Rampa, iulie 1926 (Anul 11, nr. 2601-2627)
1926-07-01 / nr. 2601
AMOL. Xi Mr. 2601 REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA Şl ATELIERELE GRAFICE: BUCUREŞTI, CALEA VICTORIEI No. 31 T fi LEFOfl 1.B8 Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime Rudolf Qflosse Bulevardul Academiei 4„ AnoneiarCe se primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administrata ziarului. Director: M. FAUST MOHR frirSsn Redactor: SCARLAT FRODA Un an . . ■. « • »00 „ IN‘STRĂINĂTATE I Trei 'luni,. ^ *|j». .,s • t» *$ ♦ « • 500 Un an ^ • 1600 w »Bonumentele ,ae .plătesc înainte și încep * la 1 sau la 15 ale fiecărei luni. in -------STegilMTiiiwiiiiri ii inimu i 3 kM- Teatrul în aer liber Subiectul nu este nou. Regulat pe malul mării, dar spectacolele în vara îl face de actualitate și nu « aier liber care se dedeau în amfitearău, ba chiar necesar, să revenim asupra unor chestiuni, ori cât de vechi ar fi ele, atâta timp cât cei în drept nau în măsură să le rezolve favorabil pentru interesele generale, nu au trecut la un început de realizare. Ni se pare iarăşi cam prea insistent repetată, comparaţia cu Italia. Dar trebuie să recunoaştem, că astăzi, singura ţară în care problemele, Se ne interesează, — şi anume proemele artistice, sunt sistematizate și înglobate în cadrul unui vast Program de guvernământ, este Italia. La Italia a trebuit să ne referim atunci când a fost vorba de drepturile de autor ; la Italia ne-am referit, când ne-am ocupat de imperioasa necesitate a achiziționării Teatrului Lyric, pentru opera de Stat românească , de Italia am trebuit să vorbim şi când te-am ocupat de criza cărţii, fiindcă nu Italia, geniul multilateral şi energia nesecată ale lui Mussolini au înţeles că propăşirea unei naţiuni este strâns legată de desvoltarea ei culturală şica nu există cale mai dreaptă, care să ducă la această desvoltare ca aceea a educaţiei artistice. Iată dp, ce ajutând pe artiştii, pe scriitorii, pe editorii italieni, Mussolini nu aduce numai un mare avânt artei, ci lansează întreaga naţiune italiană spre culmile de civilizaţie, care îi vorîngădui în curând să-şi reia în arena artelor europene locul pe care-l ocupa altădată, fie în epoca Renaşterii, fie fiul ei atrăgeau odinioară*, nu numai floarea intelectualităţii italiene, ci şi foarte mulţi din acei străini, care, colindând lumea, găsesc în Italia doar, „nel Bel Paese”,Şi peisagii şi monumente potrivite cadrului ideal vieţii omeneşti. De la anul, Syracuse va cunoaşte însă, fără îndoială din nou, un sezon de strălucire, deoarece Institutul Naţional de Dramă Clasică a stabilit un repertoriu pur şi simplu senzaţional. Se vor reprezenta în genere piese clasice, care es din repertoriul obicinuit, isi care se pretează admirabil unor realizaţi scenice în aier liber, ca de pildă „Medeea”, de Euripide, „Norii”, celebra, comedie a lui Aristofan şi „Ciclopii”, drama satirică a lui Euripide, care mai are și a în aceea mai îndepărtată, a greco-la- Zmedhj i SVTSIST ‘anilor, parcul Carol, se păraeinesc încetul ’ ,uic i talentului autorilor originali cu încetul, tara ca cineva sa-si aduca . * , , v fi aminte de ele, decât doar cu prilejul Icare trebue siU traduca" Un c0" congreselor sau banchetelor politice. Si totuși cu putină cheltuială, — ar fi vorba numai de câteva mărunte amenajari de adus scenei, s’ar putea trânti, aci, în inima Bucureștilor, unul din cele mai frumoase teiatre iu aier liber, în care vara s’ar putea reprezintă piesele clasice, cu un succes .Poate chiar, că amintirea acestei ultime epoci de glorie și strălucire a îndemnat pe Mussolini să sugereze, să încurajeze și să prezideze înfăptuirea unui „Institut national al dramei clasice”, sprijinit direct de către guvern și având drept scep reînvierea marilor drame clasice, care stau la obârşia teatrului nostru, în decorul lor istoric şi natural, adică în uriaşele sau mai modestele amfiteatre romane, conservate foarte bine în cele mai multe din oraşele Italiei. ■Fireşte, au mai existat asemenea spectacol© clasice în acele amfiteatre rimpă cum au existat şi în vestigiile de circuri romane din Sudul Franţei. Dar în ultima vreme, în Franţa, luptele de tauri înlocuiseră în bună parte, frumoasele spectacole clasice de altădată , iar în Italia antreprenorii de spectacole lucrative preferau să utilizeze circurile Auguştilor Imperatori pentru mari reprezentaţii de C- UCra, cu spectaculoase balete. Institutul naţional italian de care vorbeam mai sus îşi propune ca, începând de la anul, să reia firul marei tradiţii, luptând cu ajutorul subsidiilor Statului împotriva gustului populaţiei nefavorabil unor asemenea spectacole de elevaţie artistică şi intelectuală. Cea mai de seamă arenă antică a Italiei, având şi posibilităţi de realizări moderne, este aceea din Syracuse. Bătrâna cetate aSiciliei, milenara colonie greacă, care a adăpostit între zidurile ei pe Archimedes, nu sare astăzi de cât un umil târguşor apreciabil, dat fiindcă ar fi singurul ^ral?1 cu a«ste reprezentaţii mn fran spectacol serios din Capitală. tazest» a lucrardor străine, alte re In străinătate, asemenea întreprin- »«“"tatu ,n limba de origine vor fi deri întâmpină în totdeauna oarecare date la acest teatru, de catre trupe opoziţie, şi anume din punct de vedere financiar , întreprinzătorii străini de spectacole socot, în adevăr, că spectacolul în aier liber este cam exotic şi că lumea nu se va prea grăbi sa vie. . La noi în ţară însă, teatrul în aier liber" este un lucru obicinuit, astfel că nici această temere nu poate exista , firește însă o încurajare din partea Statului eset absolut necesară’. începând din anul acesta, teatrele noastre stabile angajează actorii pentru un an complect, fiind obligate a acorda numai o lună concediu. Dar în localurile închise ni se poate juca decât cel mult nouă luni, aşa încât două luni de angajament rămân disponibile , este cel mai bun prilej de a se realiza şi la noi teatrul în aer liber. Fireşte însă, condiţia absolut necesara este ca domnii de la guvern să aibă pentru problemele artistice înţelegerea,- pe care,-o manifestă Mussolini, cu- atâta folos pentru arta şi cultura italienească* V. R. O cosworlske acordată siarului „Neuas WS®îaer Journal“ PLANURI PENTRU VIITOR Marele tenor român Grozăvescu a făcut unui redactor al ziarului „Neues Wiener Journal” următoarele interesante declarațiuni: CARIERA LUI GROZAVESCU . „Am venit la Viena de la Cluj, asta cu tot ce puteam povesti acum doi ani la sosirea ,mea, la Viena, când eram întrebat de cariera mea artistică. La Cluj cântam fără să fi urmat cursuri serioase. De altfel credeam că am învăţat îndeajuns. Urmasem câtva timp lecţii de cânt la Budapesta, însă mărturisesc că nu-mi amintesc azi nimic altceva din timpul orelor de studiu decât de frumoasele colege pe care le conduceam acasă după lecţie. Cântasem şi înainte de angajamentul meu la Cluj. La liceu aranjam ades concerte în care mă numeam Caruso şi în timpul războiului, cântam la mesele ofiţerilor din ordin superior. Desigur că în regimentul meu nu era un singur om care sâva fie convins că o carierăstrălucită îmi stă înainte. Eşind din armată am înţeles că menirea mea este pentru teatru. Tatăl meu, care avea de asemenea o voce frumoasă, era de acord cu mine în făurirea planurilor pentru viitor. Mama mea însă, care este şi azi criticul meu cel mai sever, ezita încă. Trebue să fiu mulţumit dacă o aud zicând după o repre- « . . zentaţie de operă la care m’a auzit 7. i,stunt oameni cai dispreţuiesc acteacântând : „Cred că ai mai învăţat ce- ..lnc°niurati de işerpi va de când te-am auzit cântând ultima dată la Viena.” OPERA ITALIANA Am învăţat într’adevăr mult în ultimul timp şi mai ales cunoscând în Italia arta cântăreţilor de acolo. Este surprinzător că arta lor este ades mai mare decât calităţile naturale pe cari le posedă. Pe scenele germane sunt cântăreţi cari posedă voci mult mai frumoase, cari nu stăpânesc însă arta de a cânta Din nefericire mai există încă artişti cari cred că Wagner nu trebue „cântat” şi argumentează această afirmaţie cu stilul declamatoriu din vremurile trecute. Italienii râd de aceste teorii şi găsesc, împotriva formulelor germane, că nu există decât un singur stil wagnerian, acela de a cânta Lohengrin, Tristan şi pe Tannjhauser tot atât de frumos ca o operă de Verdi. Nu cred să existe o şcoală mai bună pentru mine decât aceea care mi-o oferă p reprezentaţi© a „Scalei” din Wîlaami Cânt de trei ani la Viena şi mă simt destul de bine la Opera de Stat. , totul1 mi se aminteşte prea -jos şi un mod prea simţitor că mi-am cucerit la această instituţîune numele şi Primele succese. Nu pot admite să fiu considerat ca o garnitură de rezervă şi de aceea am Primit cu satisfacţie invitaţia care mi-aadresat-o Opera de Stat din Berln pentru a juca într-o serie de reprezentaţii extaordinare. Zilele viitoare plec la Berlin unde voi apare într o înscenare nouă a unei opere de erai și în diferite alte roluri. Nu știu dacă voiu reînnoi contractul care expiră anul acesta, cu Opera viena, totul depinde de rolurile ţ?.}1 m} ,se v°r oferi. După reprezentarile dela Berlin mă întorc pentru câteva zile in patrie unde voi petrece vacanta, de vară. Mă voiu odihni, nu vom cânta si voiu încerca să slăbesc Putin. Acestea sunt grijile unui tenor ! ’ tm Un mare proect al Confederaţiei autorilor dramatici Crearea la Paris a unui teatru internaţional Se ştie că o urmare a recentului congres al societăţilor autorilor dramatici, care a avut loc la Paris, a constituirea Confederaţiei internaţionale a autorilor dramatici. Cu regret trebuie să relevăm că România nu figurează în această Confederaţie deoarece S. A. D. R., deşi invitată, n’a găsit de cuviinţă să-şi trimeată un reprezentant. Acum se ventilează ideia creării unui teatru internaţional, care şi-ar avea sediul în capitala Franţei. D. André Rivoire, preşedintele Societăţii autorilor dramatici francezi, printr’o scrisoare deschisă adresată ziarului „Colpoedia”, expun:« planul măreţ al acestui teatru care este pe punctul de tracţia de a fi fost recent descoperită, cu prilejul descifrării unor vechi papirusuri. Deşi această ultimă lucrare va fi fondat la Paris, nu e decât fragmentară, totuşi ceea ce se cunoaşte, din ea este suficient pentru o complectă şi sugestivă reconstituire. Ea va fi reprezintată cu acele faimoase dansuri, care jucau atâta importanţă în dramele satirice de acum două mii şi mai bine de ani. Scriind aceste rânduri, nuputem să nu ne amintim că, aproape, în centrul Capitalei noastre, există un om.Desprindem din această scrisoare următorul pasagiu esenţial : „Să se fondeze un teatru sub denumirea de „Comedie Etrangére”, care să fie pentru lucrările create in afara Frantei, ceea ce este pentru ale noastre Comedia Franceză. Va fi un teatru de repertoriu in care încetul cu în- cetul se vor înscrie principalele cafiteatru de toată frumuseţea deşi în pod’opere aie diverselor teatre străin fata Istoriei, alaturi de seculara lui ne prost,maji lucrările moderne cele semeni din Franţa si Italia, nu se mai interesasic3, traduse in frantapoate prezenta decât cu zece bieţi . zece către adevăraţii autori, carmitet de autori francezi si străini va asigura la Paris alegerea definitivă a lucrărilor şi a traducerilor, după Indicaţiile şi raportul unui comitet naţional al fiecărei ţări, cari vor trimete comitetului central traducerea literală a lucrărilor cele mai demne de a fi reprezentate. Bineînţeles că ireproşabile, excepţionale, recomandate şi garantate de comitetele nationale.• V’a închipuiţi că n’am acuma nici timpul nici locul să intru in detalii de ordin practic, cari vor fi precizate, imediat ce vor fi stabilite de comitetul superior de organizare, cel de directie ţii cel de administraţie. Vă voi arăta totuşi pe ce baz© ar putea fi fondată această „Comédie Etrangere”. E logic ca un asemenea In ziua comemorării n'am fost la mormântul lui Eminescu şi nu-mi reproşez aceasta. Am oroare de organizările cu caracter oarecum oficial. Totuş binecuvintez iniţiativa. Ea ne-a amintit de poet şi ne-a pus pe gânduri, nu toate optimiste Am fost însă la mormântul lui Eminescu cu vre-o câteva zile înainte de pelerinagiu. Câtă jale presărată in teatru să se lovească de serioase di- * forile de ghiată de pe mormânt... Am facultăţi materiale. El ar putea fi ajutorat din două părţi: 1. Prin subvenţiile anuale acordate de guvernele ţărilor interesate la reprezentarea la Paris a autorilor şi teatrului lor. In această privinţă am primit toate asigurările preşedinţilor delegaţiunilor străine. Toţi au afirmat că le va fi uşor să obţie din partea guvernelor lor importante subvenţii. Când vom cunoaşte precis sumele necesare vom putea imediat intra pe calea realizărilor practice. 2. In afară de aceasta, se vor mai obţine subvenţii din partea societăţii „Amicii Comediei străine”, societate internaţională in care sperăm că se vor înscrie toţi mecena lumii vechi si noi. Iată proectul meu. El ar fi realizabil dacă delegaţii Societăţii autorilor francezi, cu concursul preţios al delegaţilor societăţilor străine, nu şi l-ar fi însuşit. In situaţia de astăzi, după fondarea Confederaţiei internaţionale a societăţilor autorilor dramatici, el are multe şanse de reuşită şi eu cred în reuşita lui.” D. Rivoire termină, spunând, că acest teatru internaţional va face să pornească din Franţa, acţiunea binefăcătoare a unui teatru de adevăr şi ideal uman. Coiful roiixigal âfuriH® a operai Mathia Ballist Ins tru al muzicei vocale. Mozart este cel MaRla Battistini s’a retras în sin- • odinioară pe .cei. aidunati în *«.1«. teagurătatea unei. mănăstiri italiene. j truîjij „Argentino” din Roma , artis- Obosit ipoiâte de succesele , ne cari tul de pe scenă întrupează trecutul, le cucerea acum la bătrâneţe cu u- i prezentul îşi viitorul în aceiaş persoasurinta de odinioară, Battistini pară- nă, el nu este nici tânăr, jjici bătrân, seiste viaţa zgomotoasă a oraşelor cu jel este un fenomen, resemnarea atât de caracteristică lui Battistini îşi are propriul său rea unui distins grandseigneur, nobil perifriu. Donizetti este marele maeş continuator al unei tradiţii mari de artă, îşi, amintea întotdeauna cu plăcere de debuturile sale. Avea abea douăzeci de ani când a apărut la Roma pentru prima dată în fata publicului: un diletant talentat, mânat de o vecinică dorinţă de a deveni cândva un mare cantăret. Intr’o zi i se oferi un rol important in „Favorita” lui Donizetti. Este o problemă grea care i se pune chiar la debut, însă o problemă care îl pasionează pe înflăcăratul artist. A fost un triumf. O sală întreagă îl aplauda, fascinată nu numai de timbrul fin şi d© amploarea vocei sale, dar şi de căldura şi de siguranţa interpretărei. Acestea se întâmplau în 1878 la „TeatroArgentino” din Roma. Câtva timp mai târziu, Battistini era cântăreţul favorit al Europei şi al Americii de Sud. Italia, Spania, Anglia, Franţa, Germania, Austria, Scandinavia şi Rusia vorbesc numai de Battistini şi de ma-rele său,compatriot Caruso. De atunci, viaţa sa este un neîntrerupt şir de triumfuri, biografia sa este scrisă în imnurile pe care i le adresează criticii întregei lumi civilizate. Battistini nu fascinează numai auditoriul, el îl cucerește pentru totdeauna- Succesele sale nu sunt succese efemere, de o clipă, ei amintirea lor dăinuuește îndelung în sufletele celor ce l-au auzit. Arta lui Battistini este înzestrată cu suflul rar al vecinicei tinereţi, care birueşte , şi azi, când la vârsta de 68 de ani Battistini îl interpretează pe Scarpia, pe Rigoletto sau p© Germont-tatăl. Aceleaş sentimente mişcă işi azi, ca mai aproape de concepţia artistică a lui Battistini. Opera modernă oferă prea puţin mijloacelor sale bogate şi Battistini înfăptueşte totuşi minunea de a face din rolul lui Scorpio din „Tosca” lui Puccini, o partitură de „bel-canto”. El este un maestru neegalat şi neîntrecut al „bel-banto”ului, poate ultimul, însă desigur, cel mai mare al vremurilor noastre. A îndrăznit oare cineva să vadă în Battistini un anahronism în secolul operei moderne . O putere nebănuită și misterioasă a reînviat în Battistini tradițiunea vechiului stil muzical, ar Mattia Battistini - ta nobilului Settecento, arfa antii Donizetti, Bellini şi Verdi. Colbul vremei se acutură după notele vechi şi par generaţiilor tinere o neîntrecută şi inexplicabilă senzaţiune. Şi deşi s’au scris nenumărate articole , şi studii asupra artei sale de a cânta, fără a reuşi însă cineva să o redea într’o imagine adevărată şi luminoasă. ,Remarcabilă este şi puterea de stăpânire care a făcut ca Battistini să-şi păstreze vocea până azi în toată amploarea şi strălucirea ei de odinioară. Vocea sa este un instrument complicat pe care el îl mânueşte cu o artă desăvârşită... Repertoriul său alcătuit cu, minuţioasă îngrijire, cuprinde toate genunurile operei: de la opera tragică până la opera comică, de la liric până la patetic. Interpretarea sa nu depăşeşte niciodată linia armonioasă a esteticei. Jocul său mişcă, pasionează, dezlătuiueşte o furtună de pasiuni şi de sentimente cu o elegantă şi cu o gratie măiastră. Azi ele au încetat, poate pentru totdeauna. In umbra zidurilor mănăstireşti Battistini^ vine să se odihnească de o oboseală pe care nimeni nu a bănuit-o şi nu a cetinut pe fata nobilă şi surâzătoare a artistului. Oi'i a preferat el să se retragă înnainte d© a încerca primele insuccese ale bătrâneţii ? Cu numele lui Battistini se încheie desigur un capitol glorios al istoriei muzicale. „Pamflete și litanii“ In chiar coloanele acestui ziar, am încercat în câteva rânduri să fixăm personalitatea, celor mai proeminente figuri ale literelor noastre de astăzi. ~ Parcă, am trăi pe altă lume. Ce vrei să-ți spun eu d-tale. Sunt atâtea chestiuni la ordinea zilei, atâtea patimi ai evenimente, ori interview literar esteatât de stingher. Cam asta aveau aerul să-mi spună unii cei mai ursuzi. Alţii ridicau din umeri binevoitori dar dezarmaţi, de orice atrofică interioară care trebue poleită, ip. interview. Cât de greu se înpământeneşte un gen nou literar. Pentru el nu e destul trompetul cutărui critic. E nevoie de o totală epuraţiune a mentalităţii trecutului. Ce-ar fi dacă am avea o colecţie , asemenea interviewuri de acum douăbine că a dispărut, cel puţin în ceea ce priveşte aplicarea lui în artă. Dar ceia ce e mai curios este că această generaţie de romantici personali (cari totuşi gândesc în turmic, asociindu-se în laudă şi înjurătură) nu cunoaşte hotarul la care au intrat în domeniul imoralului. „..»,^0* (Imoral este să scrii o poezie în fiecare săptămână. Imoral este să te plimbi Duminica pe tsaradă când atmosfera e încărcată de plictiseala scoasă la aer de oameni comuni. Imoral este ca în calitatea ta de om deștept să asasinezi pe la spate pe cei proiști. Imoral este să te superi că poetul X. poartă o pălărie care nu-ti place d-tale. Imoral este ca fiecare sclav sa se improvizeze în Spartacus. Imoral este să pierzi măsura în laudă şi să alegi subiecte la modă. Imoral este, să-ţi înlocueşti , funcţiunile creerului cu o prudenţă atentă. Imoral este să spui că te plictiseşti. Imorali este să răspunzi constant „Bine ’, când eşti întrebat „Ce mai faci ?” Imoral este să crezi că scrisul cu economie și rar, îti dă oarecare prestigiu. Imoral este sa păstrezi în toate ei zeci de ani? Cu cât interes am citi medie de expresiune, impunându-tiastăzi opiniile lui Cema. Canagiale, sa fi urban, negând ance orii mang! Viahută. Co&buc. Chendi. Duilu , actualitatea, himerici în bibliotecă, îşi fac o virtute de a detesta spiritul contimporan, şimărunţişul cotidian istoric sau literar. Unul dintre cei mai pomnoşî suverani ai criticei noastre îmi spunea odată : — „Nu e posibilă ojudecată asupra prezentului. Lucrurile se întorc atât de uşor altfel, încât funcţia criticului nu e binevenită decât în ceeace priveşte trecutul. Morţii sunt ca sămânţa — pot nutri o alta glorie numai după ce s’au rupt din tulpină”. Las la o Parte imaginea aceasta mediocră care nu tine loc de argument. Dar în această mărturisire se ascunde ocrasă laşitate de a judeca franc şi cu curajul răspunderii. Actualitatea e piatra de încercare a spiritelor reale şi deschise. In tânăra generaţie sunt câţiva onaşti recenzenţi de reviste şi cărţi, negrupaţi, dar cari se recunosc reciproc. Criticii aceștia, cari dau in .actualitate ceeace francezul nume?*? „primenire"’^ asupra valoarei unei dxbuisă în nosteritate, sunt singurii dela cari se mai poate aștepta ceva* Cu o singură condiție : menajamentele uzuale să nu le tocească curajul. CIȘMIGIUL.N In plin centru al Capitei noastre grădina Ciişmigiului ar putea fi o insulă de recreaţie, cu o singură condiţiune: să i se închidă toate porţile, lăsându-i-se una singură deschisă către locul cel mai puţin frecventat. Cişmigiul înflorit în această vară este singurul lucru demn de a fi vizitat aici şi astăzi. Pomii plini de verde recreativ edere care înfrăţeşte ramurile, roze revărsate voluptos Peste ziduri ca in minunatele descripţii din opera lui Chateaubriand. Dar oamenii grăbiţi, cu afaceri, cu pachete işi cu lăzi trec fluerând cântece de lume. Modiste, grişete şi oameni de nimic spurcă farmecul grădinii. Nici un loc de retragere, de liniște. De oriunde se aude klaksonul automobilului si hodorogitul vehiculelor. IMORAL. Un cuvânt , care a dispărut odată cu recunoaiStain A .dacajianii lui.”. Si , ^ t0Tmntli?i^lU^fâ^nd Pe?te‘nalul’ Crescu, Delavrancea, si ale altor scrii- Tm°^în ®1 cari au însemnat ceva în viată Imoral estesă-ti variezi ideale numai în ceea ceprivește stilul — haină exterioară, Imoral este să fi înbătrânit în poezie si să faci toată viata pe tânărul, ca Musset... Imoral etc.... etc.... SCRIITORII INTERVIEVAŢI şi au apus după moarte... Aşa ceva am vrut să alcătuim. ■Când oare vom începe să trăim în conştiinţă o adevărată viaţă literară ?... DICTATURA SPIRITUALĂ Prima oare acest cuvânt a fost, mi se pare rostit de Camil Petrescu, pai,tizan convins al oricărei dictaturi. (Literaţii, poeţi, prozatori şi critici, prin însuţi geniul lor unic sunt antidemocratici. Cei cari se decretează altfel, o fac dintr’o regretabilă lacună sau lipsă de forţă analitică). O dictatură spirituală este idealul oricărei culturi, la începuturile, ei. Am avut una, de o remarcabilă intensitate in Maiorescu. Alta, acum aproape douăzeci de ani în N. Iorga. Care va fi cea de mâine ? In orice caz va fi nevoe de o forţă dominantă destructivă şi constructivă, care să continue fără contrazis cel puţin cincizeci de ani! •• O reclamă interesele noastre naţionale, literar-estetice, dar mai ales dictatura spirituală va trebui să ordomineze ritmul evoluţiei noastre vii. ROMULUS DIANU Insolitli fost emoţionat călcând întâia oară în apropierea locului unde acum 37 ani a fost condus Eminescu, urmat de contimporanii lui îndoliaţi. In coiful acela de cimitir unde acum 37 ani va fi fost loc pentru săracii în etertinitate am încercat să plâng. Toată fiinţa mi se răvăşise. Mă împotriveam subconştient la ceva. I-aş fi dorit mormântul în pământ negru, prin porii căruia să-i simt apropierea. M’a jicnit piatra şi marmora peste mormântul celui mai panteist poet. O, dar cât m’au durut inscripţiile cu creion chimic şi mormântul marelui poet. Iată, aproape textual : „In ţara în care toate lichelele şi toți escrocii îşi au morminte monumentale, etc..., etc... Am avut impresia că surprind un câine profanând mormântul. Ce puteam face ? Am frecat ochii cu ruşine. Cum, până la acest mormânt retras au ajuns invectivele vieţii cotidiana, şi aprecierile de reportaj sinistru şi cretin ? Cum e posibilă o asemenea profanară’? M'am întristat şi în ziua cortegiului mărinimos am lipsit de acolo unde şisufletul şi datoria mă chemau. R D. vea Parisul a luat recent iniţiativa ridicării unui monument marelui tragedian francez Mounet-Sully una din gloriile teatrului francez. Credem interesant a publica cu acest prilej câteva fragmente din a doua parte a memoriilor sale. ÎNCERCAREA DE LA ODEON... . A Venit, la Paris, Mounet Sully, după terminarea conservatorului fu angajat la Odeon și juca la teatrul Montparnasse. După răsboiu (e vorba de răsboiul de la 1870) și înainte de a mă reinstala la Paris, am făcut un turneu cu Agar. Am jucat : „Horace”, „L’Aventuriere””, „Les Plaideurs”, „Lucréce ’ și „La Grève des Forgerons”. Pentru această din urmă piesă, ingenioasa punere în scenă a tribunalului nu fusese incă imaginată. Felix Duquesnel a conceput ideia mult mai târziu, la o representaţie dată în beneficul meu la Moscova, cu prilejul linui turneu făcut la Nord cu „Hamlet,” „Oedip”, Ruy Bias”, „Ernani” și „Cîdul”. Deși tara era încă îndurerată,turneul în Normandia«avu succes. La întoarcere găsiio scrisoare a lui Dufjsuesnel,, devenitdirector al Odeonului și care îmi speria : „Vom ’redeslăndei Odeonul, contăm pe d-ta”../ Gui plăcer’e', — ,i mă gândeam eu. Sir «m’ăm dus, la ,Odeon,.convins că voiu’’ •reintra..Dar'dîipă ce părăsii cabinetul airoctoria-U iiiir aducea aminte că n’iam Fvorbit de »-leală ,și mă întorsei. Treime să ’ adaug. , că, la ^primul, meu arigajanrn^ră Odeon, am tafiit’un salariu aprMipeinsjghif iantist —'Ce'leafă îmijctâtit? întrebai eu. —,Cât ăU avut își altă dată. —Ah nu ! ..Condițiile de azi, nu, mai sunt^ aceleași. Ara ; făcut unu* turneu care a avut succes. — -E' direct, dar; mi-e »imposibil; să’-ți ofer Imâl'mtdt?,pentru moment. '— Tyeaha dv., — Și” cât ai .vrea.! ^Spune-mi. — Cinci sute de franci. —. Douâ-trei- sute' cei mult. —jAsta e puţin — și plecai pentru totdeauna. MATINETURILE . LITERARE ALE LUI BAELANDE Nu știu dacă am regretat, dar în urma acestui refuz, am dus-o cam greu vreme de un an. M'am dUs la Bailande, care. .organiza matineuri literare la teatrul Gaité,.„și i-am cerut rolul lui Oreste din „Ahdromaca". — E un.i'ol considerabi și mi-e frică să ti-1 încredințez. N'am’ încredere. Mi-e teamă că n'o să-l duci «până la capăt. —..Mâ descurajați, și totuși ațL fost profesorul meri. — Da, îți voiu da să joci altceva. Câteva zile după aceia îmi oferi rolul Paolo din piesa „O familie pe timpul lui Luther". Apa considerat totdeauna această piesă a lui Casimir Delavigne ca o cap od’operă. Rolul imi plăcea și Fam studiat. Când i-am cerut sfaturi lui Ballande, acesta mi-a răspuns? — Nu-ți voiu da nici o indicație, fă ce vrei ! Arh jucat pe Paolo, fără emoție. A iveam ca partener pe Jamard de la Comedia Franceză. Astfel, jucând din cans' în când la ■.aceste matineuri, pierdui unan fără să fac mare treabă. Flanam pe străzi și mă duceam pe la prieteni pictori. Aş fi vrut să fiu pictor şi poate nş fi ajuns. Dar destinul e legat uneori de alte lucruri. LA COMEDIA FRANCEZĂ întâmplarea a provocat împrejurările, in urma cărora am fost angajat de Perrin, directorul Comediei Franceze. Mă săturasem de jucat la Ballande, mă săturasem de Paris, eram plin de visuri și de ambiții și totul mi se părea inutil și realisabil. ■ -- ■( Intr’o bună zi mă pregăteam de plecare. In ziua aceea dejunai cu 25 centime într’un mic restaurant la Palais- Royal, unde mă întâlnii cu amicul meu Jehet. — Ce faci 7. — îmi fac bagajul să plec. O să mă ocup de zarzavat la Bergerac. — Ce ai de gând să renunţi a teatru ? Eşti descurajat 7 Ai făcut vre-o audiţie la Comedie 7 — Nu ! Şi apoi la Comedie, cum vrei să intru 7 Dar spune-mi cum se aranjează o audiţie la Comedie 7 E foarte simplu şi eu am dat 1 In ce vrei să te produci 7 — Nu ştiu ! Oreste, Don Carlos, Lucrece ! — Bine, trebue să te înscrii ! M’am dus să mă înscriu și așteptam, dar răspunsul nu mai venea. Am mai rămas câteva zile la Paris și m’am dus in ultima seară să văd „Misantropul” cu Bressant. Am asistat la spectacol și după aceea m’am dus în cabină la Bressant. Era înpicioare în fața mesei, și era pe ■ cale să-și radă buza de sus, pe care rămăsese lipitecâteva fire din mustața lui Alceste. — Bine c’ai venit! De când te căutam. Ce fac ? —Oi, vedea, mă voi face zarzavagiu. — Haide cu mine ! Uite de ce e vorba. Perrin vrea să joace tragedie și m’a întrebat, dacă n’am pe cineva să’i recomand, iam răspuns că avusesem, la Conservator un elev teribil soare,;’ vrea să joace tragedie. Să mi presinți ! a spus Perrin. : E frumos 7 — Foarte frumos ! — Cu tatul mai bine ! Haide să te presint lui Perrin. /' Perrin mi-a spus — Bine biete ! Ai dat vre-o audiţie? —Nu ! — Voce frumoasă ! Să dai o audiţiei ! .. —,O să am emoţii ! — ".Nu, audiţia e,cerută de regulament. Im trebue un Oreste, că vreau să joc „Andremaca”. O să fie şi Bressant. "Curiorii pe d. Delaunay 7 — 'll admir. fi — fBressant,ÎDelaunajA‘şl-«Uimnitt6 - law cem trei, o să fie și Got, care e onț inteligent. Când vrei să 'dai audiția ! — JMâine. ’ ’«seliSă.-tU’daa replică t ;; _ Journard -cu care-am mai jucat! * ■■■'-t' /.. ■ ' x •SV* i- i Audita'ai avut.loc a doua zi. 'Am înterpretat pe. Oreste. Priima 'fază''de sperantS mi-a dat-o șeful,pe care-1 cunoșteam. S’a apbriguat de Amirie și mi-a spus ? „Ai calități,foarte bine! O să fii angajat"! Mi s’a cerut să continu. Am spus tot ce știam. Nu m’am oprit de loc. După aceea Perrin mi a făcut un semn amical. — Te poți considera ca angajat. Cred că vei fi o bună achiziție pentru teatru. N’am dreptul să te angajez decât pe un an. Dar vreau să te angajez pentru trei, și pentru asta e nevoie de o nouă audiție în fata comitetului. Aceasta a doua audiție avu loc în ziua următoare. Era și Dayenne, care jucase și cu Talma. După o audiție Perrin mă chemă din nou în cabinet și-mi spuse : — Te angajez pentru trei ani. Condițiile : patru mii de franci anul intâiu, cinci al doilea şi şase al treilea Iţi convine . — E puţin, domnule ! — Nu pot face mai mult. Dar fii liniştit, o să fie bine ! Eşind de la Comedia Franceză m’ari dus a Café Rohan ca să scriu o scrisoare mamei mele, împărtășindu-i moția acestui angajament. ' DEBUTUL-'' Am debutat în „Andromaca” la iulip,1872. D-ra Favart juca pe Andrapafti, Jumard pe Pilladé și Larocheville Pirrus. In Hermione a apărut d-raRussel care era o debutantă. Doam debuturi în aceiași seară. Tată ce s’a întâmplat : jri&epusem să repet cu Favart în rolul Hermionei, dar ea a renunțat, fiindcă îi era frică de rol. Spunea că prea e urmărită de amintirea lui Rachel și preferă să joace pe Andromaca ..jJJTmeaxă i»lioganuri TM Marii tragedian! niitliili Iii limtSilli 1 Mounet-Sully . Mounet-Sully în rolul Oreste din „Andromaca”