Rampa, iulie 1926 (Anul 11, nr. 2601-2627)
1926-07-22 / nr. 2619
se ",rvîr CASA SPITZER PERDELE da FILET MECHE MODE CALEA VICTORIEI, 94 ! DANTELE ji MOTIVE de FILET FIN (ara sucursală) ! Preţuri convenabile Isvoarele cele mai bogate de sare şi fer radioactiv, conţinând acid carbonic, bae curativă pentru bolnavii de cord, dispune de toate metodele de vindecare a terpiei moderne la afecţiunile cordului, muşchii inimei, palpitaţii, împietrirea arterelor. Recomandat la boli de femei , inflamaţii acute, transpiraţie, iritaţia sângelui, gută, Rheuma şi afecţiuni nervoase (Tabes), la boli de rinichi şi băşică, inflamaţii acute ale rinichilor prostatită, etc... Băi naturale de acid carbonic, sare şi fer, pură de băut, bucătărie eftină, îngrijire excelentă, preţuri moderate ! TEATRUL v.CĂRĂBUŞ» Compania de reviste C. TANASE In fiecare seară de orele 9 şi un sfert „Este dar s’a isprăvit“ Revistă Vn 2 acte fi 10 tablouri de d-nii Mircea Rădulescu și Alfred Moșoiu Balet .. Montare fastuoasă Biletele la cassa TeatralalSeSSSSJSaSJSHSISSSSSBSaBtSSSSrcSBaSSaSiSsjKKSJtSSSSSSSK Movilă Tehirghiol Splendidă ocaziune pentru două familii (12 persoane) cari ar dori să facă cură în această staţiune! Vila Protopopescu situată la două paşi de hotelul Popovnei şi de băi, trei camere splendid mobilate, doni verande, bucătărie, odae servitori, pivniţă, pod, aşternuturi complecte, veselă pentru şase persoane, utensile complecte pentru bucătărie, se închiriază dela 1 August la 15—20 Septembre (45-50 zile) în condiţiuni extrem de avantagioase. 12 persoane pot face cura in acest interval de timp. Amatorii să se adreseze d-lui Mohr, Strada Sărindar 7, etajul 11, telefon 25. Marea taină a descoperirilor, care pasionează lumea întreaga şi care readuce in discuţia savanţilor, de trei ani de zile, minunea din Valea Regilor. Începe să se lămurească. Nu nimeroasele obiecte şi podoabe găsite au stârnit atenţia celor mai iscusiţi egiptologi, care s’au străduit să puie * In lumină pasionatele descoperiri din mormântul lui Tutankamon. Procedându-sela desfiderea muttuleţ, s'a constatat in primul rând că ea nu s'a păstrat bine ; intr’adevăr s'au găsit multe urme de descompunere şi de putrefacţie, chiar pe masca de aur a mumiei. Cu privire la boala sau la accidentul care a pus capăt vieţii tânărului rege, — nu se ştie încă nimic cu preciziune, şi urmează să se vadă dacă vor izbuti să tragă vre-o concluzie ştiinţificeşta controlabilă, medicii specialişti cari s’au încumetat să întreprindă cercetări şi In acest sens. Un singur lucru se poate constata cu preciziune : că numai capul s’a păstrat mai bine, și că restul corpului n’a suferit o mumificare care să-i tngădue să înfrunte mileniile... Unele leziuni, pot fi foarte bine a,tribuite unguentelor și medicamentoaselor utilizite, poate că, totuşi, ele să fie datorite faptului că mumia nu a fost hermetic închisă și ferită de aer. Intr’adevăr, ea zăcea intr’un sicriu de aur, fără să fi fost pusă mai întâi într’unul de carton ; așa cum a fost găsită, ea arată că sub masca de aur ca și sub paserea de pe piept, se găseau numai câteva benzi de carton, — benzi serbe eu hieroglife. ___ Se ştie că sicriulde carton se făcea din resturi de papirus presate ! Din ele se obţin azi uneori, — cu ■ diverse procedeuri de spălare şi de I dizolvare parţială, — spre marea bu- I curie a cercetătorilor, — fragmente din cine ştie ce lucrare importantă şi astfel într’unele, de origină grecească s’au găsit părţi din Homer... . Dar, să revenim la Tutankamon. Din cauza relei întreţineri, au suferit şi unele părţi ale măştii de aur, mai cu seamă barba lungă şi măestrită şi întreita legătură ce-i înconjură cu un brâu gros gâtul. Micul muzeu din Cairo, atât de pă ■ 3■ N A FRANZ MNTWCIN zit şi atât de vizitat. — muzeul in care s'au adunat numai podoabele și obiectele găsite in mormântul lui Tutankamon, — începe să se complecteze. S’au mai găsit o mulţime de lucruri, a căror identificare s’a făcut abia. „„„in. De pildă, în primul rând, s’a găsit o diademă de aur, care trebue să fi căzut dim capul mumiei. Ca şi cele mai multe din podoabele găsite, diadema e încrustată cu pietre colorate şi cu bucăţele de faianţă, şi are la mijloc ambele animale simbolice ale Egiptului. Apoi două pumnale cu mânerele fin sculptate, — o teacă de pumnal, — tot aur, — cu desenuri basoreliefate, reprezentând scene de vânătoare în stil grecesc vechiu, — o cutie de aur cu încrustări colorate, şi altele. Teaca de pumnal cu scenele de vânătoare, arată influenţa pe care au avut-o Minos şi Atreus, cetăţile ce erau în cea mai înfloritoare istore pe vremea lui Tutankamon, — asupra Egiptului. In chipul acesta, operele de adevărată artă găsite in mormântul lui Tutankamon, contribue la lămurirea unor interesante chestiuni, ca de pildă la stabilirea legăturilor ce existau Intre ţara faraonilor şi ţările înconjurătoare. Mişcarea culturală Programul cursurilor cercului de studii „solidaritatea“ Programul cursurilor care vor tine la mănăstirea Neamţu intre 25 Iulie al 23 August 1926 Dr. St. Bogdan : Contribute noni ,ale ştiinţei la întărirea credinţei, înziua de 25 Iulie. Prof. dr. V. G. Istrti: a) Bazele psihologice ale religiunii; b) învăţăminte sociale din evanghelie, în zilele de 26 şi 27 Iulie. I. Savin: Intre cultură şi ortodoxie , în zilele de 28 şi 29 Iulie. Prof. Bogdan Dulcă : Catolicismul şi biserica Unită, în ziua de 30 şi 31 Iulie Teodor Popescu : Despre Sinodul I de la Nicea în legătură cu îndreptarea calendarului, în ziua de 1 August. N. Russu-Ardeleanu: Fondul creştin al poporului român, în ziua de 2 August . Arhimandritul Iuliu Scriban : Subiect rezervat, in zilele de 3 si 4 August. Preotul Toma Chiricuţă: Pedagogia creştin, în ziua de 5 August. Prof. St. Ciobanu : Biserica din Basarabia, în zilele de 6 şi 7 August. Căpitan St Berechet: Viaţa religioasă la popoarele slave, in ziua de II August. Pr. prof. Popescu-Mănăeşti : învăţătura profeţilor. In ziua de 12 August. Prof. Stefan Popescu : Despre muzica orientală. In ziua de 13 August. N. Vlădescu : Observatiuni cu prilejul aplicării nouei legi bisericeşti. In ziua de 15 August. Arhim. Daniil Ciubotariu : Din viaţa monahală. In ziua de 16 August. Pr. prof. Vintilescu-Pitesti: Despre crezurişi stabilitatea cultului, în ziua de 18 August. In fiecare an avem plăcerea de a afla că, fie de la Academie, fie de la S. S. R. fie la ,,Cartea Românească”, o nouă serie de scriitori au fost premiate pentru vre-o carte pe care nu avem onoarea a o cunoaşte. E regretabil dar aşa e. La noi comerţul de librărie include atât de puţin un serviciu moral adus autorului, încât e mai bine să tăcem la acest capitol. Nu se face o reclamă frumoasă nici autorului, nici cărţii, ca in străinătate. Iată insă că deodată ne aflăm in fata unei fericite excepţii.^ Am cit.lt în ziare că o editură şi-a împărţit anul acesta premiile. Am stat şi m’am gândit: Ce orgoliu poate determina această editură, care e „Cartea Românească”, să dea autorilor editaţi, în afară de drepturile de autor, premii ? Nimic decât un neobicinuit ideal de program cultural. Suntem pe un drum bun. S’au premiat anul acesta cărţi de ştiinţă popularizată, cum e aceea despre „Hrana muncitorului sătean şi orăşean” sau „Agricultura rurală”, ca şi cărţi de literatură superioară, ca aceea care e „Fuga lui Sefki” a d-lui Em. Cucuta. Un premiu pentru roman, ales între 24 de manuscrise, este un stimulent pe ale cărui roade putem conta. Ne bucurăm cu naivul nostru optimism, sperând intr’o întoarcere a spiritului vremii la carte. Cine ştie? E insă o mare durere să constaţi că in librărie cartea cea bună se decolorează şi nu se vinde atât cât ar trebui. Şi în mijlocul acestei stări de fapt, un grup de Intelectuali grupaţi la această editură se mai gândesc la premii literare pentru promovarea cărţii româneşti. E înduioşător aproape acest impuls persistent către mai bine, către mai frumos. Vom citi în curând pe copertele cărţilor premiate banderole de reclamă cu indicaţia premiului. Ce se va întâmpla ? Astăzi curiozitatea cumpără cartea în librărie, nicidecum gustul artistic şi literar. Şi totuş dacă este să atribuim scrisului nostru cotidian un oficiu idealist, apoi dorim ca aceste rânduri să desbere pe cititor de vulgara atracţie a titlului sau a ilustraţiei şi să-i îndrepte ochiul către cartea bună care are un rost determinat in cultura noastră pentru care se sacrifică astăzi atâtea unuiri şi se sacrificăatâtea forţe, între cari „Cartea Românească” activează alături de Academie si de S. S. R. cu un neobosit idealism. | MICROMEGAS In fiecare zi, se repetă pe scena teatrului Cărăbuş „Nostimă şî cu picăţele”, revistă în 2 acte şi şase tablouri de d-nii N. Vlădoianu, Victor Rodan şi C. Tănase. | Rolurile principale vor fi jucate de d-nii C. Tănase, I. Pizone, P. Codruţ, D.Dan, d-nele Natalijţa Pavelescu, Lirica Petrescu, Violeta Ionescu, etc. Regia o are d. Soare Z. Soare. Deşi ameninţată de comitetul Teatrului că va fi dată in judecată, d na Huguette Dutlos societară a Comediei Franceze, persistă în demisia sa. „Escrp” de Banville se va reprezenta în viitoarea stagiune a Naţionalului din Craiova. CREPE de CHINE de MAT ASE PURĂ PRIMA CALITATE In toate culorile găsiţi la magazinul „CARMEN SYLVA“ Lipscani 80 Teatral Lieblich (Jignitza) îşi anunţă deschiderea stagiunei de vară în această săptămână cu o trupă israelită de operete din Lodz. In intervievul cu d. AI. T. Stalmatiad, s’a omis dintre tinerii poeţi, cari se ridică, numele d-lui George A. Petre. Facem cuvenita rectificară. Teatrul Naţional din Cluj va relua în viitoarea stagiune „Hamlet”, „Machbeth”, „Shylock” ,„Prostul”, „Vlaicu-Vodă” Magazinul „A LA SAMARITAINP« Str. Lipscani 30, Bucureşti care vinde cel mai eftin din toată ţara A pus în vânzare. Drepurile imprimate şi toate , articolele de vară Ca o reducere de 40 şi 50 la sută din cauza sezonului Înaintat EN GROS____________EN DETAIL La Parcul Oteteleşanu continuă revista „Lasă că trece...” de Mine de Tine şi de El. „Treanca-Fleanca mere acre”, revistă în 2 acte şi un prolog de Ion Pribeagu îşi serbează astăseară jubileul de 50 reprezentaţii E©dactorul nostru d. Romulus Dianu e plecat pentru o lună la Ocna Sibiului. La Cărăbuş continuă reprezentaţiile revistei „Este... dar s’a isprăvit” de d-nii Mircea Radulescu şi Alfred Moşoiu. Compania „Spiriduş” de la Parcul Oteteleşanu angajează 80 balerine pentru viitoarea revistă. Un contecte contrabandă in America Paul Monte un vânzător de '»’■â vălie, şi-a pus în gând să se facă conte. Ştia el că Americancelor le place mult conţii şi nobilii de toate soiurile şi că e la modă ca cineva să aibă cel puţin unul în familie. Monte a dus’o tare bine în ,,în alta societate”, până l’a împins păcatul de a fugit cu fata unui bogătaş din Long-Island. Şi aci a intervenit poliţia, care l’a luat binişor pe conte de guler şi l’a pus la răcoare. 5. S’a aflat apoi că contele nu « „conte” ci un om de rând. Dar — spun telegramele — femeile din societatea înaltă atât s’au lăsat cucerite de mustăcioara pamfumată a vânzătorului, că „mişcă cer şi pământ” pentru a-l scoate din temniţă. Judecătorul a fixat suma de cinci mii de dolari. Până acum s’a strâit patru m3 şi s’ar strânge şi mai mult, dacii cuconiţele, cari vor să-l elibereze, nu s’ar teme că vor fi amesstecate în scandal. Banii strânşi au fost puşi, aşa pe furiş în mâinele advocatului şi nu încape înidoială că se va complecta întreaga sumă, deoarece foarte multe femei din Boston ţin mult ca faşul conte să fie pus în libertate* Note de artă ! Oameni şi fapte cuverturi de pat, feţe de mese ! Afluenţa grecească în arta egipteană Intre carta si cititor HUNI ! Teatrul din T.-Severin Activitatea Societăţii culturale „Teatrul" Din timpurile cele mai vechi, oraşul T.-Severin, prin poziţia lui geo-grafică a fost chemat să joace un rol parte important atât I din punct de vedere strategic — aşa cum a fost în recursul veacurilor trecute — cât şi din punct de vedere cultural, mai ales începând din secolul al XIX-lea Acest secol de aşezare stabilă, după ce atâta vreme a avut de îndurat ,frământărilerăzboinicei ,a dat putinţa ca în oraşul nostru să înceapă o viaţă nouă, ce păşea către un ideal frumos : propăşirea şi răspândirea culture! în toate straturile soziale. Răsar rând pe rând la Început modeste scoli primare ce cu pasi timizi Viî croesc drumul in noua așezare soeială, până când lărgind cărarea, fac loc fhlnicului focar de cultură ce este liceul „Traian” care sub conducerea d-lui Teodor Costescu, directorul de pe acele vremuri, devine unul din cele mai renumite licee, nu nurnai din ţară, ci şi din străinătate. Desvoltarea vieţii culturale, atrage după sine propăşirea activităţii economice şi în curând vedem înfiinţându-se Şantierul Naval. Atelierele C. F. R. cum şi Banca Mehedintului, Banca Severinul, Banca Comercială, Banca Comerţului şi diferite alte întreprinderi industriale şi instituţii comerciale, cari au făcut să treacă tfacerile de scont din mâinile străinil or în mâinile românilor băştinaşi. Razele binefăcătoare ale culture!, străbat peste munţi la fraţii noştri bănăţeni obijduiţi de stăpânirea maghiară, care nu le-a permis să-şi creeze şcoli secundare şi intelectualii bănăţeni în dorinţa lor arzătoare de a da copiilor lor educaţie naţională românească, îi trimit la şcoalele din oraşul nostru. Legăturile de prietenie se strâng tot mai mult şi Severinul nostru devine un puternic centru naţional, turnând în inima bănăţenilor, cari ne vizitează tot mai des, balsamul speranţei şi încrederei, că noi cei de aci purtăm în sufletele noastre elije de soarta lor, care era a neamului întreg. An de an porneau grupuri de aci in Banat si, aci este locul cel mai nemerit să amintim serviciul nespus de preţios pe care l-a adus liceul „Traian” prin profesorii săi si mai ales prin profesorul I. Paulian, care in fiecare an organiza cu corul „Doina”, compus în mare parte din elevii liceului, excursiuni în Banat luând parte la toate serbările fraţilor noştri subjugaţi, ce se poate spune, că erau mai mult serbări de jale, decât de bucurie. Tot din iniţiativa profesorilor liceului Traian care ţineau ca de la tribuna Ateneului oraşului TeSeverin, să se audă cuvântul tuturor românilor, dând prilej de întâlnire mai cu seamă românilor din Banat şi Serbia cu cei dela noi, s’a organizat o serie da conferinţe la cari au vorbit mirii noştri dascăli: Nicolae Iorga, Dr. Tătrati, Dr. Branişte (Banat), Dr. Sârbu (Banat), Dr. Tofan (Bucovina). Radu Rosetti. Arhimandritul Scriban ei alţii ]a urut anuiaata conferinţa ab mai primit tn câteva rânduri şi rizi- I tele diferitelor asociatiuni bănăţene si, desigur că tn memoria multor severineni. mai răsună încă şi azi, cântecele vestitului cor al lui Vidu de la Lugos. Desvoltarea din ce în ce mai mare a vieţii culturale şi a puternicei mişcări de propagandă naţională a creat necesitatea construirii unui local propriu pentru teatru, conferinţe, festivităţi, etc. Ideea aceasta frământai mintea tuturor oamenilor de bine ai oraşului şi nu lipsea decât o mică schintee care să aprindă și să _ realizeze înfăptuirea acestui grandios proect. Spre cinstea lor, această schintee a pornit tot dela profesorii liceului , Traian, cari în ziua de 3 Noembrie ’ 1909, discutau această mare și arzătoare chestiune. In această memorabilă consfătuire, d. profesor I. Pauîian, adresându-se d-lui Costescu « ' zice : „Zău Costescule, numai tu aj nutea duce la un bun sfârsit această idee, dacă te-ai hotărî s’o iei în mână, cu toată energia sufletului tău... _ începutul era făcut ! Atunci totî profesorii intr’un singur glas, au stăruit pe lângă d. Costescu si nu au lăsat cu nici un preț, până nu le-a promis formal, si pentru ca lucrul să fie complect, au trecut în cancelariasecretariatului unde în fugă au alcătuit un Proces-Verbal (vezi anexa 1) scris chiar de d Costescu si semnat de toti profesorii liceului de pe acea vreme. Din această zi, nesecata putere de muncă a d-lui Teodor Costescu, a fost pusă la o foarte grea sî îndelungată contribitiune si muncind fără prezet zi si noapte, neavând în cugetul său elec cât singurul gând al sacrificiului pentru binele obştesc. D-sa împreună cu membrii Cons. de Ad-tie a reuşit să înalţe acest falnic monument de apă şi cultură naţională, care pe malurile bătrânului Danubiu va străjui ca un far luminos dealungul veacurilor viitoare, arătând generaţiilor ce vor veni după noi, rezultatul nespus de frumos , obţinut de omul, care în calea binelui pe care a pornit a ştiut să înlăture toate meschinăriile vieţei de toate zilele, să potolească multe patimi isvorâte din invidie şi trecând peste obstacole neînchipuit de multe şi grele, să ducă la bun sfârşit această operă culturală neperitoare. In aceiaşi zi, 3 Noembrie 1909, se lansează listele de subscripţie şi cu o grabă înfrigurată din cartea tuturor cetăţenilor, se subscrie într’o singură zi respectabila sumă pentru acele vremuri, de 90.000 lei. (vezi anexa 2). La 12 Noembrie 1909, se alege o comisiune compusă din Profesorii D. Horvat, M. Hergot, V. Chiriac, C. Armasu si T. Costescu care avea însărcinarea să trateze cu Primăria si Divizia asupra terenului pe care se va clădi palatul cultural si Sa se ocupe ,de Întocmirea planurilor si devizelor cum si a complectărei sumelor subscrise. Consiliul de Administraţie ales în şedinţa dela 16 Decembrie 1909, din cauza numărului prea mare de membrii nu s’a putut ocupa în mod temeic de lucrări şi în acest fel s’a pierdut un timp preţios de doi ani. In faţa acestei stări de lucruri, d. preşedinte convoacă din nou secietarii şi după o matură chibzuinţă, se decide ca în Consiliul de Administraţie să nu figureze deocamdată, decât 3 membri aleşi în persoana d-lor: Tache Băbeanu, Dr. Gruescu şi T. Costescu. Noul consiliu porneşte cu râvnă la lucru şi intră în tratative cu ingineri si architect, astfel că în primăvara anului 1913, se începu zidirea mărejtului palat cultural de azi. Cedarea terenului pe care se află Palatul cultural, a întâmpinat multe dificultăţi. S’a obtinuit numai graţie bunăvoinţei d-lui general Al. Averescu care era pe atunci comandantul Diviziei I din Severin, prin interventia d-lui Dr. C. Gruescu pe lângă marele patriot Nicu Filipescu, care a venit cu o lege specială votată de parlament prin care acest teren să fie cedat în mod gratuit soc. „Teatrul”. Lucrările avansau repede și bucuria tuturor era nespus de mare, că în curând Severinul va fi înzestrat cu un Palat cultural cum nu sunt multe în România. Zidăria și acoperișul erau complect terminate în anul 1916, an de marirefaceri pentru tara noastră, care •irmând chemarea sfântă a idealului de veacuri, a pornit lupta pentru desrobirea fraţilor subjugaţi. Se înţelege că toată activitatea Contiului de Administraţie a fost suspendată. Veniră apoi vremurile de urgie pentru întregul nostru neam, şi clădirea aceasta avu de suferit rigorile războiului. Duşmanul toufas, o transformă în magazii de cereale, aceasta ca să aducă o sfidare unei frumoase initiative cetătenesti. Dan, pacea mult dorită de toată sudarea românească se încheie, lucrurile se restabilesc si Consiliul de Adtte al soc. „Teatrul” s’a întrunit din nou, după o linsă de peste doi ani, si a hotărît reînceperea lucrărilor, pentru terminarea palatului el Mhai care acum devine cel mai măreţ monument închinat unirei tuturor românilor. Acoperişul teatrului era ciuruit de gloanţe şi obuze şi nicăeri în ţară nu se găsea tablă plumbuită Wolfmetter. Atunci , Costescu, fără a mai sta pe gânduri, dă jos tabla Wolfmetter de pe o magazie a d-sale și acoperă din nou teatrul pe o suprafață de 440 m. p., oferind în mod gratuit întreaga cantitate de tablă. Cum să reîncepi însă, lucrările când nu mai ai fonduri ? Din contră soc. ..Teatrul” datora 80 000 lei de la diferite bănci şi furnizori din T.Severin. Muncind din greu şi suportând greutările deplasărilor, cari erau câteodată de săptămâni întregi, d. preşedinte angajează, cu mijloacele şi pe rizieul său propriu, nişte afaceri cu cereale, zahăr, etc. de pe urma cărora realizează în total un câştig de 741.000 lei, pe care îl dărueşte pentru construcţia palatului cultural. Desigur că nu cu o asemenea sumă, se putea gândi cineva la reînceperea lucrărilor. Intre timp se pune in discuţie arendarea si nutin mai pe urmă si cumpărarea Fabricei de cherestea din Filiasi. Proprietatea acestei fabrici, soc. străină „Berliner Holz Comptoir” convine din preţ, însă Ministerul nu admite această vânzare. Atunci d. preşedinte propune ca în conformitate cu tratatul de la Versailles, Statul să vândă această fabrică Primăriei T.-Severin, cu condiţia ca Primăria să intre in asociaţie cu soc. „Teatrul”. In acest sens se votează de Parlament, în şedinţa din 19 Iulie 1921, o lege specială, propusă de d. Teodor Costescu şi promulgată în ,,Monitorul Oficial” No. 143 din 30 Septembrie 1921, în care s’a publicat şi Statutele acestei societăţi, cari fac parte integrantă din lege. In fine după multe discuţii si tergiversări, si înlâturându-se toate piedecile cari s’au ivit în cale, se face in ziua de 30 Iunie 1922 actul de asociaţie între Primărie si soc. culturală „Teatrul” (oraşului T Severin, conform legii speciale din 1921, graţie căreia fabrica de cherestea din Filiaşi, devine proprietatea societăţii noastre. Ajutorul dat de fabrica de cherestea e mare, căci pe lângă beneficiile anuale alocate soc. „Teatrul , fabrica, a lucrat pentru localul palatului cultural toată grindăria, lemnăria şi tâmplăria necesară clădirei.* 11 In urma apelului lansat de d. preşedinte în numele Consiliului de Administraţie către toată populaţia Severinului şi a jud. Mehedinţi precum şi către toţi foştii săi elevi, se mai subscrie, cu titlul de împrumut, o sumă importantă care a contribuit mult la terminarea în parte a acestui Palat cultural, (vezi anexa No. 3 şi 4). In 25 Iunie 1922, se ţine adunarea generală a societăţii în care se dă descărcarea Consiliului de gestiunea sa şi se dă autorizaţie de a contracta în numele soc. Teatrul, un împrumut, fie la băncile din localitate, fie la marile instituţiuni financiare din Capitală. Acum, Consiliul de Adite complectat de către adunarea generală, se pune temeinic pe lucru, căci pentru moment avea asigurate sume destul de importante cu cari se încumeta ca să înceapă lucrarea. La 9 iulie 1922, în localul Primăriei Severin, se ţine licitaţie publică pentru darea în întreprindere a lucrărilor de terminare. întreaga lucrare se face după planurile elaborate de marele architect al tarei noastre d. Grîgore Cerchez. S’a ales o comisiune specială compusă din d-nii inginer 1. Tonescu. gt Redreag. col. Graur. T. T. Petcoff arhitectul Primăriei si Leoneanu, delegatul d. inginer Cerchez. Această comisiune a examinat ofertele sî a aprobat pe cele mai avantamase sî pe cele ce prezentau cele mai solide garanţii de execuţie. Pentru a avea mereu controlul asupra executarea lucrărilor, ele au fost tot timpul supraveghiate de membrii Consiliului de Adtie si în special de d. ing.-sef al jud. V. Petrescu. In ce priveste materialele ca grinzi de fier, parchet, piatră pentru scări, balustrade, gips, ciment, praf de piatră, mozaic, fier dublat, etc., pentru a avea cea mai bună garanţie că se vor întrebuinţa numai cea mai bună calitate, ele au fost procurate direct de către societate. . Când lucrările avansau mai mult şi mai bine, spre bucuria tuturor, când aveam mai multă nevoe de sfat, încurajare şi colaborare, spre a duce la bun sfârşit această clădire monumentală, atunci moartea nemiloasă, a răpit din mijlocul nostru, Pe mintea înţelegătoare, care ne dădeai sfaturi, braţul care purta toate socotelile soc. Teatrul, pe regretatul Tache Băbeanu. Desnodământul fatal s’a produs în ziua de 29 Octombrie 1923. In marea criză în care se găsea Consiliul, trebuind să facă împrumuturi la Bănci, regretatul Tache Băbeanu, fără nici o ezitare şi cu o hotârâre care a încurajat pe toţi ceilalţi, a pronunţat cuvintele: „Să ne împrumutăm şi să-l terminăm, să nu râdă lumea de’noi. Vom plăti, şi dacă mor eu, copii mei vor plăti, căci si ştiu să respecte semnătura tatălui lor.” In şedinţa ţinută chiar în ziua de 29 Oct. 1923, s’a relevat partea mare de muncă şi sacrificiu a marelui dispărut, distinsul colaborator, fost preşedinte şi membru al Consiliului de ştte încă de la înfiinţarea societăţii. Consiliul în unanimitate, a primit propunerea, d-lui preşedinte de a se face bustul dispărutului, care urmează a fi aşezat în foyerul Teatrului. In aceiaşi şedinţă, în locul decedatului, a fost cooptat ca membru în consiliu d. Pompiliu Băbeanu, care i-a luat obligaţiunea, de a continua opera începută, la care scumpul său părinte a contribuit într’o aşa de largă măsură. Cu ţinerea contabilităţii şi cu partea financiară a societăţii, a fost delegat d. Virgil Băbeanu, directorul băncii Mehedintului iar ca secretar ,r. I. Nicolaescu, institutor şi bibliotecarul Bibi. „I G. Bibicescu”. Dar nu toate lucrările au avansat aşa cum era dorinţa tuturor. S’au gărit printre antreprenori, unii cari să-şi calce angajamentele luate formal. Astfel vom cita gazul fabricei .Titus” care avea concesionată executarea tâmplăriei şi care nu ne-a liberat la timp uşile şi ferestrele. Ne-am văzut nevoiţi a o acţiona în adecată, iar restul de tâmplărie a fost încredinţat spre executare unei firme din localitate, întârzierea produsă de fabrica „Titus” ne-a adus mari pagube, căci am fi putut ,avea instalat teinematogmumul, singurul isvor de venituri, încă din iarna anului 1923, pe câtă vreme noi nu am putut inaugura această sală, decât la 15 octombrie 1924. In timpul lucrărilor a fost nevoe să se facă uneie modificări la clădire, care implicit, au atras pe lângă întârziere şi o simţitoare urcare a cheltuelilor. In şedinţa Consiliului de Adiţie de la 18 Maiu 1924 s’a aprobat ca soc. Teatrul să contracteze un împrumut de 4 milioane lei la Banca Naţională. Creditul Funciar Urban, sau la vreuna din societăţile de asigurare din tară, fapt care a dat mult de lucru msiliului de pdtie al acestei societăţi si preşedintelui său. Cum lucrările progresau si rotitor si deoarece d. Costescu se simtea foarte obosit de desele deplasări pe cari era nevoit să le facă in interesul soc. Teatrul spre a obţine avantagii, subvenţii de la Ministere, de a controla executarea mobilierului si atâtea alte chestiuni importante. Consiliul de Adtte s’a văzut nevoit ca să creeze postul de director al soc. culturale „Teatrul”, conform statutelor. Era imperioasă necesitatea de a se numi un director, căruia să i se în-credinţeze conducerea lucrărilor şi apoi conducerea cinematografului, a Muzeului oraşului, întemeiat după stărinta d-lui preşedinte prin donaţia Ministerului Cultelor şi Artelor, şi care în fine să administreze întreaga clădire. In şedinţa din 19 Main 1924, Consiliul de Adtte în unanimitate, alege si numeşte ca director al soc. cult„Teatriful’ pe părintele Coriolan I. Buracu din Mehadia. La această numire, Consiliul a ţinut în seamă, trecutul plin de lupte şi suferinţe în temniţă, grea, suportate de părintele Buracu, pentru cauza naţională. De asemenea a avut în vedere faptul că s’a distins prin diferite scrieri în domeniul naţional şi istoric, şi modul cum a organizat muzeul „General Nicolae Cana” dinBăile Herculane. Părintele Buracu s-a stabilit, re- 1 putatia de admirabil organizator al miscărilor culturale si nationale din Banat si s’a comportat ca un neîntrecut luptător si bun Român, în războiul mondial si în campania dela Tisa, la cari a luat parte în calitate de preot militar. Toate aceste consideratîuni, pledau puternic în favoarea d-sale şi viitorul a dovedit că Consiliul nu s’a înselat în această fericită alegere. In toamna anului 1924, lucrările fiind terminate şi cum nu dismneam de fonduri pentru a achita obligaţiunile luate faţă de antreprenori, d. T. Costescu, face apel la doi din foștii d-sale elevi, cari s’au grăbit să satisfacă imediat domntia d-sale. D. Eugen Costescu, doctor în drept dela Paris, a venit personal, aducând cu sine suma de un milion lei, pe care a dat-o, cu împrumut sec. Teatrul, pe termen de un an, având garantia formală a Consiliului de Adite I a Băncei Comerciale, că la termen i se va achita suma împrumutată. Prima sală pusă la dispoziţia publicului, e sala de cinema, inaugurată în entuziasmul general al severinenilor în ziua de 15 Octombrie 1924. S’a căutat anume a se pune în exploatare în primul rând această sală, fiindcă cinematograful constitue un puternic izvor de venituri care e suficient pentru a acoperi salariile personalului, combustibilul şi cheltriile de întreţinere a palatului. După puţin timp se inaugurează şi salonul de dans, în care au avut loc poste festivităţile şi balurile date de cele mai de seamă societăţi din oraşul nostru. In urma cererei Consiliului de Administraţie, Ministeril Lucrărilor Publice, a dat delegaţie d-lor . Inginer inspector general P. I. Ciocâlteu şi arrhitectsofi Duiliu Marcu, de a proceda la examinarea generală și detailată a întregei constructiuni, în prezenta d-lur : T. Costescu. Dr. Gruescu. Dr. Mamrimrea. Dr. GlavioL . Ciurescu, Pompiliu Băbeanu. Coriolan Buracu, dir. palatului cult., arhitect _ Ciortan, din partea dirers innei lucrărilor, cum si a d-lor A. Giaco*mini, antreprenorul lucrărilor de zidărie, tencuieli, parchete, mozaic, orn«mantatie *iaconerist meiner B Zissu pentru înstalatiuna electrică , Francisc Novy pentru vopsitorie; reprezentantul casei E. Wolff pentru calorifer. Schuller & Kraglievici pentru tâmplărie și I. Gheorghiu pentru balustradele scărilor, această co- misiune a procedat la verificarea întregei «istrucţiuni. Din referatul semnat de d-nîi inginer inspector general, P. I. Ciocâlteu şi arhitect-şef Duiliu Marcu, reţinem următoarele : „Executarea construcţiunei propriu zisă a clădirii Teatrului s’a făcut în linii generale, după proectul iniţial, cu oarecari modificăriîn înălţimea zidurilor şi de detaliu, păstrându-se însă dimensiunile generale din plan şi caracterul arhitectonic al construcţiei din proiect.” „Din examinarea lucrărilor de construcţie a clădirii teatrului, se poate conchide că executarea lor s’a făcut în general în bune condiţiuni, iar construcţia totală se prezintă ca aspect arhitectonic, ca o lucrare de artă reuşită, constituind o podoabă pentru oraşul T.-Severin.” Cu aceste cuvinte se închee referatul comisiilei de recepţie, instituită special pentru a se pronunţa ca specialistă în materie, asupra felului cum membrii întregului Consiliul de Admţte, veghind ani întregi, au putut duce la bun sfârşit în parte, dacă nu în total, pentru moment, greaua sarcină ce a decurs pentru dânşiiin ziua de 9 Noembrie 1909, zi de mare importanţă pentru istoricul acestui măreţ templu al artei. Din expunerea ce am făcut-o pe scurt şi din anexele ce urmează, oricine va vedea cum, prin muncă desinteresată , şi prin dragostea de a înzestra oraşul nostru cu una din cele mai frumoase opere de artă din ţară, am ajuns după un timp aşa de îndelungat, să ne apropiem de ţinta năzuinţelor noastre. Nădejdea noastră este ca în cel mai scurt timp, să începem şi construcţia salei de teatru, care va fi demnă de oraşul Severin şi locuitorii săi, cari au arătat tuturor că știu să pretuiască si să sprijine orice initiativă pornită dntr’un cuget curat si pentru binele obștesc. ix Incheem aceste rânduri cu nădejdea neclintită că în cel mai scurt timp, să avem fericitul milei de a vă chema la inaugurarea salei de teatru, care va fi şi ultima verigă a lanţului de muncă închinată acestei neperitoare opere. Această mare şi sfântă dată pentru istoricul Palatului Cultural, va fi imortalizată printr’un album în care se vor publica in cele mai mici detalii, toate sbuciumările membrilor Consiliului de Ad-tte, toate intervenţiile făcute— şi multe din aceste intervenţii făcute cu preţul atâtor umilinţi — numele şi fotografiile tuturor miniştrilor, parlamentarilor, şefilor de autorităţi şi instituţiuni, particularilor, cari direct sau indirect, au, sprijinit dela început şi până la terminare aceastămăreaţă lucrare. De asemenea, vom publica nominativ, toate subvenţiile primite cum şi toate donaţiunile făcute de diferite Persoane din judeţul şi oraşul nostru, indiferent de suma donată, cum şi a Persoanelor din restul tarei. Acest album al Palatului Cultural, va fi apoteoza, muncei neîntrerupte şi dezinteresate, depusă vreme de atâţia ani, de întreg Consiliul de Aditie, ai cărui membrii împreună cu toţi sprijinitorii, vor fi fericiţi să privească rodul nespus de măreţa frumos a muncei lor. ,MA. HF* A’ JOI 22 IULIE 19*«