Rampa, martie 1927 (Anul 12, nr. 2804-2829)

1927-03-02 / nr. 2804

1 Arta şi Banii de FERNAND VANDEREM t*eria nu este mama geniului Ea nu este decât mama sa vître­­gă. Iar sărăcia nu este prnltenul ta­lentului. ^Foamea face pe lup să iasă •din pădure şi pe scriitor îl face să iasă din literatură. \ * ! Scriitorul se obişnueşte cu bo­găţia aşa cum s’a obişnuit cu sărăcia. Când a gustat însă dîn ■pea d’a doua n’o mai poate su­­porta pe cealaltă.­­ Pentru a câștiga un aparta­ment bogat, o frumoasă limutzî­­tă, o strălucitoare amantă n’a făcut decât o singură concesie­­* Pentru a le păstra va face multe. "1 . : In lîteratură, ceeace este pe­­albii nu este munca, ci nevoia.­­ Pentru un autor care nu scrie decât în vederea salariului mun­ca devine atât de plicticoasă, ca amorul pentru prostituate. După natura genuriior, se poa­te distruge în literatură, cariere literale, cariere comerciale, ca­riere financiare și cariere admi­nistrative.­­ Decăderea artstîcă a scriito­rilor nu provine de multe ori de­cât dîntr’o greșala de calcul. Se abordează un gen, fără să­­ se măsoare rendemen­tul pecuniar. Se prostituează apoi genul pen­tru a produce, ceeace în mod o­­nest ar fi fost imposibil să pro­ducă. Se observă astăzi în literatură 0 înfiată© crescândă a publica­ţiilor, este o inflaţie care urmea­ză întocmai pe cea a monezii, a­­vând ca rezultat aceia­ş depre­ciere. : : * Scriitorii se întâlneau odîni­­nioară unul la altul. Astăzi se întâlnesc la editor. Pisc mult mai mare, căci în caz de Insol­vabilitate, înainte mi-ai putea, sechestra decât mobilele. Astăzi şi cnceriâ. De ce să ne batem joc de cu­tare bogat care uzând de banii ,sâî, vrea să intre în literatură?­­ Ar trebui să râdem dac’ar a­­vea pretenţia să între gratis. * * AH Ji­m­ao, IS04 . Orîde câte ori am imputat şcoa­­lei de belle-arte că scoate elevi nepregătiţi, că-i clişeifică şî-i ba­nalîzează, că le omoară orice ca­lități personale, mi s’a răspuns că nu şcoala face tot acest po­­nos, cî lipsa de talent a elevilor. Cu alte cuvinte lipsa de talent a câtorva poate scuza omorîrea talentului celorlalţi, dăruiţi de natură. E cel puţin radicu la acea­stă scuză. Nu trebue, insă, să ne mire, câtă vreme mai sunt pro­fesori de belle-arte, cari se laudă că au seds­­bunî maeştri de cali­grafie si desen, ca­rî când acest lucru ar fi singurul tel al salutat Incompetenta va domni încă mul­tă vreme în forurile artei româ­neşti. La belle-arte, la conserva­­tor, în anumite pinacoteci şi mu­zee. Se întârziază cu numirea u­nui director al pinacotecii, dar s-a numit cu o uşurinţă fantasti­că un director museulus Toma Stelian. Competenta critică a d-lui Olsewschi este un imens semn de întrebare. Totuşi pentru că a donat câteva lucruri pe ca­re d. Tzigara-Samurcaş le refu­zase de la vânzători negăsindu-le pare-se pe drept cuvânt, valo­roase, d. Olsewschi, autor a două cărţulii cu fotografii reuşi­te a fost numit director al mu­­seului Toma Stelian. De ce să ne mire aşa­dar, când, vedem adeseori talente mari ne­necunoscute sau mari probabili­tăţi creatoare dea dreptul ignora­te. De ce să ne mire că d. Ma­­riho­ Moscu, tânăr cu calităţi u­­nice este îmbâcsit de şcolărie de la belle-arte şi oprit de la o evo­luţie firească?. Nu ştim ce profesori a avut d. Moscu dar, desigur că foarte ti­rani şi foarte în urmă cu vre­mea. Deaceia d-sa are de luat tot meşteşugul de la început dacă vrea să însemne ceva în plastica românească. Dacă nu, va conti­nua regiunea ilustră a unor ar­tişti ca Bulgăraş, Stoica, Q. Costaovici, Canisius, Kimon Lo­­ghi, sau în cazul cel mai bun va fi cât vreun Ştefan Popes­cu- Ve­rona, Dimîtrie-Bârlad, Mătă­­oanu. Din acest infern al artei româ­neşti nu va putea scăpa d. Mos­cu cu tot excepţionalul d-sale ta­lent. Zadarnic coloritul d-sale viu şi puternic va plăsmui chi­puri, zadarnic desenul d-saîe si­gur şi fîn va trasa locuri. Arta nuu va veni, decât, dacă se va des­bara de influenţele nenorocite de acum. Academismul omoară Tinereţea. Clişeu! opreşte respira­ţîa, ca amoniacul. Omenirea nu are nevoe de fo­tografi în pictură. Navem­ nevoe de o reeditare a vreunui Ver­mont sau Monda, precum nu ne trebue competenţe critice ca d­. Olsevschi, devenit în mod stihit director de mus­eu. Cu toată dra­gostea noastră de artă sfătuim pe d. Moscu să se desbare de tot academismul şi servilismul ac­tual. Are prea mari calităţi, este prea dotat şi cu culoare şi cu de­sen pentru a mai rămâne un ser­vil imitator al tuturor cabotini­lor şi înducătorilor în eroare a publicului neştiutor. Bisericuţa de pe deal ne-a desvăluit cali­tăţi unice. Verdele de-acolo nu ştiu câţi îl m­ai au la noi. Ar­ fi putut izbândi desigur daca, ar fi avut mai multă ştiinţă de cons­trucţie, dar nu deaceia cum se predă la belle-arte. „Pescarii” d-sale sunt probă de simţ pentru massă şi raporturi de valori. Pentru aceste motive îi dorim marea putere de a se adânci, de a se preinoi, de a ju­deca neinfluenţat şi fără prej­ude­căţi burgheze şi nu artistice. Noi îl credem în stare de­ o mare trasformare. E cel mai mare elogiu, pe care i-1 putem a­­duce. PETRU COMARNESCU împotriva briganda­jului literar In franţa s’au iscat, lungi contro­verse asupra acestei chestiuni. Bemnard Taft, adoptatorul francez al piesei lui An­ Sky, „Der Dibouk“, este acuzat că a făcut această adop­tare, fără autorizaţie. Andre Riveire, preşedintele Societă­ţii autorilor dramatici francezi, e de părere că, deşi Rusia n’a aderat la Convenţia de la Berna, totuşi lumea civilizată ar trebui să se abţie de la asemenea acte de „brigandaj". ------_xpx--------­Proprietatea black­­bottom-ulu­­i Editura pariziană Galabert reven­dică proprietatea cuvântului .,black­­bottom“, interzicând celorlalte edituri de a publica sub acest nume alt! noi. Bine'nțeles că dezideratul n’a fost luat în seamă, astfel că editura Ga­­labert a intentat câteva procese de daune. Justiţa a­­stabilit ■ însă că ,,blank, bottom-ul“ este numele unui dans, tot aşa ca valsul şi tango-ul de pildă, încât nu se poate vorbi de proprie­tatea cuiva asupra acestor nume. Cronicei plastică Expoziţia Al. Marino-Moscu Un teatru d'Annunasio Gabrielle d’Annunzio îşi constreşte acum în vila sa „Le Vittoriale“ un teatru făcut în întregime din mar­moră de Bareno. Douăzeci şi trei de vagoane de marmoră au sosit în Vittoriale“. Pe scena acestui teatru se vor re­prezenta exclusiv teatrul d'annun­­zian. E pe cale de Înfiinţare, dealtfel şi. o „Asociaţie naţională pentru, teatrul lui d’Annunzio". , re De ce vrea Claude Fabrère să ajungă akc­adem­ician Mare bătălie în Franţa pentru ocu­parea locurilor vacante la Academie. Sunt înspăimântători de mulţi, can­didaţi. Nemurirea a atracţioasă şi, lucru curios, foarte mulţi din actual­­ii candidaţi n’aveau până acum de­cât cuvinte de ironie pentru purtă­torii fracului verde. Claude Farrère, recentul nostru oaspete, face unui ziar următoarele declaraţii asupra motivelor care i-a făcut să candideze la Academie : „Din moment ce Academia există, mi se pare că orice scriitor, ajuns la o oarecare notorietate, trebue să so­licite onoarea de a face parte din ea. Academia e o instituţie­ de tradiţie. Dacă mă prezint la Academie, acea­sta o fac, pentru că o consider o da­torie pentru mine, avându-se în ve­dere ideile mele tradiţionaliste. „Admit, fără să înţeleg totuş prea bine, de ce un om ca Alphonse Dau­det să fi refuzat să facă parte din Academie. Nu înţeleg insă de loc ca Zola, să se îi. abţinut de a-şi pune candidatura, un. timp atât de lung, el fiind în mod indiscutabil, un. scrii­tor de mare talent. Dacă n'a rămas aproape nimic dela el este pentrucă opera sa, prea e situată intr’o e­­pocă, prea, e plină de ideile sale, din care unele provo­acă ilaritate. „Nu trebue să ţi prea mult la idei­le tale,, să te laşi purtat de ele.. ..Erare humanum est". In, ce mă priveşte, Îmi dau seama că m­'am­ în­şelat. Nu suntem infailibili şi nu tre­bue să dăm prea multă importanţă inteligenţii noastre. Inteligenţa este algebra spiritului uman. Pornind de la premize false, ele nu ne pot duce decât la premize false, iar premizele noastre nu sunt de cele mai multe ori decât simple postulate. Ţesături româneşti la Expossiile din Berlin Ziarele germane vorbesc cu elogii despre lotul de obiecte cu care par­ticipă Muzeul comunal din Timişoa­ra la expoziţia de artă populară din Berlin. In special covoarele şi conciurile, cu motive naţionale, stârnesc admi­raţia generali —_-------- o X O——— Câte piese s’au jucat d­e când există Teatrul Naţional După o statistică făcută de Di­recţia Teatrului Naţional din Bu­cureşti, s’au jucat de la întemee­­rea acestui teatru — anul 1852 — până la 1 ianuarie al anului cu­rent, 852 piese, dintre care 325 originale. De remarcat că autorul primei piese româneşti — „Zoe” sau „Un amor românesc” a rămas necunos­cut. Marii compozitori In­ lumea intreagră început festivltâfîte ►Beethoven' au Deşi axe mai desparte o lună de ziua in care se împlineşte centenarul mor­ţii lui Beethoven, în centrele princi­pale muzicale din Apus au început festivităţile Comemorative. LA LONDRA In metropola Angliei s’a executat totr'uxi concert festiv la Overensha­ll simfonia No. 4 şi Eroica sub conduce­rea lui Felix Weingartner, BELGIA La Bruxelles s-a cântat întregul ci­clu al Sonatelor pentru pian şi vioa­ră, 32 Sonate pentru pian solo şi Mis­sa solemnis de Beethoven. In Aprilie se va cânta „Simfonia No. 9”. IN FRANŢA La 22 Ma­rtie nu vor etata la ■Sor­ijaimé’ sau la Opera mare Simfoniile No. 9 şi No. 5. Prima va fi dirijată de Vincent dandy, a doua de Philip­pe Gaubert. Un societar al Comediei franceze va ceti testementul de la Heiligenstadt. Această solemnitate va avea­ loc la 22 Martie in prezent­a pre­­şedintelui re­public ei. A doua­ parte a festivităţilor come­­mo­rative nu avea loc, câteva, luni mai târziu, pregătirea lor necesitând o muncă uriaşe. Trei dirijori celebri vor conduce aceste concerte : u­n fram­­ez, un german şi un rus. Numele din­ ordini fracez nu a fost iacă dat în vileag . Serge Kussewitz­­ki va reprezenta, Rusia. Se preconizează și vizite, lui Ri­chard Strauss, care se bucură de o deosebită simpatie în Franţa, ne­figu­rând intre semnalării manifestului co­lor 93. —, ,f£j',141 Această impună­toar­e festivitate -n avea loc la Boie de Vincemig­te ta­ta monumentului lui Beethoven, ope­ra­­ lui José de Chatmoy, care va fi terminat probabil până pe aicea e­­poca. Coruri din lumea, întreagă vor cân­ta „Imnul­­bucuriei”. ... ITALIA Deşi guvernul Mian nu­­a, hoMat in mod oficial comemorarea morţii lui Beethoven, în­treagă Italie se pre­găteşte pentru festivităţile muzicale din Martie. La Milano, Quartetul german Busch a, executat înr­ un ciclu de concerte ode 16 quartette ale Titanului. Or­hestra şi corul Scalei au cântat toate simfoniile şi­ „Mi­ssa Seromms” de Be­ethoven. „ Festivităţi isMj],ilare au avut loc la Triest­, Veneţia, Bologna, Genua, Flo­renţa, Neap­ole. La teatru aseal din Turin a avut Io© o festivitate oficială în prezenţa prin­ţului moştenitor al Italiei Poetul Gr. Forzano ,a ţinut ,o i'.nvâxx­­tare solemna. Apoi s’-a reprezentat cu mare succes opera „Fidelio”. La Roma 'concert de, ,,Beethoven” au început în Decembrie, din iniţia­­­tiva „Societăţii amicilor muzicii” sub conducerea, maestrului Albină. Până în present s’au executat: So­­natele, la „Sant­a,­­Cecilia” în inter­pre­­­­tarea, lud-Brua­li, şi „Sarkat, Coţu­, Coa­­sole , triourile pentru vioară, violon­cel ?! pian cu Serrate, Loren­zone, Bonamcci, Ovartetteile cu Lehnert şi Rosé, ■ . La Augusten Jau eve­cute­­ sub con­ducerea lui Molintei. .'toate concertele pemteu- pian, cu­ concursul pitapîştilor Sarkin (Germania), Ba­jardi' (Isialia) şi Logoan»t (Fi­swiţa). TriuM concert a fost executat de Busch, Gntemroe.r .și Saa'kin, concertul' „pentru-/.vioară, d. Busch. I- ■_ / Pentr­u epapextate din Joffia Martie se repetă Miss« Solemnis Si oratoriul „Ortete* pe muntele măstinilor"’. SUEDIA . Opera, reg'ăilâ din Stok,holm va re­prezenta -ta! 2b -Martie- ...Fid­eric*' cu Greta Sodietatism în rolul titular. Ac­­demia regală de. ntuâcS vă organia® în aceia? zi un mare concert .„Beet­hoven”,, CoBcertefte s&afo-albe, sile ...Cnltnnef ,de pemperte” vor fi tachinate timp de o lună exehmv siTnfon’HlOir lui Beet­hoven. MAMŢIŞOAIE Colect­at: IV, Vlădoianu LOCOT. POPESCU ION LATRE D-RA PIPIT­A MATEI Binevoiţi vă rog domnişoară a primi aci alăturat un mărţişor reprezentând un medalion cu chipul meu in ţinută de campa­nie. Cu onoare vă rog să bine­voiţi a raporta de primire cu­noscând că acest mărţişor repre­zintă sentimentele mele de onor faţă de dumneavoastră şi de dis­ciplină faţă de ziua de l Martie, care a fost ordonată in vederea măr­işoarelor. Veţi binevoi a purta acest mărţişor oridecâte­­ori veţi fi îmbrăcată în mare (i­­îuua cu rochia mov de fai sau a grena cu gajon. Am onoare a vă saluta (ss) Locot. Popescu Ion dela Manutanţa centrală HIŞU PENEL, LICEAN, CĂTRE LENUŢA POPESCU, ELEVA Iubită Lenutico De când te-am văzut pentru jillard miră ne banca de lânetă buturugă din Qşmigiu am­ sim­ţit cum amorul m’a cuprins. As­tăzi, fiind 1 Martie eu trag la fii dela şcoală şi te aştept in Cîş­­migiu să-ţi dau mărţişorul cu pansea de care ți-am vorbit. Te iubesc Lenuţico şi sunt gata să fac orice pentru tine, dacă vrei ne ducem pormă la cinematograf că am furat aproape 100 de tei dîn sacul mamii. N'ar trebui sâ-ţi spui asta dar „amorul iartă to­tul” cum spunea atunci cân­d am fost la Volta-Buzeştî. Când vei avea mărţişorul cu pansea simt sigur că aî să te gândeşti mai des la mine care te pup de 10.0000.000.000 de ori. (srB) Iuieu NAE VANGHELIE, DASCAL, CĂTRE MARITA BUCATAREASA POPII Prea iubită Metriţa, Precum m’a iubit pre mine tatăl şi eu­­ te iubesc pre tine. De vei păzi poruncile mele vei ră­mâne întru dragostea mea. pre­­c*h* zi 'eu OQTWUla taraim ani păzit şi rămân întru dragostea lui. Aceasta am grăit eu ţie, ca bucuria mea intru tine să rămâ­nă şi să se plinească. Pravoslavnicul praznic al zi­lei de azi se cade cu trupul a-l serbare şi cu sufletul a-l înălţare iar nu a-l lăsa în tina fariseilor, şi Saducheilor. Şi tu prea cuvioa­sa mea Marita leapădă-te de pa­racliser după cum Elmadan de­ Zorobabel întru Satana s'a lepă­dat şi gâtului tău prea însetată podoabă fă-i cu acest cucernic mărţişor. Nu câta bazmetică spurcăciti-­­ ne a înşiruire în iurtă nestimatu­­î luî tău gât scumpătate de pietre­­ de preţ, ci scormoleşte-ţi sufletul spre a găsire în acest mărţişor­­ prea nevinovat, văipae de îmbă­­toşată înveselire spre a împreu­nare buzele noastre întru nepri­hănit har. Al tău ibovnic în vecii vecilor ■­­ (ss) Nae Vanghelie MITICA VOREMI. MUZICANT. CĂ­TRE MARGHIOLITA DIVAN. HAR­­FONISTA Divina mea, Simfonia prmăverei işi cântă primele solfegii. Gama senti­­­­mentei o­ mele fără sa se innuen­teze de vreo terţă, de vreo terţă persoană, e la diapazon cu cheia inimei tale. Becarul făpturei tale m’a impresionat forte. De când te-am cunoscut iubirea mi-a piz­zicato sufletul şi am simţit că m’am legato pentru totdeauna de tine. Dar inima ta e largo! Eu vreau să facem un duet şi tu vrei un quintet! Pune un bemol por­nirilor tale şi nu te mai uita la stacatto ăla de Lafasoisi! Astăzi de 1 Martie sunt solo, dar gândul mă poartă spre cla­viatura ta. Primeşte acest mărţi­şor şi nu mă trata ca pe o apo­­giatură căci nu sunt falset ca ti­ne. In locul acestui mărţişor aş fi vrut o croană dar e un C tă­iat în posibilităţile mele. In spe­ranţa că sentimentele mele apa­­sionate vor fi acceptate de tine doici, rămân al tău portativ a­­dorator.­­ „ ... ?ss)..Mitica Doreini După moartea lui Grozăvescu ©prevestit*© fatala care $*a realizat Anecdotica vietii nefericitului Grozăvescu, se îmbogăţeşte cu următoarea relatare _ stranie, pe care o face „Comedia.” In ajunul uciderii sale, marele tenor se afla i n cabina sa, la O­­pera din Viena, înconjurat de camarazi şi amici. La un moment dat, Grozăves­cu ceru unui coleg, care avea re­putaţia de a şti să ghicească in cărţi, să-i spună şi lui ce-i mai pregăteşte viitorul. Colegul se execută — şi între altele îî spuse.”­­— Vezi asul, acesta de treflă ? însemnează moarte... * Grozăvescu râse. Era prea în­­­­crezător în soarta sa, ca să se lase influenţat de o prevestire neagră. A doua zî, mult împuşcat... In general sc z fie: după fiecare e­­veniment mai important, preşedintele Camerei suspendă şedinţa timp de zece minute pentru că aleşii naţiunii să se odihnească Domnii deputaţi umplu culoarele şi­ incinta devine pustie. După trece­rea celor zece minute încă soneriile să ţine asurzitor iar aprozii circulă prin culoarul rotund strigând oste­neşte: — Domnii deputaţi sunt rugaţi să poftească In şedinţă... Nimeni însă nu mai are chef de lucru.­­ Chestorii cari sunt prin excelentă oamenii or­dinei, populează primele fotolii. Deaceea d. C...l...n, fost depu­tat In vre­ o trei partidet proclama aiauăeri, plictisit. In definitiv m’am plictisit Să fac figurare. Am să propun o lege din iniţiativă parlamentară, prin .care fiecare deputat să fie obligat a face c­i schimbul oficine de cenzor.­­ Să mai muncească şi alţii, ce dracu! Am publicat zilele trecute îniătfi­­plarea neobicinuită petrecută îrtir’un laborator, din America: câinele labog­rantului a înghiţit un explozibil, ca­­re s’a încins in organismul bielificii animal, prefăcându-l în ţăndări. Un cetitor. Inspirat de această in., tâmplare, face o ,glumă iz la Mitică", pe care o reproducem fiindcă -iau eţ prea rea­­. In numărul d­v., de Duminică ’*? Februarie, vă miraţi că nn. America a exploadat un câine. Vă atrag atenţia asupra faptului bine cunoscut, că şi la noi a exploadat „Găteât't (for­­tur­­i Mici râtitSMi? bârfeli, cancanuri Chestor şi deputat. 1 A. ia Mitică. I Cu 'deosebită stimăm Un cetitor.“' MIERCURI 2 MRT DE Vifi. ABONA.MENT£UB IN CASA 'ltrei luni . , « @ . V« *..•«*» ♦•«.‰•'* • ·3®® Mfc $atc Suni,«­­#@ *••••••**•♦♦ *.♦ • • W Un an ................................ »» « . io® o IN STRAIN­AT­ATE trei luni......................................... f®® *A șase luni ................................. " Un an................................. •* * * *how m Abonamentele se plÄtesc inaint® si Ine*, la * sau Sa ts ale üecöpei lunt vorbă, Intre cIoulH revolvere, eu Elasco Il3£&ne:K Cabaretul galben.- HIei Soctc&emS pentreSI, cu urmări agreabile pentru „Rampa". — Ea „VIII» Fontana Rosa" Școala literară a luî Blasco Ibanez. — Loggia din tun­ul linîșfci.— Intre două revolvere. — Romatr&cieru­l. exilat e un mare amic al .­cinematografului imc. de noapte a. Parisului fascinează, sau bolnăvește, predispune la .sinucidere sau la căsătorie, potrivit resurselor energetice aîg individului. care, vrea să.i pătrundă tainele. Prietenul meu, —■ un compatriot ca și mine în aceeaş „pensiune fami­liară“ (nu se primesc în pensiune de­cât domni singuri, şi doamne (idem), dupe Rue de Seine, avea gânduri de sinucidere. Eu­­vreau, pur şi simplu, să dorm (aveam deci afirmate pre­dispoziţii pentru căsătorie). Tot­uş, n’am putut rezista până la urmă stăruinţelor şi invitaţiei priete­nului meu şi am plecat să vedem­­cabaretul galben“." Tocamuri de cea m­ai nocturnă actualitate a Parisului contemporan. Taxi­ul ne-a purtat pe străzi multe, întortochiate, obscure, târăndu-se pru­dent de-a lungul para­lelor umede de ceaţă şi ploaie; o ploaie marină, în­tunecată, măruntă, ca o burniţă de cenuşe lichidă. Când am intrat ,,cabaretul galben” era în splendoare, în momentul cul­minant al petrecerii. De la început, galbenul general, mi-a fulgerat privirea ca o bucată de soa­­re căzută pe retină. Totul era galben . Lumina, mobi­lierul, draperiile, tapetele, vesela, fio­­rile. Un galben violent de gutuie ,crudă,­­ obositor, exasperant­, Peste tot. motive chinezeşti ? Kei­nen şi picolii galbeni, cu cozi lungi şi. umerii..obrajilor proeminenţi, la. neefi­n­ci cu paşi­ de paniere morfini­­,zate în foşnetul aspru al Kiihoirou­­rilor de mătase brodată; jazzul de .chinezi, autentic,i, ' évautailluri eifor­­me deschise, peste tot, o mulţime de flori, .bizare. ...şi femei'­i — chinezoaice mici şi fragile ca­ nişte bibelouri de Kaolin,­­cu ochi oblici, grei de opium şi de pi a­biş, strecurân­du-se printre mese, cu paşi mici şi repezi. — aerian. — ca nişte făpturi de spumă cu picioare absente. In aer, vapori ameţitori de opium şi de alcool, că "o ceaţă com­pactă, turburătoare. UN INCIDENT CU URMĂRI AGREA­BILE PENTRU ,,RAMPA” "Am ocupat o masă într'un colt... In dreapta noastră, intr'o lojă deschisă, un­ tânăr blond, cu ten de domnișoa­ră crescută la călugărite, șampaniza în campania unei femei de o impresio­nantă frumusețe: o frumusețe vre­­cisă, sălbatecă, viguroasă cu trasc turi definitive și dure, dând un far­mec special ochilor, — doi cărbuni în cam­­eră diamante­­negre, brumate de o­­ infinită langoare­­în umbra gene­­lor de tuş, răsfrânte şi mari. , Bărbaţii din sală, o priveau insis­­tent, cu priviri ceţoase de droguri şi alcool.... Andaluza (aşa o botezasem noi „de la­ prima vedere“), , nu privea­ pe ni­meni.­ Vorbea încet și muzical cu to­varăşul de masă. •­­Pe rombul de parchet destinat dan­sului, se deslănțuesc­­ un charlestron furtunos, o sarabandă inestetică de membre dezarticulate... De la o masă, un tânăr se ridică indreptându-se, cu papin care șovăi­a beția, spre lo­­fa vecinilor noștri... Se opri la­ doi pași și î­nclinăndu­-se rosti cu o voce de noapte, joasă și șuerătoare : — Vreau să dansez cu cea mai fru­moasă femee de aci. Surprinsă la început, 'Andaluza suhită un ..surâs convențional și răs­­■punse într’o franțuzească cu pronun­țat accent străin : — Mulţumesc. Nu dansez niciodată. Tipul, se­ clatină pe loc, îşi potri­­veşte­­monoclul şi sueră : -- Aleea, toate femeile dansează. Toate femeile su­nt la fel... — Domnule ! Fără, să mai aştepte încuviinţarea Andaluzei," „tBraV1" îi apucă violent braţul şi cu o sntuct­ură­ brutală, o tra­ge spre el. Tovarășul, 'Andaluzei, roșește 'ca un soviet, și ridică pumnul. N’are însă timp să lovească căci mâna crispată a celuilalt îl trântește pe scaun cu o lovitură în plin. . Intr'o secundă prietenul meu, — un colos cu umeri de taur și pumni de fierar, — se repede, răsturnând masa, pe spate, in hazul general al asistenţei care aplaudă, Andaluza şi tovarăşul ei, mulţu­mesc prietenului meu...­­ Câte­va, fe­mei aruncă serpentine, bărbaţii flori... Ne prezentăm şi suntem invitaţi la masa lor... Cunoştinţa­­ se face repede şi şam­pania ne face vorbăreţi. Tânărul este faimosul poet Spaniol, de curând exi­lat, Ramon Vadozza, iar frumoasa Andaluzia, cum, o botezasem, noi, este într’adevăr o Andaluză autentică şi o sofia, poetului... Mărturisim că suntem, români, An­daluza închide ochii şi priveşte în­ a­­mintire... — ştiţi c­ă am fost şi eu. in. Romă­ni­a... de mult... în 1907-1908 mi se pare... Eram o­ copilită.. Acompaniam pe unchiul meu într’o călătorie spre Constantinopol... De unchiul meu, aţi auzit, desigur... Blasco Ibanez... La auzul numelui celebru, tresar: — Sunteţi nepoata ilustrului ro­mancier ? — Da... şi observ că, faptul îţi face., o plăcere specială. — Mărturisesc doamnă... Vedeţi, până­ în acest moment am fost un strein ca şi d-v. Venit să ucidă o­­noapte la. ,.cabaretul galben“.. Din a­ceasta clipă însă, simt un gazetar curios să afle amănunte despre un­­chiul'­d­v.... Sunt un reporter ,indis­cret și pornit; să vă plictiseastM,­cu întrebări, 'cari. . desigur, vi s’au mai pus de nenumărate ori. — Unch­iul meu, îţi poate răspunde mai precis şi mai interesant, decât Dacă vrei să faci un voiaj până la Menton, te va. primi cu plă­cere.., Eu iţi voi da o scrisoare de recomandaţie..­, Andaluza îmi vorbeşte amical, fără ceremonie... Mulţumesc cât pot mai bine pentru amabilitate, şi-i ofer un plic şi-o hârtie... Creionul se mişcă vertiginos,, mânuit de degete lungi şi brune... -­- Poftim... şi... eşti decis să te duci, să-i faci o vizită ?— , ■›, -—­ Chiar mâine.,, , Andaluza zâmbeşte serafic*, — Teribili sunteţi d­i\ gazetarii'.)/ Primesc scrisoarea şi citesc adre* sa: ■/ Mr. VINCENTE-BLASCO IBANEZ Villa Fontana-Rosa— Menton-Garava»! (France) LA „VILLA FONT­ANA-ROSA“ Sosit­ dimineaţa la Menton, către zece ceasuri (pentru un reporter gră­bit, nu­ există „convenienţe“), iau a trăsură şi sbor... Ia trap către villa Fontana-Rosa... Scrisoarea frumoasei Andaluze, are puteri magice. Deschide porţile şi Ini convoaie spinările lacheilor... Străbat o alee aşternută cu nisip alb, —■ şarpe de fildeş înşîruindu-şi trupul prin mijlocul parcului. Un parc exotic, cu plantaţii de coastă africană : palmieri, platani, smochini şi ferigi de proporţii uriaşe. Pretutindeni, pe aleile răvăşite De iarnă albesc bănci de marmoră, cu frize reprezentând culesul viilor în Spania­, iar, a ici, colo, fântâni cu focuri de apă, aruncă în spaţiu, o ploaie de mărgele mici, dese şi lu­citoare, ca un praf de perle vechi.­­ După o ultimă, cotiturii a aleii, ti­pare un peron imens, în centrul că­ruia se ridică majestoasă pe colo­nade de carafa, ornate cu înflorituri de fâniţă roşie, — villa Fontana- Rosa, locuinţa solitarului Blasco-Tba,­,­nez, Urc, condus din lacheu îh lacheu, nesfârşite scări de marmoră, împo­dobite cu turquaze. In h­all-ul pe care îl străbat­, e o eleganţă magnifică, sobră, masivă... Sunt introdus într’o i­eranda cu geamuri­­ multicolore și invitat să iau loc pe un fotoliu, stră­­duit de doi ficuși enormi. După câte­va minute lacheul se întoarce și mă anunță ceremonios să-l urmez... Blasco-Ibanez, ne iese înainte, ne­răbdător să primească scrisoarea fru­moasei sale nepoate. — Domnule, sunt Snștiîiîțăt'.% d-ta ești purtătorul unei scrisori dela ne­­poate mea ? ..» Mă prezint, și-l întind scrisoarea­.... Cu un gest politicos, Blasco-Ibanez îmi indică un fotoliu... — O să te rog, să mi ierți, nerăbda­rea de a citi această scrisoare. — Procedați ca şi cum nici n’a­ş fi. aci, răspund, străduindu­ mii săm­i stăpânesc­ emoţia pe care mî-o ins­piră ţeava unui revolver, aşezată pa birou cu gura spre mine.... Privesc statuia masivă a lui Blas­­co-Ibanez, Umeri. şi­ prestanţa de Hercule, îmbrăcat taie haine modeme de cea mai nouă. coupă... Notez în memorie, părui aspru şi­ inelat, f­uri­tea dură, ochii căprui-închis, cu re­flexe de putrigai luminos,­­gura căr­noasă mare, tăiată transversal, sub mustaţa tunsă corect, englezeşte. Blasco Ibanez, citeşte scrisoarea ţi, zâmbeşte... Secretarul său, amabilul și surâzătorul „Donil Rafael I. Do­botto !am aflat mai târziu că Blasco Ibanez nu se desparte nici­odată de secretarul său­, mă privește amical și îmi oferă- o, țigară...­— Sunteți parizian ? Ibanez, — închise scrisoarea și se apropie zâmbind. — Nu, Dorotte... Domnul­e român... e gazetar român... e fratele nostru de gintă, , te mi Dorotte, mă privește’.cu­­subînțeles ! — A­șadar­ nu interview?... Cunosc toată activitatea politică a romancierului exilat şi caut de la în­ceput să-mi precizez intenţiile... —• Da. Un interview literar... Nu sunt reporter politică. Informez o ga­zetă ,fie teatru artă și literatură... — Sunt ,la­­dispoziția d-tale, îmi răspunde amabil, romancierul cu u­­merit de atlet. ..şi cum, nepoata mea !CONTINUA«* IN RADINA II­ A Blasco Ibanez

Next