Rampa, august 1926 (Anul 11, nr. 2628-2653)

1926-08-01 / nr. 2628

Os­ești sili inMă m Ie-a Hal palid si as of te­­joilor IU ia prescrie m VicoR Ce m­ai pofid de la op ai spor i osar aceastd stare CI VIN VIGOR irlasi as sucii Silii M lioirelii dor O’aieli ideis ce lisoae UIÉ-I Éji Ű-Ü î» VI VIGOR noi Scrisori din Brazilia (urmare din pagina l-a) ca­ldă dar neschimbătoare — situaţia sanitară din interior nu .Prea e de na­tură a atrage­ multă lume. Din când în când, frigurile galbene isi fac de ale lor, ca­ si variola si alte flageluri. Din fericire, o comisiune a Institu­tului Rockefeller din Statele Unite lu­crează pe capete, în înţelegere cu serviciul sanitar al Statului, la stin­gerea focarelor de infecţie. Şi astfel însănătoşirea înaintează repede. In 1914, deabia, au fost­ înregis­trate ultimele cazuri de friguri gal­bene în Rio de Janeiro, odată cu dis­pariţia unei specii de ţânţari, a­genţi­­ai bolii. Acum doi ani, oraşul Bahia a fost declarat, la rândul său, liber de teribilul flagel. Pe rând, vor urma localităţile din interior, ceea ce în fine va permite o explorare mai intensă a imenselor bogăţii ale acestei regiuni, în care nu lipseşte nici aurul, diaman­tele şi tot felul de alte metale şi pie­­trţe preţioase. ,Rahia e astăzi un oraş modern, cu bulevarde grădini, monumente, edifi­cii, peste 20 linii de t­ran­say electric, servicii publice de energie, lumină, canalizare, telefon şi altele cât se poate de bune, un număr însemnat de automobile, un port modern, ce­­ se măreşte treptat, în fine are un viitor pe care nici cei mai optimişti nu-l pot prevedea. Nici staţia de emisiune de Radio nu lipseşte, mai ales că teatrele cam lasă de dorit, împrejurimile sunt foarte frumoase, constituind cartiere de re­şedinţe de lux, cum e plaja Rio Ver­­rrteiho şi cea de la Amaralina, împo­dobite, cu păduri de palmieri înalţi. Oraşul fiind compus din două părţi, cel de jos comercial, şi cel de sus sau de reşedinţe, şi comunicaţia făcân­­du-­se pe o singură stradă a cărei in­­clinaţiune e de natură a speria şi pe catâri, s’au construit şi funcţionează, încă de mulţi ani, două mari ascen­soare duble şi două planuri înclinate, de asemenea duble, toate electrice, care, pentru un preţ modic, transpor­tă zeci de mii de persoane, zilnic, din­­tr-unul în celălalt oraş. „ Vre­ o două sute de evrei din Ba- ............................................. sarabia și o duzină din Vechiul Re- + i/,; tt“j ^ **'T* I gat. .formează „colonia română”, tor m opera lui Undset. Ea mi n bar pitoresc, aproape de port. Poartă sus o mare firma : O novo bar Bucarest, sub care cuvântul Cuser a­­pare de vre-o două ori, în litere e­­braice. E al unui bucureştean, plecat die peste 30 de ani din­­tară, de care insă, ca şi toţi compatrioţii lui, îşi aduce cu drag aminte. Poimâine plec din nou spre Rio. E Jun voiaj plăcut, de trei zile. De Atlan­tum St Bji'fjrie« care la această altitudine o tot {iSl'jjjti El Haul mereu cât se poate de liniștit. "PAUL EINHORN Mica publicitate CÂINE LUP sa găsit. Proprietarul să se adreseze în Str Sabinelor No. 67, la d-l Mitică Popescu, dela, ora 7 in sus, seara.­ ­iata ca altuil vii fiii ia tace ii ill „IUL II iar INSTANTANEU VOPSEA DE PAR REVANZATORI AU RABAT 30% Vopsiţi numai cu acest, preparat cel mai bun.S.Bar­as oh str .Regală. 9 Tel.£6/di. Mousseline flîclei 55.­­Crepon - • 75- Marocain • • fcossais Myosotis ent­ete etc LA MARELE MAGAZIN m ..la vulturul de mare cu PESTELE IN GHIARE"■ .. '■ ,v- i n L- -■ — . .. m m . iT'WK STR. CAROL 76 78 .4fr tA*M*E*M i.R­A­M­P­AI O mare romancieră norvegiană Opera lui Sigrid Undset laureată a premiului Nobel pentru literatură Ceea este şi rămâne pentru noi bărbaţii, o terra incognita, pen­tru că noi nu o putem pătrunde decât într’o măsură imperfectă şi pentru că nici ea nu e capabilă de un st­udiu logic al eului său, nu poate nici el ne ofere nouă se­cretele ei, necunoscându-Ie ea în­săși. Weiniger crede că o femee n’ar fi putut scrie Les Confes­sions ale lui Rousseau, nici Fiul Servitoarei de August Strind­berg, „căci, urmează filozoful, din moment ce ar fi capabilă de aceasta, ar înceta de a mai fi fe­mee, şi ar deveni bărbat”. Şi cu toate acestea, înainte de moartea lui Weininger misoginul exista în Norvegia o femee care scria primele pagini ale unei o­­pere care va alcătui confesiunile femeii, nu ale unei singure femei ci ale unui sex întreg, cu accen­tul adevărului, fără exageraţiile lui Rousseau şi fără scrâşnirile din dinţi ale lui Strindberg. Şi chiar în acest fapt se află marea importanţă a operei lui Undset :­­ ea e pentru noi interpreta femeii,­­ femeea căreia zadarnic îi căutăm aspectul just în literatură şi via­­­ţă, şi a cărei viaţă sentimentală ne­ pare uneori atât de complexă şii altădată atât de goală : tot acest­ mecanism minunat al creaţiei ca­re poartă numele de femee devi-­­ne la Undset un fapt simplu, real comprehensibil, palpabil. In faţa puternicei personalităţi a autorului, bărbatul, în operă, ne apare o fiinţă slabă şi stângace. Nu mai e nici Don Juan, nici Siegfried, Tueur. E o fiinţă teri­bil de fadă, fără voinţă proprie, fără forţă. Cristian, în Vârsta fericită, este de o nouă gingăşie feminină. Uneori plânge. Aceste mângâieri au ceva infantin, ceva stângaci. Zadarnic ai căuta în bărbat, pe stăpânul legendar. Nu acţiuni ale vieţei sentimentale a­ mar e decât un Rene oarecare a­le femeii, inteligenţa şi chiar su­fletul. Zic chiar, pentru că se în­tâmplă adesea să se refuze fe­meii dreptul de a avea un suflet. Nefericitul filosof german, Ot­to Weininger, în cartea sa Ges­chlecht und Character, care res­piră o adâncă ură maladivă, a­­firmă că femeea nu trăeşte nici o viaţă spirituală. „Şi, zice el, fe­demasculinizat. E de o bunătate extrema, suportă cu surâs ange­lic nervositatea ,şi supărarea so­ţiei sale, gelozia ei justificată e înăbuşită de un fel de cinste dar nu ajunge nici­odată să înţeleagă micile capricii ale tovarăşei sale. E romanul Primăvară. Torkild seamănă straniu cu Christian. A­­mândoi se îndoesc de iubirea so­ţiilor lor. Amândoi întrupează pe omul care şi-a pus nădejdea într-o sin­gură femee, urmărit numai de ea şi nici o alta nu i-ar putea face viaţa fericită, ţint care în reali­tate îşi vede visul ratat, găseşte că iubirea soţului e prea uşoară, crede că-i descoperă o probă de in­fidelitate în fiecare gest. Un­ fel de cerşetor, acest om este o biată fiinţă care întinde mâna, aşteaptă neliniştit toamna, neavând nici forţă nici curaj pentru a lua. Frederik, din Madam Waager nu e decât o caricatură grosolană a tipului Christian­ Torkild, dar mult mai slab şi mult mai stân­gaci. Mare, puternic, robust, el primeşte loviturile soartei fără să se revolte, pleacă fruntea în piept şi tace. Bărbatul în care Undset a pus maximum de studiu şi de vreme, este Erland, din Kristin Lavrans­­datter. La el găsim nu numai a­­celeaşi trăsături de slăbiciune, ci şi o naivitate ireproşabilă, o incon­ştienţă de copil. Autoarea atribue lui Erland nu numai sentimente specific feminine, ca duioşie şi blândeţe, ci şi... amorul mater­­ nal Undiset n’are un stil, dar scrie în felul ei, are un gen aparte, care se înglobează în roman, fără să fie desăvârşit cuprins în sfera romanului. E greu să definim într’un sin­gur foileton puternica personali­tate a laureatei premiului Nobel pentru literatură. Dar pentru orientarea cititoru­lui inteligent, dăm mai jos un ca­talog al operei lui Sigrid Undset: „Kristin Lavransdatter”, Mar­­ihe Oulie” (1907), „L’Age”, „Heureux” (1908), „Jenny” (1911), „Pauvres Etres” (1912). ^Le Printemps” (1914), „L’Eclat ân Miroir enchanté” (1917), „Le? Vierges Sages (1918), „La Le­gende de Viga-Ljot et Vigdis” (1909), „La Légende du Roi Ar ÄKr et des Chevaliers de la Ta We Ronde” (1915), şi „La Lé gende de Saint-Haívard” (1920) Aceasta pentru că opera mare­ romanciere norvegiene este cu desăvârşire necunoscută la noi. Dr. I. Kihalom, STRADA BELVEDERE Nr. 3 SIFILIS GENITO-VEHNA?8£ şi Insuficienţa sexuală Diathermie Elactr©terapie Diete fi­lratroscopia Opera lui Sigrid Undset este istoria evoluţiei unui suflet u­­man, de la slaba şi şovăelnica Mar­the Ouk­e până la viguroasa şi plina de sănătate Christine La­­vransdatter. Trecând peste nuan­­ţele totdeauna altele, descoperi un suflet cald sentimental, câte­odată romantic, dar de o sincerita­te violentă, privind viaţa cu un ochiu realist şi brutal şi înclinând în tot momentul către idealism feminin cald şi vibrant. Această femee nu face decât contradic­ţii. Numai în Christine Lavrans­­datter facem cunoştinţă cu făp­tura purificată prin suferinţă, cu aceea care a luptat în viaţă, pen­tru ca în sfârşit să ajungă odată la o credinţă finală, cu forţă mo­rală şi cu o îngăduinţă fără limi­te faţă de păcatele semenilor săi. Femeea apare în toată splendoa­rea sa morală şi fizică, •— femee supranaturală de forţe — Cristi­­ne Lafransddatter sintetizează o perfectă frumuseţe spirituală, o armonie absolută între credinţa sa vibrantă şi corpul său tare şi sănătos. Undset este primul scriitor ca­re şi-a consacrat viaţa exclusiv studiului femeii. Neîndoios că au fost şi mai sunt încă scriitori cari să-şi consacre femeilor pa­gini de o mişcătoare frumuseţe, de o reală măreţie sufletească, de o fină psichologie, dar femeea pen­tru aceşti scriitori nu e decât un obiect de studiu. Nimic asemănă-studiază un obiect cu curiozita­tea trecătorului sau a amatorului ea se îndeletniceşte chiar la vivi­­secţiunea propriei sale persoane pentru a răspunde unei secrete nelinişti care o frământă, pentru a descoperi cauza acestei trude invizibile. Au fost disecate multiplele re R. D. Oamenî şi fapte Greşelile ale tipar In paginile unui ziar a izbucnit a­­nul trecut ca o veche si chinuitoare rancună, revolta exagerată a unui scriitor împotriva lucrătorului linoti­­pist care-i masacra, cu inoportune puncte de­ literă neagră, ţesătura fină a gândirei. Dacă­­ atitudinea era originală ei revolta simpatică in acalmia acestei stupide crize de evenimente, ea nu era tot atât de îndreptăţită la unele violenţe verbale prea subiective. Gre. Sala de tipar era ceva definitiv intrat in tradiţia cărţii noastre si „Erata” se integrase intre paginile cărţii, ca un paianjen al răiei, sau ca fibra in­comodă a cancerului. De multă vreme nimeni nu mai adăugase un cuvânt plângerilor pe cari odinioară. Vlahu­­ţă te făcea împotriva culegătorului, care sărea cuvinte din text, nu tinea seamă de virgulă şi de trăsura de u­­nire, uita să lase spatii intre cuvinte, corectând în schimb, cu de la el pri­cepere textul autorului, când culegea .,de a.şi fi rege” in loc de „de-aş fi rege”. Cine a avut vreodată de corectat vre­ o informaţie, şi-a dat seama de încordarea pe care o cere aceasta a­­nonimă şi umilă funcţie de corector. Şi-a dat seama de greutatea cu care se ţine blocul inamic al gândirei în­cătuşat in rânduri mici de plomba­­gină, până la definitiva imprimare, şi mai ales a simţit intens emoţia răs­punderii profesionale. Ia gândul că in Stufărişul concret al gândului turnat în plumb s’a putut furişa o lSteră, ca un intrus menit să dizolve întreagă închegarea şi să facă să scârtie din încheietură întregul eselaj. Altă dată, pe vremea revoltei lui Vlahuţă, când culegătorul ciugulea cu degetele negre fiecare literă pen­tru imprimat, si când tipărea se făcea in acele precise dar lentissime maşini plane, posibilităţile de corectură în­că erau mai multe. Stereotipia de astăzi a pecetluit -o"Asala definitiv nimic nu se mai poate îndrepta până la judecata vii­toare. Cel care a trâmbiţat alarma, filo­sof ş­i poet pentru care avem ceai mai necondiţionată consideraţie ştia de toate acestea. Dacă s’ar fi oprit vre-odată deasu­pra furnicarului alb al şpaltului, da­­ca ar fi ascultat zornăitul lynotipului f dacă a­r fi privit fuga fantastică a degetelor lucrătorului ne claviatura n?f?,15e8, ar fi înţeles cât de mult po­sibila sau chiar neapărată este gre­șeala. Dacă ar fi corectat vreo foită mea umedă — purgatoriu in care tex­tul își leapădă ciulinii înainte de în­trarea in pagină — ar fi văzut cât de ușor e sa nu observi că în loc de „e­­rotica ti s’a cules „exotică” sau in loc de „poză ’ „pază”, in loc de „re­confortant , „neconformat”, in loc de „gar­d , „grad”, în loc de „sodă”, „so­ba , un loc de „inanim”, „inamic”, in loc de „creştin”, „cretin” sau in­vers, pentru fiecare din aceste nu­miri. Ar fi făcut şi o constatare de un ordin mai general, extrem de intere­santa aceea că cel mai prost corec­­tor al textului, e chiar autorul lui. Discuţia insă n’a avut răsunet. A­­,? .de * a *gît un răspuns în paginile altui ziar, şi acela încă nu destul de obiectiv. Avea însă acest răspuns un substrat sufletesc mult mai uman. Era sfrijit­ul­­ceHi care zilnic se strădueşte sa supună maşina voinţei lui. Era un geamăt neputincios, de om obosit, poate îmbătrânit chiar, de ca­priciile stranii ale maşinei care arun­­că pe capul sau aprobriul cugetăto­rului. De atunci n’a mai răspuns nimeni... S ar putea interpreta această indi­ferentă ca o omenească înţelegere a stării de fapt. Nu ne grăbim să antici­păm. ’ Cum însă comilfilful Vulneazu' I­n­tent, pentru aplanarea lui se naşte următoarea dilemă : sau Inpuls căm îa stâlpul Infamiei ne lucrătorul lynoti­­pist şi atunci vom simţi nevoia unui aparat de imprimare fonetică aşa cum cerea deunăzi un fiu Ironist german, sau obligăm intelectualitatea să în­veţe caligrafia şi atunci... La „Cărăbuş” se repetă zilnic „Nostimă şi cu picăţele”, a cărei premieră va avea loc în curând. D-nii I. Pizone, P. Codruţ, Dan Demetrescu, I. Şerbănescu, d-nele Nataliţa Pavelescu, Lizica Petre­­scu, Violeta Ionescu, interpretea­ză principalele roluri. Fireşte, d. Tănase, cu creaţiu­nile d-sale irezistibile, va ţine fruntea afişului. Celebrul violonist Henri Mar­­teau a fost numit profesor de vioară la Conservatorul din Leip­ Ho. 49 In ziua deschidere! adică 2 August se vor vinde toate mărfurile la preţul costului. Prima premieră a Teatrului Na­ţional va fi „Judith şi Holofern” de Hebel. _____ Cunoscuta dansatoare Guya Mo­gel, care a obţinut succese răsu­nătoare în revistele jucate în ul­timul timp la Paris,­va apărea la începutul stagiunii viitoare în opereta „Fetiţa în Pesta”, la Koe­nigstheater, în Budapest? La Stuttgart se deschide un nou teatru de dramă. CREPE de CHINE de MATASE PURA PRIMA CALITATE'’ în toate culorile găsiţi la magazinul „CIIRMEN SYLVA“ Lipscani 80 Direcţiunea Teatrului Lieblich (Jignitza), care deşi cu mari sacri­ficii a angajat pentru stagiunea de vară trupa israelită de operete din Lodz, a decis ca preţurile lo­curilor să fie accesibile tuturor. Premiera va avea loc la începu­tul saptămânei viitoare cu „O nuntă la ţară” operetă costumată în 3 acte de M. Schor. " Bâmblîtă ,24 iulie a avut­ loc, la Techir-Ghiol-Movilă, art. bal dat de Soc. Materna, sub patro­najul M. S. Reginei. Balul a fost cel mai reuşit în­­ sezonul acesta. A. S. R. Princi­­­ipele Nicolae l-a onorat cu prezen­ţa Sa. Un public numeros şi select a contribuit la reuşita seratei. A fost concurs de dans şi premii de­­ frumuseţe.­­ Premiul de frumuseţe a fost de­cernat d-rei Naduska Okislici de Kozarine.­­ Luni, 2 August încep la Tea - [trul Naţional repetiţiile în vede­rea viitoarei stagiuni. Deschiderea stagiunei Teatru­­­lui Naţional din­ Bucureşti a fost definitiv fixată­ pentru seara de 28 August curent. La Karlsruhe a murit în urma unei operaţii de apendicită, Fer­dinand Wagner,—unul din cei mai capabili şi mai «P«-®d­aţi di­­rijori contimporani, — în vârstă de numai 27 de ani! La Roland-Bühne din Viena se reprezintă pentru a 25-a oară, oi­ciul dramatic „Café Electric, ca­ varul unei decăzute”, „Treanca-Fleanca, mere acte'*, revistă în 2 acte şi un prolog de Ion Pribeagu se reprezintă la Tea­trul Nou pentru a 65-a oară, fără ca reţetele să fie slăbite. Se dă ca sigură, la Începutul săptămânei viitoare, premiera „Vânt şi Fum”, revistă în 2, acte de Jul. INfOt Mill UNI zig. r Imiilie Hulii Roger & Ca Se Lipscani 49 Tel. 71/47 Anunță onorata sa Cli­entelă că la 2 August se va muta alături la ''"Magazinul""............. „A LA SAMARITAINE” Str. Lipscani 30, București care vinde cel mai eftin din toată tara A pus în vânzare. Crepuril® Imprimate și toate articolele de vară cu o reducere de 40 și 50 la sută din cauza sezonului înaintat EN­ GROS EN DETAIL Magazinul Vilegiatura de vara BUŞTENI Ca în fiecare an, staţiunea noastră este vizitată de numeroşi vilegiatu­­rişti cari vin să-şi petreacă vara în răcoarea­ binefăcătoare de la poalele munţilor. Distracţiile nu lipsescc, ti­neretul dansează la Cazinou în su­netul îndrăcit al jazz-bandlului­­de sub conducerea maestrului Spirache. Printre persoanele sosite în locali­tate notez : d. Jean Th. Florescu, fost m­iniatiru;­­familia d-lui Manoilescu, subsecretar la finanţe; familia Arţă­­reanu, senator, Bucureşti; familia Oprescu, Buc.; fam. Dinischiotu, Buc. familia Chirculescu, Bucureşti; d-Uiţ şi d. Bernard Galanter, cerealist, Bu­cureşti; doctor Levy cu d-na Buc.; d. Paşcanu, Bucureşti; d-rele Henriet­te şi Tincuţa Galanter; doctor Cornel Tancu cu d-na, Bucureşti; d-na şi d. W. Blumensfeld, industriaş, Buc.; d. Mihail Artăreanu cu d-na; familia Săvulescu; familia doctor Mihalovici, Bucureşti; doctor Vineş, Bucureşti; dr. Aurian cu d-na, Bucureşti; d-na avocat Theofil Mihalovici, Bucureşti; d­-ra Dumitriu; d. avocat Gaster cu l-na, Bucureşti; familia Walter, Bu­cureşti; Popescu, inginer, Ploeşti; d-na Emil Iancu, Bucureşti; familia Jose­ Fermo, industriaş, Bucureşti; l-soarele Wisner, Bucureşti; d. S. Mircea; d-na şi d. Schildhausen, fam. regal, petrolist, Bucureşti; d-na Gisel­­e Elias, Bucureşti; d. Goldstein, ca­­det, Banca Blank, Bucureşti; d-na Simon, Buc.; familia Manascu; d-na Charlotte Walter; d. Bercovitz, Banca Nerealiştilor, Bucureşti; familia Sta­­ropol, comerciant, Bucureşti; familia Dinu, comerciant, Bucureşti; familia S­fetea, etc. etc. TECHIRGHIOL-SAT Noui vizitatori : Poliţai Mintiei Do­­ohoi; Ion Theodorescu, a­dmmnistra­­­r financiar. Constanţa; I. Păunescu,­rofesor,­ d-na dr­ .Gross, Stefan Vol­­escu, ing. Dolj; Mami Staiculescu, ro­hova; d-na dentist Rosenfeld; Zi­­u’ca, poliţai, Giurgiu’ Popescu, admi­­strator financiar. Brăila; familia ■. Radovîci, consilier de Curte, Bo­căni; Inspector Bărzescu de la sign­­anţa generală; colonel V. Nica, Carn­al; proesor Traian Săvulescu. L. L. Iasolă, profesor. Botoşani; preot G­­reţu, Iaşi; Zaharianu Teofil, ziarist p­reot M. Popescu şi preot N. Geor-Macovei Vasile student, Galaţi; d. Popescu, administrator financiar, si­ghişoara; protopop FI. Tonescu, Te­leorman; I. Vicol, profesor, Tg.-Mu­­reş; Georgescu N, profesor, Tg.-Mureş Alex. Epan, profesor, Roman; familia Tădi, Cernăuţi; d-na Litvovita, stu-­dentă, Cernăuţi; familia Perftz, Cer­năuţi; G. Madgearu, profesor, Buc.; d-ra Jenak, studentă, Iaşi; d-na Efti­­mescu, Focşani­; Andrei Popescu, ins-­­pector din Chişinău; maior Mihăiles­­cu, Buc.; familia Samovici, Ploeşti; Eleonora Ionescu, profesoară, Vaslui; colonel I. Rădulescu-Olt. ; Dragoş Bumbac, avocat, Suceava; Ana Mo­­neaş, institutoare Iaşi; Petru Gheno­­vici, Braşov; Ion Moldovanu, ing. Bra­şov; M. Theodorescu, administrator financiar, Constanţa; I. Iosef, avocat, Bucureşti; Isidor Teiler, Cernăuţi ; Andrei Vasiliu, profesor, Fulga, in­dustriaş Buzău. Consilier de Curte Brumă, Cernăuţi; Ioan Roth, Burdujeni; Ştefan Popes­cu, R.­Vâlcea; Const. Albu, profesor, Piteşti; Vintilă Manoilescu,­ profesor universitar, Morgenstein director de bancă, Iaşi; Ilie Tuli, Ciucă Bercovici avocat, Iosef Grunberg, C. Faivelovici Iaşi; Adelberg student, Piteşti; Gavril Swald, R.­Sărat; I. Weitenstein, R.­­Sărat, Ion Popescu, Hachiţi, etc. etc. SERBARE Coloniile din Tg.-Mureş, Galaţi au dat o frumoasă serbare şcolară pen­tru mărirea fondului. Corul condus de d. profesor I. Vicol din Tg.-Mureş, a fost la înălţime. Au urmat diverse recitări de către elevii Părtaşcu Galaţi, Steriu Galaţi, precum şi diverse cântece din chitară executate de elevul E. Vasilescu din Tg.-Mureş. Apoi a recitat elevul Gri­­goraş poezia „Tehirghiolul’’ a d-lui profesor I. Vicol mult aplaudată. Deasemenea a cântat admirabil câ­teva arii d. profesor N. Georgescu. Artiştii de la şoc. „Scena au dat bine­voitoril lor concurs. Au reprezentat piesa „Piatra din casă” a lui Alexandri. A urmat dans până la­­ dimineaţa. Rezultatul mo­ral şi material a fost mulţumitor. Ser­barea a fost condusă de d. profesor Buzdugan, Galaţi şi d. profesor Sat Mari tot din Galaţi. CAMPINA’ Dintre nouii vizitatori citez pi d-ra Lucia Georgeta, Iulia Minei Suter Ion Sandu, Dan Botojescu familia Al. Ştefănescu, d-na C Nedelcu, Ilie Mailova, d-na Foţi­ade, d-na căpitan Manoliu, I. Me­rinciu, familia Elena N. Tonea, Elena Ionescu, Ionel Macovei, d na Creţu din Bucureşti, d-na Vi­tal Roman din Bucovina, d-na lo­cotenentă Niţă din Ismail, d-na Li­ca Româncianu din Galaţi, fami­lia Goldstein din Buzău, d-na colonel Beloiu din Bacău, d-n Cristodulo din Calafat, d-na Zo Ionescu din Focşani, d. Ioana Pa­şa din Nicoreşti, familia ing. Ştefănescu, George Bănică, Bă ■ laşa Minculescu, d-na Stefănesici Elena, Florica Hilberger, Fidia Popescu, d-ra Elena Ionescu, C Dumitrescu, d. Dima, fam. Gra­ur, P. Ionescu şi familia Paşci Stelian Avramescu din Ploeşti, Emil Krai, d-na Elena Boţea din Moreni, Gh. Oprescu, d-na Ecate­rina Stănescu şi Emilia Boldu­reanu din Floreşti, protoereul O­priş din Breaza, d-na Loti Mizea­nu, Sofia Braunştein, Eufrosim Drăgănescu, familia Dănăilă, fa­milia Vrăbiescu, Busti Zuseti Gh. Nau, Vasili Ceptureanu, Gh Ştefănescu, d-na St. Farcaş, I Rădulescu, Aspasia Dimulescu Vasili Floroiu, Petre Niculescu D-na Robert A. Reinek, familia Krill, Blaska I. R. Ţiţei Lază Schwartzmann, familia Lăzărici Vlădescu, Jean Mateaş Ion Şovă­ilă, familia Ulmeanu, Corneliu Popescu, Gh. Nişescu, Dumitri Maulică şi d-nii Tănase Cristo­cea şi Vasile Stamate. DUMINICA 1 AUGUST 1926 O piesă marocană la Paris La Teatrul Madelaine din Paris a obţinut un deosebit succes piesa auto-­­rului marocan Si Kaddur Ben Ghabil „Viclenie bărbătească”. Eroina, frumoasa Molica dovedeşti, că femeile sunt mai, viclene decât bărbaţii şi convinge pe mândrul Sile Eddin, care dispătueşte femeile, să ia in căsătorie pe fiica cocoşată a Ro­diului. In cele din urmă ea îl scapă din căsătoria aceasta nedemnă pen­tru a se căsători ea însăşi cu Sita Eddin, care mărturiseşte că femeile sunt mai viclene decât bărbaţii. Cea mai interesantă parte a spec­tacolului este montarea. Aplauzele au fost entuziaste, în primul rând ședea Sultanul Marocului își făcea vânt cu evantaiul. Parisul e azi prea cald, chiar pentru Marocani. Anecdote Orgoliu de rasă Doi învăţaţi un Italian şi un Evreu prieteni şi colegi, discută între ei şi savantul italian zice colegului : — Strămoşii tăi, scumpul meu A­­vram au făcut minunăţii, desigur, dar ştii tu ce s’a găsit prin recentei« săpături în jurul Romei 7 — Nu. — Sârmă de fier — Ei şi 7 ■— Asta înseamnă că strămoşii noş­tri Romanii, cunoşteau telegrafia. Savantul evreu, după câteva mo­mente se reculege : —■ Dar tu ştii ce s’a găsit cu ocazia recentelor săpături dela Ierusalim ? — Nu, ce 7­­— Nu s’a găsit nimic!­­Ei şi ? — Asta înseamnă că strămoşii mei cunoşteau telegrafia fără fir

Next