Rampa, iulie 1926 (Anul 11, nr. 2601-2627)

1926-07-22 / nr. 2619

se ",rvîr CASA SPITZER PERDELE da FILET MECHE MODE CALEA VICTORIEI, 94 ! DANTELE ji MOTIVE de FILET FIN (ara sucursală) ! Preţuri convenabile Isvoarele cele mai bogate de sare şi fer radioactiv, conţinând acid carbonic, bae curativă pentru bolnavii de cord, dispune de toate metodele de vindecare a terpiei moderne la afecţiu­nile cordului, muşchii inimei, palpitaţii, împietrirea arterelor. Recomandat la boli de femei , inflamaţii acute, transpiraţie, irita­ţia sângelui, gută, Rheuma şi afecţiuni nervoase (Tabes), la boli de rinichi şi băşică, inflamaţii acute ale rinichilor prostatită, etc... Băi naturale de acid carbonic, sare şi fer, pură de băut, bucătărie eftină, îngrijire excelentă, preţuri moderate ! TEATRUL v.CĂRĂBUŞ» Compania de reviste C. TANASE In fiecare seară de orele 9 şi un sfert „Este dar s’a isprăvit“ Revistă Vn 2 acte fi 10 tablouri de d-nii Mircea Rădulescu și Alfred Moșoiu Balet .. Montare fastuoasă Biletele la cassa Teatralal­­­SeSSSSJSaSJSHSISSSSSBSaBtSSSSrcSBaSSaSiSsjKKSJtSSSSSSSK Movilă Tehirghiol Splendidă ocaziune pentru două fa­milii (12 persoane) cari ar dori să facă cură în această staţiune! Vila Protopopescu situată la două paşi de hotelul Popovnei şi de băi, trei camere splendid mobilate, doni verande, bucătărie, odae servitori, pivniţă, pod, aşternuturi complecte, veselă pentru şase per­soane, utensile complecte pentru bucătărie, se închiriază dela 1 August la 15—20 Septembre (45-50 zile) în condiţiuni ex­­­trem de avantagioase. 12 persoane pot face cura in acest in­terval de timp. Amatorii să se adreseze d-lui Mohr, Strada Sărindar 7, eta­jul 11, telefon 25. Marea taină a descoperirilor, care pasionează lumea întreaga şi care readuce in discuţia savanţilor, de trei ani de zile, minunea din Valea Regilor. Începe să se lămurească. Nu ni­meroasele obiecte şi podoabe găsite­­ au stârnit atenţia celor mai iscusiţi egiptologi, care s’au străduit să puie * In lumină pasionatele descoperiri din mormântul lui Tutankamon. Pr­oced­ându-se­­la desfiderea mu­­ttuleţ, s'a constatat in primul rând că ea nu s'a păstrat bine ; intr’adevăr s'au găsit multe urme de descompu­nere şi de putrefacţie, chiar pe mas­ca de aur a mumiei. Cu privire la boala sau la accidentul care a pus capăt vieţii tânărului rege, — nu se ştie încă nimic cu preciziune, şi ur­mează să se vadă dacă vor izbuti să tragă vre-o concluzie ştiinţificeşta controlabilă, medicii specialişti cari s’au încumetat să întreprindă cerce­tări şi In acest sens. Un singur lucru se poate constata cu preciziune : că numai capul s’a păstrat mai bine, și că restul corpu­lui n’a suferit o mumificare care să-i tngădue să înfrunte mileniile... Unele leziuni, pot fi foarte bine a­,­tribuite unguentelor și medicamen­toaselor utilizite, poate că, totuşi, ele să fie datorite faptului că mumia nu a fost hermetic închisă și ferită de aer. Intr’adevăr, ea zăcea intr’un sicriu de aur, fără să fi fost pusă mai întâi într’unul de carton ; așa cum a fost găsită, ea arată că sub masca de aur ca și sub paserea de pe piept, se găseau numai câteva benzi de carton, — benzi serbe eu hieroglife. ___ Se ştie că sicriul­­de carton se fă­­­cea din resturi de papirus presate ! Din ele se obţin azi uneori, — cu ■ diverse procedeuri de spălare şi de I dizolvare parţială, — spre marea bu- I curie a cercetătorilor, — fragmente din cine ştie ce lucrare importantă şi astfel într’unele, de origină gre­cească s’au găsit părţi din Homer... . Dar, să revenim la Tutankamon. Din cauza relei întreţineri, au sufe­rit şi unele părţi ale măştii de aur, mai cu seamă barba lungă şi măes­­trită şi întreita legătură ce-i încon­jură cu un brâu gros gâtul. Micul muzeu din Cairo, atât de pă­ ■ 3■ N A FRANZ MNTWCIN zit şi atât de vizitat. — muzeul in care s'au adunat numai podoabele și obiectele găsite in mormântul lui Tutankamon, — începe să se complec­­teze. S’au mai găsit o mulţime de lucruri, a căror identificare s’a făcut abia. „„„in. De pildă, în primul rând, s’a găsit o diademă de aur, care tre­­bue să fi căzut dim capul mumiei. Ca şi cele mai multe din podoabele gă­site, diadema e încrustată cu pietre colorate şi cu bucăţele de faianţă, ş­­i are la mijloc ambele animale sim­bolice ale Egiptului. Apoi două pumnale cu mânerele fin sculptate, — o teacă de pumnal, — tot aur, — cu desenuri basoreliefate, reprezentând scene de vânătoare în stil grecesc vechiu, — o cutie de aur cu încrustări colorate, şi altele. Teaca de pumnal cu scenele de vâ­nătoare, arată influenţa pe care au avut-o Minos şi Atreus, cetăţile ce erau în cea mai înfloritoare istore pe vremea lui Tutankamon, — asupra Egiptului. In chipul acesta, operele de adevărată artă găsite in mormântul lui Tutankamon, contribue la lămuri­rea unor interesante chestiuni, ca de pildă la stabilirea legăturilor ce e­­xistau Intre ţara faraonilor şi ţările înconjurătoare. Mişcarea culturală Programul cursurilor cer­cului de studii „solidari­tatea“ Programul cursurilor ca­re vor tine la mănăstirea Neamţu intre 25 Iulie al 23 August 1926 Dr. St. Bogdan : Contribute noni ,ale ştiinţei la întărirea credinţei, în­­ziua de 25 Iulie. Prof. dr. V. G. Istrti: a) Bazele psihologice ale religiunii;­­ b) învăţă­minte sociale din evanghelie, în zilele de 26 şi 27 Iulie. I. Savin: Intre cultură şi ortodo­xie , în zilele de 28 şi 29 Iulie. Prof. Bogdan­ Dulcă : Catolicismul şi biserica Unită, în ziua de 30 şi 31 Iulie­ Teodor Popescu : Despre Sinodul I de la Nicea în legătură cu îndrepta­rea calendarului, în ziua de 1 Au­gust. N. Russu-Ardeleanu: Fondul creş­tin al poporului român, în ziua de 2 August . Arhimandritul Iuliu Scriban : Su­biect rezervat, in zilele de 3 si 4 Au­gust. Preotul Toma Chiricuţă: Pedago­gia creştin, în ziua de 5 August. Prof. St. Ciobanu : Biserica din Ba­­sara­bia, în zilele de 6 şi 7 August. Căpitan St Berechet: Viaţa reli­gioasă la popoarele slave, in ziua de II August. Pr. prof. Popescu-Mănăeşti : învă­ţătura profeţilor. In ziua de 12 Au­­gust. Prof. Stefan Popescu : Despre mu­zica orientală. In ziua de 13 August. N. Vlădescu : Observatiuni cu pri­lejul aplicării nouei legi bisericeşti. In ziua de 15 August. Arhim. Daniil Ciubotariu : Din via­ţa monahală. In ziua de 16 August. Pr. prof. Vintilescu-Pitesti: Des­pre crezuri­­şi stabilitatea cultului, în ziua de 18 August. In fiecare an avem plăcerea de a afla că, fie de la Academie, fie de la S. S. R­. fie la ,,Cartea Româneas­că”, o nouă serie de scriitori au fost premiate pentru vre-o carte pe care nu avem onoarea a o cunoaşte. E regretabil dar aşa e. La noi co­merţul de librărie include atât de puţin un serviciu moral adus auto­­rului, încât e mai bine să tăcem la acest capitol. Nu se face o reclamă frumoasă nici autorului, nici cărţii, ca in străinătate. Iată insă că deodată ne aflăm in fata unei fericite excepţii.^ Am cit.lt în ziare că o editură şi-a împărţit a­­nul acesta premiile. Am stat şi m’am gândit: Ce orgo­liu poate determina această editură, care e „Cartea Românească”, să dea autorilor editaţi, în afară de dreptu­rile de autor, premii ? Nimic decât un neobicinuit ideal de program cultural. Suntem pe un drum bun. S’au premiat anul acesta cărţi de ştiinţă popularizată, cum e aceea despre „Hrana muncitorului sătean şi orăşean” sau „Agricultura rurală”, ca şi cărţi de literatură su­perioară, ca aceea care e „Fuga lui Sefki” a d-lui Em. Cucuta. Un premiu pentru roman, ales în­tre 24 de manuscrise, este un stimu­­lent pe ale cărui roade putem conta. Ne bucurăm cu naivul nostru opti­mism, sperând intr’o întoarcere a spiritului vremii la carte. Cine ştie? E insă o mare durere să constaţi că in librărie cartea cea bună se de­colorează şi nu se vinde atât cât ar trebui. Şi în mijlocul acestei stări de fapt, un grup de Intelectuali grupaţi la această editură se mai gândesc la premii literare pentru promovarea cărţii româneşti. E înduioşător aproa­pe acest impuls persistent către mai bine, către mai frumos. Vom citi în curând pe copertele cărţilor premiate banderole de re­clamă cu indicaţia premiului. Ce se va întâmpla ? Astăzi curiozitatea cum­pără cartea în librărie,­­ nicidecum g­ustul artistic şi literar. Şi totuş dacă este să atribuim scrisului nostru cotidian un oficiu idealist, apoi dorim ca aceste rânduri să desbere pe ci­titor de vulgara atracţie a titlului sau a ilustraţiei şi să-i îndrepte o­­chiul către cartea bună care are un rost determinat in cultura noastră p­entru care se sacrifică astăzi atâtea unuiri şi se sacrifică­­atâtea forţe, între cari „Cartea Românească” ac­­tivează alături de Academie si de S. S. R. cu un neobosit idealism. | MICROMEGAS In fiecare zi, se repetă pe sce­na­ teatrului Cărăbuş „Nostimă şî cu picăţele”, revistă în 2 acte şi şase tablouri de d-nii N. Vlă­­­doianu, Victor Rodan şi C. Tă­­nase. | Rolurile principale vor fi juca­­te de d-nii C. Tănase, I. Pizone, P. Codruţ, D.Dan, d-nele Natali­­jţa Pavelescu, Lirica Petrescu, Vi­oleta Ionescu, etc. Regia o are d. Soare Z. Soare. Deşi ameninţată de comitetul Tea­trului că va fi dată in judecată, d na Huguette Dutlos societară a Comediei Franceze, persistă în demisia sa. „Escrp” de Banville se va repre­zen­ta în viitoarea stagiune a Naţionalului din Craiova. CREPE de CHINE de MAT ASE PURĂ PRIMA CALITATE In toate culorile găsiţi la magazinul „CARMEN SYLVA“ Lipscani 80 Teatral Lieblich (Jignitza) îşi anunţă deschiderea stagiunei de vară în această săptămână cu o trupă israelită de operete din Lodz. In intervievul cu d. AI. T. Stal­matiad, s’a omis dintre tinerii poeţi, cari se ridică, numele d-lui George A. Petre. Facem cuvenita rectificară. Teatrul Naţional din Cluj va relua în viitoarea stagiune „Hamlet”, „Machbeth”, „Shy­­­lock” ,„Prostul”, „Vlaicu-Vodă” Magazinul „A LA SAMARITAINP« Str. Lipscani 30, Bucureşti care vinde cel mai eftin din toată ţara A pus în vânzare. Drepurile imprimate şi toate , articolele de vară Ca o reducere de 40 şi 50 la sută din cauza sezonului Înaintat EN GROS____________EN DETAIL La Parcul Oteteleşanu conti­­nuă revista „Lasă că trece...” de Mine de Tine şi de El. „Treanca-Fleanca mere acre”, revistă în 2 acte şi un prolog de Ion Pribeagu îşi serbează astă­­seară jubileul de 50 reprezentaţii E©dactorul nostru d. Romulus Dianu e plecat pentru o lună la Ocna­ Sibiului. La Cărăbuş continuă reprezen­taţiile revistei „Este... dar s’a is­prăvit” de d-nii Mircea Rad­ules­cu şi Alfred Moşoiu. Compania „Spiriduş” de la Par­cul Oteteleşanu angajează 80 ba­lerine pentru viitoarea revistă. Un contecte contrabandă in America Paul Monte un vânzător de '»’■â vălie, şi-a pus în gând să se facă conte. Ştia el că Americancelor le place mult conţii şi nobilii de toate soiurile şi că e la modă ca cineva să aibă cel puţin unul în familie. Monte a dus’o tare bine în ,,în alta societate”, până l’a împins păcatul de a fugit cu fata unui bogătaş din Long-Island. Şi aci a intervenit poliţia, care l’a luat binişor pe conte de guler şi l’a pus la răcoare. 5. S’a aflat apoi că contele nu « „conte” ci un om de rând. Dar — spun telegramele — femeile din societatea înaltă atât s’au lă­sat cucerite de mustăcioara pam­fumată a vânzătorului, că „mişcă cer şi pământ” pentru a-l scoate din temniţă. Judecătorul a fixat suma de cinci mii de dolari.­­ Până acum s’a strâit patru m3 şi s’ar strânge şi mai mult, dacii cuconiţele, cari vor să-l elibere­­ze, nu s’ar teme că vor fi amess­tecate în scandal. Banii strânşi au fost puşi, aşa pe furiş în mâi­nele advocatului şi nu încape îni­doială că se va complecta întreag­­a sumă, de­oarece foarte multe femei din Boston ţin mult ca fa­­şul conte să fie pus în libertate* Note d­e artă ! Oameni şi fapte cuverturi de pat, feţe de mese ! Afluenţa grecească în arta egipteană Intre carta si cititor HUNI ! Teatrul din T.-Severin Activitatea Societăţii culturale „Teatrul" Din timpurile cele mai vechi, ora­şul T.-Severin, prin poziţia lui geo-g­rafică a fost chemat să joace un rol parte important atât I din punct de vedere strategic — aşa cum a fost în recursul veacurilor trecute — cât şi din punct de vedere cultural, mai ales începând din secolul al XIX-lea Acest secol de aşezare stabilă, du­pă ce atâta vreme a avut de îndu­rat ,frământările­­războinicei ,a dat putinţa ca în oraşul nostru să încea­pă o viaţă nouă, ce păşea către un ideal frumos : propăşirea şi răspân­direa culture! în toate straturile so­ziale. Răsar rând pe rând la Început mo­deste scoli primare ce cu pasi timizi Viî croesc drumul in noua așezare so­­eială, până când lărgind cărarea, fac loc fhlnicului focar de cultură ce este liceul „Traian” care sub con­ducerea d-lui Teodor Cost­escu, di­rectorul de pe acele vremuri, devine unul din cele mai renumite licee, nu nurnai din ţară, ci şi din străinătate. Desvoltarea vieţii culturale, atrage după sine propăşirea activităţii eco­­nomice şi în curând vedem înfiinţân­­du-se Şantierul Naval. Atelierele C. F. R. cum şi Banca Mehedintului, Banca Severinul, Banca Comercială, Banca Comerţului şi diferite alte întreprinderi industriale şi instituţii comerciale, cari au făcut să treacă tfacerile de scont din mâinile străinil or în mâinile românilor băştinaşi. Razele binefăcătoare ale culture!, străbat peste munţi la fraţii noştri bănăţeni obijduiţi de stăpânirea ma­ghiară, care nu le-a permis să-şi cre­eze şcoli secundare şi intelectualii bănăţeni în dorinţa lor arzătoare de a da copiilor lor educaţie naţională românească, îi trimit la şcoalele din oraşul nostru. Legăturile de prietenie se strâng tot mai mult şi Severinul nostru de­vine un puternic centru naţional, tur­nând în inima bănăţenilor, cari ne vizitează tot mai des, balsamul spe­ranţei şi încrederei, că noi cei de aci purtăm în sufletele noastre elije de soarta lor, care era a neamului în­treg. An de an porneau grupuri de aci in Banat si, aci este locul cel mai ne­­merit să amintim serviciul nespus de preţios pe care l-a adus liceul „Traian” prin profesorii săi si mai ales prin profesorul I. Paulian, care in fiecare an organiza cu corul „Doi­na”, compus în mare parte din ele­­vii liceului, excursiuni în Banat luând parte la toate serbările fraţilor noş­tri subjugaţi, ce se poate spune, că erau mai mult serbări de jale, decât de bucurie. Tot din iniţiativa profesorilor li­ceului Traian care ţineau ca de la tribuna Ateneului oraşului TeSeve­­rin, să se audă cuvântul tuturor ro­mânilor, dând prilej de întâlnire mai cu seamă românilor din Banat şi Ser­bia cu cei dela noi, s’a organizat o serie da conferinţe la cari au vorbit mirii noştri dascăli: Nicolae Iorga, Dr. T­ătrati, Dr. Branişte (Banat), Dr. Sârbu (Banat), Dr. Tofan (Bucovi­na). Radu Rosetti. Arhimandritul Scriban ei alţii ]a urut an­­uiaata conferinţa ab mai primit tn câteva rânduri şi rizi- I tele diferitelor asociatiuni bănăţene si, desigur că tn memoria multor se­verineni. mai răsună încă şi azi, cântecele vestitului cor al lui Vidu de la Lugos. Desvoltarea din ce în ce mai­ mare a vieţii culturale şi a puternicei miş­cări de propagandă naţională a creat necesitatea construirii unui local pro­priu pentru teatru, conferinţe, festi­vităţi, etc. Ideea aceasta frământai mintea tuturor oamenilor de bine ai oraşului şi nu lipsea decât o mică schintee care să aprindă și să _ realizeze în­­­­făptuirea acestui grandios proect.­­ Spre cinstea lor, această schintee a­­ pornit tot dela profesorii liceului , Traian, cari în ziua de 3 Noembrie ’ 1909, discutau această mare și arză­toare chestiune. In această memora­bilă consfătuire, d. profesor I. Pau­­îian, adresându-se d-lui Costescu « ' zice : „Zău Costescule, numai tu aj nutea duce la un bun sfârsit această idee, dacă te-ai hotărî s’o iei în mâ­nă, cu toată energia sufletului tău... _ începutul era făcut ! Atunci totî profesorii intr’un singur glas, au stă­ruit pe lângă d. Costescu si nu­­ au lăsat cu nici un preț, până nu le-a promis formal, si pentru ca lucrul să fie complect, au trecut în cancelaria­­secretariatului unde în fugă au alcă­tuit un Proces-Verbal (vezi anexa 1) scris chiar de d Costescu si semnat de toti profesorii liceului de pe acea­­ vreme.­­ Din această zi, nesecata putere de muncă a d-lui Teodor Costescu, a fost pusă la o foarte grea sî îndelun­gată contribi­tiune si muncind fără prezet zi si noapte, neavând în cuge­tul său elec cât singurul gând al sa­crificiului pentru binele­ obştesc. D-sa împreună cu membrii Cons. de Ad-tie a reuşit să înalţe acest falnic monument de apă şi cultură naţio­nală, care pe malurile bătrânului Da­­nubiu va străjui ca un far luminos dealungul veacurilor viitoare, ară­tând generaţiilor ce vor veni după noi, rezultatul nespus de frumos , ob­ţinut de omul, care în calea bine­lui pe care a pornit a ştiut să înlăture toate meschinăriile vieţei de toate zilele, să potolească multe patimi is­­vorâte din invidie şi trecând peste obstacole neînchipuit de multe şi gre­le, să ducă la bun sfârşit această o­­peră culturală neperitoare. In aceiaşi zi, 3 Noembrie 1909, se lansează listele de subscripţie şi cu o grabă înfrigurată din cartea tutu­ror cetăţenilor, se subscrie într’o sin­gură zi respectabila sumă pentru a­­cele vremuri, de 90.000 lei. (vezi a­­nexa 2). La 12 Noembrie 1909, se alege o comisiune compusă din Profesorii D. Horvat, M. Hergot, V. Chiriac, C. Ar­­masu si T. Costescu care avea însăr­cinarea să trateze cu Primăria si Di­vizia asupra terenului pe care se va clădi palatul cultural si Sa se ocupe ,de Întocmirea planurilor si devizelor cum si a complectărei sumelor sub­scrise. Consiliul de Administraţie ales în şedinţa dela 16 Decembrie 1909, din cauza numărului prea mare de mem­brii nu s’a putut ocupa în mod temei­­c de lucrări şi în acest fel s’a pier­dut un timp preţios de doi ani. In faţa acestei stări de lucruri, d. preşedinte convoacă din nou secieta­rii şi după o matură chibzuinţă, se decide ca în Consiliul de Administra­ţie să nu figureze deocamdată, de­cât 3 membri aleşi în persoana d-lor: Tache Băbeanu, Dr. Gruescu şi T.­­ Costescu.­­ Noul consiliu porneşte cu râvnă la lucru şi intră în tratative cu ingineri si architect­, astfel că în primăvara anului 1913, se începu zidirea măre­­jtului palat cultural de azi.­­ Cedarea terenului pe care se află­­ Palatul cultural, a întâmpinat multe dificultăţi. S’a obtinuit numai graţie bunăvoinţei d-lui general Al. Averes­­cu care era pe atunci comandantul Diviziei I din Severin, prin interven­tia d-lui Dr. C. Gruescu pe lângă ma­rele patriot Nicu Filipescu, care a venit cu o lege specială votată de parlament prin care acest teren să fie cedat în mod gratuit soc. „Tea­trul”. Lucrările avansau repede și bucu­ria tuturor era nespus de mare, că în curând Severinul va fi înzestrat cu un Palat cultural cum nu sunt multe în România. Zidăria și acoperișul erau complect terminate în anul 1916, an de mari­­­refaceri pentru tara noastră, care •irmând chemarea sfântă a idealului de veacuri, a pornit lupta pentru des­­robirea fraţilor subjugaţi. Se înţelege că toată activitatea Con­tiului de Administraţie a fost sus­­pendată. Veniră apoi vremurile de urgie pen­tru întregul nostru neam, şi clădirea aceasta avu de suferit rigorile răz­boiului. Duşmanul toufas, o transformă în magazii de cereale, aceasta ca să a­­ducă o sfidare unei frumoase initia­tive cetătenesti. Dan, pacea mult dorită de toată su­darea românească se încheie, lucru­rile se restabilesc si Consiliul de Ad­tte al soc. „Teatrul” s’a întrunit din nou, după o linsă de peste doi ani, si a hotărît reînceperea lucră­rilor, pentru terminarea palatului e­l Mh­ai care acum devine cel mai mă­­reţ monument închinat unirei tutu­ror românilor. Acoperişul teatrului era ciuruit de gloanţe şi obuze şi nicăeri în ţară nu se găsea tablă plumbuită Wolfm­etter. Atunci , Costescu, fără a mai sta pe gânduri, dă jos tabla Wolfm­etter de pe o magazie a d-sale și acoperă din nou teatrul pe o suprafață de 440 m. p., oferind în mod gratuit întrea­ga cantitate de tablă. Cum să reîncepi însă, lucrările când nu mai ai fonduri ? Din con­tră soc. ..Teatrul” datora 80 000 lei de la diferite bănci şi furnizori din T.­Severin. Muncind din greu şi suportând greută­rile deplasărilor, cari erau câte­odată de săptămâni întregi, d. preşe­dinte angajează, cu mijloacele şi pe rizieul său propriu, nişte afaceri cu cereale, zahăr, etc. de pe urma căro­ra realizează în total un câştig de 741.000 lei, pe care îl dărueşte pentru construcţia palatului cultural. De­sigur că nu cu o asemenea su­mă, se putea gândi cineva la reînce­perea lucrărilor. Intre timp se pune in discuţie aren­darea si nutin mai pe urmă si cum­părarea Fabricei de cherestea din Filiasi. Proprietatea acestei fabrici, soc. străină „Berliner Holz Comptoir” convine din preţ, însă Ministerul nu admite această vânzare. Atunci d. preşedinte propune ca în conformi­tate cu tratatul de la Versailles, Sta­tul să vândă această fabrică Primă­riei T.-Severin, cu condiţia ca Pri­măria să intre in asociaţie cu soc. „Teatrul”. In acest sens se votează de Parlament, în şedinţa din 19 Iu­lie 1921, o lege specială, propusă de d. Teodor Costescu şi promulgată în ,,Monitorul Oficial” No. 143 din­ 30 Septembrie 1921, în care s’a publicat şi Statutele acestei societăţi, cari fac parte integrantă din lege. In fine după multe discuţii si tergi­versări, si înlâturându-se toate pie­­decile cari s’au ivit în cale, se face in ziua de 30 Iunie 1922 actul de aso­ciaţie între Primărie si soc. culturală „Teatrul” (oraşului T­ Severin, con­form legii speciale din 1921, graţie căreia fabrica de cherestea din Fi­­liaşi, devine proprietatea societăţii noastre. Ajutorul dat de fabrica­ de cheres­tea e mare, căci pe lângă beneficiile anuale alocate soc. „Teatrul , fabri­ca, a lucrat pentru localul palatului cultural toată grindăria, lemnăria şi tâmplăria necesară clădirei.* 1­1 In urma apelului lansat de d. pre­şedinte în numele Consiliului de Ad­ministraţie către toată populaţia Se­­verinului şi a jud. Mehedinţi precum şi către toţi foştii săi elevi, se mai subscrie, cu titlul de împrumut, o su­mă importantă care a contribuit mult la terminarea în parte a acestui Pa­lat cultural, (vezi anexa No. 3 şi 4). In 25 Iunie 1922, se ţine adunarea generală a societăţii în care se dă descărcarea Consiliului de gestiunea sa şi se dă autorizaţie de a contrac­ta în numele soc. Teatrul, un împru­mut, fie la băncile din localitate, fie la­ marile instituţiuni fina­nciare din­­ Capitală.­­ Acum, Consiliul de Ad­ite complec­tat de către adunarea generală, se pune temeinic pe lucru, căci pentru moment avea asigurate sume destul de importante cu cari se încumeta ca să înceapă lucrarea. La 9 iulie 1922, în localul Primă­riei Severin, se ţine licitaţie publică pentru darea în întreprindere a lu­crărilor de terminare. întreaga lucrare se face după pla­nurile elaborate de marele architect al tarei noastre d. Grîgore Cerchez. S’a ales o comisiune specială com­pusă din d-nii­­ inginer 1. Tonescu. gt Redreag. col. Graur. T. T. Petcoff arhitectul Primăriei si Leoneanu, de­­legatul d. inginer Cerchez. Această comisiune­ a examinat o­­fertele sî a aproba­t pe cele mai a­­vanta­m­ase sî pe cele ce prezentau cele mai­ solide garanţii de execuţie. Pentru a avea mereu controlul asu­pra executarea lucrărilor, ele au fost tot timpul suprave­ghiate de membrii Consiliului de Ad­tie si în special de d. ing.-sef al jud. V. Petrescu. In ce priveste materialele ca grinzi de fier, parchet, piatră pentru scări, balustrade, gips, ciment, praf de pia­tră, mozaic, fier dublat, etc., pentru a avea cea mai bună garanţie că se vor întrebuinţa numai cea mai bună ca­litate, ele au fost procurate direct de către societate. . Când lucrările avansau mai mult şi mai bine, spre bucuria tuturor, când aveam mai multă nevoe de sfat, în­curajare şi colaborare, spre a duce la bun sfârşit această clădire monumen­tală, atunci moartea nemiloasă, a ră­­pit din mijlocul nostru, Pe mintea în­ţelegătoare, care ne dădeai sfaturi, braţul care purta toate socotelile soc. Teatrul, pe regretatul Tache Bă­beanu. Desnodământul fatal s’a produs în ziua de 29 Octombrie 1923. In marea criză în care se găsea Consiliul, trebuind să facă împrumu­turi la Bănci, regretatul Tache Bă­­beanu, fără nici o ezitare şi cu o ho­­târâre c­are a încurajat pe toţi cei­lalţi, a pronunţat cuvintele: „Să ne împrumutăm şi să-l terminăm, să nu râdă lumea de’noi. Vom plăti, şi da­că mor eu, copii mei vor plăti, căci si ştiu să respecte semnătura tatălui lor.” In şedinţa ţinută­ chiar în ziua de 29 Oct. 1923, s’a relevat partea mare de muncă şi sacrificiu a marelui dis­părut, distinsul colaborator, fost pre­şedinte şi membru al Consiliului de ş­tte încă de la înfiinţarea socie­tăţii. Consiliul în unanimitate, a primit propunerea, d-lui preşedinte de a se face bustul dispărutului, care urmea­ză a fi aşezat în foyerul Teatrului. In aceiaşi şedinţă, în locul dece­datului, a fost cooptat ca membru în consiliu d. Pompiliu Băbeanu, care i-a­ luat obligaţiunea, de a continua opera începută, la care scumpul său părinte a contribuit într’o aşa de lar­gă măsură. Cu ţinerea contabilităţii şi cu par­tea financiară a societăţii, a fost de­legat d. Virgil Băbeanu, directorul băncii Mehedintului iar ca secretar ,­r. I. Nicolaescu, institutor şi bi­bliotecarul Bibi. „I G. Bibicescu”. Dar nu toate lucrările au avansat aşa cum era dorinţa tuturor. S’au gă­­rit printre antreprenori, unii cari să-şi calce angajamentele luate for­mal. Astfel vom cita gazul fabricei .Titus” care avea concesionată exe­cutarea tâmplăriei şi care nu ne-a li­berat la timp uşile şi ferestrele. Ne-am văzut nevoiţi a o acţiona în adecată, iar restul de tâmplărie a fost încredinţat spre executare unei firme din localitate, întârzierea produsă de fabrica „Ti­­tus” ne-a adus mari pagube, căci am fi putut ,avea instalat teinematogm­u­­mul, singurul i­svor de venituri, încă din iarna anului 1923, pe câtă vreme noi nu am putut inaugura această sa­lă, decât la 15 octombrie 1924. In timpul lucrărilor a­ fost nevoe să se facă uneie modificări la clădire, care implicit, au atras pe lângă în­târziere şi o simţitoare urcare a chel­tuelilor. In şedinţa Consiliului d­e Adiţie de la 18 Maiu 1924 s’a aprobat ca soc. Teatrul să contracteze un împrumut de 4 milioane lei la Banca Naţională. Creditul Funciar Urban, sau la vre­una din societăţile de asigurare din tară, fapt care a dat mult de lucru msiliului de pd­tie al acestei socie­tăţi si preşedintelui său. Cum lucrările progresau si rotitor si de­oarece d. Costescu se simt­­ea foarte obosit de desele deplasări pe cari era nevoit să le facă in inte­resul soc. Teatrul spre a obţine a­­vantagii, subvenţii de la Ministere, de a controla executarea mobilierului si atâtea alte chestiuni importante. Con­siliul de Ad­tte s’a văzut nevoit ca să creeze postul de director al soc. culturale „Teatrul”, conform statu­telor. Era imperioasă necesitatea de a se numi un director, căruia să i se în-­­­credinţeze conducerea lucrărilor şi­­ apoi conducerea cinematografului, a Muzeului oraşului, întemeiat după stă­rinta d-lui preşedinte prin donaţia Ministerului Cultelor şi Artelor, şi care în fine să administreze întrea­ga clădire. In şedinţa din 19 Main 1924, Con­siliul de Ad­tte în unanimitate, ale­ge si numeşte ca director al soc. cult­­„Teatriful’ pe păr­int­ele Cori­olan I. Bu­racu din Mehadia. La această numire, Consiliul a ţi­nut în seamă, trecutul plin de lupte şi suferinţe în temniţă, grea, supor­tate de părintele Buracu, pentru cau­za naţională. De asemenea a avut în vedere faptul că s’a distins prin di­ferite scrieri în domeniul naţional şi istoric, şi modul cum a organizat mu­zeul „General Nicolae Cana” din­­Băile Herculane.­­ Părintele Buracu s­-a stabilit, re- 1 putatia de admirabil organizator al miscărilor culturale si nationale din Banat si s’a comportat ca un neîn­trecut luptător si bun Român, în răz­boiul mondial si în campania dela Tisa, la cari a luat parte în calitate de preot militar. Toate aceste consideratîuni, pledau puternic în favoarea d-sale şi viito­­­rul a dovedit că Consiliul nu s’a în­­­­selat în această fericită alegere.­­ In toamna anului 1924, lucrările fiind terminate şi cum nu dism­neam de fonduri pentru a achita obligaţiu­nile luate faţă de antreprenori, d. T. Costescu, face apel la doi din foștii d-sale elevi, cari s’au grăbit să sa­tisfacă imediat dom­ntia d-sale. D. Eugen Costescu, doctor în drept dela Paris, a venit personal, aducând cu sine suma de un milion lei, pe care a dat-o, cu împrumut sec. Tea­trul, pe termen de un an, având garan­tia formală a Consiliului de Ad­ite I a Băncei Comerciale, că la ter­men i se va achita suma împrumu­­tată. Prima sală pusă la dispoziţia pu­blicului, e sala de cinema, inaugurată în entuziasmul general al severineni­lor în ziua de 15 Octombrie 1924. S’a căutat anume a se pune în exploatare în primul rând această sală, fiindcă cinematograful constitue un pu­ternic izvor de venituri care e suficient pentru a acoperi salariile personalului, combustibilul şi chel­­triile de întreţinere a palatului. După puţin timp se inaugurează şi salonul de dans, în care au avut loc poste festivităţile şi balurile date de cele mai de seamă societăţi din ora­şul nostru. In urma cererei Consiliului de Ad­ministraţie, Ministeril Lucrărilor Publice, a dat delegaţie d-lor . Ingi­ner inspector general P. I. Ciocâlteu şi arrhitect­sofi Duiliu­ Marcu, de a proceda la examinarea generală și detailată a întregei constructiuni, în prezenta d-lur : T. Costescu. Dr. Gruescu. Dr. Mamrimrea. Dr. GlavioL . Ciurescu, Pompiliu Băbeanu. Co­­riolan Buracu, dir. palatului cult., ar­hitect _ Ciortan, din partea dirers innei lucrărilor, cum si a d-lor A. Giaco*­mini, antreprenorul lucrărilor de zi­dărie, tencuieli, parchete, mozaic, or­­n«man­tat­ie *i­aconeris­t meiner B Zissu pentru înstalatiuna electrică , Francisc Novy pentru vopsitorie; re­prezentantul casei E. Wolff pentru calorifer. Schuller & Kraglievici pen­tru tâmplărie și I. Gheorghiu pen­tru balustradele scărilor, această co-­ misiune a procedat la verificarea în­­tregei «istrucţiuni. Din referatul semnat de d-nîi in­giner inspector general, P. I. Ciocâl­­teu şi arhitect-şef Duiliu Marcu, re­ţinem următoarele : „Executarea construcţiunei propriu­ zisă a clădirii Teatrului s’a făcut în linii generale, după proectul iniţial, cu oarecari modificări­­în înălţimea zidurilor şi de detaliu, păstrându-se însă dimensiunile generale din plan şi caracterul arhitectonic al construc­ţiei din proiect.” „Din examinarea lucrărilor de construcţie a clădirii teatrului, se poate conchide că executarea lor s’a făcut în general în bune condiţiuni, iar construcţia totală se prezintă ca aspect arhitectonic, ca o lucrare de artă reuşită, constituind o podoabă pentru oraşul T.-Severin.” Cu aceste cuvinte se închee refe­ratul comisiilei de recepţie, insti­tuită special pentru a se pronunţa ca specialistă în materie, asupra fe­lului cum membrii întregului Consi­liul de Admţte, veghind ani întregi, au putut duce la bun sfârşit în parte, dacă nu în total, pentru moment, greaua sarcină ce a decurs pentru dânşii­­­in ziua de 9 Noembrie 1909, zi de mare importanţă pentru istoricul acestui măreţ templu al artei. Din expunerea ce am făcut-o pe scurt şi din anexele ce urmează, oricine va vedea cum, prin muncă desinteresată , şi prin dragostea de a înzestra oraşul nostru cu una din cele mai frumoase opere de artă din ţară, am ajuns după un timp aşa de îndelungat, să ne apropiem de ţinta năzuinţelor noastre. Nădejdea noastră este ca în cel mai scurt timp, să începem şi con­strucţia salei de teatru, care va fi demnă de oraşul Severin şi locuito­rii săi, cari au arătat tuturor că știu să pretuiască si să sprijine orice i­­nitiativă pornită dntr’un cuget curat si pentru binele obștesc. ix Incheem aceste rânduri cu nădej­dea neclintită că în cel mai scurt timp, să avem fericitul m­ile­i de a vă chema la inaugurarea salei de tea­tru, care va fi şi ultima verigă a lan­ţului de muncă închinată acestei ne­peritoare opere. Această mare şi sfântă dată pentru istoricul Palatului Cultural, va fi i­­mortalizată printr’un album în care se vor publica in cele mai mici deta­lii, toate sbuciumările membrilor Consiliului de Ad-tte, toate interven­ţiile făcute­­— şi multe din aceste in­­ter­venţii făcute cu preţul atâtor u­­milinţi — numele şi fotografiile tu­turor miniştrilor, parlamentarilor, şe­filor de autorităţi şi instituţiuni, par­ticularilor, cari direct sau indirect, au, sprijinit dela început şi până la terminare această­­măreaţă l­ucra­r­e. De asemenea, vom publica nomina­tiv, toate subvenţiile primite cum şi toate donaţiunile făcute de diferite Persoane din judeţul şi oraşul nostru, indiferent de suma donată, cum şi a Persoanelor din restul tarei. Acest album al Palatului Cultural, va fi apoteoza, muncei neîntrerupte şi dezinteresate, depusă vreme de atâţia ani, de întreg Consiliul de Aditie, ai cărui membrii împreună cu­ toţi sprijinitorii, vor fi fericiţi să privească rodul nespus de măreţ­a frumos a­ muncei lor. ,M­A. H­F* A’ JOI 22 IULIE 19*«

Next