Rampa, iulie 1926 (Anul 11, nr. 2601-2627)

1926-07-01 / nr. 2601

Chestiunea Operei Evaluarea teatrului Lyric » Un nou proect de buget « Viitoarea conducere­ ­»I®-’ I I —I " cum tata mai anunţat, Mi­­nisterul Artelor intenţionează să bdlu-ţionez© ahesiîtunea Operei prin Cumpărarea teatrului Lyric. iUn­­prim pas în această diirec - (tie la îost cererea d-lu­i V. Goldiş, m M­m­istrul Cultelor şi al Artelor, adresată delegaţiei economice a guvernului, de a se deschide im credit de 25 milioane lei pentru num­părarea localului. Această sumă, chiar dacă va fi aprobată, este insuficientă pentru achitarea complectă a preţului de cumpărare, de­oarece proprietarii teatrului Lyric cer cincizeci da milioane pentru acest imobil. Şi de­ aceea tratativele a)au ajuns încă la nici un rezultat. . ' \ V ' X •' O com­i­siune însărcinată de Mi­nisterul Artelor, din care fac par­te şi câţiva architecţi, aflată în­sărcinată cu evaluarea imobilului. Această comis­iune nu s-a de­pus încă raportul. După informaţiile­ noastre­­ par­­lîkmi'air©, la membrii­ acestei comisii­, uni au­­evaluat, teatrul Lyriff la suma de 32 milioane, unul singur idîntre membrii comisiunei a opi­nat pentru 35 mlilioane.­­ UN NOU PROCT DE BUDGET Opera Română redevenind O­­peră de Stat, are nevoie de un nou proect de budget. Cu studiul ace­stei chestiuni a fost însărcinat de Scarlat Coc­orăscu, fost director al Operei și actual delegat al Mi­nisterului Artelor pe lângă condu­cerea Operei. Se știe că Opera, sub trecutul regim, avea o subvenţie anuală de 15 milioane de lei. După prevederile d-lui Scarlat Cocorascu — după cât ni s’a spus la Ministerul Artelor —, această subvenţie ar fi actualmente insu­ficientă şi ar fi absolut necesar un spor de subvenţie de 12 mili­oane anual. Jumătate din acest spor, suma de 6 milioane lei va trebui avansată de minister, de a­­semeni dintr’un credit extraordi­nar. VIITOAREA DIRECŢIE In ce priveşte viitoarea condu­cere a Operei, d. V. Go­ldiş n’a luat nici o hotărâre. înregistrăm următoarele svo­­­nuri: 1) D. George Georgescu va pri­mi direcţia. 2) e D.. Sfcarlat .Cocorăscu v­a fi numit, director, al Operei. 3) . Al treilea candidat probabil e dr. Tiberiu Bred­iceanu. Vom reveni cu amănunte D. V. Goldis D. Georg© Georgescu «ti BmiMttri despre Caragîale Făclia de Paște** . ’ir. -i x,t .•' s' • ___ __ c§e @«tav Minar Realizarea nuvelei în piesă de teatru o datorește Garagiale lui Pe­, tre Liciul, care voia să joace rolul lui Leiba Zibal întrun turneu (Prin tastăi Din clipa când am auzit din, gura lui Garagiale vorbele: ^ „Mă prind!”, n’am mai avut astâmpăr re­­­flectând mereu cum voiu putea să-mi îndeplinesc această obligatorie ^ de colaborare. Ochii aceia ipătrunzători mi-au străpuns sufletul şi mi-au mărit neliniştea. Scenariul, partea cea mai grea şi t mai plină de dificultăţi în compu­nerea unei piese, mă obseda. Iată meşteşugul despre care vor­bise Caragiale, în ajun. _ Nuvela era cunoscută, işi câştiga­se popularitatea, deci greutatea era şi mai mare, căci publicul cunoscând nuvela, trebuia să aducem în construc­ţia scenică ceva nou, ca ea să inte­reseze, să mişte sensibilitatea spec­tatorului. Mă temeam de comparaţia ce se va face între nuvelă şi piesă. Iată atâ­tea* idei cari năvăleau şi contribuiau la o­­autocritică obositoare care mă, copleşea. fr ■ După ce alcătuiam câte o scenă, _ Ca­ragiale îi asculta cu aten­ţie citirea, apoi­­începea partea cea mai migă­loasă, închegarea scenei, isi fixarea caracterelor persoanelor prin metoda arătată, mai­­sus. Caragiale era așa de absolut^ de a­­ceastă meltodă încât ceasuri­­întregi, cerea să sch­im­b, să schimb mereu, până ce în fine găsea dânsul sen­­zul adevărat al replicei. Teama lui cea mare era ca Leiba Zibal să nu apară ca un personaj ridicol. Memo­ria, lui prodigioasă aiia să intervină la timp, să sintetizeze, să elimineze prisosul. Te uimea cum ştia să uze­ze, de­­aceste mijloace. „In teatru, spunea dânsul, trebue să ştii cum să simplifici situaţiile, să nu îneci persoanele într’un sos de cu­vinte, chiar frumoase fie, căci pe scenă reflexul lor întunecă sau lu­minează personajul, deci îl falsifică, il omoară. Interesul dramaturgului este­­să păstreze unitatea: nici mai mult, nici mai pntm­, atât cât trebue. Ce uşor e să zici, -atâta cât trebue, dar cât e de greu, pot adăuga e im­posibil-a cunoaşte criteriul­ acestei mă­surători. Chiar eu, când am scris „Noaptea Furtunoasă”, am rămas u­­luit de transformările şi îndreptările ce a suferit această piesă, a cărui su­biect îl întrebuinţasem­­într’o schiţă umoristică mai întâi, tot din cauză că nu speram să fiu jucat cu toate că aveam prieteni­ la Teatrul Naţio­nal.” Munca­­aceasta încordată de cola­de efect pentru actorul care va in­terpreta­ acest rol de compoziţie.­­ sul va închega mai bine­­acţiunea, complectând cadrul dramatic­­şi sco­ţând mai­­în relief starea de veşnică frică, morbidă, a lui Leiba Zibal, crâş- Podeniu­rile promise de Gheorghe pentru noaptea, Invierei. Această scenă, am studiat-o cu­vânt cu­ cuvânt, fiecare propoziţiune caragiale repetând-o de mai multe ori, ascultându-i inton­ţiunea, aşa cum ai încerca acordarea­­în diapazon a unui instrument muzical. Metoda aceasta de a scrie a lui Caragiale, m’a surprins la început, însă dânsul mi-a explicat cum dobândeşte armo­nia cuvintelor, printr’o repetare sus­ţinută, c­are se impregnează aşa de puternic, încât la un moment i se părea că aceleaşi, vorbe i se repetă ca un ecou înd­epărtait. Efectul era uimitor, căci replica care la, început, era lipsită de viaţă, monotonă. Prin repetare se şlefuia aşa de bine, în­cât între­aga scenă redobândea adevă­rata strălucire. Persoanele le vedeai cum se mişcă le cuno­şteai atitudinele, mimica şi gesturile, încât lui Caragiale îi ve­nea uşor să le corecteze. Obişnuinţa aceasta o căpătase de pe vremea când era suflet, atunci când în lipsa unui actor l­a repetiţie, urmărea şi da sing­ur replica partenerului.­­ , .i Cronica muzicală Producţia elevilor d-lui prof. Hugo Schwartz Producţiile anuale ale elevilor d-lui prof. Hugo Schwarz sunt, adevărate concerte la cari avem ocazia să ascul­tăm o întreagă serie de tineri şi tăiem toţi violonişti. D. Hugo Schwarz nu dă lecţii de vioară în sensul restrâns al cuvân­tului. Tinerii săi elevi primesc o a­­devărată cultură muzicală care le per­mite să interpreteze cu multă înţele­gere paginile cele mai dificile ale re­pertoriului violonistic.: Vieuxtemps, Bruch, Wieniawsity. Ar fi imposibil să vorbim de toate tinerile talente cari se desvoltă sub îndrumarea d-lui Schwarz şi vom a­­minti numai de elevii înaintaţi. D. A. Mitrani posedă o frumoasă tehnică a arcuşului şi a mânei stângi. Mai multă căldură în interpretare ar desăvârşi frumoasele calităţi pe cari le posedă. D-ra Eugenia Mihăilescu s’a dis­tins deasemenea cu frumoa­se calități de technică în redarea dificilei „La Chasse"­ de­sVi'euxtemps. D. Henry Benaroyo este un cald in­terpret al melodiilor slave ale lui Smetana. In interpretarea unui Concert de Nachez, d. Gică Stein s’a dovedit com­plect stăpân pe mijloacele tehnice de interpretare. O atenţie deosebită merită d. Saul Smilovici care în redarea concertului lor de Wieniawsky uneşte armonios preciziunea şi siguranţa tehnică cu căldura şi claritatea interpretării. 11-­şurinţ­a cu care a învins diferitele pa­­sagii ale Concertului este demnă de orice absolvent al Conservatorului. D. Schwarz poate fi mândru de ele­, mente de valoarea d lui Smilovici. Audiţia elevelor d-nei Itala I. Fotino . Acei, ce­­ urmăresc producţiile anuale date de elevele d-nei Marie I. Fotino, au putut vedea dezvoltarea­­surprinză­tor de rapidă a­ unor tinere talente. Intre cele 18 pianiste p­e care le-am auzit la producţia de Duminică de la Ateneu personalitatea artistică a pa­tru concert­iste se conturează cu deo-f ... . . . sebită claritate.­­ In biblioteca municipală de la D-ra Virginia, Botez a cântat cu jifresdii, tunde directorul Dr. Loc-voci” de Bach şi­­V­eber. D-ra Duca Fotino pune o delicată în­ţelegere în interpretarea lui Chopin şi a unui „Menuet".de,Beethoven. D-ra Frid­a­ Körßer a cucerit aplau­zele unamine ale­ săxei cu pagini din Moscheles, Rachmaninoff şi mai ales cu „Valea Oltului", o admirabilă rap­sodie , de melodii naţionale, a d-lui N. Strayan. D-ra­ Charlotte Nadler a încheiat bo­gatul­­ program redând cu virtuozitate „Gnbmenreigen)) de Liszt și „Două dansuri spaniole” de Albeniz. - Sărbătorii lui Mm* A­nynzio Ministrul d© instrucţie italian Fe­dele, a vizitat de curând, în numele Sa fixat în scena a doua, din ac­tul, al doilea, consid­eraţiunile psi­hologice, ale căror fond formează re­­plicele lui Niţă, care măreşte gx­ada­­tiunea dialogului arătând groaza lui ---------------- . Iseiba Zibal, subjugat de ameninţă- Populaţia i-a făcut o entuziastă ma­ni­festatie de simpatie. Dela Riva. D’Annunzio­­si ministrul Fedele s’au dus la Gardone unde se aflau numeroase personalităţi venite cu ocazia punerei bazelor Institutu­lui National­­pentru publicarea lucră­­rei ,,Omnia d’Annunzio”. Institutul Naţional, care este pus sub patronajul Regelui Victor-Em­a­­nuel şi preşedinţia de onoare a lui Mussolini, are forma unei societăţi pe acţiuni cu­­şase milioane de lire ca­pital şi are ca scop publicarea unei e­­diţii festive a tuturor lucrărilor lui d’Annunzio. -------I-X-X—-----­ Gabriele D’Annunzio P­A­M­P­X Un trust teatral la Berlin — Convorbire cu directorul berlinez Eugen Robert — Dela corespondentul nostru — Pentru viitoarea stagiune teatrală berlin­eza s’a constituit o mare asocia­ţie, compusă din cele şase teatre coa­lizate până acum şi cărora li s’au a­­dăogat teatrele de sub conducerea di­rectorilor Max Reinhardt, Victor Bar­­novsky şi Eugen Robert. Aceştia trei din urmă se află actual­mente la Viena şi­ am căutat să am o convorbire cu unul din ei, directorul Eugen Robert, spre a-mi da câteva lă­muriri asupra trustului în chestiune. Directorul Robert mă primeşte la ho­telul Bristol cu, o extremă amabilitate. Caut întâi să-l întreb de motivele coalizării teatrelor berlineze şi rezul­tatele obţinute până acum cu acest sis­tem. — Urmă­rim întâia educaţia publicu­lui — îmi răspunde zâmbind directo­rul Robert — şi apoi asigurarea noas­tră. Am oferit publicului nostru un abonament comun pentru şase teatre. Aceasta înseamnă că avem grije de va­riaţie. Succesul s’a manifestat numai decât. Pentru toate reprezentaţiile noastre în abonament, s’au vândut toate locurile. Se poate lesne înţelege ce înseamnă aceasta pentru teatre, din punct de vedere financiar. Avem la dispoziţe în mod anticipat sume mari cu cari putem opera. A încetat în a­­ceaş timp şi concurenţa ce ne-o fă­ceam reciproc până acum. Imediat ce se represinta o piesă nouă la Paris, începea concurenţa în­tre toţi directorii de teatru pentru ob­­ţinerea dreptului de a o representa. Acum asociaţia obţine dreptul de re­­presentare a piesei. Avem grijă unul de altul, împrumutându-ne reciproc piesele.­­ „A încetat şi concurenţa în jurul actorilor, lin bun actor german , nu vă spun numele, avea la mine 70 mărci pe seară. Reinhardt mi l-a luat oferindu-i 200. Acum nu mai angajăm actori pentru fiecare teatru în parte, ci îi angajăm pentru asociaţia noastră. Sstemul acesta n'are nici un desavan­taj pentru actor, din contră , gândiţi vă că la Berlin nu se ştie nimic de an­gajamente anuale. Asociaţia poate o­­feri, insă, actorului un angajament pe zece luni, fapt care-i scapă de vecini­­ca grije de lipsă de angajament. — Aţi vizitat, d-le director, ceva spectacole la Viena ? — Am fost ori la Operă. Toate locu­­rle erau vândute. Barnowsky a fost la Reinhardt . Toate locurile vândute. Un prieten al meu a vrut să vadă : „Adieu Mimi" . N’a mai putut obţine nici un bilet. S’a dus la Carl Theater, la ansamblul evreu din Moscova, care joacă foarte bine­­ toate biletele­ vân­dute. Aşa­dar patru teatre cu toate lo­curile vândute în aceeaş seară. Trebue să recunosc că aceasta mi-a făcut o impresie deosebită.­­• Credeţi, domnule director, că nu­mai ploaia şi vremea răcoroasă din ultimul timp să fi contribuit la aflu­enţa aceasta de spectatori.. — Se prea poate să aveţi dreptate. Sunt însă în genere un optimist şi cred că până la toamnă, teatrele vie­­neze se vor reface, după cum s-au re­făcut cele berlineze. La Berlin, contrariu celor petrecute la Viena, am reuşit să convingem or­ganele fiscale că n'au nimic de câş­tigat dacă vor persista în ruinarea teatrelor. Impozitul pe spectacole a fost re­dus la cinci la sută şi în anumite ca­zuri poate fi redus şi la trei la sută sau suprimat cu totul. Tendinţa este, în orice caz, desfiinţarea complectă a acestui impozit. B. W. Aprecierile unui actor necunoscut asupra lui Carl Maria von Weber Rondo brilant” de cge a organizat de curând o­­expo­ziţie „O. M. von Weber” este ex­pus între altei© un fieaorte­­preţios­­document din vremea lui Weber, pus la diispoziţi­a bibliotecii de pro­fesoara d­e canto Th­erese Sewtell, o elevă a Clarei Schumann. Docu­mentul consistă într’um, v-o­lum­­­apărut la Berlin în anul mor­ţii lui Weber în editura T. Traut­­gw­eim­ ,şi intitulat „Amănunta din viaţa şi lu­crările muzicale­­ale lui O. M. von Weber, cu un, portret foarte reuşit al ac­e­stuia,­­etc”. Portretul este o gravură în a­­ramă executat de­­Jn­gel. Partea interesantă este că au­­­torul, care pare a fi un foarte bun cunoscător în ale mujicei şi lui Mussolini, la reîntoarcerea sa din­ Jin ,acelaş timp în curent -cu viaţa iv’n nălstnvi, în sinectie făcută în i_... n«ht» -fi infantii-furaii­­tr’o călătorie de inspecţie Tirol, pe D’Annunzio la G­ardone. D’Annunzio,­­plecase întru întâmpi­narea ministrului spre Riva, unde K­ri W­eber, n’a putut fi identificat până acum. Câtevat pasage din acest volum ■sunt din cele mai interesiant©, mai ales din punct de vedere do­cumentar, „Cât de puţin”, aşa scrie auto­rul necunoscut, cunoaşte adeseori creatorul valoarea lucrărilor sale! Cântecele acestea feste vorba de armonizarea poeziei lui Körner „Leier und Schwert”) sunt d­in cele mai reuşite. Vigoarea şi te­meri la ten pe cât se poate simple, le consacra ca opere de m­ifestru. Ele se răspândesc foarte repede şi au contribuit foarte mult la en­tuziasmarea luptătorilor germani. .­..Cea mai îndrăzneaţă fantezie, o adâncă putere de analiză şi hu­morul uşor se întrunesc în W­eber alături de un geniu muzical re­marcabil. Inclinaţii- s­a spre com­­­ -poziţia ro­mamitico-dramatică au scos pe W­eber la suprafaţă; in­­-clinaţia aceasta trebue neapărat­ recunoscută, chiar dacă n’ar fi scris niciodată o operă, fiecare din celelalte lucrări ale sale arată că era animat de spiritul muzicii dramatice”.­ ­ Asupra sfârşitului lui Weber, autorul necunoscut relatează ur­­­mătoarel­e: „Ziua d­e 5 iunie, zi în care ur­ma să se dea „Freischütz” în be­neficiul său (al lui Weber) a fost ziu­a morţii sale; distrugerea plă­mânului i-a grăbit sfârşitul. O cântare din Lalla Rookh compusă ■pentru Miss Sephans, este ultima sa compoziţie netermi­nată, ce s’a dat la un concert. înmormântarea a avut loc în­­mod foarte demn, corpul a fost a­­dus în biserica Sfântul Paul, un­de s’a ex­e­cutat Requiemul aa lui Mozart de un grup de artiști de seama.. FILM $I CINEMA Iniţiatorii artiştilor de cinematograf Istoria lui Ch. Aplin este des­ide Carrier-Releuse, „Cei trei -mu­tul de cunoscută,­­­şchetari”, de Dumas şi celebra L’arţi văzut probabil în jurnăle­­ „Serenadă a lui Tosselli... Imita­­­sau în revistele cine­matografice. ţâa are însă limite cari nu tre­bu­esc depăşite. Adevăratul lui nume est© Tar tempion şi a văzut într’o zi un film jucat de celebrul Chaplin. Eu atât de mult entuziasmat, în­cât îşi cumpără o pălărioară tare, un bastonaş de trestie, o vestă bomre a urmat câtva tin®, până când mică, o pereche de pantaloni lar­gi, îşi frizează părul în mici­­bu­cle negre şi îşi ornează buza­­su­perioară cu o mustaţă neagră, tă­iată englezeşte, sau mai bine zis, tăiată ca o perie de dinţi. Aflând că Chariot se numeşte am ajuns la scena finală. Aici, ne-am izbit de o mar© greutate. Caragiale voia c­a scena să se petreacă­­în câr­ciumă. Dorința mea însă era­ ca de­corul actului al doilea să reprezin­te interiorul cârciumei, iar jumăta­tea scenei să cuprindă curtea îngră­dită cu gard și cu o­­poartă, ca la un „­­■ ian vechiu. Găseam că transformai ea . Charles Chaplin, s© boteza Chai­­feceasta, care se­­păstrează si’n nu-i ies Aprin. F­ara nici o ezitare ei relă este m­ai puternică şi mai plină începu să ţmnez© pe cont propriu filmele: „ O viaţă de câine”, Zi­­ua ţârei”, „Pelerinul” şi chiar După un sbucium de câteva zile,­­ ajutorul m’are hotărât să prezint schiţa see­­nei, oarecare Bobby-Boy, pe ca­­nariului lui Caragiale. c­are văzând-o |re-1 boteză dacic Koogan. până s’a bucurat ca un debutant. ^ _ când adevăratul Chaplin supărâd-Am examinat-o împreună disen- l(ju.se puse capăt acestei imitări, tâ­nd-o, iar Caragiale cerând ca ano- *. ’ . vatie. introducerea unui­­personaj nou.Cu atetorul trim­pe Nită j­andarmul, care stminea a­dân­­cane. Statisticienii ar avea ocazia sa­şi exercite talentul,­­calculând de­­exemplu de câte ori au fost re­făcute „Dimineaţa Primăverii” amen Există însă şi imitaţii cari noi sunt o simplă plagiare proastă şi nefolositoare, ci in­ orice­­caz o­­massa de inspiraţie prezentând un I pentru interes real, identific­ându-se cu­­tărui sau cutărui. -personagiu iu­bit de mulţime, această imitare se găseşte aşezată într’un alt dome­niu, într’o altă atmosferă. Dom­inul care-l imita pe Chariot pe ecran nu este deloc suportabil, acela care-1 imita însă în music - ball est© interesant. La Paris a fost văzut de cu­­­rând într’uin varieteu, un oare­­­care Tofatty, admirabil imitator al lui Batty cel adevărat. La Amsterdam există­­un tânăr vânzător de „ciocolată, bombo­a­­­ne, pastile, de mentă” care a fost înzestrat de natură cu aparenţele fizice ale lui Harold Lloyd. Acest vânzător ambulant ştie că seamănă cu marele comic a­­merican şi de aceia îşi cont­plec­­tează aparenţa fizică cu manşete groase, care depăşesc cu mult mâ­­nipile hainelor. Poartă pălărie de­­paie, ochelari­­americani şi un su­râs jumătate trist, jumătate naiv, foarte bine studiat,­­ luminează f’­aţ­a... C­opil al soartei, dânsul par­curge astfel străzile Amsterda­mului, strigându-şi necontenit marfa.. Când vre-unul din cinema­tografele acestui oraş reprezintă vre-un film cu veritabilul „Lui”, vânzătorul ambulant părăseşte puţină vreme comerţul său, pentru a se­ deda reclamei. Când s’a reprezentat la A­mster­dam, într’unul din cele mai fru ■ moase teatre din capitala Olan ■ dei, filmul „Marinar fără voe” vânzătorul ambulant îmbrăcat ca un marinar american, parcurgea străzile cupolei­­olandeze stri­­­gând într’o englezească proble­matică:­ — I am a ni-- boy! I am to night in the X cinema! (— F.n sunt băiat drăguț! In astă seară sunt la cinematograful III). Charlie Chaplin Harold Lloyd Monumentul lui Eminescu Rezultatul vânzării medalioa­­nelor Mihail Eminescu, la Parcul Carol şi cimitirul Bellu. Duminică 27 iunie, a fost, de 15.408­­ (cinci­sprezece mii patru sute opt) lei brutto. p.­­g. « Comitetul pentru ridicarea în Bu­cu­reşti a unui monument lui Mi­hail Eminescu mulţumeşte căl­duros publicului pentru donaţiu­­­nile făcute şi d-relor Lilly şi Ma­rietta Chitţu, Cornelia Petrescu, Margot O­prescu şi d-relor studen­te Virginia A­mza, Şendrea­­Mane­ta, Jaşesschi Elena, Gh­ibu Net­ta, Ştiubei Elena, Nicolici Elena, Pin­cu Maria, Hremnich Olga, Pan­ai­­tescu,­ Elvira şi Puica Toli­ca, pen­tru vi­ mo­rul -concurs dat cu acest prilej. „ Marile serbări pentru monimen­tul lui Mihail Eminescu vor în­cepe Duminică 11 Iulie, printr'un festival teatral şi muzical, în Are­nele Romane, din Parcul Carol.­­ Cei mai de frunte artişti şi cân­tăreţi vor da concursul la acest festival . In aceiaşi zi se va deschide intr' un pavilion special amenajat, pri­ma expoziţie a manuscriselor, fo­tografiilor, relicvelor şi amintiri­­­lor rămase dupe urma genialului poet român.­ ­ . * —I—XX--------‘ ATELIERELE GRAFICE ..RAIIPAV CALEA VICTORIEI 31 (IN CURTE). TELEFON 1/59. TEATRUL CĂRĂBUŞ Strada Academiei compania de reviste C. Tănase Orele 9 si un sfert Aşa e viata ! REVISTA IN 2 ACTE SI 12 TA­­BLOURI DE D.I N. KIRIŢESCU distribuţia din ordinea intrării artiştilor în scenă­ Comperul,­­ Măgarul, Lumânarea. Profesorul şi Primul academician ,d-l P. Codruţ. Censura, Norocul, Muzica ei Meda­lionul, d-na Nataliţa Pavelescu. , Barză, Lampa cu gaz si Jeana Dol­­jaD. Puiul de barză, Saft­a. Faraschiva 3. Scrisoarea de amor : Violeta Ionescu. Prima ursitoare, focul electric, floa­­rea si Evantaiul, d-na Lizica Pitrescu. A­ doua ursitoare, şi cocoţa d-ra Marioara Teodorescu. A treia ursitoare: Al treilea pri­mar, f­iul şi al doilea academician, d. Dan Demetrest­a. Porcul, primul primar, al doilea gră­dinar şi Nostradamus, d. I. Pizone. Al patrulea primar, Al treilea crai,, d. Al­ Gheorghiu. Stan Pătitu, Scamatorul, Primul ger dinar, Sentinela, Zaharisitul şi Bătrâ­­nul, d. C. Tănase. Femeia-consilier, Dansatoarea, Bom­boana, d-na Marilena Bodescu-Vlădo­­ianu. ftfc. Al doilea primar, d. M. Milian,­­ Felinarul, d. Al. Giovani .­ Felinarul roşu, d. G. Ionescu­. Direcţia de scenă d. C. Tănase. Conducerea muzicală: d-nii Al. Bărb­einescu şi N. Vermont Caretaş. Maestra de balet: d-na Rozzi Rozi, Schiţele decorurilor, d. Feodorov, v „V -ţr-Actul I: Prologul. Scara vieţii. S’a născut un român. Baletul berzelor, Stelele norocului, Primăriile Capita­lei, Hocus Bogus, In tara lui Gulliver. Grădina Fermecată si Baletul florilor. Actul al doilea: Facultatea de a face, grevă, Baletul alfabetului, Zaha­ricale, Baletul bomboanelor, Scrinul amintirilor, Baletul amintirilor, Pri­mul bal, „Așa e’viata'?, ■' ,,, tt, -, - ,i- - .« . .#»£• TiăWt't -jA-t! .» . v­­ ..t+ JOI: VINERI: SAMBATA. DUMINICA : LUNI : (premieră). Asa e viat*! Asa e viata ! Asa e viata I Asa e viata ! dar s’a isprăvit TEATRUL NOUCalea. VSoîijttr- «3 orei© 9 seara Treanca-Freanga mere acre revistă in 2 acte «I un prolog de , - -.... Ion Pribeazu v ' ’ DISTRIBUȚIA Barman­ul, Gardistul V. Godeanu Preolo Dorel Mim», Vestala Yvonette­i Lud­i­­g Tomescc Margot, Julietta­­* *, Dodol Stănesc® Bubi, Ţăranul P. Stamate Răşina Tătoc Adina Simionescu­ Glomcu Slăninariu I. Lorentz Papălapte, Bunicul­­ N. Simionescc Nicuşor ţii P. Stamati Un candidat, Jean I. Lorinti Samuel Bolberit, Romas. Eu.­­ * N. Tomescu Lola Chilipir, Nepotul Jeny Zelter Ruxandra S2--t Dodel Stanescu Pazvante ,‘ P. Stamate Patachon . . C N. Tomescu Pat T, .T,.w ?t.N. Simionescu SCENELE': ^ -Actul I: Ea bar american. Actul II: Calea Victoriei. ,*n fiecare seară : TREANCA FLEAII. CA MERE ACRE. _____ PARCUL OTETELESANU _______Srt. Matei Millo COMPANIA DE REVISTE SPIRIDUS Deschiderea stagiunei. Vineri 2 Iulie Nu că sic, dar spun Revistă in 2 acte de Nicon si NicaU Teatre închise TEATRUL NATIONAL! ^ OPERA ROMÂNĂ * ■ Piaţa Valter Mărăcineanu. Tel 34/11 TEATRUL REGINA MARIA! Pasagiul Comedia, — Telefon 52/45 TEATRUL MIC din Piaţa Palatului Regal TEATRUL ALHMBRA ! Strada Sărindar! TEATRUL CAROL CEL MARE B.dul Elisabeta , TEATRUL POPULAR u B-dul Elisabeta 1 4 Memento premiere Vineri 2 Iulie. Parcul Otetelesianu. Compania Spiridus : „Nu că zic... dar spun”, revistă de Nicon si Nican. Luni 5 Iulie. Teatrul Cărăbuş: „Este— dar s’a isprăvit”, revistă in 2 acte de d-nil Mircea Rădulescu si Alfred Moşoiu. Este.. SCENELE fi JOI 1 IULIE 192­­­. ULTIME INIOrMAIllINl Stagiunea viitoare se anunţă, din punctul de vedere al concer­telor vocale şi instrumentale, cu adevărat senzaţională. Aflăm că până în prezent e si­gură următoarea listă de concer­­­tişti: Celebrul pianist şi compozitor EUGEN d’ALBERT. Marele violonist WILLY BUR MESTER. Tenorul PETRE RAICEFP. Renumitul QUARTET SEV­­­CIK. Tânăra și reputata violoncelistă JUDITH BOKOR. Ilustrul violonist HENRI MAR­TEAU. * Fenomenalul pianist ROBERT GOLDSAND, în vârstă de 15 ani. Se urmează tratative cu cele­­­brul bariton Joseph Schwartz. Ministerul artelor a împrumu­tat muzeului­ asociaţiei .„Astral”, din Sibiu, 25 tablouri­­ale diferiţi­lor pictori români, pentru a fi expuse timp de 6 luni, în secţ­ia plastică a acestui muzeu­. In chipul acesta publicul­­arde­lean va putea cunoaşte artiştii­­din regat. Teatrul Cărăbuş va reprezinta în August o a treia revistă sem­nată­­de d-nii N. Vlădoianu,­­V. Bodan şi C. Tănase. Stagiunea Teatrului Naţional se­ va deschide la 28 August cu „Fântâna Blanduziei” şi „Piatra din casă” de ,V. Alecsandri. La Parcul Oteteleşanu se fac ultimele repetiţii ale revistei „Nu că zic, dar­­spun” de d-nii Nicon şi Nican. ». In primele roluri vor apare ci­nele Bosina Viquelin,­­ Matilda Krieg­el, Maria Stoenescu, Sylvia Dumitrescu şi d-nii Titu Protopo­­pes­cu, Groner, Botez, Deonetriad şi d-na N. K­ainer.­­­­Câţiva ’din artiştii Operei Ko­mán© intenţionează să plece în I­­tal­ia, în vederea unor eventuale angajamente. Luni 5 Iulie are loc la Căra­­­buş premiera revistei „Este dar s’a isprăvit” de d-nii Mircea Ră­dulescu şi Alfred Moşoiu. In primele roluri vor apare d­­nele Nataliţa Pavelescu, Lizica Pe­trescu, Violeta Ionescu, Jeana Doljan şi d-nii Tănase­ Pizone, Co­rut, Dan Dem­e­tresc­u şi d-na Ma­­rilena Bodescu-Vl­ădoi­anu. Dirijorul Furtwängler a fo­st numit director al Operei din Mu­nich. In­­ Germania se celebrează pes­te tot centenarul morţii, compozi­­torului Weber. Maestrul Otto Klemperer, a di­rijat la Wiesbaden opera Freic­­sebütz.­­Compozitorul I. Nona Otescu, lucrează actualmente la­­o operă originală intitulată „De la Matei­qu­ire”. După cum am anunţat tea­trul Wagnerian de la Bayreutt se va redeschide în 1927. In program figurează „Parsi­­­fal”, „Tetralogia Nibelungilor” şi „Tannhauser”. Pentru aceste şapte opere re­petiţiile au început de pe acum. Iată o grije de punere la punct şi de perfecţi© muzicală de cari ar trebui să ţină seamă toate o­perile din lume. —­19^­­Maestrul George Enescu lu­crează actualmente la partiturile a două opere : „Oedi­p” pe libre­tul lui Edmond Fleg şi „Meşte­­rul Manole” pe libretul d-lui gia­tor, Eftimiu. -v. La un co­ncert, care a avut Io© la Paris, s’a cântat în prima -audi ţi© o­ serenadă de Strawinski,, •-EK­­- U r­­l , Ministerul cultelor ai­ artelor a de,iegat­ pe d. T­zi­gara- Samureas să, tratei» cu guvernul lan­stit­aa cumpărarea, coroanei lui Bocskay şi tabloului pictorului Franken, care reprezintă pe voevodul Mi­­­hai Viteazul la curtea din Prag®. D. Tzi­gara-Saanurcaş a şi fileu cat la JVAena în acest scop. Opera lui Puccini „Tiurandot’­ v­a fi­­creată la Dresdia sub direc­ţia lui Fritz Busch. Comedia „Der Grosse Bluff”, de Ered Heller şi Adolf Schütz, a cărei premieră se va da la tea­trul German din Praga, a fost ob­ţinută spre reprezentare în State­le­ Unite. La Basel a murit, în vârstă de 56 ani, compozitorul Hermann Suter. • • “KfW MaflNMM Din Călimăneşti n© vine ves­­­tea că D-l V. Valentineanu, socie­tar al Teatrului Naţional, c­are-şi petrece vacanţa acolo se află se­­rios bolnav de gripă. Pentru sinistrafii din Bacău Comitetul pentru ajutorarea sînis­tratilor de la Bacău de sub preşedin­ţia M. S. Reginei, roagă toate persoa­nele, asoeiaţiunile etc., cari au ibine­­voit să colectez©­­pentru sinistraţii de la Bacău, să trimită sumele strânse pe adresa Comitetului in strada Canta­­cuzino No. 13, Bucureşti (de­­preferat prin filialele Băncii NaţionaleL In­ vederea unei bune orânduieli în strângerea sumelor necesare, autori­tăţii© sunt rugate ca atunci când, au­toriză reprezentaţii, corecte, act., în folosul acelor sinistraţi să anunţe subcomitetul judeţean pentru ajuto­rarea sinistraților de la Bacău, cu se­diul la Prefectura de Județ respec­tivă.

Next