat aceasta autorizând pe şeful biroului contabilitatei să roage din partea mea pe d. de Lamartine să-mi suprime de tot pensiunea mai bine decât s’o supună acelor reduceri ne cari pensiunile şi necesităţile din Februarie le-ar fi dictat M’aişi fi supus de bunăvoie, ca atâţia alţii, m’aşi fi acomodat cu o astfel de reducere dacă ea mi-ar fi fost propusă de unul dintre acei miniştri cari s’au ilustrat numai prin plantaţia arborilor Libertăţii şi nu culturei idealiste a laurilor. Dar această reducere făcută de d. de Lamartine, așa cum a fost făcută, este înacelai timp o critică, o critică cu atât mai copleşitoare, cu cât venea de mai sus. D. de Lamartine a şters numele meu de ,pe lista departamentului Afacerilor străine. Am aflat în urmă că d. de Lamartine,cânda făptuit ceea ce a făptuit, mă credea foarte bogat, era sigur că ,am ,o rentă de 25.000 (douăzeci şi cinci de mii de franci) .—eu, ale cărui bogăţii nu există decât în ruinele Parnasului, armer Teufel von Dichter der ich bin! Nu ştiu ce ţi-am scris. Ştii poate că în timpul din urmă am orbit. Scrisoarea aceasta m’a. alinat mult. Henri Heine. Lesne de înțeles, că marchizul de Lagrange a venit să vadă pentru ultima oară în viată Joe Heine. Dar greu putem pătrunde astăzi ^ starea de .suflet ,a autorului lui René care atunci când aflând de agonia, lui Heine, a exclamat : __ A, bietulpoet.. Ce păcat că e German!... iouli- Acum câteva zile — afacerea s’a povestit abea alaltăeri la Capşa — unul din scriitorii noştri en vogue, descendentul unei familii boereşti din Moldova, care se mândreşte cu un cavou din cimitirul micului târguşor moldovenesc, primeşte o carte de vizită . GERORGNE C. STANCIU Poetul nostru auzea pentru prima oară acest nume■ — Totuşi, primi pe d. Stanciu imediat, convins că are a face cu un admirator. — Vai, domnule — începu Gheorghe Stanciu — ce încântat sunt să-ţi fac cunoştinţa... — De ce, domnule, ? — Fiindcă, ştiţi, în curând o să fim vecini... — Vecini ? Cum asta ?—■ Mi-am cumpărat un loc la cimitir tocmai lângă cavoul dv. de familie. Conertele simfonice in Anglia In cursul acestei luni, are loc la Londra o serie de concertefestivale, cu concursul celebrelor coruri din Leeds. Concertele sunt acompaniate de Miss Myra Hers, pianistă cunoscută îndeobște. Orchestra care anul acesta a întreprins în America un mare turneu de concerte, se compune din d-na Luggio, la violoncel, Carl Hart, la violină, Albert Coates , prim orchestrant violonist şi Sigm. Hugh Allen, flautist celebru, prim flautist în London Simphony Orchestra. In programul acestor concerte, figurează o mulţime de compoziţii inedite, ca : Simfonia corală a compozitorului Gustav Holst, The Pines of Rome a compozitorului Respighi și Lux Eterne de Howard Hanson. Acest ciclu de concerte este primul mare festival muzical al Angliei, după războiri. Cartuşe oarbe Cine-şi tochipue că ştie tot, nu nu ştie nici ipe jumătate... cât e de prost ! Nimic nu va fi nou sub soare, dar sub lună se petrec uneori lucruri extraordinare !... Mizeriamizeriilor ,să fii misogin şi să te căsătoreşti dim dragoste. Multe lucruri am arunca, dacă nu ne-am teme că le găseşte altul şi le ridică. Dacă n’,ar fi aşa, în toate familiile ar fi câte un divorţ pe zi. Nu ,sufer să fiu consolat. Ştiu că acei cari mă consolează au venit i să capete amănunte. Diplomaţia este arta de a nu cârpi la moment i pe inamici. Pot spune toate adevărurile în faţă... afară de acela, unei femei ,că e urâtă. R. D. DUMINICA1 NOEMBRIE 1925. L E I «JW nETmj CHIFFON SUPERIOR pentruLINGERIE la MARELE MAGAZIN la VULTURUL DE MARE CU PESTELE IN GHIARE THEODOR ATANASIU&C? 5 TR CAROL CO 8284 S ’ R QAZACA 1 5TR HALELOR 21 Temulum Femeia în revistă Ieri, femeile au avut ziua lor de glorie. Regina ortodoxiei agitând drapelul emancipării l-a înfipt în coasta lui Adam, care trezit din somn se întreabă mirat, de ce. Femeia face ce vrea. Bărbaţii au devenit nişte animale, printre cari Eva îmbrăcată în paradis circulă ca un raiu şi le îmblânzeşte dându-le să mănânce din palmă. Femeia este liberă, liberă ca aerul şi de orice sarcină. Ţipă de desfătare, nu de durerile naşterii. Cine mai vede pe stradă femei însărcinate ? In curând vom inaugura naşterea unui copil ca o producţiune de erou necunoscut, căci dacă ne mai descoperim cu respect înaintea morţilor, să mărturisim sincer, cine nu surâde interior la trecerea miresei gătită cu flori nevinovate ? Dar merită ea oare această ironie ? ! Nu, de o mie de ori nu. Femeia se naşte cu calităţile şi însuşirile ei şi o falsifică moda şi convenţiunile. Este produsul mediului în care trăeşte, înainte vreme, femeia era de casă pentru că oraşele erau rare, fără legătură între ele şi comerţul se făcea anevoie. Gospodăria era deci obligatorie. Bărbatul lucra în afară şi se întorcea cuminte acasă, căci nu erau femei goale cari să-l agaţe în drum la tot pasuL Seara se întâlniau obosiţi, se culcau de vreme şi după o scurtă rugăciune adormeau satisfăcuţi iar închinarea lor era totdeauna ascultată: casa se umplea de copii, pentrucă aşa era moda. De atunci, lucrurile s’au schimbat. Civilizaţia s-a întins. Mijloacele de comunicaţie au apropiat oraşele. Negofiil e în floare. Femeia nu-i proastă să-şi deformeze talia, să-şi păteze tenul născând copii, pentru ca în urmă să fie acuzată de nesimţire, mici să-şi strice mâinile făcând cozonac, când găsesc gata în comerţ, nici mai ales nebună să aştepte cu candela aprinsă de prisos, întoarcerea soţului de la varieteu. Femeia nu se mai găteşte pentru interior, ci se desbracă pentru a eşti în stradă, să caute ce-i lipseşte. Aşa a apărut băetana. La Paris s-a reprezentat o piesă de Alfred Savoir, o adorabilă caracterizare a moravurilor de astăzi. Un bancher înebunit de o cocotă, îi propune s’o întreţină princiar. Până aci nimic nou dar iată neprevăzutul : bancherul era femeie şi cocota se întâmplase să fie bărbat. Intervertire de atributiuni. Băerana cu toate singularităţile ei rămăsese femeie. Vom trăi oare să vedem femeia înlocuită de bărbatul-cocotă ? In orice caz n’ar fi decât o evoluţie a omului-peşte. înainte vreme, femeile dădeau cavalerilor colane de aur ; azi le vor da blănuri, automobile şi bijuterii. E rândul lor. Se discuta într’un salon piesa „Un om” despre care vorbeam mai sus. O singură femeie se arătă mirată de mirarea celorlalte „Femeia ca să fie în adevăr liberă, trebue să plătească. Găsesc lucrul foarte natural. Şi eu îmi plătesc bărbaţii, mărturisi ea fără jenă. „Ce voiţi, sunt văduvă, e o chestiune de igienă apropiată”. — ..D-ta, frumoasă cum eşti ?” __ „E bine să n’ai nici o obligaţiune”. Să fie asta ce ne rezervă viitorul ? ! Eu cred că ’n cele din urmă femeia îşi va veni în fire, lăsându-ne tot nouă sarcina de a plăti. De veacuri, femeia ne-a ispitit desbrăcându-se şi ceea ce este paradoxal bărbaţii s’au ruinat îmbrăcându-le. Zadarnic ne căsnim să desgropăm vechiul tip al fetei „bine crescute” pentru că se purta cu părul lins, ştia să învârtească aluatul, făcea game nu copii, dar ştia că trebue să facă. In fond orice ar învăţa fetele nu importă. Că ar dansa polka sau shimmy, că ar toarce lână sau ar juca tennis este indiferent. Ne interesează numai atitudinea ei in faţa bărbatului. Numai amorul diferenţiază generaţiile. E de prisos să spunem că fetele de azi nu privesc căsătoria prin prismul trandafiriu de odinioară. Duduia modernă este iniţiată stăpână pe ea şi priveşte amorul, cel puţin amorul romantic, cu milă dacă nu cu dispreţ. Dar trebue oare să ne alarmăm şi să strigăm odată ct generaţia care se duce că fetele de azi sunt detracate ? Nu, dimpotrivă. Niciodată n’au fost mai bine echilibrate. Cine-i vinovat insă dacă suferinţa le-a dat mai multă minte decât inimă, mai mult bun simţ decât simţuri. Fetele nu mai primesc cu ochii închişi bărbatul zis rezonabil din mâinile părinţilor, ci vor să-şi aleagă singure întâiu iniţiatorul apoi bărbatul în fine amantul şi eventual amanţii. La urma, urmei femeia ideală e aceea care ştie să iubească şi n’a fost niciodată mai ideală ca astăzi, dovadă că e foarte greu de găsit. GH. BRAESCU Mizeria actorilor Unguri Scene îngrozitoare la teatrele din Budapesta Sute de artişti şi funcţionari la lucrători teatrali luptă crunt pertruPâinea de fiecare zi. Exist familii, în cari mama, tatăl şi fiu pe vremuri toţi trei artişti d la unire, isuai t reduisisă trăiască di medicul -ajutor al Sindicatului actorilor. Actori, ale căror num sunt legate de cele mai mari succeseale teatrului unguresc, di ultimele decenii, imploră dispera pe directori să-i angajeze maca cafiguranţi, fiind sortiţi altfel s moară literalmente de foame. De curând s’a deschis un. no teatru, la Budapesta, sub direcţi lui Anton Bardos. Intr’o ci, înainte de deschidere,d. Bardos n a putut pătrunde în cabinetul să de lucru, din cauza îngrămădel de actori, veniţi duip^ ang,a.i amen O subretă, foarte cunoscută, a r(şinat în învălmăşeală. ^Printre aceşti nenorociţi, lutând pentru un angajament, se aflau doi foşti regizori de la ,,Lusspiel Bühne”,şi mulţi artişti di vechea, gardă, ca Franz Vendre Zoltán Szeremmi, Koermendy alţii. Aceleaşi tragice episoade su petrecut la deschiderea teatrul de pe strada Andrassy. Director AVartheim ,a stat ascuns zile întreg ca să evite scenele dureroase a refuzului de actori. Aceeaşi situaţie este sin pr vvnete. Actorii de seamă, nerii găsind angajamente în Capital s’au risipit în oraşele din provincie. Directorii acestor teare ang£ tează pe toţî artiştii, cu nume, ci, concediază, în schimb, vechiul personal. Din această pricina multi acte au renunţat la meseria lor şi s’ apucat de negoţ. Primul amor, al unui teatru din Szegnedin a dechis o cămătărie, care merg foarte bine, şi, în curând, amorul cârnăţar va face, desigur, vere.--------oxo-------- Noua stagiune a teatrelor din Budapesta se desfăşoară destul de favorabil. Dar dacă teatrele merg relativ bine, mizeria actorilor este cumplită. Ziarele ne aduc ştiri îngrozitoare asupra desnădăjduitei situaţii a actorilor unguri, rămaşi fără angajament, din cauza readucerei teritoriului maghiar şi a împuţimărei numărului de teatre din Budapesta şi provinciile rămase încă ungureşti.