Rampa, iunie 1926 (Anul 11, nr. 2576-2600)

1926-06-10 / nr. 2583

a Din spiritul lui Tristan Bernard I PIESA DE BATAILLE rAcum vre­o şase luni, la o masă Co­pioasă la care1.no. parte şi celebrul humorist Tristan Bernard, a venit vor­­ba şi despre o piesă In preparare­a lui Henry Bataille. ■ Se pare că va fi o capodoperă, — spuse unul din cei mai cunoscuţi cancanieri. — Cred și eu, replică Tristan. — O cunoști ?... Spune-ne te rog, ? Insistară con­esenii. — Iată ,. un fiu incestuos trăește 'cu mama sa timp de doisprezece ani, de abia, după*zece ani îşi dă seama că nu e mama, lui. Disperat se omoară. CER CUVÂNTUL'... 'Acum câţiva ani, la adunarea ge­nerală a Societăței autorilor drama­tici francezi, un dramaturg, complec tamente afon, cerea stăruitor cuvân­tul. Cu vocea înceată, Tristan Bernard spuse vecinului său Ti — Ar fi mai bine să­­ ceară Iul Dumnezeu !. UN AUTOGRAF Un maniac îl trimise tntr’o st un album de autografe rugându-l să-şi depună preţioasa semnătură şi câte­va cuvinte. Tristan Bernard înapoie albumul prin poştă, proprietarului, împreună cu următoarele cuvinte dac­tlografiate : „Scumpe­­domn, De mai mult de douăzeci de ani mă servesc de maşina de scris. Vreau totuş să va ofer un specimen din scri sul meu. Si dedesubt un măreț rând de bas­toane, O PREMIERA SIMBOLISTA la premiera unei piese simboliste Tristan Bernard■ profită de pauza fă­­cută de principalul interpret, în mij­­locul unei tirade interminabile și se­­ trecură afară. — Nu s’a sfârșit încă, îi spuse un amic pe lângă care trecu. —, Simt că mă sfârşesc eu, replică celebrţii umorişti. TMN EŞEC Printre numeroasele sale succese Tristan Bernard a avut şi und­e ese­­suri. Cu ocazia reprezentării unei piese — căzută încă de la premieră — un prieten îi ceru In scris două fotolii. Tristan răspunse „Două fotolii! Imposibili Nu dau decât un rând întreg !" REVIZUIRE Tristan este pentru adaptarea Bi­bliei la viata modernă. Istoria fiului risipitor, care a tentat pe atâti romancieri, nuveliști drama­turgi, trebue redusă la următorul dia­log 'i\ — Tată... tată­­, iată-mă!­ Fiul tău s-a întors. — „Prea de vreme fiul meu, prea de vreme... Așteaptă să se mai iefteneas­­că vițelul. Tristan Bernar3 / 1\ ANUL XI Nr. 2583 11EUNCŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAFICE: BUCUREŞTI, CALEA VICTORIEI No. 31 TELEFON 1/59 Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime Rudolf Rflssss Bulevardul Academiei 4. An­unciurile se primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administraţia ziarului. Director : M. FAUST MOHR Prim Redactor: SCARLAT FRODA Trei luni Şase luni Un an , , ‘•fl®*? A BO NA ME N TILS IN TARA­« « t­­ • * • I * • • • • ■ IN STRAtNATAT^* Trei luni t , , , , , , , , 'j J 800 le Sase luni , , , J S î î . «' I J 9Q0 „ I . O «l SI .a Un an. • • 1600 r Abonamenteie se plătesc t­alhte si tncep la 1 sau la 15 ale­ fiecarei luni. Criza operei italiene in jurul congresului de la Bolonia Opera Română trece în clipa de faţă printr’o criză grea şi primej­dioasă. Concesionarii ei au fost ne­voiţi să renunţe la contractul lor, deoarece greutăţile financiare cres­cânde înlătură orice posibilitate de trai Operei, fără o serioasă Sporire a subvenţiei, pe care Statul o acorda până acum. S’au găsit unii, care, necunoscă­­t­ori în materie, sau orbirii de patimi şi inimiciţii personale, au protestat Negreşit, astăzi, nu se mai poate continua, — spun ziarele artistice i­­taliene, — cu acest soiu de mecena­­tism individual, ci trebuie să se cre­­ieze mecenatismul colectiv al Statu­lui, a cărui datorie este să îngri­jească de teatrele de operă, aşa cum îngrijeşte de muzele şi pinacoteci. Fondul necesar acestei subvenţio­nări nu poate fi, în nici un caz, rea­lizat prin taxele pe operele din do­meniul public, care nu ar ajunge nici împotriva unei eventuale sporiri a pentru câteva din cele mai mari tea subventiei Operei din Bucuresti Am tip de operă din Italia, cum ar fi­ crezut de aceea util să dăm câteva [Constanzi din Roma, San Carlo din amănunte asupra crizei operei de ita- 1 Neapoli, Regio din Torino, Fenice I i A M A * A A —­ A —■ A/I nft i­,1 v* /li I 1 VI A fl ti CI a___— . _ * 1 _.................. 1 “ 1 I _ 1 _ • i liene ; se va vedea atunci limpede că dificultăţile, de care se isbeşte tea­trul nostru de muzică, sunt identice, cu acele, pe care le au de suportat companiile de operă dintr’o ţară e­­minamente muzicală, cu mare tradiţie melodramatică, aşa cum e Italia. Dificultăţile crescând proporţional CU înăsprirea tuturor condiţiilor de feraiu, în general, zilele trecute, s’a întrunit la Bolonia, un congres al tu­turor reprezentanţilor de operă din Italia, care s’a ocupat cu ideia fede­ralizării tuturor acestor companii, pentru lupta comună de revendicare necesară menţinerii teatrelor de mu­­sică in Italia. S’au făcut, cu acest prilej, câteva observaţii şi propuneri interesante . Sa arătat,­­de pildă, că teatrul de mu­zică italian este în faliment şi că nu­mai o finantare oficială, permanentă ■si constantă, independentă de orice ircumstante fortuite, ar fi capabilă să salveze opera şi să-i redea avân­tul şi înflorirea de altă dată. S’a mai spus deasemenea, că opera este ruinată de editorii rapaci şi de specula scandaloasă a agenţiilor ar­tistice, care exploatează pe artişti, mijlocindu-le angajamente, în schim­bul unor comisioane exorbitante, care împovărează extraordinar bugetele teatrelo­r de operă.. La Bolonda s’a mai spus însă că Opera italiană trebuie să-şi caute în ea însăşi mijloacele de existenţă» şi să­ nu caute să şi le creieze din taxe asupra celorlalte feluri de spec­tacole dramatice, cinematografice sau sportive. S’a mai propus deasemeni, să se ceară guvernului subvenţiona­rea Operei prin taxele, noua înfiin­ţare, asu­pra lucrărilor muzicale sau literare, căzute în domeniul public. Fără­­îndoială, amândouă propune­rile sunt absurde. Este ştiut că teatrul liric nu mai pu­tut exista nici­odată, fără un sprijin din afară. Cheltuielile realizării unui spectacol de operă, sunt atât de mari, încât e oa neputintă să fie acoperite prin încasările cassei de bilete; în­totdeauna, s’au­­găsit, fie particulari, fie instituţii, fie chiar­­ Statul, care au subvenţionat teatrele "de operă"; fără aceste subsidii, opera nu ar fi putut nici­odată exista. L. T. Venezia, Comunale din Bolonia, etc. De aceea, se propune ca teatrele "de operă să fie subvenţionate din pro­dusul taxelor speciale, ce s’ar «pune pe spectacolele de dramă­­şi comedie, de operetă şi revistă, de cinematograf şi varieteu, precum şi «pe spectacolele sportive : matchuri, alergări, etc. Un asemenea precedent există în Italia, şi-l oferă teatrul Scala, mare­le Scala din Milano. Acest teatru de operă, cel mai ce­lebru dintre toate operele lumii, a fost construit şi întreţinut prin con­tribuţia benevolă a nobililor mila­nezi. Acum în urmă, după aproape doi ani a fost închis, — nu și-a putut re­lua activitatea, decât grație subsidii­lor, pe care le încasează prin taxele asupra tuturor spectacolelor, care au loc la Milano. «Pe lângă aceste propuneri de ordin economic, menite să salveze opera italiană, de greaua criză prin care trece, se discută şi reformele de or­din spiritual, de care opera are ne­voie. Este cert că în Italia, opera nu mai este frecventată, aşa cum era până acum câtva timp şi aceasta din două cauze ; în primul rând, elemen­tele vocale, care făceau gloria Italiei odinioară, s’au împuţinat într’o «pro­porţie îngrijorătoare. In al doilea rând, fiindcă reperto­riul, departe de a se împrospăta, ră­mâne anchilozat în cadre învechite. Compozitorii noui nu isbutesc să fie cântaţi, cu toate străduinţele şi jert­fele lor, «şi de cele mai multe ori, reu­şesc să se facă cunoscuţi mai întâi în străinătate şi apoi sunt primiţi pe scenele ţării lor. La noi, problema aceasta din urmă, nu se pune , iar chestiunea subven­ţionării operei este rezolvată în sen­sul revendicărilor directorilor ope­relor italiene. Este interesant totuşi de stabilit parelela între aceste situaţii, mai a­­les astăzi, când Opera Română se reorganizează pe noui baze, după o criză asemuitoare cu aceea generală, din Italia ac Documente literare Revista franceză „Les­ Annales” a început să publice o serie de câteva scrisori intime de o importanță deo­sebită, între scriitoarea George Sand și Henry Harrisse, Gustave Flaubert după o caricatură a epocii, de Eugene Giraud Pentru suflul de intimitate, pentru datele extrem de preţioase pe cari" ni le dau ’aceste scrisori, reprodu­­­­cem­ in traducere, câteva 7 7 Martie 1867 Doamnă şi prietenă Am «asistat la premiera reprezenta­ţiei piesei Galileo şi cum ştiu că tot ceea ce e în legătură cu teatru vă in­teresează cred că fac bine că în loc să mă duc la culcare, vin să vă po­vestesc această memorabilă seară de 7 Martie 1867. îmi «primisem locul încă de dimi­neaţă şi seara sala era arhiplină. Biletele toate împărţite până la cel din urmă. Eu 11 primisem «gratuit. Şi cum francezii sunt oameni de gust şi la calul de dar nu «prea se caută dinţi tineri, toată lumea era bine dispusă. — „întreg «Parisul”, natural, asis­ta. Am schimbat câteva cuvinte cu d-na d’Agoult care ocupa loja lui Girardin, cu Paul Saint Victor, Julies Janin, Theo (care mi-a părut pom­pos şi foarte ,puţin amabil, cu d. şi d-na Renan (Mirabile diete!) și cu Gustave Flaubert (care avea o cra­vată albă enormă). Nu l’am văzut pe Sainte Beuve.­­ Oamenii mari ai pământului nostru erau reprezintați de prințul Napo­leon, principesele Clotilda, Mathilda şi Julia. Loja imperială rămăsese goală, întrucât mă­ privește, n’am cheltuit nimic. Venisem la această nenoroci­tă reprezentație pentru că fusesem a­­sigurat, că va fi scandal. Trebuia să se strige în gura mare și în plin spectacol: „Jos cu inchi­ziția” ?i inchizitorul a fost aplaudat îr­ persoana lui Maubant. Se convenise să se vocifereze să i se facă scandal: — La pușcărie acei cari vor să de­troneze pe Victor Hugo”... ...și nu s’a strigat nimic. Credeam că am să asist la o bă­taie în regulă asemenea celeia de la premiera lui Hernani. Și în loc de vacarm entuziast și de protestări pa­sionate, n’am auzit decât anemice „Bravos”. Din când în când câte un sceptic — Bitinee... Sau — Bravo, foarte bine...­ ... O atenţie susţinută, întretăiată de plăcerea­­şi satisfacţia artistică a a­­celora care veniseră la teatru cu dis­poziţii de Vandali... N’am auzit nici măcar un singur fluerat şi autorul a fost chemat la rampă cu o graţie şi o politeţă , aşa cum numai oamenii bine crescuţi în familii distinse fac. Un succes de stimă. Cât despre efectul produs asupra mea el a fost... „eminament sopori­­fique” cum se zice în termeni de co­nivenţă. O lipsă absolută de plan, un foarte mare număr de versuri aliniate, din­tre cari unele foarte armonioase, dar de nici un interes, nimic care să-ți Ac­, de când ia un fel de muzică pla­Henry Harrisse TOT HENRY HARRISSE CĂTRE GEORGE SAND Doamnă și prietenă. Prânzul de eri de la M­a­gny, îmi impune să vă mai scriu ceva. Iată „au hazard de la fourchette”. Masa era anturată şi cu toate as­tea lipsea trei obicinuiţi ai ei, dintre cei mai distinşi. Mai întâi der apoi Theo (e vorba de Théophile Gautier) şi Saint Victor care se dusese la premiera reprezentaţiei lui Don Carlos de Verdi. Sainte-Beuve îmbrăcat în negru, cu figura proaspătă, cu ochii vii şi surâsul fin, prezida cu aerul său o­­bicinuit. La dreapta lui, Gustave Flaubert cu faţa roşie, cu mustăţile lăsate în jos, dar cu privirea dulce şi înnou­rată sunt în ajunul plecării lor la Roma, nu ca să-i binecuvânteze papa, ci să-şi construiască noul scenariu pen­tru noul roman anuntat. Baudry, cu toată prezenta lui Flau­bert pe care-l adoră, a lipsit. Théo și Saint Victor discută în paradoxe cu Flaubert care se plânge că astăseară va fi «asasinat de prietenii para­doxali. tiJrmcază iu va.a. Il­a­­tă și fără gust, «pe care „cunoscăto­­s Lângă el Bouilhet care abia veni­rii” o numesc foarte bună. fse din Nantes cu gând să împiedice pe fată tot ce am să-mi amintesc din­­ de Chilly de a relua „La conjuration această seară care trebuia să t­acă * d’Amboise Instante la Odeon, după promisiuni şi anticipaţii, epocă Hypolite Taine era vesel ca p­upă­ in­existenta mea. Mă îndoesc că această piesă a lui Ponsard a reuşit să îndrepte pe altă cale atentia publicului. A fost o în­cercare de luptă între Girardini şi Imperiu. îndrăzneţul ziarist a mai întinerit cu douăzeci de ani şi­­pare că ar vrea să reînceapă împotriva gu­vernului polemica pe care a dus-o cu atâta succes împotriva lui Cavaig­­nac. In numărul din La Liberte pe care vi-1 trimit astăzi o rupe pe fată cu vechii lui prieteni. A te crede minis­tru sau ghid al unui ministru, sau a te trezi pe banca «politiei corectionale, asta «are putină importantă când te numeşti Emile de Girardin. A făcut ailel­e şi de data asta va fi apărat de Dumaure si Berryer. Ultima d­v. scrisoare mi-a­­ adus veşti plăcute. Sunteţi bine, scrieţi, o sâ veniţi desigur în curând la Paris. Pe curând deci, sarică, cu tenul alb, graţie abandonă­rii pentru moment a Teoriei Inteli­genţei «şi celor două zile petrecute în pădurea de la Fontainebleau, Renan, în mare ţinută, alături de nevastă-sa (şi ştiu­ că e vorba ca zi­lele acestea să apară noul său Jesus şi Les Essais d’Histoire Contem­porane cu faimosul articol, despre Dumnezeu). Mai veniseră Berthelot, suferind de inimă şi de imaginaţie dar cu pof­tă de mâncare, fraţii Goa&ourt cari Prietenie sinceră George Sand Capeatutue o» KttAswatos I Km. A. Dumas-fils după o caricatură a epocii, de André Gill. Coltul muzical Regele Jazz-ului Paul Whiteman Paul Whitem­an, „regele jazzului” se­­afla la Londra ,în momentul izbuc­nirii grevei generale. El câștiga 2000 lire sterline pe zi, cântând la Kit- Cat-Club. La radio nu se poate auzi cântân­­du-se în acest club de elită de­cât jazzul lui Jack Hylton, de­oarece Whiteman are, cu o fabrică de plăci de gramofoane, o convenţie prin ca­­re­ i se interzice să cânte cu orches­tra lui pentru radio. «Când izbucni greva — povesteşte G. Rypels în Algemeen Handelsbad i se trimiseră imediat invitaţii tele­grafice foarte ademenitoarei­ de«#!» Paris şi Berlin. Dar bunicul lui Paul Whiteman fu­sese un englez înalt de «şase picioare şi şapte inci (aproape 2 metri), care servise ca soldat în­­garda reginei Vic­toria, şi Paul Whiteman nu vru să-şi renege sângele. El rupse telegramele primite de la Paris şi Berlin şi se a­­dresă lui Thomas Dawe, directorul lui Tivoli: — „Ascultă, Tommy, poţi să­­plăteș­ti ceva oamenilor mei în timpul gre­vei? Eu voiu complecta restul. Din fericire, mi-am adus aci automobilul din America! In modul acesta pot să ajut și eu cu ceva”. Whiteman plăti din buzunarul său mai multe mii de lire spre a-şi sus­ţine orchestra în timpul celor zece zile cât dură greva. El duse în ace­­laş timp acasă cu automobilul, per­sonalul teatrului Tivoli şi al lui Kit- Cat-Club. * Toate acestea erau foarte intere­sante, spuse Rygels, dar am voit să-l aud și cântând. Am reuşit,abia după încetarea gre­vei şi anume într’o Sâmbătă seara, şi într’o Luni după amiază. Whiteman nu cântă Dumineca şi cedează locul la Tivoli jazzului care cântă sub conducerea lui Jack Hyl­ton la Kit-Cat-Club. „Este covârşitor şi interesabnt să vezi ce a putut să realizeze America a­nul acesta în domeniul muzicei mo­derne. Se aud tonuri cu totul noui, se aud tonurile gramofonului precum și zbâr­nâitul motoarelor moderne contopite în mod armonic. „Orchestra lui Paul Whiteman este într’adevăr ceva­ extraordinar. Este compusă din mai bine de trei­zeci de artişti tineri. Iţi fac­­impresia că se de­lectează­ la auzul muzicei. Dar sunt atât de siguri, atât pe instrumentul lor cât şi în ce priveşte partitura lor, în­cât îşi fac impresia că ar putea să execute la o perfecţie în cel mai adânc întuneric prelucrările extrem­ de complicate de bucăţi clasice şi moderne ale lui Paul Whiteman. In cazul când ar veni în Europa continentală, ar fi de dorit să se ob­serve două lucruri. In primul loc să fie­­puse programe la dispoziţia au­ditoriului, căci la Londra, Paul Whi­teman anunţă el însuşi numerile pe cari le execută, şi aşa de confuz în­cât am înţeles loc de „Valencia”, „for luncheon”. Al doilea, ar trebui să renunţe, faţă de publicul continental, la clovneri­ile unora din membrii orchestrei. En­glezii se amuză de minune, când, spre­­ exemplu, un viorist cântă cu arcuşul sub genunchiu sau când activează un corn cu ajutorul unei pompe de pi­cior în care se umflă cauciucul de la roata bicicletei. Lucrurile aceste pu­blicul vrea să le vadă la varieteu și le face mult mai bine ungurul Crock, fostul grăjdar al contelui Bethlen, care cântă actualmente la varieteul Palace (ab Pajj&" „Cine vrea să ştie, însă, ce este jazz-ul ,şi ce poate fi jazz-ul, ce va deveni, poate, instrumentaţia muzicii viitorului, acela trebue să audă, nea­părat, orchestra „regelui jazz-ului" Paul Whiteman. Ea dă la iveală to­nuri cu totul noui”.­­ Paul Whiteman Sărbătorirea lui Richard Strauss la Lipsea In săptămâna de la 6 la II Iunie, cu ocazia celei de a 62-a a aniversă­rii a naşterii lui Richard Strauss, are loc la Lipsca un ciclu de reprezenta­ţii cu opere de ale ilustrului compo­zitor. I „Salomea”, „Internezo” şi „Rosen­­kavalier”, sunt dirijate cu această o­­cazie de Richard Strauss în persoa­nă. „Feuersnot”, Ariadne auf Nanos” și „Elektra” sunt dirijate de dirijo­rul Gustav Brecher. In afară de aceasta, Richard Strauss va dirija la 10 iunie un con­cert al orchestrei „Gewandhaus”. O statue a lui Schubert la Viena Consiliul municipal al orașului Vie­­na a­ hotărât să ridice o statue lui Schubert în splendidul mare de cu­rând amenajat în cartierul Währing. Statuia e opera sculptorului Wei­­­ gelt. _____. ............... Răzbunare Francezii sunt foarte necăjit! pei Americani. Ei atribuie puternicei şi,­ —­­prin excelenţă — arhimiliardarei­ republicei nordamericane, toate neno­rocirile, care cad, dela o vreme încoa­,­ce, asupra francului fancez. La Paris, circulă curent, un calam­bur, făcând aluzie la situaţia de azi şi la acea de­ acum 150 de ani, când francezii au ajutat pe americani să se­ elibereze de dominaţia engleză. Pa­rizienii, vorbind de americani, spun: „Nous leur avons envoye Lafayette, ils nous envoient la faillite”. Dar francezii se mai răzbună împo-­ triva americanilor printr’o serie în­treagă de anecdote muşcătoare. Una e veche . Aceea a rămăşagului dintre un francez şi un american, care va spune minciuna mai_ mare. _ , Francezul, «politicos din fire, a in-, vitat ne american să spună el, cel din-,­tâi, minciuna. Americanul se gândi puţin şi începu apoi să istorisească — „A fost odată în America, nu, gentilom... — Opreşte-te, — îl întrerupse frâu­, cezul, — ai câştigat prinsoarea. Ai spus cea mai­, mare minciună, că în America există un gentilom... Pe această temă favorită, ca non­. NÁDOR Domnul T. I.­­A... t­escu este foarte cunoscut în saloanele noastre bu­­­reştene, în care trece drept un încân­tător şi spiritual dan­sator. De o vre­me încoace însă, a dezertat cu totul dancingurile şi ceaiurile dansante... Zilele trecute a fost zărit de un prieten, care-l interpelează ! i _ Bine, bre, unde umbli de nu te mai vede nimeni ? — Sunt foarte ocupai i f- Zău ! ? Cu ce ? Scrisoare din Italia Din cauza operii sau a tenorului Scrisori de ameninţare din public.­* Explicaţii inutile. — Manifeste pe stradă. — Unul care garantează. -« Scandalul de la premieră. — Un public care revine. — Scene ’emoţionante. — Cel fluerat e aplaudat. — Lacrimi adevărate, pe scenă. Deunăzi Teatrul Alighieri din Ra­­vena a fost, ca să zic așa.,, scena ,ast nui scandal enorm, unic aproape­ în analele teatrului italienesc. Iată împrejurările în care a isbplc­­nit acest scandal: O OPERA SI UN CANTARET­ Teatrul Alighieri­­ din Ravena­ era de câteva vreme în căutarea unui nou maestru, — dirijor al orchestrei. Firește cu angajarea acestuia, ^ în persoana compozitorului dirijor Fai­­loni, repertoriul a suferit oarecari modificări. Astfel s’a introdus în re­pertoriu opera Tristan și Isolds care nu mai fusese reprezintate pe aceas­tă scenă. Odată cu punerea în repe­tiţie a operii, s’a făcut şi un angaja­ment special: a fost angajat tenorul Amedeo Bassi SCRISORI DIN PUBLIC _ _ ______ ____ . . . In timpul repetiţiilor operii, impre sensului de American gentilom, s­au.J sarul teatrului a primit câteva scri­­urzii la Paris, o altă serie de deli­­sori din public, în c care i se mam­im­iră­cioase anecdote. Cea mai recentă este şi cea mai cu haz. Ea nu e în legătură numai­­ cu lipsa de gentilomi din America, ci şi cu regimul seci, adică cu legea prom­­­biţionistă, care interzice , de câţiva ani încoace, fabricarea, introducerea şi consumarea oricărei băuturi alcoo­­lice pe teritoriul Statelor Unite.­­ Se spune, anume, că un _ parizian, nevoit să facă un lung voiaj în Ame­rica, a scris, exasperat de ţară şi de oameni, unui amic al său de la Paris, o scrisoare, care începea cu următoa­rele cuvinte: ... „Dragul meu, am nimerit-o foarte prost în ţara asta, în care, ca să bei un pahar de vin cu un gentilom, tre­­buie sa-ţi aduci cu tine şi paharul şi vinul, şi gentilomul”­­Se non­e vere... Impresarul teatrului­­Aligheri spune între altele : „Publicul de teatru italian nu te înşeală mai nici­odată asupra calităţii artistice a unei opere şi a unei inter­pretări. Astăzi teatrul Alighieri, ca şi toate celelalte teatre europene trece printr’o epocă de criză. E nevoe de un supra efort pentru a atrage publi­cul. Altfel ne aşteaptă cel mai mare dezastru. Nu e în intenţia noastră să iritam susceptibilităţile publicului care spri­jină teatrul, îmi voiu permite eu, să­ garantez, că interpretarea realistă a tenorului Amedeo Bassi nu va jicni gustul ita­lian. Bassi este şi el italian şi­­ştie până unde trebue să aducă curajul artei sale”. AMEDEO BASSI ISI EXPLICA JOCUL .......... . . Artistul Amedeo Bassi, deaseme-Vreau să iau de nevastă pe fata mea a fost silit să-și explice jocul său milionarului H.­­ căruia i se aducea învinuirea că ar — Ei, dar știi că o să ai mult de fi prea realist, și că n’ar fi artistic așa muncit... — Cred că o să am mai mult de muncit, dacă nu o s’o iau de nevastă! replică junele T. I. Marele balon „Norge”, care a trecut peste Polul Nord, nu aterisează ca celelalte aeronave, ci ancorează, dacă se poate spune așa, de un stâlp uriaș anume înălțat In aeroporturi. Se discuta într’o familie asupra sen­zaționalei expediţii polare. — Dar bine, — întrebă o cucoană, — cum se va opri balonul pe pol, dacă nu este acolo un stâlp, de care să poată ancora ? — Foarte simplu, — răspunde con­vins un tânăr savant de salon, — ce are nevoie de stâlp? Va ancora de axa pământului care trece prin poli­­, Intre cucoană şi bucătăreasă . — Unde e fata ta ?, Parcă aveai o fiică, nu? — Da. Dar se arată a fi bună ’de doică şi am trimis-o la oraş să înveţe meseria... că în cazul când „Tristan şi Isolda” se va reprezintă în distribuţie cu rea­listul Amedeo Bassi, teatrul este ex­pus la oarecari neplăceri... că aceaste neplăceri vor putea atrage un însem­nat deficit moral pentru teatru..., că în loc de o reabilitare s’ar putea în­tâmpla ca teatrul să fie nevoit să-şi închidă pentru câteva vreme porţile. Cum e natural, impresarul a recurs la pressă pentru a răspunde amenin­ţătorilor anonimi, cum înţelege publicul din Ravena că trebue să fie. „Eu sunt italian, dar ca­ artist nu joc în maniera italiană, spune, Bassi. Teatrul italian este teatrul intuiţiei dramatice, al gestului spontan şi ne­studiat, deci neadâncit. Este urma unei vechi «şcoli care datează de când cu Comedia del ’Arte. Astăzi lucrurile s’au schimbat. Tea­­­­trul şi arta au luat înfăţişări diferite. Teatrul german, în special, este tea­trul studiat în oglindă şi adâncit psi­­chologiceşte. Eu înţeleg că trebue să-mi menajez publicul care mă a­­plaudă, dar iarăși nu cred că publi­cul va merge până acolo încât să cea­ră să masacrez un rol dintr’o operă atât de deosebită de cele ale lui Bellini și Donizetti, cu care publicul e mai obicinuit. Contând pe generozitatea publicu­lui artistic italian, continuu să stu­diez rolul pentru care am neplăceri cu anticipaţie”. CE SPUNE IMPRESARUL UNUL­ CARE GARANTEAZĂ., După observaţiile serioase pe care direcţia teatrului le-a adus jocului şi manierei de interpretare, Amedeo Bassi şi-a înaintat formal demisia din trupa teatrului Alighieri la care de­­abia fusese cu sacrificii enorme anga­jat. cum e uşor de înţeles pentru ce, demisia i-a fost refuzată şi Bassi a convenit să rămână. Dirijorul Failoni a declarat că ga­­rantează el personal de reuşita pre­mierei mult aşteptată şi că interpre­tarea lui Amedeo Bassi va întrece în general tot ceea ce se crease de câţi­ ,va ani încoace pe scena teatrului An­, ghieri­ Cum dirijorul Failoni prezintă cele mai serioase garanţii de seriozitate şi cum personalitatea sa artistică la Ra­­vena este foarte bine apreciată, di­rectorul teatrului a renunţat la orice amestec personal al lui lăsând lui Failoni și B­assi, toată răspunderea celor ce era fatal să se întâmple. MANIFESTE Dintr’o sursă necunoscută au­ aip­­ rut cu două zile înainte de premieră manifeste pe străzile Ravonei șî pe zidurile mai dosnice. „Cetățeni italieni. Un artist german, cu nume italian va profana scena teatrului care­­poar­tă numele scumpului nostru poet na­­ţional „Dante Algheri”. E timpul să reacţionai!. Ameden Bassi trebue să fie italian şi cu su­fletul, nu numai cu numele şi cu starea civilă, dacă vrea să primească aplauzele noastre. Veniţi cu toţii la Premiera operei Tristan­a şi Ysolda. Ascultaţi pe ar­tist şi rostiţi-vă cu sinceritate. Acest manifest, nu vă îndeamnă să flueraţi, nici să huiduiţi. Credem că nu va fi nevoe de aşa ceva de vreme ce diri­jorul Failoni şi-a luat toată răspunde­rea spectacolului. Veniţi ,însă în orice caz la premieră, în număr mare, şi nu veţi regreta”. Acesta era textul manifestului. Se vede clar­ că e vorba de o uneltire machiavelică. Printre rânduri se poa­te citi că publicul a invitat să ma­nifesteze şi împotriva lui Failoni ca­re şi-a asumat toată răspunderea. CUM A DECURS PREMIERĂ ■ La Premieră, sala teatrului Ali­ghieri era plină ca nici­odată. Toate biletele, fuseseră vândute şi direcţia era satisfăcută, deşi probabil» lu­a­­se cunoştinţă de conţinutul manifes­­tului care fusese împărţit pe stradă« Uvertura a fost ascultată cu reli­­giozitate şi aplaudată cu urale. Se spera într’un adevărat triumf. Actul întâiu deasemenea a început sub cele mai fericite auspicii. Iată în­­să că pe la jumătatea actului, după apariţia lui Amedeo Bassi, publicul i­talian începe să murmure. Unii încep să strige — Faceţi linişte !... — Sssst... Sssst.... — Cortina, cortina, repetau unii difi gatoriile de sus-Failoni se întoarce către public şi strigă tare: — Aşteptaţi... aşteptată. «Până­ la sfârşitul actului, veţi vedea... Unii se mai liniştesc, după câteva minute însă sgomotul începe cu mai multă înverşunare. — Jos cu Amedeo Bassi. —­ Jos cu Failoni... In scenă se face liniște. Nimeni nu mai cânta. Amedeo Bassi, care e un artist de cea mai pură origină ita­­­liană se adresează din scenă publi­­cului: — Ascultați până la sfârșit, prie­­teni, vă asigur că nu-mi bat joc de nimeni. Atunci, ca la un semn, toată sala isbucni într’un formidabil fluerat — Jos cu Failoni« ! — Failoni, Failoni, cabotin, mas, calzon... — Failoni... Un grup de spectatori într'un colț, începuseră să cânte o arie de stradă. Cortina s’a lăsat cu repeziciune și Failoni a încercat să dea explica­­țiuni. Publicul însă n’a vrut să facă linişte. UN DIRECTOR EMOŢIONAL Directorul teatrului a apărut emo­­­ţionat pe scenă şi a mărturisit că se face o mare nedreptate acestui tânăr­­artist care e Amedeo Bassi. — Am luat parte la toate repeti­ţiile, spune directorul, şi m’am con­vins că Bassi nu este ceea ce crede publicul despre el. Totuş ca să nu su­păr mai mult publicul am dat dispozi­­ţiuni ca să vi se în­apoeze tuturor la cassă costul biletelor. PSIHOLOGIA1 PUBLICULUI Deodată se­­face tăcere- Cuvântarea directorului teatrului a electrizat toa­­tă sala. Toţi îşi reiau locurile. Un grup din mijloc isbucnește în aplauze furtunoase strigând : — Amedeo Bassi, să vină Bassi...... Bassi apare, cu peruca în mâxie, dezolat și se înclină. Publicul cere să se cânte ceva din-, tr’o­­operă italină sau franceză. Bassi cântă o arie din actul al trei­lea al Traviatei, şi publicul aplaudă furtunos. Unii cer ca spectacolul să continue, dar Bassi e distrus. Cu la­crimi în ochi mărturiseşte că nu mai poate cânta „astăzi”. Uralele se înteţesc, lumea ÎI aplau­dă în picioare, şi părăseşte sala cân­­tând un imn fascist. Bineînţeles, nimeni n’a cerut Serai Cassa teatrului să i se înapoieze cos­tul bilfitului. Urmar­ea scandalului acestuia atST de emoţionant la sfârşitul lui a fost că s’a scos din repertoriu Tristan şi Ysolda, iar Amedeo Bassi obţine­­mari succese în repertoriul italian, TINO LOMBARDI

Next