Rampa, decembrie 1925 (Anul 8, nr. 2431-2452)

1925-12-02 / nr. 2431

ANUL VIII No. 2431 4 PAGINI 3 LEI BS3WHBK®»^!*S8Kte^SS»^^ Literatura și Plastica Populară efe O. Kamafeatt Când VasiLe Alexandri, cu instinctul lui de poet, fermecat de frumuseţea naiva, proaspătă și plastic colorată a muzei populare,a aîcătuit intâte. comete'» de poezdi populare, de sigur, nu și-a dat decât înparte seama die însemnătairea artistică ia creaţiunei geniului anonim ad visei. Poet, el nu a văzut în ocsmphacul creaţiuei gerului poporului nostru, decât manifestările lui poetice şi literare: doina, cântecele, fragmentele tipice, povestirea şi basmul. Gestul lui Vasile Alexandri a fost fecund, atât prim faptul că au găsit imitatori şi continuatori zeloşi, care au pornit, să colinde satele îm adunarea risipitei comori a literaturei populare, cât şi prin faptul, că o serie întreagă de scriitori— şi din cei mai talentaţi — au găsit în motivele acestei literaturi bogate, teren de exploatat şi fructificat, un isvor dim care s’a adipat din Larg inspiraţia şi puterea lor de creaţhine. Dar, pe când întreaga atenţie a scriitorilor, idotegilor şi odor cari se preocupau de problemele noastre culturale se pironea exclusiv asupra, literaturei noastre populare, un întreg complex de creaţiuni artist rese ale poporului nostru era lăsat în, uimbră şi părăsire. Poporul nostru, prin fericitul lui amestec de elemente etape cu predominanţa geniului latin, aşezatîntr’un mediu fizic prielnic, a avut o bogăţie sufletească ce nu s’a putut camtalLaadurna, îm tiparele literaturei, el a fost în aceaşi măsură artist plastic, în care a fost şi poet. El nu a ştiut numai, să povestească la gura sobei şi la claca, să cânte din fluierul cel idilic şi dii frunza die stegar eroică: el a ştiut să cioplească şi să zugrăvească, să ţeasă la gând şi o stare de suflet în firele de Ixhamgic şi în urzeala unui chilian, să construiască cu o concepţie personală pe motive aduse «£» de valurile istorice şi pe vechi teme moşi emite, intrate în sângele tradiţei, făcute ale lui. El a meat o artă, plastică a. •Tul naivă, stângace, primitivă, dar gâlgâitul de simţire, pulsând! de viaţă şi imagii marţic,, impresionantă prim efortul arm- ’ tk«9 de a» realiza armonii de for-, me şi culoare. Geniul acesta do crf taţbime mă a găsit, cele s mai felurite şi fericite întru jj pari, dein obiectul de primă nteesffcwte __ olărie, scoaliț', chilimuri etc. — până La creaţiile de artă pură, cum este pictura religioasă, şi arhitectura bisericească. O artă complexă prin vati-ja-ţia e în simplicitlatea execuţiei — o artă esenţiiiatl rom.âjească. , S’a găsit, îm primul rând printre puţini alţi, un om, care sa facă pentru arta plastică a poporului nostru, ceea ce a făcut Vasille Alexandri pentru poezia populară: acesta este d. Al. Tzigara-Samurcaş,a cărui cultură şi rafinament artistic, grefat te cunoaştere istorică, l’a dus la pasiunea acestei arte. Odiată, această artă pusă în evidenţă, întâile mimări binefăcătoare i- au întârziat să se arate. Mai îînrtâi în faţa pubicuîui coc difrntal şi a celei mai exigente critice de artă din ţările Apusufluii, pubicul a fost enfusLasanait de frumoasele şi pitoreştii« creaţiuni platsice »ale grnium' giaeer inofwtre. scri**«, de artă, îm umanimitate a subliniat preţioasele însuşiri ale acestei arte, învăţământul care se, desprinde citim această votere a artei româneşti. Fa concretizat lapidar, di V. lorgn nutrim articol dim revista ..Damuri”. De când opera andnâduală a artiştilor noştri — chiar pânzele lui Grigorescu şi Lucham — nu a recoltat decât anodine cuvinte, de politeţe- parbă silită, arta noastră populară a deşteptat un entusîasm şi o admiraţii? 3por.ri'Că şi practică, fiinidcă această artă reprezenta'e într’adevăr o moţă personală şi distinctă, fiindcă în ea suntem moi. Pentru minimum-ul die succes al artei noastre plastice individuell!«, d. N. lorga găseşte o explicaţie în precedentul expoziţiilor pictorilor japonezi paridinizaţi, care au amit aceiaşi soartă. Şi ultimul învăţământ: dacă arta plastică individuală arr proceda la fel cu cea mai bună a noastră literatură imdividuală__ că întâmdu-şi sursele de iispiraţie şi viaţă în arta mnasselor retorice şi etnice, desigur că şi această artă ne-ar putea da eeli*valemta capodoperilor noastre literare __um Em mason îm pictură. ------—xpx-------- O nouă operetă a lui Kalmann Emmerich Kalmann, cunoscutil autor de operete, a terminat o nouă lucrare: „Prinţesa circului”, a cărei premieră va avea loc în ziua de 28 Februarie 1920 la Theatre au Kalmain ret priveşte muzica, autorul a respectat modul său de a compune. Opereta abundă de parodie muzicală. Tre cercurile muzicale vieneze se vorbește mult bine de această lucrare. Se zice că:•• Un J amar nobil sirobea in orele libere ia cunoscut într’o seară de premieră o brună .și durdulie artrită... ... că a început de îndată asedierile amoroase... ...că artrita se lăsa greu (avea și deunde!...) _ la foni dovezi, junele jokeu a primit în ziua aceea să facăsingur cavalcada. (...) lactrița rezervăndu-și cu totul um rol pasiv. ...că plimbarea la șosea au amănat-o pentru a doua zi... PE MARGINEA ACTUALITATII Expulzarea Hob Hopkins Vă amintiţi desigur d.p. Bob Hopkins, dansatorul negru, atât, de agil şi hilariant, care amuza cu verva lui coreografică, ziua, copiii de la cinematografe, iar noaptea, viciul, plictiseala şi decrepitudinea cabareturilor. Dansatorul acesta, răspândit pretutindeni, pe stradă, bodegi( cafenele- localuri de zi şi de noapte, provocând prin simpla apariţie explozii de râs, ajunsese o figură bucuroştermă, aşa cum fusese altădată. Nicu Metz, exilat astăzi pe peronul gărei Ploeşti, şi Albuleseu, milionarul risipitor, ajuns vânzătorul propriului lui ziar Turnul Babilonului’. Era un negru liniştit, inofensiv, blajin — cu o urâţenie transfigurată de puterea iluminatoare a ■verve i comice- simpatic chimi, atât prin atmosfera de ha,z te-l înconjura, cât şi prin ampb'-s- tatea şi curtenia atitudinilor lui. Scobaticul, ai când strămoşi colindau prin pădurile mjdernoase, dejunând din carnea plă şi gustoasă a Europenilor ră-'ăeli prin meleagurile lor ca purtatori ai cuvântului civilizaţiei, îmbrăcase fracul, mânuşa albă şi toate aparenţele europeniimuluri Dam sub fracul civilizaţiei ev. der Wjem. Bolturile priumpaleropene, ferncita cu pilot sălbativor fi interpretate de Bettynft odinioară, vegheau stridlischer şi Hubert Manschea, moşii pasionaţi de carnage, vor Vorbind de noua sa lucrare, slujtori de rinoceri şi amatori raalmanm » spus că e o ope- j finaţi de carnea albă, şi gustoasă ta de costum, modernă, vicea Europenilor. Instinctul negru luţ persista, sub surâsul amabil până, la laşitate al zilei şi sub alergiile nopţilor dii cabareturi, sfârşite cu chiolhanuri la Herăstrău şi cu reconfortanta ctorjă de burtă ddo Mitică Dona, __ zări Bob Hopkins se bucureşten*zase complect. A trebuit să vibreze în juru-i un val de violenţă, ca instinctul ce dormita, în obscuritatea misterioasă a prichologiei negrului, sa se redeştepte brutal., orb. | In jurul negrului domesticit se deslănţue comedia dramatică I a bălăci; oamenii, purtând, în I suflet o ereditară, civilizaţie de vracuri, din cele mai înalte ca- I tegorii sociale şi intele’rtuale, se bat între ei...că î-a propus o cavalcadă . .. şosea, într’o zi de ser... j 1Sub 0C,P zulut efervesecrenţa combativă şi distrugătoare, ...că artrita aprimit să încalece un ral ..îmblftnzit”... ...că in ziua ramdevirului actriţa a pretextat că e bolnavă... ...că .junele î sa făcut o vizită şi a ka,sit-o într’adevăr în mat... ...ca I trece cu efectul sângelui care, spalpită sub nările înflorate, ale bestiei africane din menagerie. Bob Hopkins, blajinul şi hierarul comediant şi dansator, fantoma veselă a coboreturilor şi in urina, acestei pereni*- orgiilor nocture, redevine sălbatic. FA bate — şi fiindcă nu e cetăţean român, nici măcar minoritar, e expulzat din Constanta, ca un sălbatic. DIODOR Un manifest de artă nouă Comoara i-^&cSrtelor. — N3§stia tamperamant«5»r artistic®. •• »Msotismu!. — O critică a curantator literare făcută Să 1877, da miaupss.ssm, ea și in 1S2â... Spiritul agitat, după război a se ,pe Mauipaasant intr’-un fel de căutare pate-.se ia toate manifestă- i eeua-ciu ia carese afla Zola, Henriie lui, ceva «axe să -suscite cel ’ uique, Ituysmanus. Coaxd şi Paul puţin curiozitatea twe in viorea- Alexis. Scrisoarea următoare ză, dacă nu.să stârnească . .udevă- este datată 17 Ianuarie 1877 şi este rate avalanşe de discută scanda- manifestul debutului destul de sgoroase. Şi aan văzut, ca o exemplifimpois al lui Maupassant, care a afirmaţiei de mai sus, apă- Iată, mai jos textiul integral : rând după războiu publicaţiilor- Dragă prietene, nograifice, albumuri indecente. In- Am reflectat la manifestul care să »spiritul serios şi liveresc al ne’ preocupă, şi mă văd la situaţia savanţilor şi al literaţilor de mare de a vă face o adevărată comfesi- PTe stigiu a căutat un reconfortant unc. Nu maii cred mai mult în înviorător. Şi atunci am cunoscut materialismsau în realism decât în paginele revistelor o mulţime şi romantism. Aceste cuvinte, dude inedite în care cititorul india- pă mine, nu însemnează absolut creţ putea să-şi răcorească setea sa de a şti -şi lucruri cari se angrenează mai puţin în ceea ce se numeşte cultură generală. Printre, aceste inedite publicate, s’au găsit,pe lângă canturile batistelor date la, spălat de un Zola sau Balzac, s’au găsit, ziceam, o serie întreagă de documente ,perfect utile şi cari prezintă, dacă nu nimic şi nu prilejuesc, decât certuri între temperamente opuse. Nu cred, că naturalul sau realul, viaţa, în sfârşit, este o condiţiuine sine qua non a unei opere literare. Persoana unei opere ţine de un lucru nax&oulax, nenumiit ,şi nenumibil, pe care tu scriitor îl constaţi şi pe care nu-l analizezi, ca şi electriditatea, pe scriitor, cel puţin pe om în tir’p ! E un fluidliterar ipe caretoţi lumină puţin cunoscută, deci iute- îl numim -obscur talent »sau* geniu,resantă. Un astfel de document Cred că,acei cari caută idealul este următorul manifest,până mai negând stările naturale sunt tot ieri inedit, al lui Guy de Maupas- aşa de orbit a *fi acei cari îmbrășant. Manifestul a, fost scris pe nisează naturalul negând ceilelalt vremea câatd celebrul romancier i testări; de mas târziu »aven, abia »șaptesprezece ani și era na biet debutant în viața literară. Flaubert introduse-E o chestiune de pură negafie n. imperameritelor și atâta. tot. Când unii nu disting un. lucru, ei nimiMTfiirnnnnii nu cred că e necesar ca acel lucru siă existe. Admir muit pe Chateaubriand dar nu-l iubesc. Admir mult Pe Chenier. Boileau, Corneille, Montesquieu și Voltaire, citesc ,pe Voltaire, citesc pe Virgiliu cu, plăcere infinită, caşi pe poeţii filosofi ai Bisericei greceşti, cari cu toţii au fost scriitori superbi. Acesttia nu sunt însă fiinţe literare vii. Să fim originali, oricare ar fi caracterul rudentului nostru (dar să nu confundăm termenul original cu bizar), să fim origina unui lucru. Ce ? Fuţiu importă dacă ce scriu este »frumos numai pentru unii, sau ipftiut,nu toţi şi că ceea ce scriu eu tiu se leagă cu o tradiţie bine definită. Platan, pe cât îmi amintesc, a zis : Frumosul1 este splendoarea adevărului (Le Beau est la splendour du vrai). — Subt eu totul de acartă părere ; dacă tiu ca viziunea unui scriitor să fie totdeauna justă, este pentru că eu cred acea,sta necesar în vederea intenetarii originale, și cu adevărat frumoase. Dar reala puternicie litera,ră, talentul, geniul,sunt numai în interpretare realizate. Lucrul văzut trece prinpersonalitatea scriitorului, capătă acolo o culoare personală şi particulară, răpăită o formă, o desvoltare, o consecvenţă înritmul fenomenelor naturale umane, in funcţie de fprmsditatea spiritului scriitorului. iSlKi despieare era, un natural -si îl privesc ea »pe cel mai formidabil bonbonme al gintei poetice -si asta numai »pentru că a fost un »admirabil interpret. în! Ori si ce licru poate fi frumos, fi supravieţuit dacă ar fi trăit oricare ar fi timpul, tara, iseoak li dependenţi, terară în care ai crescut. Si numai ! Era nevoe de romantism. Astăzi din Cauza temperamentului scrii- |Zola este o magnifică si strălucitorului. ’ toate personautaite. Dar maniera 1 Clasicii nu credeau că au găsit 16»8' erte o manifestare a unei arte formula literară absolută si defini- oaroare și nu un summum de artă, tivă ? Ce mai rămâne din ei, drept cum e »razul cu Hugo. Viziunea Pedeapsă »pentru această eroare ? şi interpretarea amândorora sunt Putin Corneille, »Putin Boi Ile,au, pu Profund diferite. Dar »nici unul nici ţin Boussuet !.„ ’ altul nu deschid căi fatale îm cari Cunoaşteţi pe faimosul nostru autor dramatic, de care nu se ştie dacă, e un gaffeur sau un mare ironist. Intri o seară a fost dus la o celebră îmbogăţită de război, care ţine cu orice preţ să se lanseze în lumea mare. Amicul nostru admira o pânză, celebră, reprezentând un colţ de, atelier de ciişmărie, cum amfitrioana, zice-se, s’a îmbogăţit în afaceri de pielărie auto-Romaniticii au scos un strigăt c’ar angaja literatura lor. Au ... triumful căreia lumea întreagă i-a 'mândoi ',personalitatea, talentului , gaffeur ca totdeauna, intrerăspuns. Ei descoperiseră forma lu‘ l°r și cred în »ea. !bă, suverană a artei. Ce rămâne de 1 După maihralism, vor veni, sunt aici ? Câteva piese de Hugo, cari ’srtur, arhi-idealiştii, pentau că sunt poate tot ce s’a .»scris mai fra- «“»a* reacţiunile sunt fatale, numai câteva mas în poezie. Dar piese. Putin. Si încă și acestea rimân numai Pentru că Hugo este un magnific geniu poetic nu pentrucă »s’a înrudit cu romanticii. I (Este cu alte cuvinte romantic numai pentrucă este poet. »nici de cum este poet pentrucă a, făcut pante din școala romanticilor). » Hugo a creat, romantismul pentru că acest romantism era esenţa geniului său, pentru că el însuş era romantismul. 1 Vine rândul unei alte şcoli literare numită realistă sau naturalistă. Ea se incarnează în câteva talente mari cari vor pieri. Ce rămâne ? Câteva opere are oameni mari. O doctrină tare este triumful unic autor pentrucă este produsă de el, pentru că se identifică cu el, pentrucă este însăiş natura şi puterea sa, ucide în general pe toţi cei cari vie după lansarea ei, aşa c cum romantismul a ucis pe parnasieni, dintre cari, desigur, mulţi ai va mor .Nu cred că evul mediu era mai închis decât meditaţiile moderne. Totul este bun pentru elne ştie să ia cum trebue. Imi plac orizonturile largi, pe cari le au uneori melancolicii, îmi place pasiunea mordantă, şi adesea pasiunea că,unii care se luptă cu sufletul. De ce să ne restrângem în principii de şcoală literară ?... Naturalismul este tot aşa de limitat ca şi fantasticul. Acesa este »orezul meu. Guy de Maupassant Ideile lui Maupassant, dela 1877 au astăzi o actuală aplicare. Nu e rău ca din când in când să se scoată la iveală „vechituri” dela care să înveţe şi ..moderniştii” câte ceva... !' ■ --1 0- WI/M&VMA Cât costă prietenia O iubeam şi a luat-o fireşte al‘... Am încercat, m'a căcnit .Și am rămas prieteni. După cinci ani ne-a întâlnit ieri. __„Singură?” am întrebat-o. __„Georges e în Ceho-Slovacia”. — Ce camă?” __„Într’o conferinţă. Distrează-mă_ dansezi ?” __ Cadrilul.” — JSu ţî-i ruşine ! învaţă, diseară trebue să mă duci la dancing.” __„Warn smocking.” __„Vai, se poate ?L. Ei, nu zău eşti caraghios, pe onoarea mea (decisă). Hai cu mine (intrând la Waiter), la-i domnule măsură„.” _ .Dar.„” __ (autoritară) Sst ! Nici-o vorbă, la-i măsură.” __ (timid) „Cât costă?” __ „Paisprezece mii, pentru că e doamna la mijloc. ___ „Vezi, ai scăpat eftin. Hai să mâncăm (Intrând la Enescu). Nu te așeza lângă ușă, nici lângă bufete Imi place să fiu cu spatele la perete». Harcon!... Icre, faci să tragi cu smântână.” — (Eu deștept) „Scoici, melci/’ — „Oh, que t’es bete... Si şampanie!” (După un sfert de oră) . —— ,Nu mai mănânci ?’’ .— .„Nu mi-i bumne...” — „Socoteala!” .Două mii, şapte sute.” —, „Da-i lui reshU.” — (Eu plin de speranţă) „Unde mergem ?”* — (Ea căscând) ,JVU-i domn.” ,— „Nu se poate.” — „Ei aş ! Diseară poate sâ vie Costica, nu fac să mă culci” — „Viu să te iau.” — „Unde ?” — JLa dancing.” — „Nu... fii cuminte. Nu vreau să fiu obosită când o veni Gostică... Sofeur este liber?” — „Liber poftiţi.” — JHă laşi la hotel şi te duci acasă cuminte şi când o veni Costică ne vedem iar.” GH. BRAESCU REPRESENTATIVE EXTRAORDINARE DE LA OPERA ROMANA Tenorul Manuel Giletta I AmM Graba strică treaba nu vorbesc, iar ochii lor turburați ? ^ -! 1M1 n.i/u 11 rm o zw î de alcool nu au nici urmă de expresie. — Pe alţii, dimpotrivă, îi . ® excită. Siluetele lor. în conture turburate. ..se frământă. ,se contactă, se destind. in timp ce gura. le merge duduind, în delirul urnei logoree alcoolice. Trei inşi, aşa, zgomotoşi, având ■aerul că sunt gata făcuţi, apar în uşa bodegei, şi înaintează, isbindu-se de mese, până la bai1: — Trei ţuici! — Vineee! —— Da’ repede că suntem grăbiţi! Ţuicile dispăruseră in gâtlejurile înflăcărate, ca nişte umili stropi de ploaie în măreaţa imensitate a oceanului. — Mai dă-de un rând !— Nu, lasă, dragă, zău, am treabă acaâfi.... —• Fii serios, domnule! Beau rândul ăsta și plecăm... Băiete! Ţuicile alea... repede, că suntem grăbiţi! fiai, noroc! —- -Noroc!— Chef să dea D-zeu! Să mai vie un rând! o să ne încurcăm.... Hai acasă! — ho.i .pare rău— adică, eu d’voi drept ai să dau un rând! — Are dreptate... — Bine, dar.... --.„—.Vrei un dolar”. bem lui ta şi plecăm! Băiete, ia să ne tai şi câteva felioare de slănină. Să le tăvăleşti bine in boia— Dar repede, că suntem grăbiţi! .— Bună ideie... dar la slănina, asta ai merge strașnic un turburel! — Eu plec! Stai, nene, ce o să fie dacă mai întârzii un minut! Nu piere lumea! —— Hai să stăm aici la masă— — Fraților, vă rog, am treabă— — Cum bem..cum plecăm! Băiete, o jumătate turburel Drăgășani, de cel de mi-ai dat ieri, dar i-cpdlo, că suntem grăbiţi. După şase ore, trei dimineaţa. Cei trei sunt tot la ma.sa cu pric.iiKi şi fac socoteala, dar... „repede că. suntem grăbiţi”— — Una... două... trei. ipatru, .şase, opt., douăsprezece sticluţe depeiin- 360.... ---Câtă? — 360! — Nu vă e ruşine? Dar de unde îl aduceţi? Din Patagonia? — Dar e vin bun, domnule... — Vin bun? Hm., mie îmi opui? Păi eu beau de şaptesprezece ani, măi. tacă, măi, tu nici nu erai născut, mă. — Ei, lăsaţi vorba acuma, fie 360, dar să ne mai vie o sticluţă. — Aici, la botul valului! Dar repede că suntem grăbiţi— Victor Rodan Spectacle coupé In româneşte mi avem încă un teragen pentru arest soiu d le spectacole, foarte agreate peste hotare. In Franţa li se spume „tiptetede tcoupé”, spectacole tăiate, adică alcătuite din piese intri un act sau două acte. In Gesmnainia piesele într’un act— „Einakter”— sunt de asemenea . Ventilatoarele huruie zadarnic, atrăgând cu desnădejjdea unui pe- işte aruncat pe uscat, aerul rece de , afară, pânza, de fum albastru, îngroşată de aburii mâncărilor, vi- unului şi respiraţiei, rămâne na o! PâclS, groasă, în jurul ,,consumato- r iilor” atablaţi de ore întregi lame : foarte goistate. La noi, mi sunt cele bodegei. Pe unii atmosfera a mea puse în valoarea lor adecea,sta apăsătoare îi zdrobeşte ; vârâtă, stau trişti, cu caietele plecate, .şi j .noi, o piesă într’un act în general, socotită drept încercare, meritând, dacă are calităţi, să fie încurajată. Un autor cuminte îşi încearcă norocul şi talentul, întâi, cu o pi’rii într’un act, a cărei reprezentare constituie oarecum un soin de concesie făcută, debutantului. Piesa trece, strecurată la un început de spectacol, şi este îneceput de speotetcol, şi este în genere, considerată de critică, drept dacă piesa în trei acte ar fi destul de lungă, ca să ocupe timpul de trei ore, în caire trebuie să se desfăşoare o reprezentaţie teatrală. Nu s’a încercat niciodată, la noi ceea ce se numeşte un ,,spectacle coupé”, în genul celor reprezentate de teatrul Grand- Guignol din Paris. La Grand-Guignol, spectacolul se compune dintr’o piesă într’im act sau două, având mnai vedeţi? V’am suus eu că e subject gen Edgard Poe, adică cusubiect şi montare terifiante, care sguduie puternic şi convuls’tv -petruM spectatorilor. La final se reprezintă o comedie bufă sau o farsă, care destinde nervii amuză, și imeminează publicul prin trio explozie f de raritate copleşitoare. Arthur Schnitzler, celebrul autor drajimaitic vianez, este un strălucit scriitor de „ELiaeter ’. Faimosul ciclu Anatol se «»prezintă cu un imens succes in toate teatrele din Germiania şi Austria, deşi atmosfera apinfie vianeză, în care», se desfăşoară aceste acte delicioase, nu mai există astăzi, după războiu, in par «ala Aurii. Fiecare act din Analei re pmntEste în credinţa noastră ca asemenea spectacole ar avea an mare succes şi la, noi. Publicul nostru, amator înainte de toate, de lucruri frumoase, este, în special, atras şi de spectacolele, cari pot să-i ofere cât mai mult într’o formă cât mai redusă şi concentrată. Mai ales, spectacolele de Grand Guignol, cari merg cu emoţiile, dela groapă până la marea ilaritate, sunt menite să aibă succes. Ar‘ trebui însă, ca primă condiţie, să dispară prejudecata directorilor împotriva pieselor într’im act. In general, o piesă, într’un act poate fii o lucrare dramatică de o valoare mult superioară unei piese în trei acte. O piesă într’un act cere prezentarea, desfăşurarea şi închiierea unei acţiuni, îintr’un cadru redus la proporţiile unui act. Or, se ştie că e mui mai dificil să scrii concentrat, decât difuz. (Seriim)3 concentrat, însă, in teatru mai ales, textul câştigă imens. ^De aceea piesele reuşite într un act obţin întotdeauna, im foarte mare succes. O pildă edificatoare ne-o dau p vesele lui Feydeau : „Mais ne te pronume dome pas toute nue ?” sau: „Ou purge bébe”. Dar acea ,minunata bijuterie teatrală „Câinele turbat ’, care s’a reprezinta.it anuul trecut la Teatrul Regina Maria 1 Să nădăjduim că, în curând, vom putea sărbători, ,,Spectacle coupé”-ul încetățenit și la aut ——pro---------lângă tun a fost plantat un , . . .• gardist, care să-l păzească. Vara te reprezintă »P»TM , păzit gardistul cât a păşit, dar act are Uei personag : Anat-1. -s-x - j.i jr_-_« A / \ un tânăr Don Juan v'ce-v., preo-j capot de complicaţii ierni mentale, deoarece nu are ailtă ocupaţie. Max prietenul lui Anatol, este un tip blazat, sceptic, iro-j Intr’o noapte trece rondul st mist, el reprezintă pe autor în U*este tunul nepăzit. Gardistul aventurile amoroase ale lui A-. încasează o chelfăneală strașninntor; m sfârșit, al treilea p-^'-, că. De abi’a putu să explice: vmagTU este m totdeauna o fe- j _ Domnule comisar, de genteme. Din atitudinea sufletească, ba păzesc eu tunul. Dacă vine aminator faţă die diverseleiaj unui singur iar nu poate nimic că e greu; şi dacă, vin mai locuit Într’un mic târg moldovenesc s'a inaugurat astă vară un „monument al eroilor”. In faţa monumentului s’a instalat, pentru efectul decorativ, un tun mare şi greu, luat dela, Austria, în timpul, luptelor dela Oituz de către regimentul, în garnizoană în târgul cu pricina, de, când a dat frigul şi ploaia, a început să cam tragă chiulul, şi să abandoneze tunul pentru ţuica caldă a cârciumii de peste drum. puri de femei» cam tropi-e/încă prin scenetele lui Schnitzler, se mulţi, nu pot face cu nimic! înlănţuie un fir conducător, ____ .Iar, repetăm, fiecare scenetă to ■ poate reprezenta sinparat. ] E un portret de familie? Un tânăr autor dramatic a pierdut dăunăzi manuscrisul primelor două acte ale nouri sale piese, şi anunţă, o bună recompensă, celui care le va găsi şi ev duce. Anunţul îşi făcu efectul. Un tânăr se prezentă şi ceru recompensa. — Iţi dau două bilete, la, premieră. — Mulţumesc, am citi unul din cele două, acte, şi-mi ajunge. Bine a zis, cine a zis: Fă bine să-ţi găseşti rău. — Nu vă pot angaja, domnişoară, aveţi o voce prea mică.... nu sunteţi auzită nici până în banca a treia.. — Să, mă ierţi,, D-le Director, am cântat la Viena la Radio și miam, auzit la trei mii de kilo-1 metri.