Rampa, ianuarie 1927 (Anul 12, nr. 2756-2779)
1927-01-14 / nr. 2765
ASfUt SU» Wo. §7C± Redacţia, administraţia SI ATBUEmi ORAFICE Strada SdrSndar» TÎBKiElfO 130 ShatrikitSste« concwsSowate e*clu»** ■ Stroiet»U Anonima Sudokt Mo»»® ©s&Sea Victoriei, 31 ‘AnmcMie ce primesc îa toate «geitjîîl® ile publicitate și la Mministraiia ziarului, Cum se va reorganiza Şcoala de Belle-Arte HiapH îtuimiree, ciclul Camil Itessu /"Am anunţat încă de acum o sapta Snana, numirea d.lui Ressu, ca director la şcoala de Belle Arte, înainte Chiar ca d-sale să i se fi făcut cunoscut acest eveniment. La unele declaraţii pe cari a binevoit să ni le facă atunci noul director al școalei de Belle Arte, suntem în măsură să adăugăm unele precizări asupra reorganizării acestei instituuni, în. CRAINIC VA STUDIA CHESTIUNEA / D. Nichifor Crainic, secretarul general al ministerului artelor, se va ocupa, printre primele chestiuni pe care le va lua un studiu după vacanţi, de reorganizarea învăţământului artistic. Ministerul nu va adopta nici o soluţiune, până ce nu va asculta alăierile altei comisiuni, compusă din cele mai competente persoane în această chestiune, în ce priveşte reorganizare şcoalei "Se Belle, Arte, am arătat că numirea d-lui Ressu înseamnă o eră nouă. Dar până ce ministerul, nu va obţine votarea umui proect de reorganizare şi până ce nu se va elabora un nou iregulament, noua direcţiune nu va putea să imprime însemnate directive noui în conducerea acestei şcoli. Totuşi, in măsura legilor şi regulamentelor în vigoare, se va tinde sa se amelioreze unele stări de lucruri, ca, ei erau dăunătoare învăţământului artistic. Schiţăm mai jos, în linii generale, aceste directive, rămânând, ca studiarea condiţiunilor legale şi reale, să stabilească întrucât aceste directive ne pot, înfăptui. CONCURSURI PENTRU ELEVI ’'Actualul regulamentprevede tin ’concurs de admitere pentru toți elevii Acest concurs este necesar, şi nici nu i-ar putea să se treacă peste item regulamentului, care însă mai prevede ca să fie consideraţi ca trecuţi direct în anii superiori, ■candidaţii ce nu bacalaureatul sau studii superiorre. Se pune însă întrebarea: întrucât o diplomă didactică, — bacalaureat, licenţă in drept sau doctorat în fizico,chimice, de pildă, — poate spun talentul de pictor al unui nou elev iai. şcoalei de Helle Arte . Este cert că regulamentul suferăact de pracund in logica cu care a fost înfăptuit. Cauza acestei lacune trebue căutată în faptul că acest regulament a fost întocmit la ministerul instrucțiunei, pe vremea regretatului Huret, care, în chestiuni de organizare didactică era neîntrecut, dar nu era tot astfel în chestiunile de organizare a învăţământului artistic. Cum a. ■nume se va modifica această prevedere din regulament, nu s’a stabilit incă. Dar atenţia comisiunei ce va modifica regulamentul, va fi atrasă asupra acestui punct. D. Russu, după câte suntem în corvicii nu are câtuşi de pufin intenta să ştirbească drepturile bacalaureaţilor şi titraţilor din şcoala de BeiUArte. E vorba numai de o apreciere in care să se ţină seama mai mult de tatuatul artistic al elevului decât de diadomele pe cari I® are în buzunar, şi : «cari nici nu-i dau talent* nici nu pot | »pori talentul care îl are. |j DIPLOMAT» ŞCOALEI DE BELLE- ARTE ' Se va ţinea de asemeni ca diplome! Ie şcoalei de Belle Arte să fie obţi- S mute prin alt mod, decât cel de până r, acum. Nu înţelegem prin aceasta eS, î sub vechea direcţiune nu s’au apreieiat just talentele. Este vorba însă de o nouă normă în organizarea concursurilor ce duc la obţinerea acestei diplome. SE VOR ÎNFIINŢA NOUI RECOMPENSE, DISTINCŢIUNI ŞI MEDALII Modelul ce va servi pentru a îi introdus şi la noi, va fi luat după al şcolilor franceze. In adevăr, în şcolile franceze de belle-arte, toţi elevii, din toţi anii iau parte la concursuri, iar celuicare obţine distincţiunea supremă la toate, i se dă diploma de absolvire a şcoalei, indiferent în câţi ani poate să termine şcoala. A pune note ca la şcoalele obicinuite şi a da examene didactice, nu sunt procedee proprii de promovare în învăţământul artistic. SIMPLIFICAREA PROGRAMEI Din aceeaşi cauză, numai studiile practice de pictură şi de sculptură vor fî obligatorii, iar restul studiilor colaterale, vor deveni facultative. Regulamentul actual statorniceşte o programă’ prea infcălidată, care nu permite elevului sâ se ..specializeze, ci ii risipeşte, activitatea în tot felul de cursuri, scoţând absolvenţii mediocri in toate direcţiunile. Chiar înainte de modificarea regulamentului, se pare că se va căuta să se reducă programul în sensul că se va stărui asupra unui curs principal, p© care-1 va Siege elevul, reducându-se predarea celorla!‘e la minimum posibil. In schimb se va intensifica specializarea, fie în pictură. Re în sculptură. VIITORII MAEȘTRI DE DESEN De altfel, atât regulamentul aşa de bogat în articole şi minuţios în prevederi, cât şi • programul aşa • de amplu şi categoric în obligativitatea numeroaselor studii secundare, au fost întocmite în vederea transformării şcoalei de belle arte într’o pepinieră de viitori profesori de desen, pentru licee şi şcolile similare ale Statului, greşală ce provine din aceia? fapt că regulamentul a fost întocmit nu de o autoritate artistică, ci de ministerul instrucţiunei, care nu a avut în vedere decât nevoile sale şi ale învăţământului propriu zis. Sub viitoarea direcţiune, o deosebită atenţie se va da talentelor ce întrec însuşirile ce se cer unui simplu maestru de desen, iar în comisiunea pentru modificarea regulamentului se va discuta chestiunea, dacă nu este cazul ca şcoala practică, pedagogică, pentru maeştrii de desen, să fie des,părţită de şcoala de Belle.Arte, care va avea să se ocupe numai de cei ce fac din artă, mai mult decât o meserie. O secţie specială pentru maeştrii dar desen ar urma deci sâ se înfiinţeze. Această secţiune va fi populată cu elevii ce nu se disting suficient la concursurile şcoalei propriu zise de belle-arte, care va rămâneşcoala micilor artişti. Ea ar lua astfel caracterul unei Academii de artă. Din aceastedirective, cari nu există azi decât ca tendinţe ideologice, se vor înfăptui cele admise de minister. In ce priveşte lucrările pentru modificarea regulamentului, cari vor începe în curând, vom ţine pe cetitori în, curent* A. B. WaZSSSäfKS®s Citiţi în pag. IV. PRIMELE REFORME REALIZATE LA BELLE ARTE. Pictura veche bisericească Taberea Capului Sfântului Ion Pictură dela 1550, dela Episcopia din Roman LA Cronica muzicală OPERA ROMANA : „Giaimi Schicdii44, operă într’un act de G. Forzano. Muzica de Giacomo Puccini,Flautul fermecat44, balet în două acte de Leo Ivanoff Muzica de R. Drigo .Opera Ti o mână” se oferă, după an bine-mioritat repaus de două luni — reprezentarea ,,Regelui Ysului” constituise un serios efort — o foarte interesantă premieră cu Gianni Schicchi”, operă comică într’un act de Giacomo Puccini. Puccini continuă deci spre satisfacţia direcţiunei Operei Române — să exercite cu neislăbită forţă o magnetică atracţie asupra publicului nostru. Succesul operilor sale ,,Tosca’ ,,Bosîaa” şi „M.-rne Butterfly’ a determinat pe foştii conducători ai operii să înscrie în repertoriu „Ielele”, una dincrimele operei de altfel neizbutită. « maestrului italian, iar azi noua direcţiune a reuşit graţie unei alegeri mai fericite — să pui .pe afiş o nouă operă a lui Puccini, care va face fără îndoială „scrie’’ la Opera Română. Dacă cincizeci de teatre europane şi imericane anunţă în repertoriul lor modora „Turandot”, opera postumă lui Puccini, „Opera Română”, s’a grăbit să ne ofere la rândul ei o mică senzaţiune ,ducciniană cu „Gianni Schicchi”, cunoaşterii un Puccini reînoit, un caracter neobicinuit al Maestrului Giacomo.— altădată melancolic şi visător, azi însă — pentru singura dată în activitatea sa vesel şi ironic, spiritual în dialog ,şi crud în biciuirea slăbiciunilor omenești. Opera are însă ca și oamenii ,propria ei istorie și aceia a lui ..Giannicci..clujiu este dintre cele mai simple. Puccini nu mai era tânăr când în 1918 el prezentă „Teatrului Costanzi” un triptic care cuprindea contrastul violent al teroarei tragice, al sentimentalismului fad și al vervei comice”. Minunea se înfăptuise. Puccini renunțase la stilul său obicinuit și apărea în cele trei acte de operă „Il Tabarro”, „Sura Angelica” și „Gianni Schicchi” sub aspecte noui, dovedind aptitudini pe care încă nimeni nu le bănuise. Ritmul vremii părea că-l întrecuse pe Puccini, compozitorul melodramelor lui Sardau și poetul romantismului perimat. De asemenea părea, că publicul care îi era încă fidel — va dansa mâine în ritmul „moderniștilor”, în jurul idolilor noui. Nu erau oare încă vii ,pildele am trecut? Nu trecuseră două decenii de când aceiaş soartă nemiloasă îl doborâse şi pe Giuseppe’ Verdi, depăşit de mult de arta nouă a lui Richard Wagner. Semnalăm aci străduinţele ambilor compozitori de a-şi creia în bătrâneţe un stil nou, precum şi coincidenţa dea fi găsit acest refugiu salvator în * domeniul operei comice, unul creind „ admirabila figură a lui ..Falstaff” iar celălalt compunând acel.pretio_s._ giuvaer care constitue „Gianni Schicchi” Timpurile nu erau tocmai ușoare. țNume noui își cuceriau faimă în cen-I trete muzicale străine.Richard Stra,uşa — geniu original şi spiritabil deîntreprindere—nu era un adversar de dispreţuit. Armenii horii ‘încântau ademenitor auzul melomanilor şi iconoclaşti necruţători strângeau rândurile în jurul lui Stravinsky. Este drept că Puccini se văzuse silit să adapteze rroirite sale credinţe şigeaiul său creator cerinţelor vremii, când Debussy îşi impusese armoniile sale bizare lumei muzicale contimporane. întreaga partitură a operii „Madame Butterfly” se resimte sub influenţa impresionismul muzical Acus, însă Puccini nu mai era tânăr şi inspiraţia obosită se supune cu îndărătnicie fluctuaţiunilor preferinţelor unanime. Puccini rămâne însă şi de altădată învingător. „Gianni Schiochi’’ este o farsă naivă, cel puţin tot atât de reuşită ca şi „Ariadne la Naxos*’ opera deasemenea într’un act, a lui Richard Strauss pe un libret al poetului Hugo von Hoffmannsthal. La rândul său libretistul Forzano s’a inspirat tot atât de bine din „Divina Comedia” a lui Dante, ca şi tânărul poet Hoffmanssthal din „Burghezul gentilom” de Möllere. Puccini era astfel în 1918 din nou reabilitat în faţa publicului dornic de senzaţiuni inedite şi în cea mai deplisă linişte sufletească, el toceim compunerea purfciturei lui „Turandot” asupra căreia sa surprins apoi moartea nn .1924 " Cine s’ar fi gândit că intenţiile modernistului Puccini vor ararea tocmai sub forma trecutului îndepărtat si misterios? i :’I „Gianni Schicch” este un burghez viclean, care pare a ■ fi trăit la Florența în anul 1299. Pentru aputea căsători' pe fiica sa Lauretta, cu tânărul Rimccio, bietul Gianni ticlu este cel mai diabolic plan, face nebolnavul in patul în care a. zăcut cadavrul,lui Rupso‘.Donattî'și' dictează în local',âeei-v tuia uri testament fals în locul-testa-, ihbn&Îrii veritabil* piihjcaro:Rupso dea moștenea p® top.W rudei® aaîe. / bine fetele« că vicleanul mistificator își asigură din Această pradă, partea cea mai bună, dispreţuind indignarea complicilor săi, cari nu sunt alţii decât rudele dezmoştenite ale lui Buoso, amenintându-i cu o pedeapsă grozavă care îi aşteaptă ţre toţi în faţa justiţiei severe a FloretottaRor. ’ Comedia se termină spre satisfacţia lui Giaclin Schicchi, cu căsătoria fiicei sate Lauretta cu Rimccio, nepotul lui Buoso. ■ Nimic nu este însă mai vremelnic decât fericirea şi ceea ce nu mai povesteşte G. Forzano în libratul operii lui Puccini povesteşte Dante în „Divina Comedia". In cântul al 30-lea al epoipesi sale, poetul descrie chinurile la caria fost supus în infern sărmanul Gianni, falsificatorul viclean din iubire pentru fiica sa. Subiectul, prezintă nenumărate dificultăţi libreistului. Prezenţa unui cadavru p® scenă, jale® prefăcută a rudelor şi în fine farsa macabră a dosirii cadavrului şi a înlocuirii lui prin trupul lui Gianni ieste o temă — cel puţin neobicinuită — Este toate Putin cunoscut că Puccini se împotrivea sfrăduinţelor acelora cari căutau să prezinte actul lui Puccini sub eticheta de „muzică uşoară şi comică”. Partitura sa „Gianni Schicchi” este u© mozaic minuţios combinat în care fiel care trăsătură întregeşte util imaginea unui caracter. Compozitorul aruncă într’o. scurtă introducere muzicală un mănunghiu d, teme cari' vor rea.nar9..»api în desfăşurarea acţriuei sub formele cele mai variate, adaptate mereu. împrejurărilor exterioare. ' ■ Cităm la întâmplare motivul „jaîdi” care reapare:;dei câte ori' este vorba tfe amiitirea decedatului Buoso Donaţii. ■ i, Motivu! de. 'dragostea! Raurettei şi al'lui Rimccio.’ desvoltat la sfârâit iitate ,ftditairabä duet.di ena majki ssezm Ä ,r,sä g,m' SÄ-ÄS SSS %& 'S grijirea cu care a fost studiată partiitura până în mici amănunte, încă un cuvânt asupra Regiei, care ne-a obicinuit cu reazări interesante, a trecut cu vederea câteva amănunte demne de rele;var Pantomina cetirii testamentului nu trădează pe feţele interpreţilor o emoţie gradată de aflarea destăinuirilor. Deasemenea scena testamentu.’lui în faţa notarului, se petrece şi prisosinţă pentru tenor şi soprană, realitate în semiobscuritate dar nil intercalând în partituri o frumoasă din plină lumină cum ni o prezintă o arie pe care d. Mircea Lazăr, în ui Pavel, D-nele E. Babac, Elefterescu, Miciora, d. Petrovicescu în rolul Notarului, d. N. Dumitrescu în Marco, d. Popescu In Gherardino și d-nii Grigorescu și Alger în roluri episodice contribuesc cu un gest, o replică sau numai prin mimică, la comicul unei scene sau la reuşita unui tablou suggestiv. Lirismul lui Puccini a îngrijit d un nerească inspiraţie „pucciniană”, apoi Gherardocomic careface deliciul Otescu atrage toată lauda pentru fii; motivul „înşelătoriei” care deaseme sălii, prin mască şi joc, nea dă prilej compozitorului să-l împleterască într’o minunată arie. „Adio Florenţa", toate aceste teme însoţesc personagii şi situaţii. Aceste linii conducătoare ale muzicii sunt însoţite de numeroase ornamente, cizelări fine şi minuţioase cari subliniază amănunte şi epizoade ale actiunei. Vizita doctorului, procedura formalistă a redactării testamentului, gâlceava rudelor şi prădarea casei decedatului sunt însoţite de comen Iarii, şi exclamaţiuni onomatopeice , la instrumentele din orhestră. D. Norica Otescu le pune pe toate în valoare cu înţelegerea d-sale deosebită pentru ilustraţiile muzicale, întreaga partitură este după expressia unui critic francez „un straniu * amalgam. De altfel ca întreaga operă a lui Puccini". Interpretarea, unui act de îndrăzneaţă virtuozitate reclamă deasemenea o virtuozitate cel puţin eglă din partea artiştilor. Cu atât mai îmbucurător că Opera 3 Română a putut găsi elementele necesare interpretării actului lui Puccini. . Sunt personagii în această operă cari nu au de dat decât una sau două replici, cari în agitaţia ciudată de pe scenă se întipăresc totuşi adânc în ‘ memoria ’ spectatorului. Artistul cele mai frumoase din epoca „Boemei” sau a „D nei Butterfly”, prilejueşte un succes deosebit pentru d-na Bahici şi d nul Lazăr. Marea victorie a serii a fost însă spune că testamentul este dietet din pat, Schicchi fiind acoperit până la Garble cu plapoma. D. Pavel ne prezintă — trecând ca vedera aceste amănunte — un decor pitoresc şi frumos în care artiştii — cum şi era de aşteptat — aceia o joacă, trăesc şi redau rolurile lor du d-lui Niculescu.Basu. Acest mare cântă cele mai bune reguli ale regiei tărei căruia direcţiunea Operii Române nu i-a dat incă ocazia să antă toate laturile unui talent complex — are o mare creaţie în rolul vicleanului Gianni Schicchi, ’ Iubirea părintească, inteligenţa şi Perspicacitatea rafinată, patosul grandilocvent şi făţărnicia meschină — iată o întreagă gamă de sentimente şi oarecare pe care d. Niculescu_Basu o stăpâneşte cu virtuozitate neţii talenta, poate însufleţi această unică trecută şi o pătrundere perfectă are replică cu cea mai mare abilitate. . Ne gândim la „cumnatul Betto” interpretat de d. B. Steiner ■ o creaţie care prin compunerea ei' egaleazâ, aproape cealaltă mare creaţie a aces- • tui excelent artist.., călugărul, beat, din „Boris Godanlov”. , D. St. Molndy pune un umor sec și perfidă prefăcătorie în-'figura reală: a - iui - tiineoa.'», S.. A Igazii elit» . uri moderne. „Flautul fermecat", 0 poveste, copilăroasă şi naivă pe o melodioasă partitură de Origo va complecta cu succes un spectacol de matineu pentru copii. Marţi seara „Flautul fermecat" nu ne-a prilejuit nimic mai mult decât aprecierea unui ansamblubinedisciplinat şi arta distinsă a d-lui Borna,,nowski şi a d-rei Dobiezka. După Regele Ysului, soris Godunov Sherczada, Gianni Schicchi spectatorul devine tot mai pretenţios. Aşteptăm încrezători viitoarele premier©,’luluL După succesul strălucit în „Gianni Schicchi” d. Niculescu.Basu şi direcţiunea Operii Române sunt datori să ne ofere mult aşteptatul „Falstaff” care va fi cea mai deplină manifestare a talentului d-lui Niculescu Basu. M Conducerea muzicală încredinţată priesperii şi competenţii d-lui Nonna LIVIU ARTEMUS 4 PAGINI 3 m ISSU MARELE MAGAZIN la „Oralul Lyon Str. Lipscani Nr. 76 ” . Telefon 69-51 soldează toate modelele de Rochiei Mantourii Fantezii Societate bună Marius Cîntescu este, fără îndoială, un băiat de treabă. E compozitor, şi are oarecari succese, care l-ar fi lăsat însă muritor de foame, dacă, in ajutorul inspiraţiei musicale, nu ar fi venit şi resursele unei mici pensioare bătrâneşti. Cu ajutorul ei, Mariuspoate face faţă celor mai multe dintre convenienţe, în mai toate distinsele saloane ale Capitalei, — deşi frecventa cam des, tot din motive peeunicate, ,şi salonul....nou, nouţ, proaspăt tapetat şi cu uşile proaspăt vopsite, al ţînei fiu.lui Tănase Băcănie. In acest diri urmă salon, Marius întâlni într’o bună zi, sau, mai bine zis, într'o bună seară, pe Ghiţă Verzeanu, poet simbolist „en vogue", care susţinea că arta adevărată este aceea a maimuţelor din codrii virgini ai „ Canonului ţi" că numele său de Verzeanu nu se trage dela „varză" ci dela „vers", Marius , şi Ghiţă deveniră,, în scurt timp, prieteni la cataramă, mai ales din. pricina deselor, fi neaşteptatelor întâlniri,’ prin saloanele, in care •apăreau regulat împreună, ca reprezentanţi ai Boemei, — în special, în. sa. Ionuț Băcănie. Lucrurile au mere, o vreme, destul de bine, spre satisfacţia generală. La uin moment dat însă, pe neaşteptate, soţii Băcănie hotărâri să plece într’o călătorie prin Franţa şi Italia, spre marea disperare a companiei Cîntescu & Verzeanu. V. Băcănie se apropie de ei ! — Ei, d-voastră, unde o să petreceţi iarna ? — A, nu ştiu siguri Cred că voi rămâne la Bucureşti răspunse, evasiv, Marius. — Da. Şi eu tot aşa ! Adăugă repede Ghiţă. —■ Ştiţi ce ? O să vă propun ceva. Veniţi cu noi în Italia,!... — Sine... dar... noi... ştiţi că... — Ce are a face ? Totul merge pe contul meu.— Şi, în adevăr, peste zece zile, la rabricele mondene ale ziarelor din Bucureşti, se putea citi: ■ „D.na şi d. Băcănie, împreună cu d-nii Marius Cîntescu şi Ghiţă Verzeanu, au părăsit eri Capitala cu Expresii-Orient, pentru o lungă călătorie In Italia, şi Franţa la cuvânt, cet râma in ţară, avund prilejul, să constatăcă şi de astăzena, spiritul, speculativ , ,ta‘ă lui Băcănie, ,realizase un enorm succes : călătoria celor doi artişti nu prezenta numai avantagiile unei ’companii spirituale, ci servea şi la epatarea cunoştinţelor rămase în ţară. ■ Din fiecare oraş se trimitea, câte o cartă poştală ilustrată, semnată in bloc, de cei patru escursionişti. Madam Băcănie se paria, văzându- şi parafa, încadrată de numele celor doi artişti : — O să crape de necaz. Popeasca ! — Pe Panglcescu îl apucă damblaua ! Complecta d. Băcănie, semeţ Tiăna şi d-sa. Dar cei doi artiști începură să se plictisească de abuzul ce se făcea cu numele lor și — cum ei puneau căriile paftate la cutie, — hotărâră să se răzbune. Peste o lufid, Bucureștii hohotea dintr'un capăt în celalt; in adevăr, Madame Piscopiăl primise o cartă poștală ilustrată, cu următorul cuprins : „E admirabil. Suntem la Florenţa, după cum vezi, in societate bună Madame Băcănie.rănase Băcănie". Şi dedesupt : „Noi, nu, Marius Cîntescu.Ghiţă Verzeanu". ..4 NADOR într’o sală a bietului Ateneu, forţat să adăpostească tot felul de mâsgălîturi, făcute de oameni care se cred genii, expune şi d-l Henri Visconte. Nume frumos, pseudonim străin, pitoresc, atrăgător. $i pictura d-sale atrage, că $i numele-i ales. - t tată ‘ Cronica plastică Expoziţiile Henri Visconte şi Tempeanu mult! au spus că-î... portretul d-rei Marioara Ventura. Hotărât. D-l Visconte nu e nici precis, nici poet. . D-nul Tempeamu este şi mai puţin, încă. In afară de-o marină convenţională, alb pe alb, comodă de făcut, totuşi oarecum isbutită Dar adevărul, îndată ţi se pune nimic nu se ţine la d-sa. Culpaîn faţă. Vezi plaja, că nu-i plajă şi marea că nu-i apă. Curiozitatea este gratuită, rea e îngrozitor pusă. Am văzut o pădure colorată în trei secţiuni egale, — tricolor în toată legea, când observi mai bine, pictura Frunzele şi spaţiul dintre ele, d-sare. Vezi cât te-ai înşelat, peste tot, o culoare; trunchiul^ și înainte vreme, d-l Visconte a în- aerul, alta; rădăcine'e, pămân-cercat un gen, în care nimerise mai bine: aspectele nocturne Tale Parisului sau. Paris. — La Nuit — cum scria d-sa. Acolo totul era ceţos. Un impresionism, prelucrat, ascundea greşelile de. desen şi lipsa de sensibilitate coloristică. ■ Acum lucrează în aer liber şi la culorile variate, multiple, diferenţiate ale soarelui. De aceia acum d-sa ne place şi mai puţin. Marea nu poate fi redată de ordine şi oricum. Ea îmbogăţeşte doar o paletă sensibilă. I Profundă erezie, a crede, că pel jisagiul marin, oricine îl poate lucra. Precum, mai zilele trecute, o pictoriţă pe cât de reclamagîoaîcă, pe atât de netalentată pusese • în circulaţie legenda, care-î convenea „specialităţii” sale, cum că artistul mare se cunoaşte după jeum face florile, tot astfel de silogism comod ar vrea să întrefouinteze şi d-l Visconte. I Marea e culoare. D-l Visconte I se duce la mare. Deci: D-sa e colorist, adică adevărat cu florile. False sunt amândouă, căci silogistic se poate ‘deţnboristra orce, chiar că nu-ie cunoştirile şi totuşi nu-i . un. mare ^artist. iPatJIrady le interpretează redandu-le tot admirabil şi-î un foarte mare artist. î îser a caracterizat Balcicul si I d-l Florian a compromis Mamaia. ț Toţi în felul lor au lucrat sî florit şi. mare. Şi pindcă au lucrat acestea, înseamnă . oare că toti tul, iarbă, — a treia si ultima, dîn . Cam bătrână, care a adus ca martor fericire. Sinteză coloristică, foarte nostimă. PETRU COMARNESCU ©mmdi fXNnAKIEmf Cesul De cură»d, s’a întors dintr'a lungit călătorie in Italia, un cunoscut avocat bucureștean. Un ziarist U întâi«’ nește la Capua . — A! Când U 3» întors dragă !.. , — De o săptămână... ■ , „A — El! Pe unde ai fost ? S — Peste lot. La Borna, la Venezzta; la Milano, la Neapoli... — La Pompei al fost t — Da, •/ — Cum ți.a plăcut 7 K .1 — Da. Nu e urât. Dar ar trebui fă* cute oarecari reparaţii... Scenă petrecută la aceeași judecă* torie de ocol, de care ne.am mal o-; cupat și acum câtva timp. Un cetățean este dat in judecata pentru bălaie. Victima este o femeia și pe ginerele ei. — Domnule, — 11 întreabă judecătorul pe ginere,. —■. âmta ai vdfut când, dumnealui a bătut-o pe soacra d-taleZi — Da, domnulejudecător. — Și cum se. face că n'ai intervene șl ă-ta ? — Păi, să vedeţi, ă.le judecători mi s’a părut că dumnealui bate des*, tul de bine și că nu i.ar (l folosit la nimic, ajutorul meu... Mici adevăruri de J. BanviUe r..rrf1____\ Un prieten al meu, om de litere, j strict, relama unei ciocolate frumari nu iubea vrea mult teatrul. Hotă- se. ■ dăndu-se să se însoare, omul se găn-) Avis regisorilor. sunt mici detalii $ea , j prin care iluzia e omorâtă în mea. — „Voi lua o tânără fată, care de. i iremediabil, sigur va aduna spectacolul. Ce să fac ! " . . ' pentru ca s’o vindec de această pa-* Romanul este^un gen inferior te ^ siune ? Să întrebuințez sistemul azi- irului pentru că este un gen mai mor. tat la cofetării, ale căror vânzătoare au dreptul să mănânce câte bonbocine vor, pentru ca după scurt timp să nu mai pot suferi dfilciurile’’. ----------- - - - •„ , , Şi amicul meu solicită critica dra. i să vorbească personagiile după P'agmatică a unei gazete. A obţinut-o, cui său, fără să i se ceară vreodată! De patru sau cinci ori pe săptămână o făetură, dar romancierul P°aJe silist conducea nevasta la teatru. De • vorbească în locul lor, şi când estpictor. Cil oarecare aproximaţie, multe ori, o mai ducea şi la repetiţii stânjenit în caracterizarea personală silogismul mării e gata, ca şi cel generale, după amiază, şi uneori Femeea era fericită și neobosită. In loc să se plictisească de arta drama- { , — ------- ------- — .... ----- ... tied, venea la teatru cu mult timp \a.'m , „ , . „„„ , manta, DC care o vezi ziliuc. D-l! înaintea începerii spectacolului. După Dint contră cel ma,. prost vodevil* i Verona'reuşeşte admirabil fie doi ani, era mai enlesiastă decât în i necesita respectarea legilor scenei. In J prima zi, ,r. ,-j I iWi ‘^0TT1“ rfeuT î ÄÄÄÄ I du-te tot admirabil şi-l un foarte simic nu-l interesa mai mult decât1 scena. Cunoştea toate intrigile de culise, ' • ’ ‘ ' Remarcaţi că libertatea, romanele* rului e absolută. Nu numai că Ist mănueşts subiectul cum vrea şi face cru nu tocmai uşor. Trebue ca~ per„sofagiile să se descurce singure $l să ne facă să pricepem cs vor. Un autor dramatic căruia î-atu spus aceasta a adăugat: ' 1 . —. „Ne-a îngreunat sarcina prin susprimarea monologului şi confidenţei lor”. Este, între roman şi teatru, aceasi diferenţă ca între pictura cu apă şi cea cu ulei, încă un punct asupra căruia se poate discuta : pentru ce după „Phedra” Racine ■ profan ? Unii cred că din scrupula religioase. După alţii cauza ar fi un amor nenorocit. Multe explicaţii, care nu explică însă nimic. Lucru cel mai natural, când observi camera lui Racine, om de gust, spirit critic şi creator; el îşi vedea declinul! Un lucru adevărat e că teatrul desvizează talentul. Un autor dramatic vine cu o formulă nouă care seducă publicul. După maximum ăoulsprezece ani, el a spus tot ce a avut da spus, cu modul său de a spune. Dacă se repeta, vai lui ! Un adevărat Intr’o zi, gratificat de administra- I artist își schimbă maniera: nimic nu torul Comediei Franceze cu un fotole mai frumos la un scriitor, decât e plin de orchestră, am văzut pe d.rafortul de reînoire.. Bacine după ce ai pierrat într’o piesă ,care mişca până abandonat tragedia profană, a scrie la lacrimi pe • spectatori, ţinând în două tragedii sacre. Shakespeare și mâinile-i crispate şi tremurătoare, nu lăsat opere cu totul diferite de Hammomentul cel mai patetic, nu ştiu celet : drame istorice,, comedii ,bufe şi document hotărâtor pentru soarta „Visul unei nopţi de vară”, eroinei. Fiind la doi metri ,depărtare De altfel a încetat să mai scrie tea de scenă, am putut-o citi în, mod di.tru, la 40 de ani. Când nu ne mai plate să mergem la teatru ? Când începem să remar. t . ,, c , , căm că actorii se încurcă î n replici, sunt man? Subiectul inseamna pictură? Şi redarea nimerită a unei flori înseamnă , pictură, numai , printr’atât? Şi Luchian a făcut flori,dar el a ştiut compune, înălţa, J potenta. Aceştialalţi, ca d-l Visconte, aduc un fel de vulgarizare marină, • ulei scorojit, în care se văd f urmele pensulei. Are şî o mare, I care pare o pieptănătură, în felul ’aceleia pe care cautasera s’o lanseze, anul trecut, americanii şi care n’a prins. Pieptănătura cu două cărări. La mijloc părul dat pe spate, la dreapta și la stânga, părul în sens Invers. Astfel marea d-sale merge la mijloc vertical, şi pe de margini orizontal. Curioasă Interpretare, desigur. Cât despre portretul d-nei Dida Solomon, mulți, foarte cd au lapsusuri de memorie, că pun unsprezece sau traversului alexandrin. Cred că situaţia aceasta se poate defini cu formula : se aude sufleurul. Pe sufleur nu-l auzi niciodată la vârsta fericită când totul e nou, când totul e frumos şi când iluzia fecundă face din scenă un palat, de minuni. ■ Sunt persoane cari n’au auzit sufleu rul în viaţa lor. Sunt aceia care for- I mează ,,publicul bun’’.. Totul e să conservi iluzia. Pentru a nu o pierde prea repede, trebue să nu priveşti spectacolul de prea aproape. Fiilor scapă pr’intr'o descripţie. Aceasta mă face să-mi amintesc fatimoasele cuvinte: „Primul imbee”., venit poate să guverneze cu stare de