Rampa, februarie 1927 (Anul 12, nr. 2780-2803)
1927-02-02 / nr. 2780
*• -a • Ioaü pssäraa p# Umbla »I pion» 41» fost. poftit U masă, vii?’o fm•riitte de artişti. La cafea, aşa cum e tradiţia, au început bârfelile. Se vorbea. Intre altele, de norocul excepţional ,al unei actriţe de mâna treia, cere ajunsese propietară da smanţl eenuiţi , automobil cu câine \y,v lângă şofeur. Soţia pictorului T... I, care era de fafâ, iţi ascuţî baneii H interveni in discuție : — Astea au noroc, dragă... Temette fără nictic sfânt in ele... Astea care'și ptţată. (I barba ul si amantul și tot... Noi ferteile cinstite, n’o s'ajungem. '.dol pâită ca ele... Noi ne vedem de isasă, de copii, de gospodărie şi pe noi ne 'nsati bărbatul şi amantul Sontolao Aram Ateva sile confratele nostru rfc L. B...pr...z.n. Avu marea nenorocire dea pierde pt tatăl său. In ziua inmonân ărei, locuinţe, defunctului era inundată de rude, prieteni şi cunoscut, lacrimi, saete, consolări... în timpul serviciului divin, cunoscutul actor şi director de teatru f. n. &■ n.. v un. bun prieten al confratelul nostru, fii face apariţia purtând o enormă lavalieră neagră. „Pragul meu, aş vrea să-i spun %una şi nu ştiu ce e atât de dure jos să pierzi în ziua de azi ten ialăf... ~ ,M drepate •' jj i- ,,Trebui id fl fast un. om foarte cumsecade... Bietul .om tSl săraca mamă-ia cum plânge Biata fente trebue. ee se stmSd! tare nenorocit#» — „Evident.. — Jmi face. rău când o văd așa tristă_. 4. vrea să o îmbărbătez, dar nu mă' simt tn. stare..! Comunică-l din partea, mea, cele mal respectoase condoleanțe și încă ceva. Când vrea, am bilete gratis ia mine la teatru!. — „AamabUdarea ta sunt sigur că o să o miște /.„ simpaticul director de teatru se roftid prin negrul clipurilor sincer încântat de fericita idee cu ,,biletele de favoare". Colaborare Colaborarea oferă o nesfârşită serie de hazuri. Autorii revistei „Vivat” al căror nume it. trecem în tăcere, lucrau cu înfrigurare la fabricarea cupieilor. In dreptul şpriţurilor inspiratoare, amândoi ciufuliţi şi transportaţi înţepau cu peniţele nourii de fum, iar temând pe foile virgine „polntele” care trebuiau în curând să stârnească ilaritatea spectatorilor. . — „Bragă, mormăi «naşi est supărare, oricum o învârtesc « l«s degeaba; am într'un vers un picior mai mult!... Nu ştiu ce drum să fac eu el... — „Dă-mi-l mie, replică fericit ce lălăit, că în versul meu am un picior mai puţint”~ Corp doflet I într’un care as magistraţi se utscu- I ta dttunS si un caz recent de asasinat, care preocupă încă opnia publică, £. P. ■ ni I...CU se declară făţiş pentru amahitarea atentatorului, explicând că, asasinul n’ar fi ucis dacă fatalitatea n’ar fi făcut să'eîbă asupra sa, în elita fatală, un revolver. — „Sa lasă-mă, domnule, replică vehement d. I...n care era pentru condamnarea criminalului. Eu am la mine, întotdeauna, tot ce-mi trebue ea s& comit un atentat la bunele moravuri și totuşi atu-l comit!” N'a mai spus nimeni nimic... #Ätnt trat, w*. srso ' ADMINISTRATE 9i ATEUbHELE GRAFICE Streute SArlndor, 7 *86 4. «e OM IS» Potittcttattttt concwionsti «seht««' Anonim* li udall Mott« CUM Vldorid, 3t WBIWiMtt» W |»bl H( 3m tttttfitt « ptittUciiBi* «t Kt tt«lmin..oiraittt mis . Succesul lui Shaw, la noi aîţrmăni cor? Bemard Shaw recunosc, firește, ușor, urmele este socotit, astăzi, entuziasmului quas fanatic al tâ-Am fost primii cari am adus la! . Presa «etrmsuift .se ocupă în ultimul ----- de Un caz cu pul neob.cinuitA *« tÎStSSf'iSzSS^iSE? '3A1SSUS'S? Jîîî? SUJB'&tf&C seamă scr.itor hi acum câteva decenii, tinea fuge- celor daei Grigorești din paacoviată. Noi am mer- rătoare discursuri impotnva bur- I toca din București ge mai departe, ghez.el, în Hyde-Park- I »j au. st’tuit tot felul de duch $î-ara îndrăznit să _Și totuși opera Iul Bernard.te, expertize, confruntări, fără ea 0 mică broşură iftitula ă „Clara Schumann şi Iohanftâ Brahms” este obiectul scandalului rev mare senzaţie la cecurile muzicale sl re* ma^S^radW1ăSlîprV ' î& ” a ^ dintru început, f Se poată ajunge la vr*un rezul St Schumann, storul broşurei este $i cea mai considerabilă per» si'ma si admirația, cu care e cotat in ceea ce pmeste aflarea ce* este nepotul compoziomhii Rober ' om raîoeîf^ aefetl '1. ___3 — •* tv.____a. _ ti,. a ______ -s _ ___ senaitate intelectuală, în viață* pîesîtă astăzi. Era fatal ca bir»lor cari au jefuit Pinacoteca Sta luând firește, intelectualitatea inghezia să nu admită pe un autor,3 *■ din cele it»«i | svpu% tc©l mai înalt sens al acestei no- care o cheamă la teatru, ca să s* se apere de artă. pupi care nu cuprinde în sfera ei bată joc de ea $j de cefe mai sfinflici savantlâcu, sterp al celor te ale ei,, idealuri..era fatal ca îndopaţi cu carte, nici fecundita- publicul mărunt să nu priceapă ba zămoasă, şi adesea, malodos pe un autor, care, trecând peste rantă a scriitorilor de duzină şi toate tradiţile de technics teade ,duzini de volume, Itra S îşi clădeşte piesele, pe ftm, „ IW privat Ceea ce covârşeşte in persona, dametue titanice de îna«ă filozo- din capitala Moldovei. Btatea lm Bemard Shaw este mi- fie idealistă. | »„ a« a-, ns binarea minunată a facultatlor Transformarea socială adusă Lui* *.L Intelectuale, cele mai diverse, ar de război i-a ajutat nmfi S iTrTi^!J 5a . Ironizarea preocupărior spirî- Shaw, sa cucerească publicul tă- L -US *’ de °" pe‘i ftiale, cele mai protivnice, înche- rîlor Occ dentaîe, cu educaţie, ouă, , . '. j , , J B 4 „ I Cârca lor mtr’un minunat tot, re- tură si civilizatie sectolare; ** Ur‘z,,,a,ul ** Francois Alba, prezentând, fără îndoială, cel mai noi, însă., unde teatrul nu si-a r*Prez*niâ",î v coP ,ul Ba* superb exeminar-tp de întedigen- sărbătorit incă nici aniversarea ”• ,si tab,ow «ruinând coomenească superioară. junui seed de existentă, Shaw a '«ji'mnil C. Negri, a fost înlocuit Filozof subtil si profund Shaw fost primit cu o imensă nedurae prin*r’° C°P*° Rase». «nânu este cu uijltoare dibăcie rire. S 2. Originalul de Rembrandt re.' dialectica, fără a fi iipsit de ve-j Admiratorii hiî nu au disperat, prezentând an bătrân, din colecţia ţierea aceea interioară, minunată, totul, după „Candida” s’a repre- Sofronie Vârnav, intuitivă, care străfulgeră până n zintaî „Pygmalion”, după „Pyg cele mai ameţitoare înălţimi, 5i malion” „Discipolul Diavolului”, pătrunde până’n cele mai întunecate adâncuri. Îmbrăţişând cele mai mari probleme, Shaw le cuprinde, le adună, le strânge, te după „Discipolul „Sfânta Ioana”, trece prin retorta irezistibilei sale succesul distinsei artiste, care e c*st tablou, ia 17\mm de câteva în , ”0,M J analize, şi le resfiră ape, goale, interpreta: „Medical in dilemă”, milie*.«*, I ®ci o.„.„i„ „—*—j— »-■-»- • • - —• • j Cstxisi B» —------------- — .. „ Ia afară de aceste trei tablouri Bombele sub monumente,D»ria Bovary,« romanfica a« mai dispărut încă vre-o câteva d* o valoare mai mică. Când au fost furate aceste tablouri! Când de cine au fost înlocuita? Nu cred oare organele în drept Djavo.uhtF Acest tablou a fost înlocuit printr’o copie. 3. Magdalene, copie după Correg *gio, de marele pictor Teniers. Tot. La „Sfânta Ioana”, nu s’a putut - y ~~ —•------ ---------‘-'i deosebi stsccesul piesei, de iwintr'i» copie a fost fnlocult fi simplu dar net conturate, în pie- ca frumoasa serie de săli pline, sete sale, expunandu-le privirii si pe care a dat-o Teatrului Naţio» ®l8] crude ale publicului. nai, tranşează definitiv , probic~ r»ozorai este dublat de ania. Shaw a fost primit, începe poet, poetul de un Ironist, ironia-1 să pacă, deci, să fie admirat, și ori de un om de sprîw—iar omul ia noi de spirit, de un om,de inimă, fund! Este un simptom, deosebit de ea. în hdwar, _toată opera !«î îmbucurător, al maturităţii artis-Asroard Shaw îşi are nu mimaitice şi intelectuale, către care se -sursa pe inspiraţie.Ei însăşi va- îndreaptă cu paşi repezi, publicul ar trebui $& se caute răspunsul 'punea de a fi într'un cald ama- nostru, atât de tânăr, din punct,în aceste chestiuni? »‘ţarism, în care se găsesc a se de vedere cultural. R. I. m. A fost prădată și Pinacoteca din Iași SI LA IAȘI S AU FURAT TABLOURI! Dar nu numai Pinacoteca din Capitală, a fost prădată, ci și cea ‘TríiBlíiillíiIITnii i ............rgjaaBiSiiiiiBi^^ i cfonica77iai£cca&i IM A ATHTKFULUI: Prima pudl|le a Somatei 1st la minor pentru plan și vioară fie Decide Enescu. Al unsprezecelea concert sin, Ionic popuar al filarmonicei . , ... I ’ , I N« reapare ca« îa opera. Ini Sne** elmo.««ră de impresieaaB | sca elementul caracteristic a! mu*i- S ? idemni ate sl sinc*r8_. emo-1 ^ româaești ca o manifestare e’-n- II bune. Maestrul Gorga E eseu b9rg 5j fireasei & sufletului eomnposi»I a dat Sâmbătă seara la Ateneu toraid f -fi prima snditie a recentei sale itsi* jg ad Bîaaetruî izbutise pe»'» fii -EoSnatate ia minor r eu- prima dată s& creiere melodiei temi-39» t» Strusara . compusă îs âesfci o formă potrivită, ea «are a făcut să sa audă pfsstru prima dată la Paris viers«] »a rid sale. facnrajat de primul său eaecee. Ecrări uEoSnate la. minor redtra pian $î vioară’’, compusă îs caracter popular românesc.gederfa mai îndemnata ă, a aestater ffiteitirri călător fe mijîocuî apetru, apen o vacantă de înfrigurată activi, tata creatoare «iîn acelas timp de binefăcătoare recuieaere, ia mijlocul minuna ei naturi d'n valea Prahovei iată împrejurărUe fericite cărora aria amsicală românească le mulţumeşte dani pretio a primit Sâmbătă seara, chiar din mâna Maestrui iar, doi amili auditori, emoţiunea unui eveniment rar şi înălţăor. Cu „Sonata în îa minor”, Maestrul Enescu se reîntoarce la isvoarele artei populare cari se depărtase pentru câtva timp. neant ,a cuponite gi pătrunde toate manifestările ariei muzicale aîe Apusului, ale vechilui și aie noului Outinent. rkiicândue^ ca na nebănuît fetipmen al naturii pe culmile cele mai înalte ale gloriei fişate cândva de tip artist. Dacă însă pentru arta universală, George Enescu es « genialul compozitor al Sonatelor op. 2 si op. S aî âuitelor P. orehestră., al celor' roi nimfonii si al lucrărSiSr de muzică decantoră, autorul „Poemei tamâne” si al celor „Două Rapsodii române” răc mâne te cmeietorul si concwcătcra-11 scoalfc! muzica.!« rotrâu* * nescu găsește te forma «rapsodiei’ pe care Liszt' o numeste cea mai potrivită încadrare a motivelor populare un nou prilej pentru a-si inchina activitaea sa, artei nationale. Astfel cu cele două Rapsodii române (la major si re major, ep. 11) se pun în 1901 bazele scoalei nationale române. Azi, după un sfert de secol, în plină maturitate a geniului său creator, preocupările Maestrului Eiescu se îndreaptă din nou înspre unitatea populară. Cadrul în care Maestrul Enescu prezintă de astădată melodiile populare este cu totul nou şi poate sre obicinuit: Sonata. Severa formă tradiţională, aSonatei purcede în origrinele ei cele mai îndepărtata deja .Suita de dans”, in care melodii si ritmuripopulare sunt desveîtate, mai întâi in r’o artă simplistă, apoi la variatiii-di-ÎP savante, a,ie compozitorilor, în evolufie, dela Bach la Beethoven şi apoi la modeămi. Sonata devine um een preţios în, eare gompoz’toml împle este în dialegiu! al unuia sau cel mult două iastraseat«, sau tramcrîe te «usset* ®afejtirea unor impresiuni. .^Sonate. te ,k minor5 poar'â ace! cametar bucolic care te sotests întotdeauna motivul românesc în compol zifule Mseistrului Eaescu. 5 Modulation de doină desvoîtarea arasordcă variată a unui materia! tematic redus aîpătaose prima parte a Sona ei» cu un substantial preambul. Partea a doua, traditionalul Aadanal Sonatei clasice, este poat© una dintre padini!« cele mai minunate cari niau scris In acest gen. Ia „flageolite al Sonatei clasice, este poate una romantics imagine a plaiurilor românești, ca freamătul eodraest. Quem! ciobamduî, cântecul paserilor şi liniștea profundăa mimtîtor. Este aci melancolia nefătarnică si ne.uibarată de pesimism ehteuitor, poezia care învălue întreaga operă a Maestrului Enescu şi la care îa această lucrare se uneşte nostalgia.vecmtcrîui .••călător. Alături de poliţiile lui Alescndri, de descrierile lui Vianuţă şi de tablourile lui Grigorescu nu cunoaştem multe caracterizări ale sufletului românesc de valoarea Sonatei Mass- trului Enescu, finalul”, pomnoate de la o mişcare simplă de dans Popular, se ridică a-poi dinamica. ..friză” de Bach, în cea mai monumentală construcţiune ceatrapurcică pe care o cunoaştem în literatura contimporană, a muzicei româneşti . Şi fiindcă în horă , şi doină se, rezumă în bună parte caracterul' 'popular al Sonatei în la minor, reproducem câteva cuvine ale poetului Viribora ca ori pot încununa cu uaMotto”, noua compoziţie a Maestrului Enescu: „Doiaa 'este etoisctjl eel mai cald și mai duios dîn câte vpeodită s.’au . spus ne 'linBe — dulcea si formaeig to-irea doină, te a oftici krsrft mn.îftdi ar« pare că freamătă to ti codrii și plâng toate izvoarele tării _Și mai departs iată si hora, jocurile, chiotele sau strigătele cari pulsează te ri muri precise In pasag de agitate: „Hora înfăţişează în închipuirea poporului ca şi in cântecele poeţilor, împăcarea, frăţia, unîrea tuturora într'un singur cuget, — ea este veche dela întemeierea neamului nostu şi aceiaU a rămas în toate părţile locuite de Români. Celelalte jocuri sunt unele vijelioase, cu mişcări repezi şi smuncite, cu încleştări de braţe şi invârtejiri ameţitoare ce par c’ar da să închipue o luptă, o răpire o rupere de fugă”. Iată o inreagă comoară de imagini pa cari condeiul Maestrului Enescu leva permanentizat de partitura ultimei sale Sonate. Incăodată Maesrul va vorbi străinoilor la graiul internaţional al muzicii, despre frrumusetile patriei, indatorându-ne cu prinosul recunoştinţei noastre. In interpretarea «-»“stei Sona e violins Maestrului suspină mai cald decât oricând, în ax ar.uşul se iritează precis figurile de dalta, o insmrpretare însufleţită de sentimeate sneele primite de publc cu un entuziasm menit să impresioneze chiar un geniu de valoarea lui George Enescu. „Filarmonica” continuă cu stăruinţă în fiecare Duminică dimineaţa misiunea culturală a educatiunei muzicale prin concertele populare da la A etieu.-ip -'scurtă vreme, iată-ne azi la. a 1 unsprezecelea concert popular, •urmărit 'de -un public, 'dacă 'tar • n meros, dar totuși' înteiegător și entuziast. Conduced Alfred Alessard'escu, or atenfia'deosebită nem ru ■ linia • elegantă și ornament,știa premesă a-uverturei la .»Cosi fan tutte” do Mozart, Da „Con cer o” te re major de Ph. Em. Bach în prelucrarea lui M. S.e. mot o rrtborg, prilej ne st o în „A'dani le® o” framase efecte sî nuanţe, instirumentale, pe cari d. Alesanuresc le roliert azi cu virtuoziate» De altfel lucrarea celui de aî doilefiu, al lui F. loh. Seb. Bach, este de o mare valoare didactică, reprezentă o etapă tranzitorie a sitului polifonic de la loh. Bach, Bach la Hajain. Două poem© simfonice „Tinereţea lui Dercule” de Saint Saens şi „Don Juan” de Richard Sraus*, au fost alăturate pe programe utod ferici atât pentru asemănarea dezvoltării formale cât și pentru contrarul spiritual al nouilor caracterizări. In poemul lui Saint-Saen®. Hercule suferă încercarea grea a ademeniri - tor, a chemărilor seducătoare, aie plăcerilor pământeşti pornind nevalea lupelor cu privirea spre izbânda finala. Acestui erou care vede mântuirea in luptă, d. Alessandrtecu l-a opus pe Don Juan, care la concepţia lui Richard Strauss urmăreşte dimpotrivă, mântuirea printr’o főméi®. Doin Juan alege deci tocmai calea pe care o ocolise Hercule. Finalul celor două poeme est ed'fleator. Hercule învinge privind prin’e Ra-ăile rugului, răsplata nemuririi, în timp ce ,Don Juan”, er,cu blaza și caraghios moare ca orice erou banal într’o aventură galanta. Este însă ciudat că legenda i-a imoralizat pe ambii eroi. D. Alassandrescu a Accentuat în interpretarea d-sa ie caracterul dramatic al ambelor poeme, dominând mai ales în .„Dem Joan”, cu îmbucură,taa e a,ntorita c ansamblul orchestral. Cu Uvar’ura la „Oberon” s’a încheiat acest bogat program al concartului de Duminică. LÎVTU ARTEMIE PA«HI MIERCURI 2 PßfeRUARKE mf ABüAiA>llsmTISLG iW *Aí4 A v WüÜTÜllSL e<!.ooattoaoci»«i©eaöű0 * » ÄtillSS® iSLJSTtH . 0 OOOOUOOOOOOOOOi.00 " ^04^ (jp tün .............................................................. 1!« STBAINATATß I«ml ............. . - - • W 8®S á^ÖS© Anni QQQoo<i-ao*oooo«voo* ŰS> Mit ............................................................i6°'" » w plttieac Imrtnl« »S wieejj m & mu ta 1$ mi@ itesat«« »uni Ilii m semiliona! In isîorîi muzicali germani Schumann şi trăeşte btr’.un îqîc oraş de provincie ca profkor seu dar. Autorul susţine că lotia compozitorului Clara Schumannt celebra ca pia j «nistă şi ideală in er-pspi. Compozi, când ie mănâncă nasul, scoate şefiilor soţului ei, a avut legături cami pede batista din buzunar, depăşesc sferele artei cu un compozitor nu mai puţin celebru, cu Johanes Brahm In timp --e ?' Ll rri.âruiebun,tir;liu ultimele sale zile intrau ospiciu. loilmines Brahms era feliei, .alaiuri de ' soţia aceluia care îi îakeptase primii Iaşi în soia de concep și care li înlesnise calea spre suefeis. Cu aceste destăinuiri Alfred Schulmann încercă să distrugă imaginea curată a unei figuri strălucite a trecutului muzical. J.IUXU.1 LLlUitlKfihl, o v îAi Presa și cercurile muzicale germane palme date cu stânga a *. sunt unanime în a condamna acţiunea acestui urmaş unicuim al marelui compozitor romantic. Pe altfel această acţiune a lui Alfred Schumann porneşte dintr-mn sentiment meschin de răzbunare, deoarece Clara Schumann, bunica lui Alfred Schumann a lăsat întreaga fivere şi manuscrisele rămase de la Robert Schumann, fiicei sale.1 Folklorul „Hamper DIFERITE „SEMNE’“ $1 EXPLICAREA LOR Când U se varsă cafeaua neagră, iei bani... cu împrumut. Când ui se bate ochiul stâng , să ştii că ochiul drept stă pe loc. $ Când U se bate ochiul drept : Să ştii că stângul stă pe loc. Când ţi se bat amândoi ochii du-te la un oculist. Când Ui duc urechea stângă , pune bumbac înnăuntru. Când ifi fiule urechea dreaptă vei ajunge într’o ureche. Când îti fiule amândouă urechile , trebue să „miştidin urechi“. » Când te mănâncă,palma stângă. Când te mănâncă palma dreaptă , înseamnă că trebue să pui la ghete cauciucuri „palma“. i ■ * Când te mănâncă mnele •• ai râie. amândouă psf-LUNETTES NOIRES Fapte .. Fapte... Fapte ... Din nou chestiunea sîtuației scriitorului. — Un alii* Bordeaux. — .Cum se paruine prin femei.— Cazul B. Constant. — D-« aijie Steel. Posteritatea Se ocupa. Hentry Bordeaux in To revistă franceză apăru i in săptămâna aceasta, de situația scriitorului în societate. Articolul ar părea să fie mai curând un comentar la „Statutul Scriitorului. Din nou se pune problema coirect si direct, așa cum a lut-o la moi d. T. Arghesi. ..Scriitorul ar trebui să fie cu atât mai bine protejat cu cât el îndeplinește un dublu rol social. în acelaş timp material şi in IA etual. Material -fiindcă cr eenjl «ău întreţine o_în roawi srmiii. fiiiM itt! .îi ieysio 15 la su-, -.4-din vanzaiia, carv-fo: — tu» u-«; lie intre 10 si 20 la sută. minimă si maximă în acelaş timp — încă e uşor de observat vizibilul ncealeî sume, -restul de 85 la su &. revine fabrica^i ilor de hârtie, tipperrafilor şi corectarilor, lagi-itorilor, editorilor, librarilori comis-filorarilor, cari e cert că depun şi ei o muncă, dar tot creerul sentorului rămâne mina de aur, ceilalţi fiind exploatatori”. Am rămas surprinşi față de îngrijorarea lui Henry Bordeaux. Noi credeam că această panica e numai la noi cari ne mărginim viaţa literară între graniţi şi numai la cinci mii de cititori. Scriitorii Franţei cunosc toţi fără excepţie celebritatea. O care franceză se vinde în Chilii ca şi în Bovilia, în Balcani ca şi în Cordilieri. Şi totuş... dacă scriitorul francez e atât de îngrijit să legitimăm cu generoziate tribulaţiile bietului scriitor român care ia încă şi astăzi sume inavuabile, ruşinos de mici, pentru opere cari cresc în posteritate, doamnei pentru el în nenumărate ocăzii şi în profitul carierei sale. Benjamin Constant știa să conduca lumea în viaţă mai bine idecât pe eroii săi de roman. Se vor publica zilele acestea scrisorile sale că rs dna de Bocamier, căreia i se adresa cu „Îngeraş scump” , in ac. 1. s tirlp în care în jurnalul tău intim^ scria despre „îngeraș”. ..Această gâscă’'... ...Ceea ce dovedește ca .și în arta se’parvine oi prin femei... Totul e să f.ii să le alegi.... O ANCHETA CURIOASĂ — Dar« sua't *ul;oTH ■ contimporaaji, cari vor trece la posteritate?... Andre Maurois răspunde precis, «a ei cum ar fi cunoscut mentaliatea ce va să vie peste o sută de ani. Marcel Proust, Andre Gide, Paul Valery, Allain şi M. Barres, Cine știe?... CLEMENCEAU Şi MONUMENTELE René Benjamin • va scoate o carte despre Clemenceau. Face mare vâlvă faptul că acolo se vor găsi şi o mulţime de vorbe de spirit ale marelui om de stat care câteodată are zbucniri pa cari le regretă și retractează. Prin 1900 Clemenceau slăbit și bolnav exclama: — Aici de a-si nuri, avea odată 20 de ani!... — Douăzeci de ani, întreba batjocorior Pelletan — Da, daca as avea douăzeci de ani as pune bombe sub toate monumentele publice. — Da, da,... totdeauna cei de 69 de ani visează bombe, înnchia Pelletan sarcastic. O NOUA D-NA BOVARY Apare acum la Paris o nouă ediţie TOT PRIN FEMEL... ÎnvăţSm Mtăzi multe. Veacul, a bogat. Trăim veacul cel mai fericit, al selecţiunei co orgiilor. Joseph Turgrttan a publicat de cu-ja d-nei Bovary a lui Flauber Va fi rând o carte despre d-na de Steel, | ilustrată cu „bor3”-trri extrem de nu: plina de documente privitoare la agio -merpass, — ca înir’rm film. rari!« acestei doamne. Dar cea mai nefericită izbândă a seducătoare! in electuale. fu aceea a tetâlniri! sale cu Beniamin Constant autorul lui „Adolphe”. Aeral Benjamin Constant era în,să un mare „materiali®”. Căci g’a folosit de amorul Flaubert a fr-1 o reacfijune împotriva romantismului. Oare nu va votes'ă nimeni cft-j se romantizează lui Flaubert ro.ranul prin introducerea unui film de ilustraţii între padini KLAPS S4NT MIR.TE ACTRITE ^NATIONAL? Aceasta * constatarea făcută de MS n.'seful Artelor cu ocazia punerii in aplicare a noului budget al Teatrului NationaL Intr’adevăr prima noastra scenă are sprite prea multa si artiști bărbat! pi°ra nutîtî. Acest lucru se constată de fiecare dată când e vorba de o nouă piesă. Vina o poartă direcţiile cari au angajat mereu actriţe, des! într'o piesă gases'î, în majoritate la zece roluri de bărbaţi, maximum trei roluri de îniei. Nu mai punem la socoteală faptul că pentru o bună distribui-« la Naţio, nai, de multa ori, dai a'âte® ,elemente feminine, nu al nici în* cin* ale«®. Şi atunci, csre-i soluţia CteVB(;TtNn. ÎN TURNEU CosrespondenţU din pr-v'nc*« ca $, numeroşi cetitori, ne relattază cazuri precise când amuriţi cabonul, vipsa de ale msjlorce de existenţă, . organicentă” epectrade cari uneori « ci rea au loc, iar afeori sunt sub orice critica d’n punct de vedere rristic* Când nu escrochează pubcul, încasând bani pentru spectacole pe cari nu le dau, aces'î candidaţi al codului penel săvârşesc totuş «w artistic ntentat la bunul simţ al provine'Iilor, cari greu se abţin să mi le aplice sancţiuni..contondente. De ce nu ia măsuri Materrul Artelor, ca să se respecte cu sîrăşnicia prevederile legata, următor, cărora nici o trupă neautoriată de minister nu poate juca în provincie? Primăriile ar tebui Instruite să ceară conform legii trupelor dovada că joacă autorizate de minster, im. „pîedfcăîtd pur gi simplu spectacol T* celor neautorizațî de organ-le cam petinie. pp^^TUT^GENT^LB „Greşeala lui Dumne-jeuT, ulfws premieră a Naţîonsluîui a dov dl la* că odată cât de necesar® ra t i« «« tittile generale, b t»re să fie înv tă^ reprezentanţii criticii, d vj coţincf.v^ toarelor ş. a. Se dă posibilii® g 3 astfel de a se vedea in«l e de premieră greşelii«, spectacolului şi de a s® face toate îndreptării«. La ce folosesc altfel observaţi te îndreptăţi e »-te criticii, dacă te I « în seamă derba după premtarâ. Publicu! îşi comunică verbal o parte din impresiile primite si se form.aza ua curent periculos de boicotare a sp c*. tacoluluL Piesei d.lui C^tou Th cdo„ ditai i s’au «dus acum multe suprimări.. Spectacolul s'a redus ca du* ra'ă, dar până ce să _ alle pubticuL 'piesa e scoasă d«pe afiș. N’ar fi oare util, ca ma!al s h piesele originale, directorii de scenă sg colivie ca iui public cât stai nunti.10« să asista ? Suntem siguri că multe r reseli si câteo dată chiar căderi s’ar putea ou vila. 1-1'1 0&76 *BOmul cu Un Adonis... conUs-votator.~ ?i.vadfine n©$ fi escrocate.- Rabinul lutul. — Prliu tragere la sorți. Un proces senasajlonai cu desirodământ tragic-comic» la Varșovia ți.', amețea c’a desba« nuntă căpătă o casă cu ;ocu!ct, tot înaintea tribunalului Casnica dela Ravaruska fu ie du Varșovia, mn pro- foarte scurt o^^J«po. « ^ •S?4a»»Aw*» . Pe banca acuzarii septRiNin FAXit afla un bărbat tânăr foarte £ru-( KAtJINUL rAAL, UN ADONIS... COMIS-VOIAJOR m0!’c .’"YfrtA clntp°nrialeiiedaS * Acî’ î” acest ÎruîT!0S oras, HO era însura,, de șapte ori, $1 aa.d jocul surâse din nou, cu proi nu î s’ar fi aflat la vreme îspră- fuzime,, vile, s’ar îi însurat, de sigur, şi ţiiai întâi el topî economie a* de douăzeci şi şapte de an... nei frumoase modiste, după ce bine înţeles, se însurase cu dân* sa; apo, făcu curte fetei unui farmacist bodrat si renede-renedeli , satisfăcut dorinţa de a se însura Cel mai tânăr Adonis al Po- cu fata — şi într'un alt car« Ionici, e de meserie voiajor de fier al oraşu ui, el se însură de comerţ. Are mânere distinse. 4* fata unui rafa'n. , tiu în vârstă de 21 ani, el căşti îndemânarea si „şmecheria*■ iiu simpatia unei tinere fete din voiajorului nostru se vădiră laLodz, fiica unu giuvaergiu. Cu Lemberg, căci în acest oraş ei toată împotrivirea părinţilor, fa trăi în acelaş timp cu tustrele teta ţine în ruptul capului sa se mede în cele tre locuinţe! hi I mărite cu alesul iimei ei. In ce împărţea cu atâta conştiincioşi de dn urmă rezistenta familei taţe timpul său, că faţă cu tuse încetă şi tânărul voiajor luă fata trete işi îndeplinea cu sfinţenie , şi o zestre frumuscă, dator tte sate conjugale! Pând ! Ca soţ purtarea tânărului vocând, int ti una din zile, la fata ratajor nu lăsa nimic de dorit, t binuhii. omul nostru se cam in* Dar într’o si el îşi lăsă soţia Ia curcă în expVcatiî. Rabinul, bă* Lodz și plecă la Varşova. sub unitor. norii cercetăr cari duse* pretextul de a-şi aranja noua lorâ la aflarea adevărului cuinţă. Tânăra fenice a"teantă1 zadarnic un semn de viaţă din partea soţului iubit In vremea aceasta ,dispărutul”duce o vară de chefuri, petrece noaptea în localurile de veselie şi dans; bineînţeles că zestrea , bjuteriile se top ră cu mând-curând. Când banii fură pe isprăvite voiajorul nostru păros1 Varşovia si se tmib ă in orașul Radom. EProcesul fu foarte interesantă* Cele șapte neveste fură ascul tate ca martore. Par’că s’ar fi înțeles în prea’abi între ele, ce-* le șapte femei îî luară apanves: flecare d'n e’e decară că ar fî îercită dacă voiajorul ie-ar a- ___ _ _ .................. _ _ corda fiecăreia... câte o zî p«i legavtul tânăr fu remarcat foarte s^Eή.illân^ , ov . repede în micul oraș sî m du- Tribunalul nu putu să cadă d© vă mutia vreme, un corner cant acord cu sistemul acesta si concu vază se simți foarte onorat ca damnă pe poligam la douî ani ..șmecherul” nostru ii ceru foia inchisoare, în căsătore. Părăsind sala tribunalului. Nunta și tona de miere costă rou nostru fu cuprins re remuso groază de bani tacăr? şi decară că după ce-şi va termina osânda, se va însura ŞI VĂDUVELE POT FI EScu... una d'n cele şapte neveste- CROCÂTE»., ~ * Ele însă au declarat la rândts-le ca vor aștepta în linste $l că vor Sub pretextul unei călători' de tragedia sorti, pentru ca sortii sa afaceri, omul nostru își luă râ dec-dă care va fî să rămână s n* mas bun dela tânăra sotioară și gura, unica sot'e a periculosului peste putină vreme el îşi făcu a voiajor don juan. . pariţia la Lubin... Acolo el făcu _______ cunoştinţa unei tinere văduvioa-' re, fata unui mosyr bogat Fru- o modă... «rttedlCĂ morsa văduvoara se îndrăgostii pe loc de voaşor şi cu toată im- ® ,.este aceia care bantui actual potrivirea tata mei, ea se mm- , tă cu alesul bamei. Ascultând a- me*te 151 Amenea, po. sfaturile lu, eu ’şî vânău mo-! Cucoane e îşi pictează brațele cioara cu scopul ca să întreprin- Ş- spatele cu fel de fe! de persa* dă un comerţ mare, cu banii pro- je. veniți d'n această vânzare. Si-si, pierdu astfel şi soţul şi avutul*..." . întors a Varşovia, omul nostru reîncepu viaţa de petreceri: cabareturile localurile de poante. Cei mai de seamă pictori simt angajaţi pentru această operaţie Pictorii îşi semnează „operele lor” — pe care doamnele le exilt codroamele erau ale lu!! Vă beaza cu mândrie, d'slutându.§izând ca barri sunt pe spre vite, reputaţia respectivilor artişti voiajorul nostru pleca dn nou îi doamnelor provincie» de astă dată la Ravaruska. Aci el cuceri ’n'mai mâna unei tinere femei şi ca dar de 44 PRIN TRAGERE LA SOPT! mss ges rmi