Rampa, decembrie 1926 (Anul 11, nr. 2730-2756)
1926-12-01 / nr. 2730
r Ars?UL XI Nes 2730 REDACTIA, ADSJ NI S TRftT ATEL SERELE GRAFICE 8 STRADA SARINDAR No. 1 TELEFON 1/5» Fub’fcttaiiBB conceaionatS exclus!* Societăţii Anonime Rudolf Mossa Bulevardul Academiei, 4. OseeluHle se prime»» la toate agenfffia de publicitate şi te administraţia z£aru ui. 9 mais nuni^eioosy v -jquiQQ ’[qig; m ^ Director : M. PAUST MOSIA Prim 8?®«§a«t©r: SCA56LAT PRODA d doi societari la Teatrul Naţional? Credeţi în viaţa eternă? de SCURLAT FRODA Am aplaudat pe d. Al. Hodoş, noul rectorul rămâne personal răspunzător, director a! Teatrului Naţional, pentru bravura manifestată cu ocazia încădrărilor prevăzuta de budget si de noua lege a teatrelor. Am aplaudat acest strălucit început de reintrare în tessalftat* si actul de sqrte a avut unanima aprobare a tuturor celor ce nu voiau să vadă prăbusîndu-se prima noastră Instituţie teatrală. Dar asa cum am ridicat cei dintâi cuvântul pentru a semnala errcv» criză dela National si am cerut aplicarea legii, sie ridicăm astăzi pentru « semnala o ilegalitate» care se încearcă și cste odată îaîăp'ultă, ar însemna pentru d. AI.A. rlodos o umbră arunca* ta Pe un întreg program. Vom spune cuvântul nostru întreg, aș a ceai am obișnuit întotdeauna. Iată d© ce e vorba : IX AL A. Rodos, stie ca si noi, ca se pune la cale aducerea unei artiste de la Cluj — e vorba de d-na Jeana Popovici — ca societară la Teatrul National din Bucureşti. Or, acest lucru nu trebuie sa se întâmple» Când atâtea elemente cari au plutit Naţionalului ani de zile n’au putut f’i încadrate, când atitîa societari au fost pensionaţi, când şî alte sacrificări sunt iminente, a aduc© o artrită dela Cluj ca societară, înseamnă a nesocoti munca statornică a atâtor elemente, Jertfa de fiecare zi a ... ce fora, cari s’au străduit pe scena Naţionalului. Dar chiar, dacă aceste considerente sutimentale n’ar avea greutate în faţa unei „raţiuni superioare de stat” (?!), care ar pretinde acest gest dacă nu putem admite ca d. Al. Hodoş, care a venit să aplice legea, să o calce atât de grav. Nu cunosc p? d-na Jeana Popovicî. Aram văzut-o jucând niciodată, deci Argumentarea mea nu priveze călită. W® d-tale artistice» cari pot fi excepţionale, ci aplicarea sî respectai legii, pe care-l cerem integral si fără excepţii Intriadevăr, noua lege a teatrelor precizează că nu se poate face aici o numire si nici un angajament decât la sfârşitul anului budgetar, adică la 31 Decembrie, altfel conform art 33, directorial. Dar chiar dacă d. Al. Rodos ar voi să poarte răspunderea civilă a dav. «efor cauza1® 'Naţionalului, un alt articol, 25, spune categoric : „nici un artist nu poate fi societar fără să fî făcut un stagiu de ce! puţin sas© ani IN SERVICIUL TEATRULUI NAŢIONAL si fără să fi avut în acest răstimp cel puţin două premii de creaţie !” uOri, d-na Jeana Popovîci nici n’a făcut parte din corpul artiştilor de la National. 51 chiar dacă am admite că actuala direcţie ar voi s’o angajeze prin contract, încă n’o poate încadra. Legea e categorică sî d-na Ma- Woara Voiculescu, fostă societară a Naţionalului a rămas şi azi in afară de cadre, fiind numai angajată deoarece legea se opune. Or. mar© o fi d-na Jeana Popovici, dar pentru viata airtssîeâ a tării, d-ng Voiculescu » fost cineva si iota?' după noua lege d-sa n’ar nutaa fi încadrată decât ca stagiară de clasa întâia. Acelaș lucru s’a întâmplat si cu d-na Sorana Țopa — secratară de întâîs la lași, azi numai stagiară la București. De ce atunci să se calce legea creindu-se un „caz exceptional” ? Ne gândim la strălucitul debut de director al d-lul Al. Hodoș sî ne întrebăm ce suport moral va mai avea intram, sigenta d-sa!e unanim aplaudată, încadrările făcute cu atâtea dureroase sacrificii pensionările societarilor ca si viitoarea sa activitate artistică si administrativă ? Ce va rămâne din toata această rodnică energie când un singur act ca acesta poate intra o întreagăactivitate in plină desfăşurare ? D. A. A. Rodos să se gândească bine. A Început prea frumos ca să se împiedice. De pretenţia aceleaşi actriţe de a sedia un debut, înainte de a îi angajată in teatru, nu mai vorbim, întrucât ni se pare o simplă glumă a Unui necunoscător al legii teatrelor. Or, suntem convinşi, că până la sfârşit, d. Al. Hodoş nu va lăsa să se surpe autoritatea şi prestigiul dobândit întro atât de scurtă activitate de Aitorii dramatici italieni şi fascismul putu publicat, deunăzi, o corespondentă din Zurich, asupra ultimei mari premiere a lui Pirandello. Cu acest prilej, _ corespondentul nostru nerelataţi_ o ^declaraţie a marelui autor dramatic italian, asupra hotărîrîi sale nestrămutate de a mu-şi mai juca nici o mesă la Italia. Nu prea cunoaştem precis motivele,care au determinat pe Pirandello să se supere pe frumoasa lui patrie . Faptul eă nici ziarele italiene, — ca, de pildă, oficiosul fascist „Popolo il’Italia”, — nu riscă nici o explicaţie a atitudinii lui Pirandello faţă de ţara lui, ci se mulţumeşte s’o înregistreze, fiu regretele de rigoare, ne impune credinţa că Pirandello a luat această fcotărire. Împins de nemulţumiri politice, se ştie, da altfel, că frământările îjuasi-revoluţionare, prin care trece regatul italian, astăzi, au determinat texilul• voluntar sau forțat ,aii multor inteletuali de seamă ai peninsulei. Luigi PirapdleHodu, ar £i primul dintre autorii dramatici, care ar avea de Suferit de’ne urma regimului fascist. In adevăr, Serp, Benelli, marele poetdramatic, autor al unor minunate tragedii în versuri ca „Arzigogolo” sau „La Cena delle beffe”, — aceasta din urmă reprezintată și la noi, sub titlul „Beffa”. — a luat de la început atiudine protivnică fascismului, a pornit, după asasinarea lui Matteotti, mişcarea anifascistă a grupării „Italia Liberă” şi până la urmă, a trebuit să se refugieze în Franţa. Roberto Brocco, autorul atâtor delicioase comedii, dintre care multe n’au jucat si la noi, a fost dembat îtr Parlamentul italian, până acum doua săptămâni, când i s’a retras mandatul, fiindcă făcea parte din asa zisa „opozitie aventiniană”. Este curios însă, pe de altă parte, Bă fată de scriitorii, care se arată simpatizanti ai fascismului. Mussolini, arată o bunăvoinţă şi o solicitudine, pe care, de câteva ori până acum, am avut prilejul s’o relevăm cu elogii, în coloanele ziarului nostru.. Cum a refuzat Shaw premiul lehel Presa suedeză $1 sgestoiS scriitorului?sand©* Bernard Shaw a adresat o telegramă, în ziua de ’20 Noembrie, ministrului Suediei1 la Londra pentru a o transmite Academiei reptile din Stoktiolin. Prin această teîogramâ, Shaw reu’tit stima premiului Nobel de literatură, care i-a fost atribuită. Genialul umorist mulţumeşte Academiei regale pentru onoarea ce se face persoanei sale şi patrii sale Islanda. „Dar, spune el, cititorii şi auditorii mei îmi aduc mai multe parale decât îmi trebue pentru nevoile mele, iar în ce priveşte gloria mea, ea este de acum prea mare, ceea ce e dăunător sănătăţei mele spirituală. In aceste condiţiuni, acest premiu seamănă cu o barcă de sclavie aruncată unul naufragiat care a atins deja ţărmul“. „Pentru cazul când nu există in „Gioconda“ dela Louvre... nu e „Gioconda“! Parlpefl! de roman senzaţional în «irsel cercetării autenticităţii celebrului tafeioas Cum a fos furaţi si mm săsftâ „^Seconda“ Descoperirile liaristsll Ilmamei isirelor ARESTAREA LUI PERRUGÎA Parisul nu duce lipsă ele aia-’ Francisc I a! Franţei, cu 12.000 Ceri senzaţionale! Abia s’a obici,IlTre’,ceeace Pentru TMinile de mit cu scandalul Garibaldi şi iată,atunci’ reprezintă o sumă uriaşa. 3 I un _ T 1 „I j _ 1 w 1 „ I a o nouă chestie care agită presa șij Tatdoui a stat, neturburat, in publicul „Gioconda”, frumoasa icena de onoare a muzeului Lou ..Gioconda”, celebrul întreaga, lume civilizată îşi uni străduinţele, pentru găsirea capodoperei furate, dar totul fu zadarnic. Despre „Gioconda” nu „vxmuuuua , ochcuiux tablou aliere, mulţi ani de zile, până în ................................... Iui Leonardo da Vinci, care se aseara ele Luni, 21 August 1911, «ta“?1 auzimmm, pana ^peste doi flă în Muzeul Naţional al Louvre: când gardianul Poupardin desco-; am’ a vecem ne „o, canului, nu ar fi adevărata „Giocon-lperi în Salonul Pătrat, locul Gio- l ^ yagahcnd anume Vincenzo Perci numai o copie după origi- condei, gol!... dă' . malul, furat din Louvre, în 1911! ’ 1rugia se prezintă unui negustor ,de antichităţi din Florenţa, Alfre Directorul muzeului lipsea din doreri, şi-i oferi spre vânzare Paris. Poupardin comunică ştirea un tablou, pentru care cerea acestui furt senzațional d-lui Be- 500-000 franci. Geri înștiința ponedite, care avertizează poliția, liția, care, sosind la fata locului, primul-ministru, — pe atunci Can cercetă pe Vincenzo Perrugia și airtpIdfiI^^Cdele^p09niri1 T^noriHla^, — si pe faimosul subsecre i confiscă tabloul cu pricina: era sute de mii de gravam p popnU-^ ’j A^red. Dujardin Beau-1 Gioconda!... r..12a^ mi ioane e cărți P°i a metz. Muzeul fu închis. Frontie» Se înțelege uşor ce senzație ilustrate, are ceva de roman sen-, , w _ A ^ ,, ... . y ,K A____• „ • „ National rele aspru păzite. Lumea întreaga scaun aceasta descoperire, care Leonardo da Vinci l-a pictat la se emoţiona de această pierdere, egala în romantism, doar, împre 1 , î socotită drept ireparabila, deşi juranle dispariţiei, apogeul vieţii lui, luând de model. cop., excelente după Gioconda. Se găsiră, e drept, câţivasceppe inimoasa Mona Lisa, soţia lu|exista ÎQ jMuzeul Prado din Matici’care să afirme că „Gioconda” Francisco del Giocondo din Flo- |,, Mantilly, şi — exista, cel lui Perrugia nu ei „Gioconda” de renta. Tabloul, — pictat pe lemn, puţin până la revoluţie, — în mu la Louvre, că mici amănunte o de la Louvre nu e Gioconda ade vâ « a fost cumpărat de regele zeul Ermitage din Petrograd. * deosebesc că are un ton generalizat, dar noi știm unde se afla ISTORIA TABLOULUI De altfel, întreaga istorie a acestui faimos tablou, reprodus în aBBasSăBBBgSSBaMgSBggHB mai gombra: că vopseaua roză, de Gioconda, adevărată, e la Paris, pe buze a dispărut; că un lac din într’un magazin de antichităţi din fundal este pictat cu o greşeală Place Vendome ! de perspectivă, pe care Leonardo! Reporterii şi apoi poliţia se preda Vinci n’ar fi putut-o face, că cipită in Place Vendome, în sfârşit, o reparaţie a unei eră- ’eso 1a magazin, pături a tabloului era astfel făcută la Gioconda dela Louvre, şi e altfel, la Gioconda lui Perrugia... Totuşi expertizele şi contra-expertizeta au conchis că tabloul gfi ,U,F a' ,t\ltIJtL1 sit la Florenţa este cel veritabil, A^C°, t şi, la 4 Ianuarie 1914, Gioconda! T,A „ fu readusă, în triumf la Paris, şi ” e , instalată la locul ei de altă dată, îi răspunde ai căpătat această „Gioconda”, care e cea veritabilă, dela un domn Cognacq, şi am ascuns-o, când am dat noi alarma ! De ce să nu mărturiseşti ? Nu am ce mărturisi, — răspunde d. Ionas, — fiindcă nu e nimic adevărat! Dovadă : nu s’a găsit Gioconda în prăvălia mea ! navarăscolesc toate rafturile, cotrobăesc toate colţurile, şi... nu găsesc nimic’ D. Ionas, — proprietarul magazinului, — susţine, de altfel, că nu a avut niciodată nici un fel de UN TABLOU BUCLUCAŞ. De Gioconda este însă legată o soartă foarte agitată, fiindcă, iată că după doisprezece ani, un ziar parizian, — „L’Oeuvre’’ — publică un senzaţional reportaj, în care afirmă că Gioconda de la Louvre nu este cea veritabilă, nu este aceea furată în 1911 ! Experţii se năpustesc, iarăşi asupra tabloului, o teribilă polemică de presă isbucneşte, chestiunea pare să ajungă la un punct mort, când... o nouă lovitură de teatru!... Toate expertizele nu fac două parale,----afirmă „L’Oeuvre”, —fiindcă nu numai că „Gioconda” ULTIMA LOVITURA Atunci s’a produs lovitura cea mare. Emmanuel Boucier, un ziarist de la ,,Oeuvre”, se introduce pe furiş, în timpul prânzului, în prăvălia lui Ionas, şi,după o cercetare plină de peripeţii, amintind povestirile lui Edgar Poe, descoperă „Gioconda” veritabilă, aruncată într’o butie vere, în mijlocul unor obiecte scoase din uz, fără nici o importanţă ! Este evident că poliţia n’a găsit-o, tocmai fiindcă era într’o ascunzătoare... atât de puţin ascunsă, în aparenţă ! Emmanuel Boucier afirmă că „Gioconda” d-lui Ionas are tonul limpede al pânzei originale, are culoare roză pe buze, are micul lac pictat fără nici o greşeală de perspectivă, şi crăpăturile, reparate întocmai cum erau reparate şi cele din pânza, furata în 1911 de la Louvre ! Deci „Gioconda” d-lui Ionas este „Gioconda” veritabilă !..# Romanul acesta detectiv a ajuns deocamdată aci. Vom ține în curent pe cititor cu episoadele pasionante, care, negreşit, se vor mai produce ! ■BWiniiT TM R. oas*!@resaratii anchetă la Paris Credeţi în viaţa viitoare ? Ce devenim după moarte ? Acesta este subiectul anchetei întreprinse de un ziar francez. Iată părerea câtorva personalităţi de ştiinţă, literatură şi artă, asupra acestei grave probleme. HENRI ROBERT de la Academia franceză „Cred în viaţa viitoare, atât cât estepromisă de religia catolică. Ar fi foarte trist şi foarte nedrept să nu mai existe nimic după moarte. BLASCO IBANEZ „Nu cred în supravieţuire. Să trăeşti mereu... mereu ! Să trăeşti o eternitate laolaltă cu persoanele ca să cred în supravieţuire. Nu-mi trebue decât o probă, o mică probă. Am privit cu plăcere în jurul meu, am interogat curios persoanele cari cred în supravieţuire. N’am ajuns să descopăr decât dorinţa pe care o au, plăcerea pe care o simt, de a trăi cu o asemenea credinţă Aceasta nu constitue ,însă cea mai mică probă. Pe de altă parte îmi dau foarte bine seama de motivele care au determinat în cursul anilor mnele puteri publice de a impune prin forţa aceasta încredere în supravieţuire, care este un admirabil mijloc de a cultiva docilitatea oamenilor şi de a amâna pe lumea cealaltă scadenţa chestiunilor umane cele mai importante. Religia deasemenea a pus mult terorism şi reprezentaţii teatrale fantastice în serviciul acestei propagande. Deasemenea, înţeleg perfect că cea mai mare parte din contim- poranii mei cred în supravieţuire numai pentru că alţii înaintea lor au crezut şi pentru că nu vor să treacă drept originali, presupunând că pot aceasta. Nici experienţa, nici judecata nu ne furnizează cel mai mic indiciu asupra posibiliaţii supravieţuirii. înţeleg ca cei cari afirmă dispreţuesc judecata şi posedă mijloace de in- Ivestigaţii superioare necunoscutului. Aştept de la ei să-mi dovedească în mod rezonabil, absurditatea judecăţii.DOCTORUL CHARCOT Da, cred in supravieţuire, pentru că mi-ar fi neplăcut să ştiu că ar putea fi altfel. FRANCIS JAMME5 1 Cred în viaţa eternă pentru că cred în Aid ferm tot ceea ce crede şi învaţă Sfânta Biserică catolică, apostolica şi romană, cari te-ai supărat pe pământ... Ce nenorocire ! Este ca şi cum în timpul existenţei noastre am fost condamnaţi un an să nu dormim, suferind şi prezenţa persoanelor ce ne sunt antipatice. Prefer somnul fără vise, neantul morţii. De altfel supravieţuirea nu mă preocupă dacă exista, o vom vedea : singură moartea e un lucru cert, în orice caz mai cert decât supravieţuirea. CECILE SOREL, CONTESA DE SEGUR continuand & trăim’Thriff' nimic nu moare. HENRY BORDEAU Cred in supravieţuire pentru că cred în Simbolul Apostolilor, reînvie- rea cărnii şi viaţa eternă. Setea mea de viaţă e atât de mare, că nu mă mulţumesc cu cea pămân- tească . HENRI BARBUSSE Vă afirm umil : nu cred în supravieţuire. N’am crezut niciodată. Destrucţiuni pentru întrebuinţarea sa- 3 curând mi-am făcut un examen de mei refuzate de Shaw, care se ridică conştiinţă, dar nu mă pot determina la 6500 livre Sterlinge, scriitorul propune să se organizeze la Londra un birou pentru traducerea şi publicarea în englezeşte a marilor lucrări din literatura suedeză. , Academia regală suedeză n’a fost tocmai plăcut impresionată de atitudinea lui Bernard Shaw, care a refuzat cu o mână și a primit cu alta premiul Nobel. „Vom cunoașta din ce în ce mai bine pe acest irlandez sarcastic și ironic care simte o plăcere diabolică de a plictisi și batjocori pe cei cari îl aplaudă”, -- spun, nemulţumiţi, ziariştii suedezi. Sunt convinsă Blako Ibanez ■CC#£íii. timarul han M..C.I este un feroce meloman. Deşi ocupaţiile lui publicistice îl răpesc foarte mult timp, nu fapă să-i scape nici o clipă liberă, pentru a asculta, patină muzică, ori uttda şi cu orice preţ.?... Aşa, de pildă, zilele trecute s'a ţinut de un impozant cortegiu funebru, care a scos, de altfel, pe toţi bucureştenii pe străzi. Intorcându-se la birou, povesteşte camarazilor lui. Cum era înmormântarea. — Era şi muzică ? întreabă Unul. — îşi încă ce muzică ! replică melomanul nostru. La drept vorbind, nici nu a fost o înmormântare cu muzică, ci mai mult un concert cu înmormântare!... I Scena se petrece la Elysée, după f miezul nopţii Vh comisionar apare ] pragul uşei, priveşte dela o masă la Ialia, şi, în sfârşit, se duce şovăitor la un domn, care mânca, singur în nişa din fund. — Dv. sunteţi d. N.A.cu ? — Da, — răspunse cunoscutul sportmentmeureştean — ai adus: scrisoarea dela Club ? Dar de‘ ce nu ai venit mai repede. Am, lăsat, doar vorbă la garderobă, să te trimeată la mine. „Suntem toţi reîncarnări mai mult cum Vei veni... ori mai puţin evoluate, prin existei*-j.’ _ Da, dar domnişoara dela gardeţele noastre anterioare. Să perfectio, n’a avut. vreme să-mi arate ’ tutil că e umil eu nemi* ros şi cu o mutrCl tâmpită /“ $t sunt mai mulți aşa, năm sufletele cari ne SBaLjB.. unâ&mStaWl Mi-a. ***& numai; Vezi ’dtÂtStSr cdntmaf“'“ 4,1 , - -ni. aici, în restaurant.. Talentatul St simpaticul pictor bucureştean fî. are un delicios băieţaş, deştept şi desgheţat, cu un singur cusur însă: nu vrea să înveţe carte!... — Tăticuţe, de ce să mai învăţ ? Nu ştiu destule lucruri nu aşa... — Niciodată nu ştim destul, — îl predică, sentenţios, tatăl, — toată viaţa învăţăm... şi la urmă, vedem că nu ştim nimic !... — Ei vezi ? răspunde prompt şi logic, băieţaşul. Munci de ce să mă mai duc, la şcoală ? -------«SRasitsaM—~— 03ragîa*R tradus de Chnezi J'aca de Paști” a lui Caragînle a apărut în limba chineză, in traducerea profesorului universitar din Peking, d. Kenn Wu, care a stat pe vremuri în România. ism ss sinucide ii ifsnitef Romancierul englez Allen Upward, autorul „Tragediei unei zile" s’a sinucis pentrucă n'a fost mulțumit de ultima sa lucrare. -------------o X o------------ iP^'asta- • ■ ■■' M -A-Wl \v. MIERCURI 1 DECEMBRIE ABONAMENTELE Ui f AHA • • • • . i 4 i 200 'aî Șase lun! »«««««. i , 4 , 400 *’n an, , • ••••• ■ • V 4 • 700 „ ICI STRĂINĂTATE] • ••*«««■ «4 sooi al Şas® 'uni «•••* «•« ««« 800 „ Un an *• • • 1 » • « 1 « t « 1600 0 Aponismsntela bo piataee înainte d tnoea lta t «au la ÎS «le *leeftr«l luni. trei lan' Trei luni pentru mare, reviste șî orîce crare grafică execută ireproșabil lurorelli — str Sărindar 1 1 151 11 Artiştii noştri Societatea noastră oficiază cultul artistului-lăutar ■I I ■■muşin i iimUMii' ii —..........- Be vorbă ca D-l O® Han------------ Un suflet elegiac, caprîsts de dorul realizărilor mari In eîmn a©r. în imensitatea spaţiului sufletul creiază nai forme. Sculptură lui se sprijină pe Integra,rea la măreţia naturii* Monumental, arhitectonic, unitar. Are puterea să nu sacrifice unul detaliu întreaga fî.sîonomîe dată de magria frământată și de sufletul luminat. Construe?te torturat simbol adânc. Frământare gotică limpezită de clasicism teediteranîan. _ . Păstrează cultul deific de odinsoara in vremuri ,comercializate de grosolănie »1 ’ nepricepere. Grotă larga si fara find păstrează sufletul acesta, pazindu-l de sgomotele Urilor stricate de mâini nepricepute. AMATORII DE ARTA Pietonii și sculptorul se lovesc de două mari piedici, care li se pun în preţuirea lor artistică. 1) Când expun din nevoe de realizare artistică sunt la criteriul tuturor. In capul amatorului este, că sculptura pe care o cumpără trebue să fie o acţiune de bursă, la care să poată câştiga întotdeauna. Puţini sunt acei ce cumpără cu suflet propriu, indiferent, dacă reprezintă sau nu o afacere sau o valoare. Nici un sentiment pentru artă. Expoziţia e un fel de bursă. Cumpărătorii pleacă de la ideia că nn. Grigorescu pe care îl puteai lua cu 100 lei, acum, face mii de lei. 2) Când primeşte o comandă sculptorul. pentru un monument eroic sau funerar, sentimentul curent de banalitate generală îi cere un monument tip (soldatul, drapelul, vulturul) Dacă e vorba de un monument J ^ .. . . .. funerar i se pretinde o asemănare fo-/xa dublul rol de a fabrica profetografică de panopticum. Asemănarea • sori de caligrafie și desen; și ptccu defunctul e singurul criteriu. ^ | tori și sculptori. In aceste cazuri artistul este teio- | jsiu se poate spune că elevii prirîzfit dp imî}6Cilitatosi celor, cfiri n e w«« ^ t_ dau comanda Tot idealul lui artistic |W«c o pregătire care să aiba la trebue să se supună, convenţionalismului pretins şi orice avânt este zădărnicit. Concepţia artistică în care personalitatea sculptorului ar putea să-şi aibă prilej de valorificare, trebue să se şteargă până la inexistenţă. Artistul trăeşte într’un fel de dedublare. Idealul său fiind în veşnic conflict cu* publicul amator ■’ " w • DATORIILE MINISTERULUIARTELOR Multe îndatoriri le văd eu în sarcina Ministerului Artelor. N’avem pinacotecă, localuri, de expoziţii. Ce I folos că Ministerul cumpără anual tablouri pe care nu le mai vede nimeni, căci sunt băgate înpivniţă. Opera artiştilor rămâne ascunsă, artistul fiind tot un străin faţă de public. Singurul serviciu pe care îl face aşadar ministerul este cel material. Apoi ministerul ar avea îndatorirea să legifereze dreptul de a putea face monumente publice. Nu trebue lăsaţi toţi nepricepuţii să urîţească pieţele publice cu tot felul de monstruozităţi. Libertatea individuala ? Dreptul fiecăruia de a se desvolta încotro are sau crede că are înclinaţi bine ? ! Dar, bine, primăria nu interzice de atâtea ori facerea de pildă a unei vespasiene lângă cutare clădire publică ? Prin urmare preocupările edilitare sunt şi ele estetice câteodată. Pentru un chioşc de ziare trebue autorizaţia, iar ca să faci un monument orişicum ai toată voia. E drept, nu mai puţin că domeniul public, nu poate fi apreciat decât subiectiv şi ar putea de naştere la abuzuri şi grave erori Ministerul artelor ar putea totuşi, cred, soluţiona această importantă problemă pentru creaţia artistică. ŞCOALA DE BELLE-ARTE „Mă întrebi o chestiune foarte dificilă bază un scop artistic. Cu mijloacele de care dispune şi cu un corp profesoral adunat cum a dat Dumnezeu, fiind în el şi câţiva profesori cu merite şi care au mim îei dia Bucureşti. Am fost elevul, guluî artistic. Se preferă cultul ar*' d îtd Pacîurea. Pentru oficialita-! totului lăutar, — puţin sacâz p« ara , , * .1 cuş şi trage i baete cu sentiment, te Şcoala de bîlle-arte cu a fost Pentru un gest, virtuos se sacrifică niciodată o problemă. Şcoala e în toată, opera, tot spiritul , unitar, complecta rmină. Funcţionează toată tara pleacâ din țară, oameni, după un regulament, care-i fixea fără pregătire in cariera artistică, cit real, Şcoala de belle-arte dă rezultate pe care le putem constata în expoziţiile de artă, unde pictorii şi sculptorii cu însuşiri mari expun fără pregătiri elementare. Searbădul convenţionalism este singura învăţătură a şcoalei de belle-arte. CULTUL ARTISTULUI LAUTAR . „Actualmente acolo se oficiază Eu sunt diplomat al şcoa cultul lenei şi al ignorărei meşteşiidescurajaţi, deplasaţi în societate. Majoritatea absolvenţilor se vor fenugia în profesia de maestru de desen, pe care şi-o aleg fără pregătire. Ceilalţi cărora le-a mai rămas puţin entusiazm, se vor duce într’un atelier, unde vor munci din greu, vor învăţa lucruri elementare ale învăţăturii meşteşugului, care nu le-au predat în şcoală. Problema şcoalei de b. a. este aproape problema artei la noi şi în aceasta direcţie totul trebue ra un făcut. ETAPELE ARTEI MELE «Qcwts prima dală prin îSTJt ; da atunci expun in fiecare art. In. primii 6—7 ani n’am întâlnit nici un cuvânt de. apreciere. La începutul carierei mele am avut ani grei şi poate perduţi degeaba — nu mă puteam an.dapta curentului impresionist dela noi şi pe care şcoala ţi-l impunea ca pe o carceră în care trebuia să se desvolte temperamentul unui scuipător. Cu greu şi după muncă şi timp mi-am lămurit mijloacele mele de realizare Cu toate că talentul unui artist este determinat prin naştere, mijloacele de realizare sunt perfectibile oricărui artist. Studiile mi le-am făcut în ţară şi numai în ţară şi deşi am dorit mul, străinătatea totuşi azi nu regret, căci am, avut tot timpul să mă formez întreg aici şi că atunci când am vizitat Italia m’am dus cu ochii formaţi să vadă şi gândurile mele închegate şi am fost pradă tentaţiilor artistice sporadice în care cad cu mult entuziasm tineri începători. ARTA GOTICA ŞI GREACA Arta gotică şi greacă au contribuit la clarificarea sentimentului meu plastic în faţa naturei — şi mi am lămurit direcţia posibilităţilor mele de realizare. Cum am mai spus şi în alte dăţi aceste arte m’au învăţat că : Sculptura care a servit de ornament arhitectural, a intrat în spiritul ei constructiv şi se cere clădită pe un schelet geometric. Emancipată de arhitectură, sculptura rămâne, totuşi, pe acest principiu pe , care însuşi materialul comun al acestor două arte îl impune. ARHITECTURA ŞI SCULPTURA Aci e locul de a spune că pentru arhitecţi şi sculptori e o pagubă că şcoala de Bele-Arte şi şcoala de arhitectură s’au separat. Elevii dela arhitectură şi sculptură având acelaş mediu de studii, desigur că s’ar fi făcut o corespondenţă, artistică folositoare şi n’ar fi aşa de străini cum sunt astăzi. Sculptorii fiind lipsiţi de cunoştinţe arhitectopice iar arhitecţii de cunoştinţa sculpturei. Pentru mine sculptura este volum şi formă compactă şi cu o încheere arhitectonică. Sculptura care convine temperamentului nu este sculptura monumentală. Sculptura monumentală trebue sa reziste în cadrul naturei profilată pe arhitectură, să formeze un element decorativ și subordonat. Uri monument este arhitectură și sculptură , arhitectura și sculptura să se unească Intr’un volum, într’o formă în care planurile și liniile sculpturei, să facă un tot unitar ca stil, contopite astfel încât monumentul privit din orice îa-f latură să facă o singură siluetă, o singură încheere arhitectonică armonie ±i unitate. Sculptura modernă (impresionistă) a ajuns să înlăture elementul constructiv. A transformat-o în piese mici şi pipernicite. Acum sculptura a intrat sgribună în interior. Astăzi stă pe câte un birou, căţărată pe câte o sobă intre obiecte casnice-sculptură gentilă şi foarte nostimă e expresia curentă de utilitate servilă şi în admiraţia generală. PETRE COMARNESCU SCULP-prin D. O. Han O. Han — Primul sărut CONCEPŢIA MEA ASUPRA TURII