Rampa, ianuarie 1926 (Anul 11, nr. 2454-2478)

1926-01-01 / nr. 2454

AN L­ L­XI No. 24. Pictorul N. Vermont de O. Karnabatt »**«* Niceodae Vermont, hi «A Til'ÎÎiriS4 ^ecu'DJaiăî ca o tcxara­^72 *^ T « Wte*a vâl­t».a­l ^‘Naitului, înfățișează îo­­tele», dia Cănutttul Ar­n^„+ Mlariia” roadele oej, ^ 9i catifelate ale unei de ^riAs­tjce, coaptă ^ rele cald al zamislirfei. ^^’oit-a unei toamne fetrn­­iad ,1U nca)rix- 9i bogăție, înche­­guvl îrn Cl­îLu ,do Nwij și onotjm­­a iv oar8 uo talent /die rasă inin,-^Urj't Plăpând, a daft un p^p^ikT^-’ vib)^d. de ^ , ®evei, apoi flon ex y tie vi®iîă și culcai­:-. a“. ’ ^runout fajee panta dju ne,§ti ®eaiai’ia,t­i« « plasticei rotmâ­­* car° în istoria artei iroa­­jVa 'reprezentați tui gest eroic. pict^ A.niian și CmgorOami, trO fiii;,­­j,'A ; 'Pictură fdc școlari și S&n? *• * »*** »1 caa-ioir i-omân©aascâ intrase rn­­•*i dfe lâncezeală și ane-_ amaxiifmtuim de efort fa corv?1^? 'Artistică se mărginea mHÎ bI­­rt3art*M ^ du oaKld C€l flâLpUtt da rern.iinisoeințc si mn­­u1U]n. ’ maeștrilor apatfemjs­tj.irtia J: 'TT~ Jai'tS fără person­al j­­aril "vitalii tato. proceu Si*1** priI1 00 fer^i ca­terioa­­m raniei. Prin «e joc mfe­­o,7c. a,»~. A . «-eul^ățiloT creatoare etemdoasa 1 11aiSie* V Prin ce ar­­facsuMani­e o yncorelantă a acestor fu«r? *2 ? expan­r-’o bizu - l ‘dări Occident, :n­­■aJia UU;oa­ri norii aisjistat la nă­­arin­d-'r talten to pline dje o pt*r­fit rf^­­Ii!etr'ert'a­ d­e avânt ideu-1 pnloT-înia-ltr-C !(^M ti Optimist .\ u,i ’ buni. Iti-rito ^‘ifeiuală'a acestor 9-iuf.z^ 44 î inv­estmiii­tată în riiiipt.ixQiaisa a artei mo­s * 'rft unei —­ oceirleTi -■« -a învăluia formele în V , . Pioase­, ■p sj 1 J'i aceștia m­ogoi'ii fci xîfax *ri il^ yI artei roma­­f ir s’Tii TOBOiinSeht,- se nu ■dio Vir-i mcnfl. Ar Eogbi. .Sp.ie­j-rf-, K «te ÎJa' o/fîjk-A j A . . ' » V luchii“s We/6|»Bfc ^ Ten­emluj. ci, , 1 t-‘rn tru 0 elipă în a*tei ‘^V-r -' rmlfip/ndentă, în 1' - .cale. ‘pamiiî ce D °-Vpo^ \r 1 -' * aii-j a e, pamiă ce Ke iri­ x^, nG admci Prin »-i-u - i T­a Hi^To ---- îlltorr­­iintuiție și va , „_ ^ilit­ate uriitască. ' f-itîl­­­­ C*' T a ti vitiftoaiiy a î»»t sub I »-ale purpure gest de Dont ’ A rit „Tincrim­­a ‘ ont aducea în 1 * o notă panicieu- i ; * las-a nota unei “ n jero, oiu unej * i­ \ ^■dairii. n n *1 ir -i J;* J •'^îAoziția orj cărei r i­c-t ‘ itK1?t,icâvi’ ti l0-- * Tii. y . _ ^1 'imjpre­sioiufimi ' * fsaie. De la în­a cestui ta­­'r * i DrUiO,ia:-a toamna ifiein, și f­­ața _ ^ j mult de tai ° firească legă- 1 ^ J'horior feinome­­ori rrwoțiime: °* vi.t e produsul 4 'Uri'I, fatal td *',*soivalități, cu * *-■* Itsuf1, ]pe care —absoliută simt și fi m­ont 1 »^35j eilm-o T ^» sufletul lui. ^ ' ••sf»* pânze v­ ep] Y M'o-rilul fiu al Pipăi pul-ciția * »;i î u r i și v'e ^ a '•'•'•-ret și sfios. ;*d de eorp'I și ^^mngvităţi .și no­­a iee, e o na t.u­— -care şi-a păs­u­nă la surâ­- T o, eu o sensi­­*- zi fata forme; -==f ac!îetă.ric sria­­* - formelo­r îni­‘ o-retje și-a. dat fundamenta- - i est© sincerj­uihcra lui, ca t-c fiu arc rt.­ 5 De si y -G J i m t i -- e» «a.î-e t * » li tir »eiririT. • 5 y:a-z 3 -t 1­ ­ * », in mlic de’ ascuns, ei din potrivă sjimitp sitrt'O'ila de a. spume totul, şi-a revărsat franc, direct pri­nosul de isensaţii. impresii, vi­­ziuni şi emoţie. De laceja pânzele lui stait une ori miai mulțt de cât refle­xul îltuminos, oglinda idd d­j's­­tal curat al unei dljpe sufleteşti, stuit prelungirea ideală în ma­gia culorilor, în armonia linii­lor a finimţei artistului. Numeroaeele şi fericitei» exmi pliare .de artă ejjte djin penelul lui Vermont sunt cqpiîij Iuti ve­ridicii şj laiutentjej in lu,mca ■..«• lorjlor şi l;tnij.lor: ei trăiesc vioi şi elegant şi vor continua să su­­râdă pui graţi© şi să vorbească în surdină chiar atunci, când dej, cari trăesc­­astăzi pui vitali­tatea materială vor fi prorit de­­apuru­ri în neantul, din care nu supravieţuesc decât forţele spi­rituale. iUUXL Ori de câte ori nenea Na­e Bizeţ, cismarul din colţ, se du­ce în oraş după piele, se întoar­că acasă beat mort. Nevastă-sa, d-na Bizeţ, exasperată de aceas­tă purtare, îi face o scenă te­ribilă, termi­nându-și filipica astfel: __ Data viitoare­, dragă, mă­ duc t­u să cumpăr piele! __ Aha! ii răspunde calin ne­nea Nare.— Vrei să te îmbeţi ■Vi tul v Im farmacie. Dar de ce este atât de scump flaconul ? __ E cel mai nou preparat, acum, ne-a sosit. Nic'ţ nu-l cu­nosc decât, foarte puţini me­dpi __ Atunci am să aştept să­ se mai ieftenească. __ Da, dar atunci nare să ’mai, fie tot atât de recoman. la­bil. N o ta hot c lien i lul. __ Camera... serviciu... lumi­nă... hârtie, un leu? Ce-i asta? Eu n’am cerut hârtie... __ Un leu... hârtia, pe care este­ scrisa nota! Şedinţă de spiritism. — Aş dori să chemaţi spi­ritul soţiei mele, moartă acum câteva, zile... __ Ce, vrei do întrebi? __ Unde a pus batistele!... Mamă modernă. __ Coniţă, coniţă, băieţaşul, a înghiţit un soldat ele plumb! __ Nu face nim­ic, cumpăr altul... O ! ! Sti. Amintiri despre Caragiale Nu înţeleg­­de ce nu s’au­­s­cada până acum amintiri despre Cara­­giale. Şi doar, prin firea sa comu­nicativă, prin verva sa briliantă, prin trăsăturile surprinzătoare ale firei sale turmentate, marele autor al „Scris-cam pierdu­te”, a lăsat în urma sa un bogat material anec­dotic. Acei ce-l deţin însă, se îm­puţinează din zi bi zi. Vremea im­placabilă duce cu dânsa din ce în ce mai mulţi contimporani ai lui Caragiale. Încă cinci-şase ani şi savuroasele anecdote, care se po­vestesc pe contul lui Caragiale vor pieri odată cu povestitorii lor.­­De l­a unul din cei ce l-au cunos­cut bine pe maestru, am­ auzit, de pildă,­­că Iancu Caragiale, ca toţi oamenii de talent, era foarte le- , - , - n­­­u A nes. C­apul îi era vecinic plin de rând pe scena Casei­­ zeci de subiecte de nuvele, roma­ , ne, piese, dar tare greu se hotăra­­ să se apuce de scris.­­ Intr’un rând, Dobrogeanu-Ghe­­rea — autorul „Neoiobăgiei” și al superbelor critice literare —, se întâlni cu Caragiale. și-1 luă la un ..tap”. Țapul se transformă într’o adevărată beție, în cursul căreia Caragiale povesti amicului­­său câ­teva subiecte, dintre * cloceau în minte. — De ce nu le se cule ? se indignă Gli — Dragă, ce să-ti parale ! răspunse Ca. când n’am parale, nu — Știi ce.? Vino, mine. la. Ploești... G bore­a tinea pe lantul­­stării Ploești. Intr’adevăr. Dumit Ca-M-giale sosi în gai­nă o masă copioasă, din buzunar 4000 de imensă pe vremea le întinse lui Caras — Uite, lancule. uit pot, cS scrii, fii tale... Tine patru m Sinaia, stai acolo si .Era prin Aprilie._ o frumos, liniște si se poate scrie admi Caragiale strânse lui Gl­erea. si, fără gânduri, porni la S Peste două, să-ti plecă să-l viziteze scris. Dar deabea esi i si descoperi |)e dre ciumă, un chef im Caragiale. despre care­ i s­e s­puse că bea. acolo de când a venit. Scandalizat, ((berea 11 chemă deoparte, si începu să-l mustre,' RLpe, bre. lancule. as­a ne fuse vorba ? De ce nu scrii ?_ __Ce să-ti spun. — izbucni Ca­ragiale, __ eu când am parale, nu pot să­­scriu, dragă,­­ NÁDOR Poveste americană Uit Japonez locuia Ia o gazdă americană, dar casa era atât de ne­îngrijită și de murdară, încât Ni­ponul esea de acolo desgustat. Intr’o zi Japonezul fu surprins când găsi la intrare, ne uşă, un carton cu inscripţia : ..Sterge-te Pin pici­oare!”. indignat, el adăugă cu creionul pe acelaș carton : „când vrei să eși ceară”. ­ - Yennel la Comedia Franceză Compozitorul nostru d. Yen­nel a fost angajat la Comedia Franceză și va debuta în cu­mere. Literatura dramatică originală pe scena Teatrului Naţional Lista pieselor româneşti jucate pe scena socie­­taţii dramatice a Teatrului Național, Numărul representaţiilor. Reţetele Continuând statistica asupra. V. Alecsandri, „Candidat şi de­pieselor originale reprezentate pe scena Teatrului Naţional, emanarăm, lucrările originale reprezentate­, in stagiunea 1879 —1880. Director al teatrului e st­at acest an tot prinţul Ion Ghica. Prima lucrare reprezenta­ta în această stagiune a fost „Des­pot-Vodă” de V. Alexandri, cărei premieră a avut loc ziua de 16 Septembrie, cat a realizat o reţetă de SDS(" Piesa «re dl spectacole na Naţionalului­Măgurele’ lea”. O altă premieră pe „Por­carul şi Măria Sa” V. Ei’e­­che care s’a reprezint de 5 ori pe scena. Naţional a luat în această, stan© toriţa”, „Trei­­Va­rii”. ,,Un trântor­­. „Despot-Vodă”, ,­P rului”, ...Candidat ,.1'c mami ga­rin Eliza”. igiunea 1881— e numit director aht mi Ini O.­­’ornescu. P­- lân/ gle i'c­­luări din stagiune’‘rodent­ă s’a reprezentat ,.P 'pil” de Olă­nescu-Aseanio, ' 'ieine­sul”, o localizare de­ Vele­sen. ..Cămătarul” de Ven­tura, „Ridicolele” e'-'obe«­­cu, „L­ite nora nu e ” ,id .ySinzea* . - Pepe-N’au re­,,Păș­ii răsă­zece ”, iuicho­­titat”, idui”, ă la V. Alecsandrescu, ,,Piatra din casă” ale Alecsandri. „Moştenî­­»ea, del,a răposata” şi ,,Un leu şi ^ un zlot” de Roset­ti-Max, „Soacra mea Tufina” de I. L. Caragiale si .-Nastasia Ilodo­­ron­c” de G. Șoimescu. In sta­giunea 1883—1884 ai reprazentat pentru prima oară „Fata dela Cozia” de luliu Roșea. ..G­randomania” de Șoi­mescu, „Prea târziu” de St. Ve­­l?\tiu* •-Sabăr-Mahăr” de Roset­­ta-Max, „Hatmanul Baltag” , I. L. Caragiale, lacob Negruzai muzica de Caud­ella,­­Iulian Brun” de Ştefan Velescu. ,,Fân­tâna Blanduziei” se reprezintă pientru prima oară în ziua de 22 Martie 1884, când a realizat o reţetă de 2315 lei, reprezentân­­du-se de 13 or­i în stagiune. Pie­sa are 105 spectacole pe scena Na­ţionalul­ui. „»Scrisoarea­­pierdută” s’a re­prezentat pentru prima oară la 13 Noembrie, reprezentându-se de 12 ori în stagiune. La pre­mieră a realizat 2239 lei la c cassă ; s’a reprezentat până’rt pc i68 ori rului NaU—«1 c,»„. m aceasfifNflU .ÎMI ‘*ori”, de Ventura, Aleesandri „D’ale Carnavalului” de I. L. Caragiale. Stagiuimea­ 1885—1886 s’au reprezentat numai două lu­crăii noui : „După moartea mea” de G­r. Manolescu şi „Mar­ţial ’ de V. Urechie. deaseme­­nea şi’n cand s a jucat : „Femeia lui Socrate” de G. Sion „Manevre­­o localizare de Paul G­us­­si Mateescu” de .“.tîtgh­iucr, 1«K7__j ty şi ,.Iulian Giorgian. In _ 1888 sub direcția O. I. Stances- * eu. nu s7a reprezentat nouă decât „Pigmalion” Benge sen-D­abi ja. ca piesa de ’S’au reluat în ap ne „Curcanii "Pa­racliseru la răsărit” și „O dij Ca, nil dv de ( , '^îănesy patriotism” de f­­­zentată de doar tulin­” -ele lui-.j zeu tată­­de tip nai­ului. ,-K' „Peste PAGINI Tipografia „Rampa” execută In trei ore splendide cărţi de vizită cu cei 40,56 suta S*rim Redactor: SCJ3RLAT F&C&« Bkwourfie ziarului: Bucureşti, Calea Victoriei, 31 Telefon 1­59 Taxele pe spectacol 3 In Germania Din cauza încasărilor slabe provenite de pe urm­a, taxelor prea mari pe spectacole, patro­­n•­l­­­o r»Artf. Cfm­ din Wmdrm. Cuvinte încrucişate Ne civilizăm. Suntem in plină cale a progresului. Biroul circu­laţiei ne-a gratificat de sărbători cu un serviciu de ordine. încer­carea de a introduce sensul unic acolo, unde până astăzi n’a dom­nit decât sensul hunic, este lăuda­bili. Dar te pui cu Românul! Era si trist si-ti venia să si râzi. In a­nutul Crăciunului, un gar­dist de o sută cincizeci de kilo­grame, înfipt ca un caltaboș in ini­­ma Capitalei, rânduia scurgerea vehiculelor, oprind mersul trăsu­rilor la un fluerat scurt, imperativ, pornit __ nimeni nu știa de unde. ____Piru !” __ „Stai, stai acolo... Oprește n’auzi.~ Dumnezeu­.’* __,­Nu mă ’njura, domnule !... De ce mă ’njuri... biserica—” __„Pe cine ’njuri tu, mă?... Cru­cea și evanghelia—” __ „Domnule nu înjura! Ce, ești pus aici să ’njuri oamenii- Pas­tele­” __ „Pi­u !... Ce faci, mă gardist, te-ai apucat de conversaţie ?” __„Nu trăiţi don ’comisar, dum­nealui zice ca să-mi...” __„De ce ’njuri gardistu mă, ceara?” *IA_X- a i HS II­ ISIi­SB IN­ Literatura ocazională Intrăm în perioada literatu­­rei ocazionale, odată cu zăpada şi cu Crăciunul, cu Anul nou şi cu onomasticele, cu imprimă­vărarea şi cu ouăle roşii, la Paşte, şi cu Zece Mai, în plină vară. E un capitol aparte în istoria literaturii şi un gen a­­parte în clasificările metodolo­gice, această­­producţie ocazio­nală. Niciodată meşteşugul­­scriito­ricesc nu este mult de preţ­ ca în aceste unice zile, niciodată „reţeta” pateu­rilo­r nu face mai multă confrerie cu art­a litera­turii. In faţa acestui elementar adevăr, articolul de faţă nu va mai năzui să dovedească para­doxul că marile talente au fost mediocre în geni, — dovadă ca­re se poate face răsfoind un singur volum de poezii — ci va privi numai latura­­practică a chestiunii. Sărbătorile noastre oferă, în general, aspecte moarte, privind viaţa, din afară înlăuntru. Sărbătorile paralizează miş­carea străzii şi seamănă în că­min un fel ele letargie di­ges­ Evident, după răsboiu, statis­t­ici­le ne-au­­dovedit că se cite­şte pe o scară mult mai întinsă. Revista literară însă, şi litera­tura ocazională rămân singurii factori cari pot activa strâns şi cu succes. Sărbătorile — pare-se —dau literaturii un prestigiu unic. După legea cererii­­şi a ofertei, care ia public e mult mai cu­noscută decât orice poezie de Eropinescu, literatura care tot anul merge, a la baisse, urcă odată furios. E un moment propice pentru cea mai bună experienţă din câte se pot face pentru propa­ganda culturală. Să dăm publicului o litera­tură aleasă, să îngrijim de fru­­museţea ziarului (pentru a nu reedita povestea dulceţii,servită intri un vas murdar), mai ales să fim atenţi la răsunetul pe care-l are fapta noastră în pu­blic. Pe calea aceasta vom culege repede fructele pârguite ale os­tenelii noastre.­ ­ ROMI II.I IS ON ANII Cartuşe oarbe (din spiritul american) Termometrul se coboară de multe ori foarte jos, dar nici­odată nu devine vulgar. La 21 ani omul crede că le ştie pe toate. La 50 ani, ar vrea să ştie -ti/di ceva. .­­.?i scală, nepregătit trăgător, VINERI 1 IANUARIE 1926 PÂNZA SPcQAl A.­vi»uC£RC£‘AfUBl LA n AR­ELE l'IAGAZIN IA VOLT UHUL DE MARE CU PESTELE tIM GHriARE THEODOR ATANASIUsC? ! TR. CAROL e0 B2-e6 £ t m faAZACA V iTR.fiALELORIM METRU A. triumfului renunit la jrU, va fi executată pe rând in tgR centrele culturale din Franța. 1 •1 Ianua­rie, va, fi executată Id-Concerts Populaires” din Angerla 10 Ia­nuarie, la. Comseniiul din Nancy; apoi la. Lyon Marsilia, Bordeaux, Roumi. etc.; I Cuinile esirlr Pe teren’; ofensaiTM^1'' “ ios‘ «rav —- „In ce mor. ?” - -A fost înjurat.” •— Ui s; ?” -Duelul e inevitabil.” „Dă-i in... dom’le! Asa e Ro­manul. Nu-i caz de duel.” expunerea e crudă. Dar vorba cântecului : „Astfel ti-este sexul, curbi?* -V,na e“ ' Sunt iocurî de , ,ncruc,sa‘e- «rl distrează societatea, pe cari le aud zilnic pe strada, un tramvai. Ia berărie, co­rnii, fetele, surorile, soţiile si ma­mele noastre. Eu cred, domnule că ne-am asocia câţiva preoţi, literaţi...” -Ce sâ facem ?” T pornim o campanie... -Dă-o ’n... Era cât p’aci zic şi eu, te pui cu tara...” GH. BRAESCU dacă profesori. sa umpie coloanele darchm^tiînL- pvrechează cu glora boxeuru­­hii. înfrânt: Bat lina SBi nume „vwvjuin­, in­­­ro. n ouă ah t­â go ni­­­sme pasive, dar crâncene. Săr­bătorile sunt zilele d­e armisti­ţiu. Aşa fiind, programul ofensi­­ve­i scriitorilor­­se schiţează din nii'şi golurile acestei stări de fa­pt. Litiu ut,ura nu pătrunde într’o anumită­­pătură decât prin foi­letoanele ziarelor politice. Este Ut:­g npei e un curent in publicitatea mondiala o celebritate a zilei, ,/te­­ a surprins ne-pregă­­ta ameţit mai teribil ca o lovitura de box, l’a zăpăcit. Va tăcut să-şi piardă cumpătul şi terenul. Gloria l’a îmbătat com­ tinată cu agrement şi fără t­inaj figurativ. Tânărul ne­­selecţiune între, art­a literară şi ’ 9}‘*E simplu în sărăcie şi modes­simpla literatura. Romanul sen­zaţ­ion­al cu Contesa fîartă sau Tigaia sburătoare încă isbuteş­te să pasioneze, iar ca poezie „Pe lângă Plopii fără soţ” —analizată de lăutari mai mult sau mai puţin ţigani — este singurul divertisment, artistic . „ - -------- şi modes­tie, a început să se delecteze cu nesaţ din toate deliciile vieţei civilizate. A început să frecventeze ba­­ruile elegante, cu băuturi com­­­plexe şi­ rafinate, cu alcooluri violente, cu nopţi înecate în or­gii. El alunecat repede pe calia stropită cu alcool. Din brurile elegante, s’a co­­borât în car­ unii, din cârciumi in taverne, din taverne în loca­lurile infamante în care vinul se amestecă cu sângele, dragos­tea cu crima. Putea fi un­ rege al ringului, superior cu mult lui Carpen­­tier, căci natura îl înzestrase­­ un fizic mai bogat şi mai irupţii, cu superioara rezisten­ţă fizică a raselor inferioare, cu esursele de şiretenie, caracte­­ristice­ vecinilor maimuţei, atât de utile în strategia boxului: decăd­erm, însă, ÎI făcuse un e­­xilat al ringului. 'întruna din zilele trecute în-i l’mn mai jd strălucitului Carpen*­­■ tier a fost ucis în[r'0 litra­­da din cel mm ran­­tier din New-York . _ cartier, de peşti­, banditi şi profesionişti ai crimei, Glorki a fost, o băutură prea tare ,centru virginătatea sălba­ticului. Vă îmbătat dintr’o dată definitiv și l’a pierdut definitiv- DI­ODOR Stan Golests . *%

Next