Rampa, mai 1926 (Anul 11, nr. 2552-2575)

1926-05-01 / nr. 2552

ANUL XL Nr. 2552. Eliira Si iS Verneuil m trisp® for vor da © se­rie da repreiewtsfiwiii Io București jucând marile lor succese 4 pagini 3 Lii w»««tot; ». fBvsrr monr Prim Redactor: SCARLAT tRODA SÂMBĂTA 1 MA­IU 1926 PSa .-O ZT­­. y\ iL ' eV ^.y yj '•&i -y. sunt cete trei comedii se va juca in Bucure­ raania ELV9S1A POPESC *A­# :#l VERNEUIL^i Brupourile ziaruîuî, Bucureşti, Cai«*» Victoriei 31, Telefon 1/59 L0CS|fUi63 Id JGSR F©cl0i® „ Pub­­lettet»« c©*««**prwtrat exclusiv soefefitfl anonime Rudolf Boss«?. Bucureşti» BuL Academiei No. 4 Locaţiunea la Jean­ ­­A­hs H' » 3.­5%,' Dragă Lilly, te iubesc la ne­bunie ! — suspină junele Mi­tică la picioarele amicei sale. — Atunci, desigur că vrei să-ţi devia soţie ! răspunse — suspinând ea. — Atât de nebun­ii sunt ! replică Mitică. I­n unul din balurile popu­lare care a avut loc săptă­­mânie trecute în București, o jună demoazelă refuză să dan­seze cu un tip care probabil îi displăcea.­­ Ştiţi ce a făcut tipul ? Cu o lovitură formidabilă de pumn, aplicat în mijlocul figureii, sfărâmă pur şi sim­plu nasul tinerei fete. Știţi ce a făcut tribunalul ? N’a condamnat pe brutalul individ de­cât la o lună închi­soare. Morala : — June copile, tai mai refuzaţi pe cei ce vă in­vită la dans, fiindcă nasurile voastre n'au mare trecere în faţa judecătorilor! Intr’o seară, un foarte im­portant personagiu bucureş­­tean — debuturile sale au fost mai înalt decât modeste — îşi primea înviaţii la. su-, pen. Din galanterie, stătea în pragul casei, pentru­ a plim­i pe invitaţii, şi mai ales pe doamne-Cel puţin înainte de miezul nopţii, automobilul unui autor dramatic stopă în faţa porţii. Impresarul dădu fugos Mă întâmpine, deschise portiera automobilului şi făcu un gest, pe care-l opri totuși imediat... Întinsese mâna cu pafiha în sus... —­ Dar ce faci, dragă ? îl întrebă surprins, autorul dra­matic. — Nimic... nu e nimic... răs­punse celălalt. Un vechiu obi­cei al meu... ’ Și-și frecă urechea ca un copil prins cu mâța în sac, ui­­tându-se la mâna nevinovată. Judecă boxul. — Zici că erai­­ cu ochii innainte dar șoferul I celuilalt automobil zice că a-': , dormiseși. [ Acuzatul- — Da, după cioc­­j nire am adormit. j alliidn/feuil. — Contul ce mi-l prezinți e prea mare. Sunt în în el lucruri pe cari nu le în­țeleg. Avocatul. — V/ le explic eu cu plăcere, insă pentru mun­ca aceasta trebuie să-mi daţi un supliment. Boemi. — Şi zi, nu mă pu­teai găsi. Nu ţi-a spus stăpâ­nul ce înfăţişare am ? i Serviltorull. — Ba mi-a spus,' dar vezi sunt atâţia oameni cu nasul roşu de băutură ca al d-tale... J ' I­ ocmii de ScarSaf Froda Sarcina noului director al Tea­ să facă directotrull Teatmkii Natio­­trahii National, chemat să aplice . nai, care, anii de-a rândul l a ang­a­­je­rea teatrelor au este de invidiat. I­­ar conform îndatoririlor Ieștii. Fiindcă drapă avansările făcute, legea cere caiestoric ca în vederea noului buget să se procedeze la e­­liminări pentru încadrarea între­gului personal artistic în cadrele prevăzute. O serie întreagă de artişti, unii mai mari, alţii mai mici, unii mai tineri, alţii mai bătrâne bărbaţi şi lentei, se vor vedea expuşi, ca după ani de zile să se găsească a­­fară din teatru. Desigur că intri o mare măsură această operă de epuraţie era ne­­cesară. Bugetul Teatrului Naţional nu putea, suporta actori dintre cari, unii figurau numai pe sta­tele de salarii, întrucât nu numai publicul, dar trne, cronicarii dra­mat­ici, nu-i cunoşteau. Dar nu-i mai puţin adevărat că răspundere» acestei situa­tiuni n-o poartă numai lipsa de talent a ar­ii®; îlor cari vor fi eliminaţi, ci si directorii, cari a’au perindat Si au angajat mereu, fără nici un fel de nevoie, actori si actrite, cari nu­»« găseau plasament în altă parte si căutau la Teatrul National numai un foc de refugiu, sau o e­­ventuală pensiorrare. Teatrul Na­tional si­ a câştigat din această cau­ză si porecla brutală pe care i-o dă drage, pa vremuri, unui artist­ de „Azb­sl tul Cerbeirtl”. Socotim însă că răspunderea a­­cestei situatiuni o poartă în cea mai mare măsură conservatoarele noastre, felul în care sunt alcă­tuite programele, recrutarea corpu­lui profesional si mai ales uşurin­ţa cu care se admit elevii in cla­sele de dramă si comedie. Am relevat si am scris cu oca­zia examenelor de anul trecut e. .vasper­ar­ea noastră in fata rezul­tatelor obtins­te. Am deschis an­chete si toti cunoscătorii de tea­tru, autori, critici si directori, au fost unanimi in a recunoaşte nive­lul scăzut al ultimelor serii, cari în mare parte urmează conservato­rul, nu diti­ri o sacră vocaţie, ci pentru a obţine o scutire de ar­mată sau o relativă stare civilă. Aşa stând lucrurile, ce-au­ voi serii întregi de premiaţi ai Con­servatoarelor, absolvenţi cari, ..­­un®,­ apoi pe prima noastră scenă V au dovedit complet inapţi pen­tru cariera artistică. Dacă Teatrul Naţional si-a în­ţărcat bugetul cu atâtea elemente pe cari le-a furnizat uşurinţa pro­fesorilor d­ela conservator, astăzi când se pun® poblema eliminărilor _ care, desigur lovesc« în exis­tenta atâtor oameni. — să nu ui­tăm că adevăratul vinovat e Con­servatorul nostru de artă dra­matică. Ce va face ? Cine î l va angaja, când prima noastră scenă elita b­­­ându-L îi dă si un certificat de incapacitate1. Artistul scos dirt tea­tru pentru lpsa lui de calităţi ar­tistice, va pierde odată cu elimina­rea de la Teatrul National, nu nu­mai locul lui, dar si posibilitatea de a fi angajat la alte teatre. Ce trupă II mai primește când a fost eliminat pentru lipsa de ta­lent ? Privite lucrurile sub acest as­pect, problema devine deosebit de gravă, fiindcă actorii ajung amenim ta ti în chiar existenta lor. Or legiui­torul, dacă voia să încadreze per­sonalul primei noastre scene, tre­buia s'o facă aşa, încât să nu pue în pericol si drepturile la viaţă ale artişti­lor, cărora le-a dat la înce­put certificate de absolvire, i-a primit la National, le-a plătit lea­fă ani de zile si i-a avansat il­s.a­­tâtea ori. Situaţia într’adevăr tragică, actorilor ameninţaţi cu eliminarea­­ obosit, sărac, i se retrase o vom examina intr’o serie de ar- Finnin, lângă Chantilly, h­ofe, propunând soluţiile noastre.­­ Deocamdată atragem atenţiunea Ministerului Artelor asupra nevoii urgente de a legifera urgent asu­­r­a reoganizărîi conservatoarelor. Fiindcă orice soluţie s’ar da acum eliminărilor, atât timp cât şcolile de artă dramatică vor vărsa anual un prea mare contigent de elemen­te inutilizabile, problema actorilor neîntrebuinţabili şi a eliminărilor nu ’sî va pierde din importantă şi gravitate. Cum a murit abatele, Prevost I:ofuici­tarea crematoriilor ■ai răs­pândirea lor ipre întreaga suprafaţă a, pământului. rezolvă una din pro­blemele. care au frământat mulă vreme ,.sufletele oamenilor supuşi morţii —. şi die,ai îngropării. Frământarea aceasta era, de cele mai multe orii, o adevărată tavoa­­re, teroarea, de a ifi îngropat de viu, care şina găsit în literatură, o înfricoşătoare expresie în celebra, nuvelă a lui Edcvar Poci. Deaceea, multă oameni isi ex­primau drecic ultimă dorinţă, să li se facă autopsia limnii­e de a fi în­gropaţi, fiind isiisturi astfel că, chiar dacă o criză­­letargică le-ar da a­­pa­ie­nta morţii, vor muri s­ub scal­pelul chirurgului. To­tusi, din această cauză,, s’au in­tâmiplat şi multe nenorociri. In secolul XVII, celebrul chi­rurg spaniol, Vesala îngrijea un mare cardinal. Dar cardinalul, muri şi Viesal le găsi prilejul nemeik să-i facă autopsia. Care nu-i fu groaza însă, când, deschizându-i toracele, cc«Tn­stată că inima cardinalului mai bă­tea încă. Inchiziţia îl condamnă la moar­te, dtajr graţie intervenţiei regelui, »sale scăpă cu obligaţia de a fa­ce un pelerinaj în­ Ţara Sfântă. Acolo­­însă căpătă o boadă, din care i se trase moartea. *­­ Putini știu că abatele Prevost, autorul faimosului .roman „Manon Lescaut”, a murit într’o îm­preju- I nare identică. a . in 1763. abated® Prevost.. bătrân. ia Sai­rt-I n miez de iarnă, abatele . Pre­­vosn pomi pe je». Prin zäpada.. de­­ la Saini-Fixmin la Chan­tilly. Din preferit este opera și teatrul de rail za frigului, de,sigur, sau _ din .cauza, oboseli, abatale fu izbit pe drum de un atac de alpoplexie. Nişte ţărani îl..găsiră întins pe zăpadă .. îi ridicară, şi-l duseră la Chantilly, la un chiuurg, care, cre­zând că abatele Prevost,­e mort, «o apucă să-i facă autopsia. Dar de-abia îi făcu o tăietură în abdo­men, și trupul bietului abate s­e contorsiona în s.pasme. Nu-și dădu 'suflatul decât duipă câteva, minu­t... I se făcuse autop­sia, înainte de a fi. murit. Nádor Ce se poate auzi — Au și înceiput ploile... Piarcâ, s’ar fi deschis grădi­nile de vară,x ... Câfi e ferul astăzi ? * Pălărie de oaie ? Vai, ma chore, dar vino mai poartă ? * . —..Ei, crezi că o să ia guvernul alegerile ?... —­ Ba binia că nu , doar de aceia p, guvern... Ce-i cu bara aia diela Su­lina ? Phon. Oameni şi Alesă Eînmnescu, Creangă, Caragiais, Coşbuc.» La noi foarte puriß© strade poar­t­ă numele poeţilor. Strada Enr­ises» cu­­ dosnică, strada Nicolae FUI, moş e murdară şi la periferie, str. Coşbuc, sau Deîavraracea, nu me­rită sa fie vizitate. In Franţa s’a petrecut deunăzi, un fapt care treime reţinut. In ur­ma raportului lui Rafignon, const,­lier municipal al Parisului, sa ho­tărât, ca în toate parcurile şi gră­dinile publice, altele să nu fie nu­mite decât cu numele vreunui scrii­tor, poet, pictor sau artist, intri aduvar­ii până asăzi erau destule aici era astfel de nume. Erau însă şi nume de alt soi, ba încă erau a­­lei cariTM purtau numere. Proectul a fost aprobat si pus în practică. începutul s’a făcut cu Anatole France si Pierre Lolr. Şi s’a atribuit numele de ,,Cafea Ana­tole France” unei alei mars si fru­moase care porneşte dela Quai dT­ersay si traversează în lungime întreg Chiamp-de-Mare, la Paris. „Pierre Loti” este numele unei a­­tei paralele, tot în acest sector. Oare n’ar fi timpul să ne amin­tim şi noi de poeţii puştri ? Ar fi oricum un act de sfioasă recunoş­tinţă faţă de acei cari au bineme­ritat dela „Patria recunoscătoare” Se vor găsi colturi frumoase pen­tru nunțile lor chiar azi. MICRAMEGAS Oenorale de teatru preferate in Europa In Franţa, teatrul cel mai frivolităţi bulevardiere. In Rusia, dimpotrivă, înainte de războiu era apreciată drama. Anglia­­preferă­­ spectagolfin­ă variate cu muzică, cu dramă, cu artificii. Hamlet se joacă în­­ general cam de cinci sute de ori anual. Shakespeare se joacă în ge­neral de două mii de ori pe an în toată lumea. Clasicii francezi se joacă în Franţa de trei ori mai mult ca în restul Europei, adică 750 spectacole, faţă de 250. Dintre toate gloriile litera­turii dramatice, August Strind­berg se joacă cel mai puţin. Germania este țara în care autorul „Tatălui” și ,,Pelicanu­lui” este jucat cel mai mult. ----------XX----------­ „Salomee?“ la Opera de Sfat din Viena * 0 . Opera de Stat din Viena a —: 50 lucrează Sâmbătă S« t relu­at seara de 21 Aprilie Lunea viitoare... , lui Richard Strauss „Sa­­ __ Ei as'ia-i o lovitură, dragă... lomeea”. î Rolul titular e interpretat Ai auzit ? De zece Mai, defila­­ţie primadona Jeritza, iar cere­­re­a e la Cotrodeni... ,lalte roluri principale de artis­ta Weidtl, tenorul Hofer și­­ baritonul Schipper. / Catiserii literare Traducerile O întâmplare în tren şi aiurea. — Ce ne lipseşte. — Pro­gramul unei edituri. — „DON QUICHOTTE’’ în româneşte Intervenţia Academiei Mi s’a întâmplat să-mi fătă­ profitai de întuneric şi scăpai ceaşcă, în tren, în timpul unei caftea pe fereastră, afară, călătorii plictisitoare, noaptea.­­ Era o traducere în sensul pi­ivirile pe o carte cumpărată­ cel mai denaturat al cuvântu­­în fugă înainte de plecarea tre­nului. O traducere a unui ro­man de Maupassant despre ca­re ştiam destule dar pe care nu îl citisem. Nu eşti totdeauna di­spus să­­citeşti o carte greoae şi adâncă. Simţeam nevoia să mă amuz, şi până la staţia de destinaţie să nu mai aud discuţiile dema­gogice obişnuite în tren. Mă gândeam că în acelaş timp pu­team face două călătorii şi spe­ram să pot controla unele afir­maţii critice, citind eu roma­nul, deşi conta printre fosile. După obstacole teribile, bu­năvoinţa mea a capitulat­­şi în intervalul dintre două staţii, lui, în sensul în care mahala­­gioaicele fac reproşuri aman­­­ţilor ingraţi. •— M’ai tradus, Mitică!... E greu de spus pentru ce era o traducere proastă. Nu era ceea ce se chiamă o traducere proastă. Era ceva otova, alb, șters, gândul subtil se sfărâ­mase în cuvinte fade. Ceea­ ce în original va fi fost un frumos vas de Sevre, devenise o massă de cioburi și de praf. Poezia devenise sălcie și trezită. Ci­tind, parcă aș fi mestecat car­ton..­. Lucrul nu e nou. S’a întâm­plat multora. Câţi n'au scrâşnit ?o traducere bună a citind o piesa de Shakespeare ji Quichote din într’o limbă imposibilă, care n­u­­ gin­­al­ului, chiar lui Don limba ori­ spiritul limbii din care traduci şi cu acela al limbii în care tra­duci. Să ne aducem, aminte că e nici românească nici altfel şi! Ne gândim că acest vis a fost­ de toată atenţia şi răsplata. Ne g‘ii în tmpul guvernărei ltu care aparţine traducătorului, ca nutrit de foarte mulţi dintre * gândim însă să intervenţia A- Fed­­ura şi a hatmanului Skoro un oprobriu, ca o ruşine, ca o intelectualii noştri. O traducere A­ca­demiei Române în sensul re- Padski. Piesa va fi reprezenta­presupune familiaritate cu sp.- i coltării unei cât mai vaste ac­­ta în stagiunea actuală, in ritul a două limbi, adică şi cultivităţi pe tărâmul traducerilor regia artistului Sudakov. Sko­bubă urâtă care trebue ascunsă. Aşa se compromite cartea, şi aşa este gonit cititorul din o­­gorul intelectualităţii. Go să citească omul simplu ar fi de rigoare. Mijloacele de ropadski va fi probabil jucat care dispune Academia ar rea- P- l Caeialov.­liza incomparabil cu mai puţine Afară de aceasta se continuă eforturi, ceeace cu sacrificii a-­eu repetiţiile comediei lui Beau In a re­face „Cartea Româmeas­' march aia „Nunta lui E.garo ’ că”, într’o nouă traducere. Premie Am avut anul trecut o ediţie la va avea loc probabil «pr* de lux, tipărită occidental, a­ sfârşitul stagiunei, ceea a d-lui Ramira Ortiz, pen-­ru stagiunea viitoare va ri tra poezia lui Dante, vom a­vea înscrisă în repertoriul Teatru­­poate odată și odată pe Cer­ lui de Artă noua piesă a­ui vantes. Dar câte rămân? N’a- Lebnida Leonov numită „Unti­­vem pe Goethe, pe d’Annuzio, lovsk”. Afară de aceasta se va pe Ham­sum, n’avem capo-d’a- îpou „Roadele învăţăturii perile celor câteva zeci de ge­nii ale lumii, cari toate trebu­iar chiar pentru oameni mai poemele lui Edgar Poe în tra­cul­ţi, cărora nu le e accesibilă ducerea lui Charles Baudela­re limba originalului unei cape- au căpătat titlul de operă ori­­d’opere, inconvenientul e mare­­ginală a poetului Florilor Rău- Mă gândesc că programul u­­lui. Este incomparabilă rezonan nei edituri ar trebui să cuprin­­ţa pe care poezia lui Poe­a de­dă în primul rând traduceri din terminat-o în sufletul traducă­­operile. străine. 0 literatură o-­torului său înamorat de ace o­­riginală nu este așa ceva ca te poeme. microbul din aer Ea se îmbo- j ^ cere 8& fii tu Ineutl t. gateşte şi dospeşte mult prin Dar limba românească ar profi sugestiile p cari i le fac o- tft implicit din traducere. Cu­­petele străinătăţii. Se produce gintele ^ devin clişee un lei de transfuziune de sau­ graiul . pierda coloratura. it .­­ Ceeace constitue frumosul u-Harxuca editura care u­nei limbi, în vorbirea curentă „Cartea Romaneasca” are in cade_ Rămâmi, numai utilul, programul ei de activitate un punct deosebit de important : acela al traducerilor. Ştiu că i­­­­dealul acestei edituri este să­­ dăruiască literaturii româneşti O traducere pune în circula­ţie cuvinte noui. E un regene­rator, un rezervor al împrospă­tării limbii. I „Cartea Românească”, prin realizarea perseverentă a pro­gramului ei, face operă demnă etc să pregătească creerul şi i­­nima omului civilizat de azi şi de mâine. Cultura generală nu începe după ce ai deprins o limbă. Nu, nicidecum. Ea se face paralel cu aceasta şi civilizaţia occiden­tală nu se face împrumutând fără control modele apusului, ci asimilând capod­operile cari fac reala strălucire ale acelui anus. Romanus Diana Discuţii literare Spiritul neobosit şi viciu al confratelui Cornil Petrescu se complace in paradox. Prin „Cettatea literara" a pus de curând in discuţie din nou pe­­ minisen. D. D. Murim, publică in ul­timul­ număr al revistei d-sale „Viata Literară”, un articol in care se explicit într'un fel, cam prea didactic, pentru ce e mire E­mine­scu. Cu câteva zile înainte, d. Vlad. mir Străina publicase im articolul în care numea pe E­­minesm un „mandolinist ge­nial*. ' . i% Am urmărit deaproape dis­cuția- M’a interesat mult prin încu­rcăttura in care se găseau cei intrați in ea., — Pentru ce e într adevăr­­ mare, Em­nescu ? ! Metodele de predare a lite- I raturii­ au dus învăţământul I la un groaznic faliment moral. Am scris şi altă dată, cu alt prilej, cum în clasa a opta la liceu un m îtftreg a stăruit profesorul de româneşte asu­pra acelui capitol de doliu al limb­i româneşti care a­ntlfabe-poet. E penibil şi riscat să a­­firmăm că era la mijloc nepri­cepere- Cum insă confuzia se vădeşte a fi mult mai intensă să se lămurească public şi a­ ftSWUA­ţional... conducerea ■ E nespus de amuzant să sc­a d-lui Mişu Fotîno. vezi cum cei cari se înhamă să expirc, se încurcă în ches­tiuni de detaliu sau, cu totul dimpotrivă, în generalităţi. E şi surprinzător cum d­ecutăm noi pe Eminescu, aprioric şi­­ cu alură, că mendiem o bubă. Dar îmi imag­nez că dacă s'ar introduce în Franţa, de pildă, Baudelaire în învăţământ, ceea ce spune astăzi estetica despre poetul ,,Florilor Rân­­icu” ar deveni în spiritul didac­tic, un placul curs de erarhi- i zare a valorilor, în care me curieuse* ar sta alături de Joachim de Bellay, uniformul poet al Pleiadei. Ce-ar fi să scoatem pe E­­minescu din învățământ ?!... R. D. ------—XX-------­Gânduri Ultimul ,,nu” al unei fete nu e răspunsul final. Unele mode şi obiceiuri sunt bune numai pentru că nu ţin mult. lancovescu lojal să se înveselească de două senzaţionale noutăţi pentru vii­toarea stagiune 1926 1927 . Vom avea două nous teatre în Capitală, două nous teatre de comedie. Se ştie că d. lancovescu, ter­minând contractul cu proprieta­rii, a părăsit Teatrul Mic. Sala,­tul ch­­lic, pentru ca abia in care, timp de cinci ani a CUJIO&­­ultima lecţie a anului să sufle­­ cut multe clipe de glorie, şi a o vorbă despre marele nostru isbutit la un moment să adune pe scena ei, trei elemente de importanţa d-nei Elvira Popes­cul şi a d-lor lancovescu şi Mi­haiescu­.»a fost închiriată, pen­tru viitoarele stagiuni, de o ouă companie !­­ Nu s’a închis încă stagiunea toate a stagiuni­lor dela Teatrul de iarnă, şi Bucureşten­ii an prî-­­ Mic. ! In acelaş timp însă, teatrul de varietăţi Alhambra va înceta de a mai exista în actuala lui formă şi firmă. Această sală a fost închiriată de d. lancovescu, care o va reface, îi va da nu­mele de „Fantasio’’, şi va des­chide la 1 Septembrie o noua actuale care va fi repre­Nu puteau decât să aplaudăm cu entuziasm francele iniţiative. Două nouti teatre în Capitală în­seamnă două noui debuşeuri pentru actori, — foarte bine venite în această epocă, în care se fac eliminări din Teatrele Naţionale, — înseamnă două nouă scene deschise literaturii dramatice originale, înseamnă un nou pas înainte in propăşi­rea artei dramatice la noi, în­seamnă stârnirea unei emulaţii, de care publicul şi întreaga mişcare teatrală vor profita. Nădăjduim că şi oficialitatea noastră va aprecia importanţa creărei acestor două noui insti­tuţii de artă, şi Ie va acorda tot D­ raa Tantzi Cutava-Barrozzi concursul, pe care-l merită şi la care, incontestabil au drept, mie de comedie,, sub­­ d-nei Tanți Guta val — «•«-** SC—ZIV, A IV» ăTY \ jAviătot D. Mişu Fotino a til. H* O* H» O c+ O* M» O S3 CD 'M ta’de premiere ale­­ teatrului de artă din­­ Moscova . Cea mai apropiată premieră a Teatrului de Artă din Mos­cova va fi tragedia lui Eschyl „Prometheu”. Aceasta se com­pune din trei părţi: „Prome­theu aducătorul focului’” „Pro­metheu încătuşat” şi „Prome­­theu eliberat”. Traged­a va fi jucată în tra­ducerea poetului Seloviev. Din literatura ant că Teatrul de Artă a jucat până acum nu­mai „Antigona” lui Sophocles In rolul principal din „Pro­metheu” va apare B. I. Kad­a­­­ lov.­­ Simultam Teatrul de Artă studiază noua piesă a lui M. Bulgakov „Garda Albă”, care e prelucrată de autor după ro­mânii cu acelaş nume. „Garda Albă” este prima piesă din tim stagiune de comedie, continua­ /tentată la Teatrul de artă. Ac- I.. .1 .............. ir.-iiri-nr-mr.r-i m­irmatn... . ........ ~~ ' ţiunea se petrece în Sudul Ru­ de Tolstoi pentru a cărei repre­zentare s’a lucrat încă în anii 1919—1920.

Next