Rampa, iulie 1926 (Anul 11, nr. 2601-2627)

1926-07-01 / nr. 2601

AMOL. Xi Mr. 2601 R­ED­AC­ŢI­A, ADMINISTRAŢIA Şl ATELIERELE GRAFICE: BUCUREŞTI, CALEA VICTORIEI No. 31 T fi LEFOfl 1.B8 Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime Rudolf Qflosse Bulevardul Academiei 4„ AnoneiarCe se primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administrata ziarului. Director: M. FAUST MOHR frirSsn Redactor: S­CARL­AT FRODA Un an . . ■. « • »00 „ IN‘STRĂINĂTATE I Trei 'luni,. ^ *|j». .,s • t»­ *$ ♦ « • 500 Un an ^ • 1600 w »Bonumentele ,ae .plătesc înainte și încep * la 1 sau la 15 ale fiecărei luni. in -------STegilMTiiiwiiiiri ii inimu i 3 kM- Teatrul în aer liber Subiectul nu este nou. Regulat­­ pe malul mării, dar spectacolele în vara îl face de actualitate și nu «­­ aier liber care se dedeau în amfitea­rău, ba chiar necesar, să revenim a­­supra unor chestiuni, ori cât de vechi ar fi ele, atâta timp cât cei în drept nau în măsură să le rezolve favora­bil pentru interesele generale, nu au trecut la un început de realizare. Ni se pare iarăşi cam prea insis­tent re­petată, comparaţia cu Italia. Dar trebuie să recunoaştem, că as­tăzi, singura ţară în care problemele, S­­e ne interesează, — şi anume pro­­emele artistice,­­­ sunt sistemati­zate și înglobate în cadrul unui vast Program de guvernământ, este Italia. La Italia a trebuit să ne referim a­­tunci când a fost vorba de drepturile de autor ; la Italia ne-am referit, când ne-am ocupat de imperioasa necesi­tate a achiziționării Teatrului Lyric, pentru opera de Stat românească , de Italia am trebuit să vorbim şi când t­e-am ocupat de criza cărţii, fiindcă nu Italia, geniul multilateral şi ener­gia nesecată ale lui Mussolini au în­ţeles că propăşirea unei naţiuni este strâns legată de desvoltarea­­ ei cul­turală şi­ca nu există cale mai dreap­tă, care să ducă la această desvoltare ca aceea a educaţiei artistice. Iată dp, ce ajutând pe artiştii, pe scriitorii, pe editorii italieni, Mussolini nu aduce numai un mare avânt artei, ci lansea­ză întreaga naţiune italiană spre cul­mile de civilizaţie, care îi vor­­îngă­­­dui în curând să-şi reia în arena ar­telor europene locul pe care-l ocupa altădată, fie în epoca Renaşterii, fie fiul ei atrăgeau odinioară*, nu numai floarea intelectualităţii italiene, ci şi foarte mulţi din acei străini, care, colindând lumea, găsesc în Italia doar, „nel Bel Paese”,­­Şi peisagii şi monumente potrivite cadrului ideal vieţii omeneşti. De la anul, Syracuse va cunoaşte însă, fără îndoială din nou, un sezon de strălucire, de­oarece Institutul Naţional de Dramă Clasică a stabilit un repertoriu pur şi simplu senza­ţional. Se vor reprezenta în genere piese clasice, care es din repertoriul obicinuit, isi care se pretează­ admi­rabil unor realizaţi scenice în aier liber, ca de pildă „Medeea”, de Euri­­pide, „Norii”, celebra, comedie a lui Aristofan şi „Ciclopii”, drama satiri­că a lui Euripide, care mai are și a în aceea mai îndepărtată, a greco-la- Zme­dhj i SVTSIST ‘anilor, parcul Carol, se păraeinesc încetul ’ ,ui­c i talentului autorilor originali cu încetul, tara ca cineva sa-si aduca .­­ * , , v fi aminte de ele, decât doar cu prilejul Icare trebue siU traduca" Un c0" congreselor sau banchetelor politice. Si totuși cu putină cheltuială, — ar fi vorba numai de câteva mărunte a­­menajari de adus scenei, s’ar putea trânti, aci, în inima Bucureștilor, u­­nul din cele mai frumoase teiatre iu aier liber, în care vara s’ar putea re­prezintă piesele clasice, cu un succes .Poate chiar, că amintirea acestei ul­time epoci de glorie și strălucire a îndemnat pe Mussolini să sugereze, să încurajeze și să prezideze înfăp­tuirea unui „Institut national al dra­mei clasice”, sprijinit direct de către guvern și având drept scep reînvierea marilor drame clasice, care stau la obârşia teatrului nostru, în decorul lor istoric şi natural, adică în uria­şele sau mai modestele amfiteatre romane, conservate foarte bine în cele mai multe din oraşele Italiei. ■Fireşte, au mai existat asemenea spectacol© clasice în acele amfiteatre rim­pă cum au existat şi în vestigiile de circuri romane din Sudul Franţei. Dar în ultima vreme, în Franţa, lup­tele de tauri înlocuiseră în bună par­te, frumoasele spectacole clasice de altădată , iar în Italia antreprenorii de spectacole lucrative preferau să utilizeze circurile Auguştilor Impera­tori pentru mari reprezentaţii de C- UCra, cu spectaculoase balete. Institutul naţional italian de care vorbeam mai sus îşi propune ca, în­cepând de la anul, să reia firul marei tradiţii, luptând cu ajutorul subsi­diilor Statului împotriva gustului populaţiei nefavorabil unor asemenea spectacole de elevaţie artistică şi in­telectuală. Cea mai de seamă arenă antică a Italiei, având şi posibilităţi de reali­zări moderne, este aceea din Syra­cuse. Bătrâna cetate a­­Siciliei, mile­nara colonie greacă, care a adăpostit între zidurile ei pe Archimedes, nu sare astăzi de cât un umil târguşor apreciabil, dat fiindcă ar fi singurul ^ral?1 cu a«ste reprezentaţii mn fran spectacol serios din Capitală.­­ tazest» a lucrardor străine, alte re In străinătate, asemenea întreprin- »«“"tatu ,n limba de origine vor fi deri întâmpină în totdeauna oarecare date la acest teatru, de catre trupe opoziţie, şi anume din punct de ve­dere­­ financiar , întreprinzătorii stră­ini de spectacole socot, în adevăr, că spectacolul în aier liber este cam e­­xotic şi că lumea nu se va prea­ grăbi sa vie. . La noi în ţară însă, teatrul în aier liber" este un lucru obicinuit, astfel că nici această temere nu poate e­­xista , firește însă o încurajare din partea Statului eset absolut necesară’. începând din anul acesta, teatrele noastre stabile angajează actorii pen­tru un­ an complect, fiind obligate a acorda numai o lună concediu. Dar în localurile închise ni se poate juca decât cel mult nouă luni, aşa încât două luni de angajament rămân dis­ponibile ,­­ este cel mai bun prilej de a­ se realiza şi la noi teatrul în a­er liber. Fireşte însă, condiţia absolut necesara este ca domnii de la guvern să aibă pentru problemele artistice înţelegerea,-­ pe care,-o manifestă Mus­solini, cu- atâta folos pentru arta şi cultura italienească* V. R. O cosworlsk­e acord­ată siarului „Neuas WS®îaer Journal“ PLANURI PENTRU VIITOR Marele tenor român G­rozăvescu a făcut unui­ redactor al ziarului „Neues Wiener Journal” următoarele intere­­sante declarațiuni: CARIERA LUI GROZAVESCU . „Am venit la Viena de la Cluj, asta cu tot ce puteam povesti acum doi ani la so­sirea ,mea, la Viena, când eram întrebat de cariera mea artistică. La Cluj cântam fără să fi urmat cursuri serioase. De altfel credeam că am învăţat îndeajuns. Urmasem cât­va timp lecţii de cânt la Budapesta, însă mărturisesc că nu-mi amintesc azi nimic altceva din timpul orelor de studiu decât de frumoasele cole­ge pe care le conduceam acasă după lecţie. Cântasem şi înainte de angajamen­tul meu la Cluj. La liceu aranjam a­­des concerte în care mă numeam Ca­ruso şi în timpul războiului, cântam la mesele ofiţerilor din ordin su­perior. Desigur că în regimentul meu nu era un singur om care sâ­­va fie convins că­ o carieră­­­strălucită îmi stă înainte. Eşind din armată am înţeles că menirea mea este pentru teatru. Tatăl meu, care avea de ase­­menea o voce frumoasă, era de a­­cord cu mine în făurirea planurilor pentru viitor. Mama m­ea însă, care este şi azi criticul meu cel mai se­ver, ezita încă. Trebue să fiu mulţu­mit dacă o aud zicând după o repre- « . . zentaţie de operă la care m’a auzit 7. i,stunt oameni cai dispreţuiesc actea­­cântând : „Cred că ai mai învăţat ce- ..lnc°niurati de işerpi va de când te-am auzit cântând ulti­ma dată la Viena.” OPERA ITALIANA Am învăţat într’adevăr mult în ul­timul timp şi mai ales cunoscând în Italia arta cântăreţilor de acolo. Este surprinzător că arta lor este ades mai mare decât calităţile naturale pe cari le posedă. Pe scenele germane sunt cântăreţi cari posedă voci mult mai frumoase, cari nu stăpânesc însă arta de a cânta­ Din nefericire mai există încă artişti cari cred că Wagner nu trebue „cântat” şi argumentează această afirmaţie cu stilul declamato­riu din vremurile trecute. Italienii râd de aceste teorii şi găsesc, împotriva formulelor germane, că nu există de­cât un singur stil wagnerian, acela de a­ cânta Lohengrin, Tristan şi pe Tann­­jhauser tot atât de frumos ca o ope­ră de Verdi. Nu cred să existe o şcoală mai bu­nă pentru mine decât aceea care mi-o oferă p reprezentaţi© a „Scalei” din Wîlaami Cânt de trei ani la Viena şi mă simt destul de­ bine la Opera de Stat. , totul1 mi se aminteşte prea -jos şi un mod prea simţitor că mi-am cu­cerit la această instituţîune numele şi Primele succese. Nu pot admite să fiu considerat ca o garnitură de rezervă şi de aceea am Primit cu satisfacţie invitaţia ca­­re mi-a­­adresat-o Opera de Stat din Berln pentru a juca într-o serie de reprezentaţii extaordinare. Zilele vii­­toare plec la Berlin unde voi apare în­­tr o înscenare nouă a unei opere de­­ erai și în diferite alte roluri. Nu știu dacă voiu reînnoi contrac­tul care expiră anul acesta, cu Opera viena, totul depinde de rolurile ţ?.}1 m} ,se v°r oferi. După reprezenta­­rile dela Berlin mă întorc pentru câteva zile in patrie unde voi petrece vacanta, de vară. Mă voiu odihni, nu vom cânta si voiu încerca să slăbesc Putin. Acestea sunt grijile unui te­nor ! ’ tm Un mare proect al Confederaţiei autorilor dramatici Crearea la Paris a unui teatru internaţional Se ştie că o urmare a recentului congres al societăţilor autorilor dra­matici, care a avut loc la Paris, a con­stituirea Confederaţiei internaţionale a autorilor dramatici. Cu regret tre­buie să relevăm că România nu figu­rează în această Confederaţie de­oarece S. A. D. R., deşi invitată, n’a găsit de cuviinţă să-şi tr­imeată un reprezentant. Acum se ventilează ideia creării u­­nui teatru internaţional, care­ şi-ar a­­vea sediul în capitala Franţei. D. An­dré­ Rivoire, preşedintele Societăţii autorilor dramatici francezi, printr’o scrisoare deschisă adresată ziarului „Colpoedia”, expun:« planul măreţ al acestui teatru c­are este pe punctul de tracţia­ de a fi fost recent descoperită, cu prilejul descifrării unor vechi pa­pirusuri. Deşi această ultimă lucrare va fi fondat la Paris, nu e decât fragmentară, totuşi ceea ce se cunoaşte, din ea este suficient pen­tru o complectă şi sugestivă recons­tituire. Ea va fi reprezintată cu a­­cele faimoase dansuri, care jucau a­­tâta importanţă în dramele satirice de acum două mii şi mai bine de ani. Scriind aceste rânduri, nu­­putem să nu ne amintim că, aproape, în cen­trul Capitalei noastre, există un om.Despr­indem din această scrisoare următorul pasagiu esenţial : „Să se fondeze un teatru sub denumirea de „Comedie Etrangére”, care să fie pentru lucrările create in afara Fran­­tei, ceea ce este pentru ale noastre Comedia Franceză. Va fi un teatru de repertoriu in care încetul cu în-­­ cetul se vor înscrie principalele ca­­fiteatru de toată frumuseţea deşi în­­ pod’opere aie diverselor teatre străin fata Istoriei, alaturi de seculara lui­­ ne prost,m­aji lucrările moderne cele semeni din Franţa si Italia, nu se­­ mai interesasic3, traduse in franta­poate prezenta decât cu zece bieţi . zece către adevăraţii autori, car­­mitet de autori francezi si străini va asigura la Paris alegerea definitivă a lucrărilor şi a traducerilor, după In­dicaţiile şi raportul unui comitet na­ţional al fiecărei ţări, cari vor tri­­m­­ete comitetului central traducerea literală a lucrărilor cele mai demne de a fi reprezentate. Bine­înţeles că ireproşabile, excepţionale, recoman­date şi garantate de comitetele natio­nale.• V’a închipuiţi că n’am acuma nici timpul nici locul să intru in detalii de ordin practic, cari vor fi preciza­te, imediat ce vor fi stabilite de comi­tetul superior de organizare, cel de di­­rectie ţii cel de administraţie. Vă voi arăta totuşi pe ce baz© ar putea fi fondată această „Comédie E­­trangere”. E logic ca un asemenea In ziua comemorării n'am fost la mormântul lui Emin­escu şi nu-mi re­proşez a­ceasta. Am oroare de organi­­zările cu caracter oarecum oficial. To­tuş binecuvintez iniţiativa. Ea ne-a amintit de poet şi ne-a pus pe gân­duri, nu toate optimiste Am fost însă la mormântul lui Emi­­nescu cu vre-o câteva zile înainte de pelerinagiu. Câtă jale presărată in teatru să se lovească de serioase di- * forile de ghiată de pe mormânt... Am facultăţi materiale. El ar putea fi a­­jutorat din două părţi: 1. Prin subvenţiile anuale acordate de guvernele ţărilor interesate la re­prezentarea la Paris a autorilor şi teatrului lor. In această privinţă am primit toate asigurările preşedinţilor delegaţiuni­­lor străine. Toţi au afirmat că le va fi uşor să obţie din partea guverne­lor lor importante subvenţii. Când vom cunoaşte precis sumele n­ecesare vom putea imediat intra pe calea rea­lizărilor practice. 2. In afară de aceasta, se vor mai obţine subvenţii din partea societăţii „Amicii Comediei străine”, societate internaţională in care sperăm că se vor înscrie toţi mecena lumii vechi si noi. Iată proectul meu. El ar fi realizabil dacă delegaţii Societăţii autorilor francezi, cu con­cursul preţios al delegaţilor societă­ţilor străine, nu şi l-ar fi însuşit. In situaţia de astăzi, după fondarea Con­­federaţiei internaţionale a societăţi­­lor autorilor dramatici, el are multe şanse de reuşită şi eu cred în reuşita lui.” D. Rivoire termină, spunând, că a­­cest teatru internaţional va face să pornească din Franţa, acţiunea binefă­cătoare a unui teatru de adevăr şi ideal uman. Coiful roiixigal âfuriH® a operai Mathia Ball­ist Ins­ tru al muzicei vocale. Mozart este cel MaRla Battistini s’a retras în sin- • odinioară pe .cei. aidunati în *«.1«. tea­­gurătatea unei. mănăstiri italiene. j truîjij „Argentino” din Roma , artis- Obosit ipoiâte de succesele , ne cari­­ tul de pe scenă întrupează trecutul, le cucerea acum la bătrâneţe cu u- i prezentul îşi viitorul în aceiaş persoa­­surinta de odinioară, Battistini pară-­ nă, el nu este nici tânăr, jjici bătrân, seiste viaţa zgomotoasă a oraşelor cu jel este un fenomen, resemnarea atât de caracteristică lui­ Battistini îşi are propriul său re­­a unui distins grandseigneur, nobil perif­riu. Donizetti este marele maeş continuator al unei tradiţii mari de artă, îşi, amintea întotdeauna cu plăcere de debuturile sale. Avea abea două­zeci de ani când a apărut la Roma pentru­ prima da­tă în fata publicului: un diletant talentat, mânat de o veci­ni­că dorinţă de a deveni cândva un mare cantăret. Intr’o zi i se oferi un rol important in „Favorita” lui Donizetti. Este o problemă grea care i se pu­n­e chiar la­ debut, însă o problemă care­ îl pasionează pe înflăcăratul ar­tist. A fost un triumf. O­ sală întreagă îl aplauda, fasci­nată nu nu­mai de timbrul fin şi d© amploarea vocei sale, dar şi de­­ căl­dura şi de siguranţa interpretărei. Acestea se întâmplau în 1878 la „Tea­­tro­­Argentino” din Roma. Câtva timp mai târziu, Battistini era cântăreţul favorit al Europei şi al Americii de Sud. Italia, Spania, Anglia, Franţa, Ger­mania, Austria, Scandinavia şi Rusia vorbesc numai de Battistini şi de ma-­­­rele său,compatriot Caruso. De atunci, viaţa sa este un neîntrerupt şir de­ triumfuri, biografia sa este scrisă în imnurile pe care i le adresează cri­ticii întregei lumi civilizate. Battistini nu fascinează numai au­ditoriul, el îl cucerește pentru tot­deauna- Succesele sale nu sunt suc­cese efemere, de o clipă, ei amintirea lor dăinuuește îndelung în sufletele celor ce l-au auzit. Arta lui Battistini este înzestrată cu suflul rar al veci­­nicei tinereţi, care birueşte , şi azi, când la­ vârsta de 68 de ani Battistini îl interpretează pe Scarpia, pe Rigo­­letto sau p© Germont-tatăl. Aceleaş sentimente mişcă işi azi, ca mai aproape de concepţia artistică a lui Battistini. Opera modernă oferă prea puţin mijloacelor sale bogate şi Battistini înfăptueşte totuşi minunea de a face din rolul lui Scorpio din „Tosca” lui Puccini, o partitură de „bel-canto”. El este un maestru ne­egalat şi neîntrecut al „bel-banto”­­ului, poate ultimul, însă desigur, cel mai mare al vremurilor noastre. A îndrăznit oare cineva să vadă în Battistini un anahronism în secolul operei moderne . O putere nebănuită și misterioasă a reînviat în Battistini tradițiunea vechiului stil muzical, ar­ Mattia Battistini - ta nobilului Settecento, arfa antii Do­nizetti, Bellini şi Verdi. Colbul vremei se­ acutură după no­tele vechi şi par generaţiilor tinere o neîntrecută şi inexplicabilă senzaţiu­­ne. Şi deşi s’au scris nenumărate arti­cole , şi studii asupra artei sale de a cânta, fără a reuşi însă cineva să o redea într’o imagine adevărată şi lu­minoasă. ,Remarcabilă este şi puterea de stă­pânire care a făcut ca Battistini să-şi păstreze vocea până azi în toată am­ploarea şi strălucirea ei de odinioară. Vocea sa este un instrument com­plicat pe care el îl mânueşte cu o artă desăvârşită... Repertoriul său alcătuit cu, minu­ţioasă îngrijire, cuprinde toate­ genu­­nurile operei: de la opera tragică pâ­nă la opera comică, de la liric până la­ patetic. Interpretarea sa nu depăşeşte nici­odată linia armonioasă a esteticei.­­ Jocul său mişcă, pasionează, dez­­lătuiueşte o furtună de pasiuni şi de sentimente cu o elegantă şi cu o gra­tie măiastră. Azi ele au încetat, poate pentru totdeauna. In umbra zidurilor mănăs­tireşti Battistini^ vine să se odihneas­că de o oboseală pe care nimeni nu a bănuit-o şi nu a cetinut pe fata nobilă şi surâzătoare a artistului. Oi'i a preferat el să se retragă în­­nainte d© a încerca primele insuccese ale bătrâneţii ? Cu numele lui Battistini se încheie desigur un capitol glorios al istoriei muzicale. „Pamflete și litanii“ In chiar coloanele acestui ziar, am încercat în câteva rânduri să fixăm personalitatea, celor mai proeminente figuri ale literelor noastre de astăzi. ~­ Parcă, am trăi pe altă lume. Ce vrei să-ți spun eu d-tale. Sunt atâtea chestiuni la ordinea zilei, atâtea pa­timi ai evenimente, ori interview lite­rar este­­atât de stingher. Cam asta aveau aerul să-mi spună unii cei mai ursuzi. Alţii ridicau din umeri binevoitori dar dezarmaţi, de orice atrofică interioară care trebue poleită, ip. interview. Cât de greu se înpământeneşte un gen nou literar. Pentru el nu e des­tul trompetul cutărui critic. E nevoie de o totală epuraţiune a mentalităţii trecutului. Ce-ar fi dacă am avea o colecţie , asemenea interviewuri de acum două­bine că a dispărut, cel puţin în ceea ce priveşte aplicarea lui în artă. Dar ceia ce e mai curios este că această ge­neraţie de romantici personali (cari totuşi gândesc în turmic, asociindu-se în laudă şi înjurătură) nu cunoaşte hotarul la care au intrat în domeniul imoralului. „..»,^0* (Imoral este să scrii o poezie în fie­care săptămână. Imoral este să te plimbi Duminica pe tsaradă când atmosfera e încărcată de plictiseala scoasă la aer de oa­meni comuni. Imoral este ca în calitatea ta de om deștept să asasinezi pe la spate pe cei proiști. Imoral este să te superi că poetul X. poartă o pălărie care nu-ti place d-tale. Imoral este ca fiecare sclav sa se improvizeze în Spartacus. Imoral este să pierzi măsura în laudă şi să alegi subiecte la modă. Imoral este, să-ţi înlocueşti , funcţiu­nile creerului cu o prudenţă atentă. Imoral este să spui că te plictiseşti. Imorali­ este să răspunzi constant „Bine ’, când eşti întrebat „Ce mai faci ?” Imoral este să crezi că scrisul cu economie și rar, îti dă oarecare pres­tigiu. Imoral este sa păstrezi în toate ei zeci de ani? Cu cât interes am citi medie de expresiune, impunându-ti­­astăzi opiniile lui Cema. Canagiale, sa fi urban, negând ance orii m­an­g! Viahută. Co&buc. Chendi. Duilu , actualitatea, himerici în bibliotecă, îşi fac o vir­tute de a detesta spiritul contimpo­ran, şi­­mărunţişul cotidian istoric sau literar. Unul dintre cei m­ai pomnoşî su­verani ai criticei noastre îmi spunea odată : — „Nu e posibilă o­­judecată asu­pra prezentului. Lucrurile se întorc atât de uşor altfel, încât funcţia cri­ticului nu e binevenită decât în ceea­­ce priveşte trecutul. Morţii sunt ca sămânţa — pot nutri o alta glorie numai după ce s’au rupt din tulpină”. Las la o Parte imaginea aceasta mediocră care nu tine loc­ de argu­ment. Dar în această mărturisire se ascunde o­­cras­ă laşitate de a jude­ca franc şi cu curajul răspunderii. Actualitatea e piatra de încercare a spiritelor reale şi deschise. In tânăra generaţie sunt câţiva o­­naşti recenzenţi de reviste şi cărţi, negrupaţi,­­ dar cari se recunosc re­ciproc. Criticii aceștia, cari dau in .actualitate ceeace francezul nume?*? „primenire"’^ asupra valoarei unei d­­­xbuisă în nosteritate, sunt sin­gurii dela cari se mai poate aștepta ceva* Cu o singură condiție : menaja­mentele uzuale să nu le tocească cu­rajul. CIȘMIGIUL.N In plin centru al Capitei noastre grădina Ciişmigiului ar putea fi o in­sulă de recreaţie, cu o singură con­­diţiune: să i se închidă toate porţile, lăsându-i-se una singură deschisă că­tre locul cel mai puţin frecventat. Cişmigiul înflorit în această vară este singurul lucru demn de a fi vi­zitat aici şi astăzi. Pomii plini de ver­de recreativ edere care înfrăţeşte ra­murile, roze revărsate voluptos Pes­te ziduri ca in minunatele descripţii din opera lui Chateaubriand. Dar oamenii grăbiţi, cu afaceri, cu pachete işi cu lăzi trec fluerând cân­­tece de lume. Modiste, grişete şi oa­meni de nimic spurcă farmecul gră­dinii. Nici un loc de retragere, de li­niște. De oriunde se aude klaksonul automobilului si hodorogitul vehicu­lelor. IMORAL. Un cuvânt , care a dispărut odată cu recunoaiStain A .­dacajianii lui.”. Si , ^ t0Tmntli?i^lU^fâ^nd Pe­?te‘nalul’ Crescu, Delavrancea, si ale altor scrii- Tm°^î­n ®1 cari au însemnat ceva în viată Imoral este­­să-ti variezi ideale nu­mai în ceea ce­­privește stilul — haină exterioară, Imoral este să fi înbătrânit în poe­zie si să faci toată viata pe tânărul, ca Musset... Imoral etc.... etc.... SCRIITORII INTERVIEVAŢI şi au apus după moarte... Aşa ceva am vrut să alcătuim. ■Când oare vom începe să trăim în conştiinţă o adevărată viaţă litera­­­ră ?... DICTATURA SPIRITUALĂ Prima oare acest cuvânt a fost, mi se pare rostit de Camil Petrescu, pai­,­tizan convins al oricărei dictaturi. (Literaţii, poeţi, prozatori şi critici, prin însuţi geniul lor unic sunt anti­democratici. Cei cari se decretează altfel, o fac dintr’o regretabilă lacu­nă sau lipsă de forţ­ă analitică). O dictatură spirituală este idealul oricărei culturi, la începuturile, ei. Am avut una, de o remarcabilă intensita­­te in Maiorescu. Alta, acum aproape douăzeci de­ ani în N. Iorga. Care va fi cea de mâine­ ? In orice caz va fi nevoe de o for­ţă dominantă destructivă şi construc­tivă, care să continue fără contrazis cel puţin cincizeci de ani! •• O reclamă interesele noastre naţio­­nale, literar-estetice, dar mai ales dictatura spirituală va trebui să ordo­­m­ineze ritmul evoluţiei noastre­ vii. ROMULUS DIANU Insoli­tli fost emoţionat călcând întâia oară în apropierea locului unde acum 37 ani a fost condus Eminescu, urmat de contimporanii lui îndoliaţi. In coiful acela de cimitir unde acum 37 ani va fi fost loc pentru săracii în etertinita­­te am încercat să plâng. Toată fiinţa mi se răvăşise. Mă împotriveam sub­conştient la ceva. I-aş fi dorit mormântul în pământ negru, prin porii căruia să-i simt a­­propierea. M’a jicnit piatra şi mar­mora peste mormântul celui mai pan­teist poet. O, dar cât m­’au durut inscripţiile cu creion chimic şi­ mormântul mare­lui poet. Iată, aproape textual : „In ţara în care toate lichelele şi toți escrocii îşi au morminte monu­mentale, etc..., etc... Am avut impresia că surprind un câine profanând mormântul. Ce pu­team face ? Am frecat ochii cu ruşine. Cum, până la acest mormânt retras au ajuns invectivele vieţii cotidiana, şi aprecierile de reportaj sinistru şi cretin ? Cum e posibilă o asemenea profanară’? M'am­ întristat şi în ziua cortegiului mărinimos am lipsit de acolo unde şi­­sufletul şi datoria mă chemau.­­ R D. vea Parisul a luat recent iniţiativa ri­dicării unui monument marelui tra­gedian francez Mounet-Sully una din gloriile teatrului francez. Credem interesant a publica cu a­­­cest prilej câteva fragmente din a­ doua parte a memoriilor sale. ÎNCERCAREA DE LA ODEON... . A Venit, la Paris, Mounet Sully, după terminarea conservatorului fu anga­jat la Odeon și juca la teatrul Mont­parnasse. După răsboiu (e vorba de răsboiul de la 1870) și înainte de a mă rein­stala la Paris, am făcut un turneu cu Agar. Am jucat : „Horace”, „L’A­­venturiere””, „Les Plaideurs”, „Lu­­créce ’ și „La Grève des Forgerons”. Pentru această din urmă piesă, in­genioasa punere în scenă a tribunalu­lui nu fusese incă imaginată. Felix Duquesnel a conceput ideia mult mai târziu, la o representaţie dată în be­neficul meu la Moscova, cu prilejul li­nui turneu făcut la Nord cu „Hamlet,” „Oedip”, Ruy Bias”, „Ernani” și „Cî­­dul”.­­ Deși tara era încă îndurerată,­tur­neul în Normandia«avu succes. La întoarcere găsii­­o­ scrisoare a lui Dufjsuesnel,, devenit­­director al Odeo­­­nului și care îmi speria : „Vom ’redes­­lăn­dei Odeonul, contăm­ pe d-ta”­­../ Gui plăcer’e', — ,i mă gândeam eu.­ Sir «m­’ăm dus, la ,Odeon,.convins că voiu’’ •reintra..Dar'dîipă ce părăsii cabinetul airoctoria-U iiiir aducea aminte că n’iam Fvorbit de »-leală ,și mă întorsei. Treime să ’ adaug. , că, la ^primul, meu arigaja­­nrn^ră Odeon, am tafiit’un salariu a­­prMipeinsjghif iantist —'Ce'leafă îmijctâtit? întrebai eu. —,Cât ăU avut își altă dată. —Ah nu ! ..Condițiile de azi, nu, mai sunt^ aceleași. Ara ; făcut unu* turneu care a avut succes. — -E' direct,­­ dar; mi-e »imposibil; să’-ți ofer Imâl'mtdt?,pentru moment. '— Tyeaha d­v., — Și” cât ai .vrea.! ^Spune-mi. — Cinci sute de franci. —. Douâ-trei- su­te' cei mult. —jAsta e puţin — și plecai pentru totdeauna. MATI­NETURILE . LITERARE ALE LUI BAELANDE Nu știu dacă am regretat, dar în urma acestui refuz, am dus-o cam greu vreme de un an. M'am dUs la­­ Bailande, care. .orga­niza matineuri literare la teatrul Gaité,.„și i-am cerut rolul lui­ Oreste din „Ahdromaca". — E un.i'ol considerabi și mi-e frică să ti-1 încredințez. N'am’ încred­ere. Mi-e teamă că n'o să-l duci «până la capăt. —..Mâ descurajați, și totuși ațL fost profesorul meri. — Da, îți voiu da să joci­­ altceva. Câteva zile după aceia îmi oferi ro­lul Paolo din piesa „O familie pe tim­pul lui Luther". Apa considerat totdeauna această piesă a lui Casimir Delavigne ca o ca­p­ o­d’operă. Rolul imi plăcea și Fam studiat. Când i-am cerut sfaturi lui Ballan­­de, acesta mi-a răspuns­? — Nu-ți voiu da nici o indicație, fă ce vrei ! Arh jucat pe Paolo, fără emoție. A­ iveam ca partener pe Jamard de la Comedia Franceză. Astfel, jucând din cans' în când la ■.aceste matineuri, pierdui un­­an fără să fac mare treabă. Flanam pe străzi și mă duceam pe la prieteni pictori. Aş fi vrut să fiu pictor şi poate nş­ fi ajuns. Dar destinul e legat une­ori de alte lucruri. LA COMEDIA FRANCEZĂ întâmplarea a provocat împrejură­rile, in urm­a cărora am fost angajat de Perrin, directorul Comediei Fran­ceze. Mă săturasem de jucat la Ballande, mă săturasem de Paris, eram plin de visuri și de ambiții și totul mi se pă­rea inutil și realisabil. ■ -- ■( Intr’o bună zi mă pregăteam de ple­care. In ziua aceea dejunai cu 25 cen­time într’un mic restaurant la Palais- Royal, unde mă întâlnii cu amicul meu Jehet. — Ce faci 7. — îmi fac bagajul să plec. O să mă ocup de zarzavat la Bergerac. — Ce­­ ai de gând să renunţi a tea­tru ? Eşti descurajat 7 Ai făcut vre-o audiţie la Comedie 7 — Nu ! Şi apoi la Comedie, cum vrei să intru 7 Dar spune-mi cum se aranjează o audiţie la Comedie 7 E foarte simpl­u şi eu am dat 1 In ce vrei să te produci 7 — Nu ştiu ! Oreste, Don Carlos, Lu­­crece ! — Bine, trebue să te înscrii ! M’am dus să mă înscriu și aștep­tam, dar răspunsul nu mai venea. Am mai rămas câteva zile la Paris și m’am dus in ultima seară să văd „Misantropul” cu Bressant. Am asis­tat la spectacol și după aceea m’am dus în cabină la Bressant. Era în­­picioare în fața mesei, și era pe ■ cale să-și radă buza de sus, pe care rămăsese lipite­­câteva fire din mustața lui Alceste. — Bine c’ai venit! De când te cău­tam. Ce fac ? —­­Oi, vedea, mă voi face zarzava­giu. — Haide cu mine ! Uite de ce e vorba. Perrin vrea să joace tragedie și m’a întrebat, dacă n’am pe cineva să’i recomand, iam răspuns că avuse­sem, la Conservator un elev teribil soare,;’ vrea­ să joace tragedie. Să mi­­ presinți ! a spus Perrin. : E frumos 7 — Foarte frumos ! — Cu tatul mai bine ! Haide să te presint lui Perrin. /' Perrin mi-a spu­s — Bine biete ! Ai dat vre-o audiţie? —Nu ! — Voce frumoasă ! Să dai o audi­ţiei ! .. —,O să am emoţii ! — ".Nu, audiţia e,cerută de regula­ment. Im trebue un Oreste, că vreau să joc „Andremaca”. O să fie şi Bres­­­sant. "Curiorii pe d. Delaunay 7 — 'll admir. fi — fBressant,ÎDelaunajA‘şl-«Uimnitt6 - law cem trei, o să fie și Got, care e onț inteligent. Când vrei să 'dai audiția ! — JMâine. ’ ’«seliSă.-tU’daa replică t ;; _ Journard -cu care-am mai jucat! * ■■■'-t' /.. ■ ' x •SV* i- i Audita'ai avut.loc a­ doua zi. 'Am în­­terpretat pe. Oreste. Priim­a 'fază''de sperantS mi-a dat-o șeful,­pe care-1 cunoșteam. S’a apbriguat de A­mirie și mi-a spus ? „Ai calități,­foarte bine! O să fii an­gajat"! Mi s’a cerut să continu. Am spus tot ce știam. Nu m’am oprit de loc. După aceea Perrin mi a făcut un semn ami­­­cal. — Te poți considera ca angajat. Cred că vei fi o bună achiziție pentru tea­tru. N’am dreptul să te angajez decât pe un an. Dar vreau să te angajez pen­tru trei, și pentru asta e nevoie de o nouă audiție în fata comitetului. Aceasta a doua audiție avu loc în ziua următoare. Era și Dayenne, care jucase și cu Talma. După o audiție Perrin mă chemă din nou în cabinet și-mi spuse : — Te angajez pentru trei ani. Con­dițiile : patru mii de franci anul in­­tâiu, cinci al doilea şi şase al treilea Iţi convine . — E puţin, domnule ! — Nu pot face mai mult. Dar fii li­niştit, o să fie bine ! Eşind de la Comedia Franceză m’ari dus a Café Rohan ca să scriu o scri­soare mamei mele, împărtășindu-i moția acestui angajament. ' DEBUTUL-'' Am­ debutat în „Andromaca” la i­­ulip­,1872. D-ra Favart juca pe An­­drapafti, Jumard pe Pilladé și Laro­­cheville Pirrus. In Hermione a apărut d-ra­Russel care era o debutantă. Doa­m debuturi în aceiași seară. Tată ce s’a întâmplat : jri&epusem să repet cu Favart în ro­lul Hermionei, dar ea a renunțat, fi­indcă îi era frică de rol. Spunea că prea e urmărită de amintirea lui Ra­chel și preferă să joace pe Andromaca ..jJJTmeaxă i»lioganuri TM Marii tragedian! niitliili Iii limtSilli 1 Mounet-Sully . Mounet-Sully în rolul Oreste din „Andromaca”

Next