Rampa, decembrie 1926 (Anul 11, nr. 2730-2756)

1926-12-01 / nr. 2730

r Ars?UL XI Nes 2730 REDACTIA, AD­­SJ NI S TRftT ATEL SERELE GRAFICE 8 STRADA SARINDAR No. 1 TELEFON 1/5» Fub’fcttaiiBB conceaionatS exclus!* Societăţii Anonime Rudolf Mossa Bulevardul Academiei, 4. OseeluHle se prime»» la toate agenfffia de publicitate şi te administraţia z£aru ui. 9­ mais nuni^eioosy v -jquiQQ ’[qig; m ^ Director : M. PAUST MOSIA Prim 8?®«§a«t©r: SCA56LAT PRO­DA d doi societari la Teatrul Naţional? Credeţi în viaţa eternă? de SCURLAT FRODA Am aplaudat pe d. Al. Hodoş, noul rectorul rămâne personal răspunzător, director a! Teatrului Naţional, pent­ru bravura manifestată cu ocazia încă­­drărilor prevăzuta de budget si de noua lege a teatrelor. Am aplaudat a­­cest strălucit început de reintrare în tessalftat* si actul de sqrte a avut unani­ma aprobare a tuturor celor ce nu vo­­iau să vadă prăbusîndu-se prima noastră Instituţie teatrală. Dar asa cum am ridicat cei dintâi cuvântul pentru a semnala errcv» criză dela National si am cerut aplicarea legii, sie ridicăm astăzi pentru « sem­nala o ilegalitate» care se încearcă și cste odată îaîăp'ultă, ar însemna pen­tru d. AI.­­A. rlodos o umbră arunca* ta Pe un întreg program. Vom spune cuvântul nostru întreg, aș a ceai am obișnuit întotdeauna. Iată d© ce e vorba : IX AL A. Rodos, stie ca si noi, ca se pune la cale aducerea unei artiste de la Cluj — e vorba de d-na Jeana Po­­povici — ca societară la Teatrul Na­tional din Bucureşti. Or, acest lucru nu trebuie sa se întâmple» Când atâtea elemente cari au plut­it Naţionalului ani de zile n’au putut f’i încadrate, când atitîa socie­tari au fost pensionaţi, când şî alte sacrificări sunt iminente, a aduc© o artrită dela Cluj ca societară, înseam­­nă a nesocoti munca statornică a atâ­tor elemente, Jertfa de fiecare zi a ... ce fora, cari s’au străduit pe scena Naţionalului. Dar chiar, dacă aceste considerente sutime­ntale n’ar avea greutate în faţa unei „raţiuni superioare de stat” (?!), care ar pretinde acest gest dacă nu putem admite ca d. Al. Hodoş, care a venit să aplice legea, să o calce atât de grav. Nu cunosc p? d-na Jeana Popovicî. Aram văzut-o jucând niciodată, deci Argumentarea mea nu priveze călită. W® d-tale artistice» cari pot fi ex­cepţionale, ci aplicarea sî respectai le­­gii, pe care-l cerem integral si fără excepţii Intriadevăr, noua lege a teatrelor pre­cizează că nu se poate face aici o numire si nici un angajament decât la sfârşitul anului budgetar, adică la 31 Decembrie, altfel conform art 33, di­­rectorial­. Dar chiar dacă d. Al. Rodos ar voi să poarte răspunderea civilă a dav. «efor cauza1® 'Naţionalului, un alt articol, 25, spune categoric : „nici un artist nu poate fi societar fără să fî făcut un stagiu de ce! puţin sas© ani IN SERVICIUL TEATRULUI NAŢIO­­NAL si fără să fi avut în acest răs­timp cel puţin două premii de crea­ţie !” uOri, d-na Jeana Popovîci nici n’a făcut parte din corpul artiştilor de la National. 51 chiar dacă am admite că actuala direcţie ar voi s’o angajeze prin contract, încă n’o poate înca­dra. Legea e categorică sî d-na Ma- Woara Voiculescu, fostă societară a Naţionalului a rămas şi azi in afară de cadre, fiind numai angajată deoa­rece legea se opune. Or. mar© o fi d-na Jeana Popovici, dar pentru viata airtss­îeâ a tării, d-ng Voiculescu » fost cineva si iota?' după noua lege d-sa n’ar nutaa fi în­cadrată decât ca stagiară de clasa întâia. Acelaș lucru s’a întâmplat si cu d-na Sorana Țopa — secratară de întâîs la lași, azi numai stagiară la București. De ce atunci să se calce legea creindu-se un „caz exceptional” ? Ne gândim la strălucitul debut de direc­tor al d-lul Al. Hodoș sî ne întrebăm ce suport moral va mai avea intram, sigenta d-sa!e unanim aplaudată, în­cadrările făcute cu atâtea dureroase sacrificii pensionările societarilor ca si viitoarea sa activitate artistică si administrativă ? Ce va rămâne din toata această rodnică energie când un singur act ca acesta poate intra o întreagă­­activitate in plină desfăşu­rare ? D. A. A. Rodos să se gândească bine. A Început prea frumos ca să se împiedice. De pretenţia aceleaşi actriţe de a­­ se­dia un debut, înainte de a îi an­gajată in teatru, nu mai vorbim, în­trucât ni se pare o simplă glumă a U­­nui necunoscător al legii teatrelor. Or, suntem convinşi, că până la sfârşit, d. Al. Hodoş nu va lăsa să s­­e surpe autoritatea şi prestigiul dobân­dit întro atât de scurtă activitate de­ Aitorii dramatici italieni şi fascismul p­utu publicat, deunăzi, o corespon­dentă din Zurich, asupra ultimei mari premiere a lui Pirandello. Cu a­cest prilej, _ corespondentul nostru ne­­re­lata­ţi_ o ^declaraţie a marelui autor dramatic italian, asupra hotărîrîi sale nestrămutate de a mu-şi mai juca nici o mesă la Italia. Nu prea cunoaştem precis motivele,­­care au determinat pe Pirandello să se supere pe frumoasa lui patrie . Faptul eă nici ziarele italiene, — ca, de pildă, oficiosul fascist „Popolo il’Ital­ia”, — nu riscă nici o explicaţie a atitudinii lui Pirandello faţă de ţara lui, ci se mulţumeşte s’o înregistreze, fiu regretele de rigoare, ne impune cre­dinţa că Pirandello a luat această fcotărire. Împins de nemulţumiri poli­tice, se ştie, da altfel, că frământările îjuasi-revoluţionare, prin care trece regatul italian, astăzi, au determinat texilul• voluntar sau forțat ,aii multor inteletuali de seamă ai peninsulei. Luigi PirapdleHo­du, ar £i primul din­tre autorii dramatici, care ar avea de Suferit de’ne urma regimului fascist. In adevăr, Serp, Benelli,­ marele­ poet­­dramatic, autor al unor minunate tra­gedii în versuri ca „Arzigogolo” sau „La Cena­ delle beffe”, —­ aceasta din urmă reprezintată și la noi, sub titlul „Beffa”. — a luat de la început atiu­­dine pro­tivnică fascismului, a pornit, după asasinarea lui Matteotti, mişca­rea an­ifascistă a grupării „Italia Li­beră” şi până la urmă, a trebuit să se refugieze în Franţa. Roberto Brocco, autorul atâtor de­licioase comedii, dintre care multe n’au jucat si la noi, a fost dem­bat îtr Parlamentul italian, până acum doua săptămâni, când i s’a retras mandatul, fiindcă făcea parte din­ asa zisa „o­­pozitie aventiniană”. Este curios însă, pe de altă parte, Bă fată de scriitorii, care se arată sim­patizanti ai fascismului. Mussolini, a­­rată o bunăvoinţă şi o solicitudine, pe care, de câteva ori până acum, am avut prilejul s’o relevăm cu elogii, în coloanele ziarului nostru.. Cum a refuzat Shaw premiul lehel Presa suedeză $1 sgestoiS scriitorului­­?sand©* Bernard Shaw a adresat o telegra­mă, în ziua de ’20 Noembrie, minis­­trului Suediei1 la Londra pentru a o transmite Academiei reptile din­ Stok­­tiolin­. Prin această teîogram­â, Shaw reu’tit stima premiului Nobel de lite­ratură, care i-a fost atribuită. Genialul umorist mulţumeşte Aca­demiei regale pentru onoarea ce se face persoanei sale şi patrii sale Is­landa. „Dar, spune el, cititorii şi auditorii mei îmi aduc mai multe parale decât îmi trebue pentru nevoile mele, iar în ce priveşte gloria mea, ea este de acum prea mare, ceea ce e dăunător sănătăţei mele spirituală. In aceste condiţiuni, acest premiu seamănă cu o barcă de sclavie aruncată unul nau­fragiat care a atins deja ţărmul“. „Pentru cazul când nu există in­ ­ „Gioconda“ dela Louvre... nu e „Gioconda“! Parlpefl! de roman senzaţional în «irsel cercetării autenticităţii celebrului tafeioas Cum a fos furaţi si mm săsftâ „^Seconda“ Descoperirile liaristsl­l Ilmamei isirelor ARESTAREA LUI PERRUGÎA Parisul nu duce lipsă ele aia-’ Francisc I a! Franţei, cu 12.000 Ceri senzaţionale! Abia s’a obici­,IlTre’,ceeace Pentru TMinile de m­it cu scandalul Garibaldi şi iată,atunci’ reprezintă o sumă uriaşa. 3 I un _ T 1 „I j _ 1 w 1 „ I a o nouă chestie care agită presa șij Tatdoui a stat, neturburat, in publicul­ „Gioconda”, frumoasa icena de onoare a muzeului Lou ..Gioconda”, celebrul întreaga, lume civilizată îşi uni străduinţele, pentru găsirea capodoperei furate, dar totul fu zadarnic. Despre „Gioconda” nu „vxmuuuua , ochcuiux tablou aliere, mulţi ani de zile, până în ................................... Iui Leonardo da Vinci, care se a­­seara ele Luni, 21 August 1911, «ta“?1 auzimmm, pana ^peste doi flă în Muzeul Naţional al Louvre­: când gardianul Poupardin desco-; am’ a v­ecem ne „­o, can­ului, nu ar fi adevărata „Giocon-lperi în Salonul Pătrat, locul Gio- l ^ yagahcnd anume Vincenzo Per­ci numai o copie după origi- condei, gol!... dă' . malul, furat din Louvre, în 1911! ’ 1­rugia se prezintă unui negustor ,­­de antichităţi din Florenţa, Alfre Directorul muzeului lipsea din do­reri, şi-i oferi spre vânzare Paris. Poupardin comunică ştirea un tablou, pentru care cerea acestui furt senzațional d-lui Be- 500-000 franci. Geri înștiința po­nedite, care avertizează poliția, liția, care, sosind la fata locului, primul-ministru, — pe atunci Can­ cercetă pe Vincenzo Per­rugia și airtpIdfiI^^Cdele^p09niri1 T^noriHla^, — si pe faimosul subsecre­ i confiscă tabloul cu pricina: era sute de mii de gravam p popnU-^ ’j A^re­d. Du­jardin Beau-1 Gioconda!... r..12a^ mi ioane e cărți P°i a metz. Muzeul fu închis. Frontie» Se înțelege uşor ce senzație ilustrate, are ceva de roman sen-, , w _ A ^ ,, ... . y ,K A____• „ • „ National rele aspru păzite. Lumea întreaga scaun aceasta descoperire, care­­ Leonardo da Vinci l-a pictat la se emoţiona de această pierdere, egala în romantism, doar, împre 1 , î socotită drept ireparabila, deşi juranle dispariţiei, apogeul vieţii lui, luând de model. cop., excelente după Gioconda. Se găsiră, e drept, câţiva­­scep­pe inimoasa Mona Lisa, soţia lu|exista ÎQ jMuzeul Prado din Ma­­tici’care să afirme că „Gioconda” Francisco del Giocondo din Flo- |,, Mantilly, şi — exista, cel lui Perrugia nu ei „Gioconda” de renta. Tabloul, — pictat pe lemn, puţin până la revoluţie, — în mu­ la Louvre, că mici amănunte o­ de la Louvre nu e Gioconda ade vâ « a fost cumpărat de regele zeul Ermitage din Petrograd. * deosebesc­ că are un ton generalizat, dar noi știm unde se afla ISTORIA TABLOULUI De altfel, întreaga istorie a a­­cestui faimos tablou, reprodus în aBBasSăBBBgSSBaMgSBggHB mai gombra: că vopseaua roză, de­ Gioconda, adevărată, e la Paris, pe buze a dispărut; că un lac din într’un magazin de antichităţi din fundal este pictat cu o greşeală Place Vendome ! de perspectivă, pe care Leonardo! Reporterii şi apoi poliţia se pre­da Vinci n’ar fi pu­tut-o face, că cipită in Place Vendome, în sfârşit, o reparaţie a unei eră- ’eso 1a magazin, pături a tabloului era astfel făcu­tă la Gioconda dela Louvre, şi e altfel, la Gioconda lui Perrugia... Totuşi expertizele şi contra-ex­­pertizeta au conchis că tabloul gfi ,U,F a' ,t\ltIJtL1 sit la Florenţa este cel veritabil,­­ A^C°, t şi, la 4 Ianuarie 1914, Gioconda! T,A „ fu readusă, în triumf la Paris, şi ” e , instalată la locul ei de altă dată, îi răspunde ai căpătat această „Gioconda”, care e cea veritabilă, dela un domn Cognacq, şi am as­cuns-o, când am dat noi alarma ! De ce să nu mărturiseşti ? Nu am ce mărturisi, —­ răspun­de d. Ionas, — fiindcă nu e nimic adevărat! Dovadă : nu s’a găsit Gioconda în prăvălia mea ! nava­­răscolesc toate rafturile, cotrobăesc toate colţu­­rile, şi... nu găsesc nimic’ D. Ionas, — proprietarul maga­zinului, — susţine, de altfel, că nu a avut niciodată nici un fel de UN TABLOU BUCLUCAŞ. De Gioconda este însă legată o soartă foarte agitată, fiindcă, iată că după doisprezece ani, un ziar parizian, —­ „L’Oeuvre’’ — publi­că un senzaţional reportaj, în ca­re afirmă că Gioconda de la Lou­vre nu este cea veritabilă, nu este aceea furată în 1911 ! Experţii se năpustesc, iarăşi a­­supra tabloului, o teribilă polemi­că de presă isbucneşte, chestiu­nea pare să ajungă la un punct mort, când... o nouă lovitură de teatru!... Toate expertizele nu fac două­ parale,----afirmă „L’Oeuvre”, —­fiindcă nu numai că „Gioconda” ULTIMA LOVITURA Atunci s’a produs lovitura cea mare. Emmanuel Boucier, un ziarist de la ,,Oeuvre”, se intro­duce pe furiş, în timpul prânzu­lui, în prăvălia lui Ionas, şi,după­ o cercetare plină de peripeţii, a­­mintind povestirile lui Edgar Poe, descoperă „Gioconda” verita­bilă, aruncată într’o butie ve­re, în mijlocul unor obiecte scoase din uz, fără nici o importanţă ! Este evident că poliţia n’a gă­sit-o, tocmai fiindcă era într’o ascunzătoare... atât de puţin as­cunsă, în aparenţă ! Emmanuel Boucier afirmă că „Gioconda” d-lui Ionas are tonul limpede al pânzei originale, are culoare roză pe buze, are micul lac pictat fără nici o greşeală de perspectivă, şi crăpăturile, repa­rate întocmai cum erau reparate şi cele din pânza, furata în 1911 de la Louvre ! Deci „Gioconda” d-lui Ionas este „Gioconda” veritabilă !..# Romanul acesta detectiv a a­­juns deocamdată aci. Vom ține în curent pe cititor cu episoadele pa­sionante, care, negreşit, se vor mai produce ! ■BWiniiT TM­ R. o­as*!@resaratii anchetă la Paris Credeţi în viaţa viitoare ? Ce deve­nim după moarte ? Acesta este su­biectul anchetei întreprinse de un ziar francez. Iată părerea câtorva personalităţi de ştiinţă, literatură şi artă, asupra acestei grave probleme. HENRI ROBERT de la Academia franceză „Cred în viaţa viitoare, atât cât este­­promisă de religia catolică. Ar fi foarte trist şi foarte nedrept să nu mai existe nimic după moarte. BLASCO IBANEZ „Nu cred în supravieţuire. Să tră­­eşti mereu... mereu ! Să trăeşti o e­­ternitate laolaltă cu persoanele ca să cred în supravieţuire. Nu-mi trebue decât o probă, o mică probă. Am privit cu plăcere în jurul meu, am interogat curios persoanele cari cred în supravieţuire. N’am a­­juns să descopăr decât dorinţa pe care o au, plăcerea pe care o simt, de a trăi cu o asemenea credinţă A­­ceasta nu constitue ,însă cea mai mică probă. Pe de­ altă parte îmi dau foarte bine seama de motivele care au determinat în cursul anilor mnele puteri publice de a impune prin forţa aceasta încredere în supravieţuire, care este un admirabil mijloc de a cultiva docilitatea oamenilor şi de a amâna pe lumea cealaltă scadenţa chestiunilor umane cele mai impor­tante. Religia deasemenea a pus mult terorism şi reprezentaţii teatrale fan­tastice în serviciul­­ acestei propa­gande. Deasemenea, înţeleg perfect că cea mai mare parte din contim-­ poranii mei cred în supravieţuire nu­mai pentru că alţii înaintea lor au crezut şi pentru că nu vor să treacă drept originali, presupunând că pot aceasta. Nici experienţa, nici judecata nu ne furnizează cel mai mic indiciu a­­supra posibiliaţii supravieţuirii. în­ţeleg ca cei cari afirmă dispreţuesc judecata şi posedă mijloace de in- Ivestigaţii superioare necunoscutului. Aştept de la ei să-mi dovedească în mod rezonabil, absurditatea judecăţii.­­DOCTORUL CHARCOT Da, cred in supravieţuire, pentru că mi-ar fi neplăcut să ştiu că ar putea fi altfel. FRANCIS JAMME5 1 Cred în viaţa eternă pentru că cred în Aid ferm tot ceea ce crede şi în­vaţă Sfânta Biserică catolică, apos­tolica şi romană, cari te-ai supărat pe pământ... Ce ne­norocire ! Este ca şi cum în timpul existenţei noastre am fost condamnaţi un an să nu dormim, suferind şi prezenţa persoanelor ce ne sunt antipatice. Prefer somnul fără vise, neantul morţii. De altfel supravieţuirea nu mă preocupă dacă exista, o vom­ vedea : singură moartea e un lucru cert, în orice caz mai cert decât supravie­ţuirea. CECILE SOREL, CONTESA DE SEGUR­ ­ continuand & trăim’Th­­riff' nimic nu moare. HENRY BORDEAU Cred in supravieţuire pentru că­­ cred în Simbolul Apostolilor, reînvie-­ rea cărnii şi viaţa eternă.­­ Setea mea de viaţă e atât de mare, că nu mă mulţumesc cu cea pămân-­­ tească . HENRI BARBUSSE Vă afirm umil : nu cred în supra­vieţuire. N’am crezut niciodată. De­strucţiuni pentru întrebuinţarea sa- 3 curând mi-am făcut un examen de mei refuzate de Shaw, care se ridică conştiinţă, dar nu mă pot determina­­ la 6500 livre Sterlinge, scriitorul pro­pune să se organizeze la Londra un birou pentru traducerea şi publicarea în englezeşte a marilor lucrări din literatura suedeză. , Academia regală suedeză n’a fost tocmai plăcut impresionată de atitu­dinea lui Bernard Shaw, care a refu­zat cu o mână și a primit cu alta pre­miul Nobel. „Vom cu­noașta din ce în ce mai bine pe acest irlandez sarcastic și i­­ronic care simte o plăcere diabolică de a­ plictisi și batjocori pe cei cari îl a­­plaudă”, -- spun, nemulţumiţi, ziariş­tii suedezi. Sunt convinsă Blak­o Ibanez ■CC#£íii. timarul han M..C.I este un feroce meloman. Deşi ocupaţiile lui publi­cistice îl răpesc foarte mult timp, nu fapă să-i scape nici o clipă liberă, pentru a asculta, patină muzică, ori uttda şi cu orice preţ.?... Aşa, de pildă, zilele trecute s'a ţi­nut de un impozant cortegiu funebru, care a scos, de altfel, pe toţi bucu­­reştenii pe străzi. Intorcându-se la birou, povesteşte camarazilor lui. Cum era înmormântarea. — Era şi muzică ? întreabă Unul. — îşi încă ce muzică ! replică me­­lom­anul nostru. La drept vorbind, nici nu a fost o înmormântare cu muzică, ci mai mult un concert cu­­ înmormântare!... I Scena se petrece la Elysée, după f miezul nopţii Vh comisionar apare ] pragul uşei, priveşte dela o m­asă la I­alia, şi, în sfârşit, se duce şovăitor la­­ un domn, care mânca, singur în nişa din fund. — Dv. sunteţi d. N.A.cu ? — Da, — răspunse cunoscutul sport­­men­tmeureştean — ai adus: scrisoa­rea dela Club ? Dar de‘ ce nu ai venit mai repede. Am, lăsat, doar vorbă la garderobă, să te trimeată la mine. „Suntem toţi reîncarnări mai mult cum Vei veni... ori mai puţin evoluate, prin existei*-j.’ _ Da, dar domnişoara dela garde­­ţele noastre anterioare. Să perfectio­, n’a avut. vreme să-mi arate ’ tutil­ că e umil eu nemi* ros şi cu­ o m­utrCl tâmpită /“ $t sunt mai mulți aşa, năm sufletele cari ne SBaLjB.. unâ&mStaWl Mi-a. ***& numai; Vezi ’dtÂtStSr cdntmaf“'“ 4,1 , - -ni­. aici, în restaurant.. Talentatul St simpaticul pictor bu­­cureştean fî. are un delicios băieţaş, deştept şi desgheţat, cu un singur cu­sur însă: nu vrea să înveţe carte!... — Tăticuţe, de ce să mai învăţ ? Nu ştiu destule lucruri nu aşa... — Niciodată nu ştim destul, — îl predică, sentenţios, tatăl, — toată viaţa învăţăm... şi la urmă, vedem că nu ştim nimic !... — Ei vezi ? răspunde prompt şi lo­gic, băieţaşul. Munci de ce să mă mai duc, la şcoală­ ? -------«SRasitsaM—~— 03ragîa*R tradus de Chnezi J'ac­a de Paști” a lui Cara­­gînle a apărut în limba chineză, in traducerea profesorului uni­versitar din Peking, d. Kenn Wu, care a stat pe vremuri în Româ­nia. is­m ss sinucide ii ifsnitef Romancierul englez Allen Up­ward, autorul „Tragediei unei zile" s’a sinucis pentrucă n'a fost mulțumit de ultima sa lucrare. -------------o X o------------­ iP^'a­sta- • ■ ■■' M -A-Wl \v. MIERCURI 1 DECEMBRIE ABONAMENTELE Ui f AHA • • • • . i 4 i 200 'aî Șase lun! »«««««. i , 4 , 400 *’n an, , • ••••• ■ • V 4 • 700 „ ICI STRĂINĂTATE] • ••*«««■ «4 soo­i al Şas® 'uni «•••* «•« ««« 800 „ Un an *• • • 1 » • « 1 « t « 1600 0 Aponismsntela bo piataee înainte d­ tnoea lta t «au la ÎS «le *leeftr«l luni. trei lan' Trei luni pentru mare, reviste șî orîce crare grafică execută ireproșabil l­urorelli — str Sărindar 1 1 151 11 Artiştii noştri Societatea noastră oficiază cultul artistului-lăutar ■I I ■■muşin i iimUMii' ii —..........- Be vorbă ca D-l O® Han------------­ Un suflet elegiac, caprîsts de dorul realizărilor mari In eîmn a©r. în imen­sitatea spaţiului sufletul creiază nai forme. Sculptură lui se sprijină pe Integra,­rea la măreţia naturii* Monumental, arhitectonic, unitar. Are puterea să nu sacrifice unul detaliu întreaga fî.­sîonomîe dată de ma­gria frământată­­ și de sufletul luminat. Construe?te torturat simbol adânc. Frământare gotică limpezită de cla­­sicism teediteranîan. _ . Păstrează cultul deific de odinsoara in vremuri ,comercializate de groso­lănie »1 ’ nepricepere. Grotă larga s­i fara find păstrează sufletul acesta, pazindu-l de sgomo­­tele Urilor stricate de mâini neprice­pute. AMATORII DE ARTA Pietonii și sculptorul se lovesc de două mari piedici, care li se pun în preţuirea lor artistică. 1) Când expun din n­evoe de reali­zare artistică sunt la criteriul tutu­ror. In capul amatorului este, că sculptura pe care o cumpără tre­bue să fie o acţiune de bursă, la care să poată câştiga întotdeauna. Puţini sunt acei ce cumpără cu suflet pro­priu, indiferent, dacă reprezintă­­ sau nu o afacere sau o valoare. Nici un sentiment pentru artă. Expoziţia e un fel de bursă. Cumpărătorii plea­că de la ideia că nn. Grigorescu pe care îl puteai lua cu 100 lei, acum, face mii de lei. 2) Când primeşte o comandă scul­ptorul. pentru un monument eroic sau funerar, sentimentul curent de banalitate generală îi cere un mo­nument tip (soldatul, drapelul, vultu­rul) Dacă e vorba de un monument J ^ .. . . .. funerar i se pretinde o asemănare fo-/xa dublul rol de a fabrica profe­­tografică de panopticum. Asemănarea • sori de caligrafie și desen; și ptc­­cu defunctul e singurul criteriu. ^ | tori și sculptori. In aceste cazuri artistul este teio- | jsiu se poate spune că elevii pri­­rîzfit dp imî}6Cilitatosi celor, cfiri n e w«« ^ t_ dau comanda Tot idealul lui artistic |W«c o pregătire care să aiba la trebue să se supună, convenţionalis­­­mului pretins şi orice avânt este ză­­­­dărnicit. Concepţia artistică în care­­ personalitatea sculptorului ar putea să-şi aibă prilej de valorificare, tre­bue să se şteargă până la inexis­tenţă. Artistul trăeşte într’un fel de de­dublare. Idealul său fiind în veşnic conflict cu* publicul amator ■’ " w • DATORIILE MINISTERULUI­­ARTE­LOR Multe îndatoriri le văd eu în sar­cina Ministerului Artelor. N’avem pinacotecă, localuri, de expoziţii. Ce I folos că Ministerul cumpără anual tablouri pe care nu le mai vede ni­meni, căci sunt băgate în­­pivniţă­. Opera artiştilor rămâne ascunsă, artistul fiind tot un străin faţă de public. Singurul serviciu pe care îl face aşadar ministerul este cel mate­rial. Apoi ministerul ar avea îndatori­rea să legifereze dreptul de a putea face monumente publice. Nu trebue­­ lăsaţi toţi nepricepuţii să urîţească­­ pieţele publice cu tot felul de mon­struozităţi. Libertatea individuala ? Dreptul fiecăruia de a se desvolta încotro are sau crede că are înclina­­­ţi bine ? ! Dar, bine, primăria nu interzice de­­ atâtea ori facerea d­e pildă a unei ves­­pasiene lângă cutare clădire publică ? Prin urmare preocupările edilitare sunt şi ele estetice câteodată. Pentru un chioşc de ziare trebue autorizaţia, iar ca să faci un monument orişicum ai toată voia. E drept, nu mai puţin că domeniul public, nu poate fi apre­ciat decât subiectiv şi ar putea de naştere la abuzuri şi grave erori Mi­nisterul artelor ar putea totuşi, cred, soluţiona această importantă proble­mă pentru creaţia artistică. ŞCOALA DE BELLE-ARTE „Mă întrebi o chestiune foarte dificilă bază un scop artistic. Cu mijloa­cele de care dispune şi cu un corp profesoral adunat cum a dat Dumnezeu, fiind în el şi câţiva profesori cu merite şi care au mim îei dia Bucureşti. Am fost elevul, guluî artistic. Se preferă cultul ar*' d­ îtd Pacîurea. Pentru oficialita-! totului lăutar, — puţin sacâz p« ara , , * .1 cuş şi trage i baete cu sentiment, te Şcoala de bîlle-arte cu a fost Pentru un gest, virtuos se sacrifică niciodată o problemă. Şcoala e în toată, opera, tot spiritul , unitar, complecta rmină. Funcţionează toată tara pleacâ din țară, oameni, după un regulament, care-i fixea­ fără pregătire in cariera artistică, cit real, Şcoala de belle-arte dă rezultate pe care le putem consta­ta în expoziţiile de artă, unde pic­torii şi sculptorii cu însuşiri mari expun fără pregătiri elementare. Searbădul convenţionalism este sin­gura învăţătură a şcoalei de belle-arte. CULTUL ARTISTULUI LAUTAR . „Actualmente acolo se oficiază Eu sunt diplomat al şcoa cultul lenei şi al ignorărei meşteşii­descurajaţi, deplasaţi în societate. Majoritatea absolvenţilor se vor fenu­gia în profesia de maestru de desen, pe care şi-o aleg fără pregătire. Cei­lalţi cărora le-a mai rămas puţin en­­tusiazm, se vor duce într’un atelier, unde vor munci din greu, vor învăţa lucruri elementare ale învăţăturii meşteşugului, care nu le-au predat în şcoală. Problema şcoalei de b. a. este aproape problema artei la noi şi­ în aceasta direcţie totul trebue ra un făcut. ETAPELE ARTEI MELE «Qcwts prima dală prin îSTJt ;­ da atunci expun in fiecare art. In. primii 6—7 ani n’am întâlnit nici un cuvânt de. apreciere. La începutul ca­rierei mele am avut ani grei şi poate perduţi degeaba — nu mă puteam an.­dapta curentului impresionist dela noi şi pe care şcoala ţi-l impunea ca­ pe o carceră în care trebuia să se desvolte temperamentul unui scuipă­tor. Cu greu şi după muncă şi timp mi-am lămurit mijloacele mele de realizare Cu toate că talentul unui artist este determinat prin naştere, mijloa­cele de realizare sunt perfectibile ori­cărui artist. Studiile mi le-am făcut în ţară şi numai în ţară şi deşi am dorit mul, străinătatea totuşi azi nu regret, căci am, avut tot timpul să mă formez în­treg aici şi că atunci când am vizitat Italia m’am dus cu ochii formaţi să vadă şi gândurile mele închegate şi am fost pradă tentaţiilor artistice sporadice în care cad cu mult entu­­ziasm tineri începători. ARTA GOTICA ŞI GREACA Arta gotică şi greacă au contribuit la clarificarea sentimentului meu plastic în faţa naturei — şi mi am lămurit direcţia posibilităţilor mele de realizare. Cum am mai spus şi în alte dăţi a­ceste arte m’au învăţat că : Sculp­­tura care a servit de ornament arhi­tectural, a intrat în spiritul ei con­structiv şi se cere clădită pe un sche­let geometric. Emancipată de arhitec­tură, sculptura rămâne, totuşi, pe a­­cest principiu pe , care însuşi materia­lul comun al acestor două arte îl im­pune. ARHITECTURA ŞI SCULPTURA Aci e locul de a spune că pentru arhitecţi şi sculptori e o pagubă că şcoala­­ de Bele-Arte şi şcoala de arhi­­tectură s’au separat. Elevii dela arhitectură şi sculptură având acelaş mediu de studii, desigur că s’ar fi făcut o corespondenţă, ar­tistică folositoare şi n’ar fi aşa de străini cum sunt astăzi. Sculptorii fiind lipsiţi­ de cunoştinţe arhitecto­­pice iar arhitecţii de cunoştinţa sculp­turei. Pentru mine sculptura este volum şi formă compactă şi cu o încheere arhitectonică. Sculptura care convine tempera­mentului nu­­ este sculptura monumen­tală. Sculptura monumentală trebue sa reziste în cadrul naturei profilată pe arhitectură, să formeze un element decorativ și subordonat. Uri monu­ment este arhitectură și sculptură , arhitectura și sculptura să se unească Intr’un volum, într’o formă în care planurile și liniile sculpturei, să facă un tot unitar ca stil, contopite astfel încât monumentul privit din orice îa-f latură să facă o singură siluetă, o­­ singură încheere arhitectonică armonie ±i unitate. Sculptura modernă (impresionistă) a ajuns să înlăture elementul con­­structiv. A transformat-o în piese mici şi pipernicite. Acum sculptura a intrat sgribună în interior. Astăzi stă pe câte un birou, căţărată pe câte o sobă intre obiecte casnice-sculptură gentilă şi foarte nostimă e expresia curentă de utilita­te servilă şi în ad­miraţia generală. PETRE COMARNESCU SCULP-prin D. O. Han O. Han — Primul sărut CONCEPŢIA MEA ASUPRA TURII

Next