Rampa, martie 1927 (Anul 12, nr. 2804-2829)
1927-03-02 / nr. 2804
1 Arta şi Banii de FERNAND VANDEREM t*eria nu este mama geniului Ea nu este decât mama sa vîtregă. Iar sărăcia nu este prnltenul talentului. ^Foamea face pe lup să iasă •din pădure şi pe scriitor îl face să iasă din literatură. \ * ! Scriitorul se obişnueşte cu bogăţia aşa cum s’a obişnuit cu sărăcia. Când a gustat însă dîn ■pea d’a doua n’o mai poate suporta pe cealaltă. Pentru a câștiga un apartament bogat, o frumoasă limutzîtă, o strălucitoare amantă n’a făcut decât o singură concesie* Pentru a le păstra va face multe. "1 . : In lîteratură, ceeace este pealbii nu este munca, ci nevoia. Pentru un autor care nu scrie decât în vederea salariului munca devine atât de plicticoasă, ca amorul pentru prostituate. După natura genuriior, se poate distruge în literatură, cariere literale, cariere comerciale, cariere financiare și cariere administrative. Decăderea artstîcă a scriitorilor nu provine de multe ori decât dîntr’o greșala de calcul. Se abordează un gen, fără să se măsoare rendementul pecuniar. Se prostituează apoi genul pentru a produce, ceeace în mod onest ar fi fost imposibil să producă. Se observă astăzi în literatură 0 înfiată© crescândă a publicaţiilor, este o inflaţie care urmează întocmai pe cea a monezii, având ca rezultat aceiaş depreciere. : : * Scriitorii se întâlneau odîninioară unul la altul. Astăzi se întâlnesc la editor. Pisc mult mai mare, căci în caz de Insolvabilitate, înainte mi-ai putea, sechestra decât mobilele. Astăzi şi cnceriâ. De ce să ne batem joc de cutare bogat care uzând de banii ,sâî, vrea să intre în literatură? Ar trebui să râdem dac’ar avea pretenţia să între gratis. * * AH Jimao, IS04 . Orîde câte ori am imputat şcoalei de belle-arte că scoate elevi nepregătiţi, că-i clişeifică şî-i banalîzează, că le omoară orice calități personale, mi s’a răspuns că nu şcoala face tot acest ponos, cî lipsa de talent a elevilor. Cu alte cuvinte lipsa de talent a câtorva poate scuza omorîrea talentului celorlalţi, dăruiţi de natură. E cel puţin radicu la această scuză. Nu trebue, insă, să ne mire, câtă vreme mai sunt profesori de belle-arte, cari se laudă că au sedsbunî maeştri de caligrafie si desen, carî când acest lucru ar fi singurul tel al salutat Incompetenta va domni încă multă vreme în forurile artei româneşti. La belle-arte, la conservator, în anumite pinacoteci şi muzee. Se întârziază cu numirea unui director al pinacotecii, dar s-a numit cu o uşurinţă fantastică un director museulus Toma Stelian. Competenta critică a d-lui Olsewschi este un imens semn de întrebare. Totuşi pentru că a donat câteva lucruri pe care d. Tzigara-Samurcaş le refuzase de la vânzători negăsindu-le pare-se pe drept cuvânt, valoroase, d. Olsewschi, autor a două cărţulii cu fotografii reuşite a fost numit director al museului Toma Stelian. De ce să ne mire aşadar, când, vedem adeseori talente mari nenecunoscute sau mari probabilităţi creatoare dea dreptul ignorate. De ce să ne mire că d. Mariho Moscu, tânăr cu calităţi unice este îmbâcsit de şcolărie de la belle-arte şi oprit de la o evoluţie firească?. Nu ştim ce profesori a avut d. Moscu dar, desigur că foarte tirani şi foarte în urmă cu vremea. Deaceia d-sa are de luat tot meşteşugul de la început dacă vrea să însemne ceva în plastica românească. Dacă nu, va continua regiunea ilustră a unor artişti ca Bulgăraş, Stoica, Q. Costaovici, Canisius, Kimon Loghi, sau în cazul cel mai bun va fi cât vreun Ştefan Popescu- Verona, Dimîtrie-Bârlad, Mătăoanu. Din acest infern al artei româneşti nu va putea scăpa d. Moscu cu tot excepţionalul d-sale talent. Zadarnic coloritul d-sale viu şi puternic va plăsmui chipuri, zadarnic desenul d-saîe sigur şi fîn va trasa locuri. Arta nuu va veni, decât, dacă se va desbara de influenţele nenorocite de acum. Academismul omoară Tinereţea. Clişeu! opreşte respiraţîa, ca amoniacul. Omenirea nu are nevoe de fotografi în pictură. Navem nevoe de o reeditare a vreunui Vermont sau Monda, precum nu ne trebue competenţe critice ca d. Olsevschi, devenit în mod stihit director de museu. Cu toată dragostea noastră de artă sfătuim pe d. Moscu să se desbare de tot academismul şi servilismul actual. Are prea mari calităţi, este prea dotat şi cu culoare şi cu desen pentru a mai rămâne un servil imitator al tuturor cabotinilor şi înducătorilor în eroare a publicului neştiutor. Bisericuţa de pe deal ne-a desvăluit calităţi unice. Verdele de-acolo nu ştiu câţi îl mai au la noi. Ar fi putut izbândi desigur daca, ar fi avut mai multă ştiinţă de construcţie, dar nu deaceia cum se predă la belle-arte. „Pescarii” d-sale sunt probă de simţ pentru massă şi raporturi de valori. Pentru aceste motive îi dorim marea putere de a se adânci, de a se preinoi, de a judeca neinfluenţat şi fără prejudecăţi burgheze şi nu artistice. Noi îl credem în stare de o mare trasformare. E cel mai mare elogiu, pe care i-1 putem aduce. PETRU COMARNESCU împotriva brigandajului literar In franţa s’au iscat, lungi controverse asupra acestei chestiuni. Bemnard Taft, adoptatorul francez al piesei lui An Sky, „Der Dibouk“, este acuzat că a făcut această adoptare, fără autorizaţie. Andre Riveire, preşedintele Societăţii autorilor dramatici francezi, e de părere că, deşi Rusia n’a aderat la Convenţia de la Berna, totuşi lumea civilizată ar trebui să se abţie de la asemenea acte de „brigandaj". ------_xpx--------Proprietatea blackbottom-ului Editura pariziană Galabert revendică proprietatea cuvântului .,blackbottom“, interzicând celorlalte edituri de a publica sub acest nume alt! noi. Bine'nțeles că dezideratul n’a fost luat în seamă, astfel că editura Galabert a intentat câteva procese de daune. Justiţa astabilit ■ însă că ,,blank, bottom-ul“ este numele unui dans, tot aşa ca valsul şi tango-ul de pildă, încât nu se poate vorbi de proprietatea cuiva asupra acestor nume. Cronicei plastică Expoziţia Al. Marino-Moscu Un teatru d'Annunasio Gabrielle d’Annunzio îşi constreşte acum în vila sa „Le Vittoriale“ un teatru făcut în întregime din marmoră de Bareno. Douăzeci şi trei de vagoane de marmoră au sosit în Vittoriale“. Pe scena acestui teatru se vor reprezenta exclusiv teatrul d'annunzian. E pe cale de Înfiinţare, dealtfel şi. o „Asociaţie naţională pentru, teatrul lui d’Annunzio". , re De ce vrea Claude Fabrère să ajungă akcademician Mare bătălie în Franţa pentru ocuparea locurilor vacante la Academie. Sunt înspăimântători de mulţi, candidaţi. Nemurirea a atracţioasă şi, lucru curios, foarte mulţi din actualii candidaţi n’aveau până acum decât cuvinte de ironie pentru purtătorii fracului verde. Claude Farrère, recentul nostru oaspete, face unui ziar următoarele declaraţii asupra motivelor care i-a făcut să candideze la Academie : „Din moment ce Academia există, mi se pare că orice scriitor, ajuns la o oarecare notorietate, trebue să solicite onoarea de a face parte din ea. Academia e o instituţie de tradiţie. Dacă mă prezint la Academie, aceasta o fac, pentru că o consider o datorie pentru mine, avându-se în vedere ideile mele tradiţionaliste. „Admit, fără să înţeleg totuş prea bine, de ce un om ca Alphonse Daudet să fi refuzat să facă parte din Academie. Nu înţeleg insă de loc ca Zola, să se îi. abţinut de a-şi pune candidatura, un. timp atât de lung, el fiind în mod indiscutabil, un. scriitor de mare talent. Dacă n'a rămas aproape nimic dela el este pentrucă opera sa, prea e situată intr’o epocă, prea, e plină de ideile sale, din care unele provoacă ilaritate. „Nu trebue să ţi prea mult la ideile tale,, să te laşi purtat de ele.. ..Erare humanum est". In, ce mă priveşte, Îmi dau seama că m'am înşelat. Nu suntem infailibili şi nu trebue să dăm prea multă importanţă inteligenţii noastre. Inteligenţa este algebra spiritului uman. Pornind de la premize false, ele nu ne pot duce decât la premize false, iar premizele noastre nu sunt de cele mai multe ori decât simple postulate. Ţesături româneşti la Expossiile din Berlin Ziarele germane vorbesc cu elogii despre lotul de obiecte cu care participă Muzeul comunal din Timişoara la expoziţia de artă populară din Berlin. In special covoarele şi conciurile, cu motive naţionale, stârnesc admiraţia generali —_-------- o X O——— Câte piese s’au jucat de când există Teatrul Naţional După o statistică făcută de Direcţia Teatrului Naţional din Bucureşti, s’au jucat de la întemeerea acestui teatru — anul 1852 — până la 1 ianuarie al anului curent, 852 piese, dintre care 325 originale. De remarcat că autorul primei piese româneşti — „Zoe” sau „Un amor românesc” a rămas necunoscut. Marii compozitori In lumea intreagră început festivltâfîte ►Beethoven' au Deşi axe mai desparte o lună de ziua in care se împlineşte centenarul morţii lui Beethoven, în centrele principale muzicale din Apus au început festivităţile Comemorative. LA LONDRA In metropola Angliei s’a executat totr'uxi concert festiv la Overenshall simfonia No. 4 şi Eroica sub conducerea lui Felix Weingartner, BELGIA La Bruxelles s-a cântat întregul ciclu al Sonatelor pentru pian şi vioară, 32 Sonate pentru pian solo şi Missa solemnis de Beethoven. In Aprilie se va cânta „Simfonia No. 9”. IN FRANŢA La 22 Martie nu vor etata la ■Sorijaimé’ sau la Opera mare Simfoniile No. 9 şi No. 5. Prima va fi dirijată de Vincent dandy, a doua de Philippe Gaubert. Un societar al Comediei franceze va ceti testementul de la Heiligenstadt. Această solemnitate va avea loc la 22 Martie in prezenta preşedintelui republic ei. A doua parte a festivităţilor comemorative nu avea loc, câteva, luni mai târziu, pregătirea lor necesitând o muncă uriaşe. Trei dirijori celebri vor conduce aceste concerte : un framez, un german şi un rus. Numele din ordini fracez nu a fost iacă dat în vileag . Serge Kussewitzki va reprezenta, Rusia. Se preconizează și vizite, lui Richard Strauss, care se bucură de o deosebită simpatie în Franţa, nefigurând intre semnalării manifestului color 93. —, ,f£j',141 Această impunătoare festivitate -n avea loc la Boie de Vincemigte tata monumentului lui Beethoven, opera lui José de Chatmoy, care va fi terminat probabil până pe aicea epoca. Coruri din lumea, întreagă vor cânta „Imnulbucuriei”. ... ITALIA Deşi guvernul Mian nua, hoMat in mod oficial comemorarea morţii lui Beethoven, întreagă Italie se pregăteşte pentru festivităţile muzicale din Martie. La Milano, Quartetul german Busch a, executat înr un ciclu de concerte ode 16 quartette ale Titanului. Orhestra şi corul Scalei au cântat toate simfoniile şi „Missa Seromms” de Beethoven. „ Festivităţi isMj],ilare au avut loc la Triest, Veneţia, Bologna, Genua, Florenţa, Neapole. La teatru aseal din Turin a avut Io© o festivitate oficială în prezenţa prinţului moştenitor al Italiei Poetul Gr. Forzano ,a ţinut ,o i'.nvâxxtare solemna. Apoi s’-a reprezentat cu mare succes opera „Fidelio”. La Roma 'concert de, ,,Beethoven” au început în Decembrie, din iniţiativa „Societăţii amicilor muzicii” sub conducerea, maestrului Albină. Până în present s’au executat: Sonatele, la „Santa,Cecilia” în interpretarea, lud-Bruali, şi „Sarkat, Coţu, Coasole , triourile pentru vioară, violoncel ?! pian cu Serrate, Lorenzone, Bonamcci, Ovartetteile cu Lehnert şi Rosé, ■ . La Augusten Jau evecute sub conducerea lui Molintei. .'toate concertele pemteu- pian, cu concursul pitapîştilor Sarkin (Germania), Bajardi' (Isialia) şi Logoan»t (Fiswiţa). TriuM concert a fost executat de Busch, Gntemroe.r .și Saa'kin, concertul' „pentru-/.vioară, d. Busch. I- ■_ / Pentru epapextate din Joffia Martie se repetă Miss« Solemnis Si oratoriul „Ortete* pe muntele măstinilor"’. SUEDIA . Opera, reg'ăilâ din Stok,holm va reprezenta -ta! 2b -Martie- ...Fideric*' cu Greta Sodietatism în rolul titular. Acdemia regală de. ntuâcS vă organia® în aceia? zi un mare concert .„Beethoven”,, CoBcertefte s&afo-albe, sile ...Cnltnnef ,de pemperte” vor fi tachinate timp de o lună exehmv siTnfon’HlOir lui Beethoven. MAMŢIŞOAIE Colectat: IV, Vlădoianu LOCOT. POPESCU ION LATRE D-RA PIPITA MATEI Binevoiţi vă rog domnişoară a primi aci alăturat un mărţişor reprezentând un medalion cu chipul meu in ţinută de campanie. Cu onoare vă rog să binevoiţi a raporta de primire cunoscând că acest mărţişor reprezintă sentimentele mele de onor faţă de dumneavoastră şi de disciplină faţă de ziua de l Martie, care a fost ordonată in vederea mărişoarelor. Veţi binevoi a purta acest mărţişor oridecâteori veţi fi îmbrăcată în mare (iîuua cu rochia mov de fai sau a grena cu gajon. Am onoare a vă saluta (ss) Locot. Popescu Ion dela Manutanţa centrală HIŞU PENEL, LICEAN, CĂTRE LENUŢA POPESCU, ELEVA Iubită Lenutico De când te-am văzut pentru jillard miră ne banca de lânetă buturugă din Qşmigiu am simţit cum amorul m’a cuprins. Astăzi, fiind 1 Martie eu trag la fii dela şcoală şi te aştept in Cîşmigiu să-ţi dau mărţişorul cu pansea de care ți-am vorbit. Te iubesc Lenuţico şi sunt gata să fac orice pentru tine, dacă vrei ne ducem pormă la cinematograf că am furat aproape 100 de tei dîn sacul mamii. N'ar trebui sâ-ţi spui asta dar „amorul iartă totul” cum spunea atunci când am fost la Volta-Buzeştî. Când vei avea mărţişorul cu pansea simt sigur că aî să te gândeşti mai des la mine care te pup de 10.0000.000.000 de ori. (srB) Iuieu NAE VANGHELIE, DASCAL, CĂTRE MARITA BUCATAREASA POPII Prea iubită Metriţa, Precum m’a iubit pre mine tatăl şi eu te iubesc pre tine. De vei păzi poruncile mele vei rămâne întru dragostea mea. prec*h* zi 'eu OQTWUla taraim ani păzit şi rămân întru dragostea lui. Aceasta am grăit eu ţie, ca bucuria mea intru tine să rămână şi să se plinească. Pravoslavnicul praznic al zilei de azi se cade cu trupul a-l serbare şi cu sufletul a-l înălţare iar nu a-l lăsa în tina fariseilor, şi Saducheilor. Şi tu prea cuvioasa mea Marita leapădă-te de paracliser după cum Elmadan de Zorobabel întru Satana s'a lepădat şi gâtului tău prea însetată podoabă fă-i cu acest cucernic mărţişor. Nu câta bazmetică spurcăciti- ne a înşiruire în iurtă nestimatuî luî tău gât scumpătate de pietre de preţ, ci scormoleşte-ţi sufletul spre a găsire în acest mărţişor prea nevinovat, văipae de îmbătoşată înveselire spre a împreunare buzele noastre întru neprihănit har. Al tău ibovnic în vecii vecilor ■ (ss) Nae Vanghelie MITICA VOREMI. MUZICANT. CĂTRE MARGHIOLITA DIVAN. HARFONISTA Divina mea, Simfonia prmăverei işi cântă primele solfegii. Gama sentimentei o mele fără sa se innuenteze de vreo terţă, de vreo terţă persoană, e la diapazon cu cheia inimei tale. Becarul făpturei tale m’a impresionat forte. De când te-am cunoscut iubirea mi-a pizzicato sufletul şi am simţit că m’am legato pentru totdeauna de tine. Dar inima ta e largo! Eu vreau să facem un duet şi tu vrei un quintet! Pune un bemol pornirilor tale şi nu te mai uita la stacatto ăla de Lafasoisi! Astăzi de 1 Martie sunt solo, dar gândul mă poartă spre claviatura ta. Primeşte acest mărţişor şi nu mă trata ca pe o apogiatură căci nu sunt falset ca tine. In locul acestui mărţişor aş fi vrut o croană dar e un C tăiat în posibilităţile mele. In speranţa că sentimentele mele apasionate vor fi acceptate de tine doici, rămân al tău portativ adorator. „ ... ?ss)..Mitica Doreini După moartea lui Grozăvescu ©prevestit*© fatala care $*a realizat Anecdotica vietii nefericitului Grozăvescu, se îmbogăţeşte cu următoarea relatare _ stranie, pe care o face „Comedia.” In ajunul uciderii sale, marele tenor se afla i n cabina sa, la Opera din Viena, înconjurat de camarazi şi amici. La un moment dat, Grozăvescu ceru unui coleg, care avea reputaţia de a şti să ghicească in cărţi, să-i spună şi lui ce-i mai pregăteşte viitorul. Colegul se execută — şi între altele îî spuse.”— Vezi asul, acesta de treflă ? însemnează moarte... * Grozăvescu râse. Era prea încrezător în soarta sa, ca să se lase influenţat de o prevestire neagră. A doua zî, mult împuşcat... In general sc z fie: după fiecare eveniment mai important, preşedintele Camerei suspendă şedinţa timp de zece minute pentru că aleşii naţiunii să se odihnească Domnii deputaţi umplu culoarele şi incinta devine pustie. După trecerea celor zece minute încă soneriile să ţine asurzitor iar aprozii circulă prin culoarul rotund strigând osteneşte: — Domnii deputaţi sunt rugaţi să poftească In şedinţă... Nimeni însă nu mai are chef de lucru. Chestorii cari sunt prin excelentă oamenii ordinei, populează primele fotolii. Deaceea d. C...l...n, fost deputat In vre o trei partidet proclama aiauăeri, plictisit. In definitiv m’am plictisit Să fac figurare. Am să propun o lege din iniţiativă parlamentară, prin .care fiecare deputat să fie obligat a face ci schimbul oficine de cenzor. Să mai muncească şi alţii, ce dracu! Am publicat zilele trecute îniătfiplarea neobicinuită petrecută îrtir’un laborator, din America: câinele labograntului a înghiţit un explozibil, care s’a încins in organismul bielificii animal, prefăcându-l în ţăndări. Un cetitor. Inspirat de această in., tâmplare, face o ,glumă iz la Mitică", pe care o reproducem fiindcă -iau eţ prea rea. In numărul dv., de Duminică ’*? Februarie, vă miraţi că nn. America a exploadat un câine. Vă atrag atenţia asupra faptului bine cunoscut, că şi la noi a exploadat „Găteât't (forturi Mici râtitSMi? bârfeli, cancanuri Chestor şi deputat. 1 A. ia Mitică. I Cu 'deosebită stimăm Un cetitor.“' MIERCURI 2 MRT DE Vifi. ABONA.MENT£UB IN CASA 'ltrei luni . , « @ . V« *..•«*» ♦•«.‰•'* • ·3®® Mfc $atc Suni,«#@ *••••••**•♦♦ *.♦ • • W Un an ................................ »» « . io® o IN STRAINATATE trei luni......................................... f®® *A șase luni ................................. " Un an................................. •* * * *how m Abonamentele se plÄtesc inaint® si Ine*, la * sau Sa ts ale üecöpei lunt vorbă, Intre cIoulH revolvere, eu Elasco Il3£&ne:K Cabaretul galben.- HIei Soctc&emS pentreSI, cu urmări agreabile pentru „Rampa". — Ea „VIII» Fontana Rosa" Școala literară a luî Blasco Ibanez. — Loggia din tunul linîșfci.— Intre două revolvere. — Romatr&cierul. exilat e un mare amic al .cinematografului imc. de noapte a. Parisului fascinează, sau bolnăvește, predispune la .sinucidere sau la căsătorie, potrivit resurselor energetice aîg individului. care, vrea să.i pătrundă tainele. Prietenul meu, —■ un compatriot ca și mine în aceeaş „pensiune familiară“ (nu se primesc în pensiune decât domni singuri, şi doamne (idem), dupe Rue de Seine, avea gânduri de sinucidere. Euvreau, pur şi simplu, să dorm (aveam deci afirmate predispoziţii pentru căsătorie). Totuş, n’am putut rezista până la urmă stăruinţelor şi invitaţiei prietenului meu şi am plecat să vedemcabaretul galben“." Tocamuri de cea mai nocturnă actualitate a Parisului contemporan. Taxiul ne-a purtat pe străzi multe, întortochiate, obscure, târăndu-se prudent de-a lungul paralelor umede de ceaţă şi ploaie; o ploaie marină, întunecată, măruntă, ca o burniţă de cenuşe lichidă. Când am intrat ,,cabaretul galben” era în splendoare, în momentul culminant al petrecerii. De la început, galbenul general, mi-a fulgerat privirea ca o bucată de soare căzută pe retină. Totul era galben . Lumina, mobilierul, draperiile, tapetele, vesela, fiorile. Un galben violent de gutuie ,crudă, obositor, exasperant, Peste tot. motive chinezeşti ? Keinen şi picolii galbeni, cu cozi lungi şi. umerii..obrajilor proeminenţi, la. neefinci cu paşi de paniere morfini,zate în foşnetul aspru al Kiihoirourilor de mătase brodată; jazzul de .chinezi, autentic,i, ' évautailluri eiforme deschise, peste tot, o mulţime de flori, .bizare. ...şi femei'i — chinezoaice mici şi fragile ca nişte bibelouri de Kaolin,cu ochi oblici, grei de opium şi de pi abiş, strecurându-se printre mese, cu paşi mici şi repezi. — aerian. — ca nişte făpturi de spumă cu picioare absente. In aer, vapori ameţitori de opium şi de alcool, că "o ceaţă compactă, turburătoare. UN INCIDENT CU URMĂRI AGREABILE PENTRU ,,RAMPA” "Am ocupat o masă într'un colt... In dreapta noastră, intr'o lojă deschisă, un tânăr blond, cu ten de domnișoară crescută la călugărite, șampaniza în campania unei femei de o impresionantă frumusețe: o frumusețe vrecisă, sălbatecă, viguroasă cu trasc turi definitive și dure, dând un farmec special ochilor, — doi cărbuni în cameră diamantenegre, brumate de o infinită langoareîn umbra genelor de tuş, răsfrânte şi mari. , Bărbaţii din sală, o priveau insistent, cu priviri ceţoase de droguri şi alcool.... Andaluza (aşa o botezasem noi „de la prima vedere“), , nu privea pe nimeni. Vorbea încet și muzical cu tovarăşul de masă. •Pe rombul de parchet destinat dansului, se deslănțuesc un charlestron furtunos, o sarabandă inestetică de membre dezarticulate... De la o masă, un tânăr se ridică indreptându-se, cu papin care șovăia beția, spre lofa vecinilor noștri... Se opri la doi pași și înclinăndu-se rosti cu o voce de noapte, joasă și șuerătoare : — Vreau să dansez cu cea mai frumoasă femee de aci. Surprinsă la început, 'Andaluza suhită un ..surâs convențional și răs■punse într’o franțuzească cu pronunțat accent străin : — Mulţumesc. Nu dansez niciodată. Tipul, se clatină pe loc, îşi potriveştemonoclul şi sueră : -- Aleea, toate femeile dansează. Toate femeile sunt la fel... — Domnule ! Fără, să mai aştepte încuviinţarea Andaluzei," „tBraV1" îi apucă violent braţul şi cu o sntuctură brutală, o trage spre el. Tovarășul, 'Andaluzei, roșește 'ca un soviet, și ridică pumnul. N’are însă timp să lovească căci mâna crispată a celuilalt îl trântește pe scaun cu o lovitură în plin. . Intr'o secundă prietenul meu, — un colos cu umeri de taur și pumni de fierar, — se repede, răsturnând masa, pe spate, in hazul general al asistenţei care aplaudă, Andaluza şi tovarăşul ei, mulţumesc prietenului meu... Câteva, femei aruncă serpentine, bărbaţii flori... Ne prezentăm şi suntem invitaţi la masa lor... Cunoştinţa se face repede şi şampania ne face vorbăreţi. Tânărul este faimosul poet Spaniol, de curând exilat, Ramon Vadozza, iar frumoasa Andaluzia, cum, o botezasem, noi, este într’adevăr o Andaluză autentică şi o sofia, poetului... Mărturisim că suntem, români, Andaluza închide ochii şi priveşte în amintire... — ştiţi că am fost şi eu. in. Romănia... de mult... în 1907-1908 mi se pare... Eram o copilită.. Acompaniam pe unchiul meu într’o călătorie spre Constantinopol... De unchiul meu, aţi auzit, desigur... Blasco Ibanez... La auzul numelui celebru, tresar: — Sunteţi nepoata ilustrului romancier ? — Da... şi observ că, faptul îţi face., o plăcere specială. — Mărturisesc doamnă... Vedeţi, până în acest moment am fost un strein ca şi d-v. Venit să ucidă onoapte la. ,.cabaretul galben“.. Din aceasta clipă însă, simt un gazetar curios să afle amănunte despre unchiul'dv.... Sunt un reporter ,indiscret și pornit; să vă plictiseastM,cu întrebări, 'cari. . desigur, vi s’au mai pus de nenumărate ori. — Unchiul meu, îţi poate răspunde mai precis şi mai interesant, decât Dacă vrei să faci un voiaj până la Menton, te va. primi cu plăcere.., Eu iţi voi da o scrisoare de recomandaţie.., Andaluza îmi vorbeşte amical, fără ceremonie... Mulţumesc cât pot mai bine pentru amabilitate, şi-i ofer un plic şi-o hârtie... Creionul se mişcă vertiginos,, mânuit de degete lungi şi brune... -- Poftim... şi... eşti decis să te duci, să-i faci o vizită ?— , ■›, -— Chiar mâine.,, , Andaluza zâmbeşte serafic*, — Teribili sunteţi di\ gazetarii'.)/ Primesc scrisoarea şi citesc adre* sa: ■/ Mr. VINCENTE-BLASCO IBANEZ Villa Fontana-Rosa— Menton-Garava»! (France) LA „VILLA FONTANA-ROSA“ Sosit dimineaţa la Menton, către zece ceasuri (pentru un reporter grăbit, nu există „convenienţe“), iau a trăsură şi sbor... Ia trap către villa Fontana-Rosa... Scrisoarea frumoasei Andaluze, are puteri magice. Deschide porţile şi Ini convoaie spinările lacheilor... Străbat o alee aşternută cu nisip alb, —■ şarpe de fildeş înşîruindu-şi trupul prin mijlocul parcului. Un parc exotic, cu plantaţii de coastă africană : palmieri, platani, smochini şi ferigi de proporţii uriaşe. Pretutindeni, pe aleile răvăşite De iarnă albesc bănci de marmoră, cu frize reprezentând culesul viilor în Spania, iar, a ici, colo, fântâni cu focuri de apă, aruncă în spaţiu, o ploaie de mărgele mici, dese şi lucitoare, ca un praf de perle vechi. După o ultimă, cotiturii a aleii, tipare un peron imens, în centrul căruia se ridică majestoasă pe colonade de carafa, ornate cu înflorituri de fâniţă roşie, — villa Fontana- Rosa, locuinţa solitarului Blasco-Tba,,nez, Urc, condus din lacheu îh lacheu, nesfârşite scări de marmoră, împodobite cu turquaze. In hall-ul pe care îl străbat, e o eleganţă magnifică, sobră, masivă... Sunt introdus într’o ieranda cu geamuri multicolore și invitat să iau loc pe un fotoliu, străduit de doi ficuși enormi. După câteva minute lacheul se întoarce și mă anunță ceremonios să-l urmez... Blasco-Ibanez, ne iese înainte, nerăbdător să primească scrisoarea frumoasei sale nepoate. — Domnule, sunt Snștiîiîțăt'.% d-ta ești purtătorul unei scrisori dela nepoate mea ? ..» Mă prezint, și-l întind scrisoarea.... Cu un gest politicos, Blasco-Ibanez îmi indică un fotoliu... — O să te rog, să mi ierți, nerăbdarea de a citi această scrisoare. — Procedați ca şi cum nici n’aş fi. aci, răspund, străduindu mii sămi stăpânesc emoţia pe care mî-o inspiră ţeava unui revolver, aşezată pa birou cu gura spre mine.... Privesc statuia masivă a lui Blasco-Ibanez, Umeri. şi prestanţa de Hercule, îmbrăcat taie haine modeme de cea mai nouă. coupă... Notez în memorie, părui aspru şi inelat, furitea dură, ochii căprui-închis, cu reflexe de putrigai luminos,gura cărnoasă mare, tăiată transversal, sub mustaţa tunsă corect, englezeşte. Blasco Ibanez, citeşte scrisoarea ţi, zâmbeşte... Secretarul său, amabilul și surâzătorul „Donil Rafael I. Dobotto !am aflat mai târziu că Blasco Ibanez nu se desparte niciodată de secretarul său, mă privește amical și îmi oferă- o, țigară...— Sunteți parizian ? Ibanez, — închise scrisoarea și se apropie zâmbind. — Nu, Dorotte... Domnule român... e gazetar român... e fratele nostru de gintă, , te mi Dorotte, mă privește’.cusubînțeles ! — Așadar nu interview?... Cunosc toată activitatea politică a romancierului exilat şi caut de la început să-mi precizez intenţiile... —• Da. Un interview literar... Nu sunt reporter politică. Informez o gazetă ,fie teatru artă și literatură... — Sunt ,ladispoziția d-tale, îmi răspunde amabil, romancierul cu umerit de atlet. ..şi cum, nepoata mea !CONTINUA«* IN RADINA II A Blasco Ibanez