Rampa, aprilie 1927 (Anul 12, nr. 2830-2853)

1927-04-01 / nr. 2830

t­i Răbojul A VENIT PRIMAVARA! Comitetul fundaţiei .­Princi­pele Carol‘ şi-a reales silele ace­stea comitetul de direcţie. Având in vedere anotimnul în postul de director general, a fost reconfir­mat de Mugur­ ' • Băştinaşii locuitori ai cărei noastre eminamente agncole au început să semene. D­­ion Lape­­datu seamănă cu fratele său Ale­xandru, d. Allais Muller seamă­nă cu fratele său Artur, etc. * Teatrul National va organiza un festival pentru sărbătorirea pri­măverei. In program figurează­­l-rele Felicia Frunză şi Aproiana Mediaim care­ vor juca o scenă fin ,.Vinul unei nopţi de (primă) vară” de Shakespeare. Se vor produce şi absolvenţii conserva­torului Frunzetti­ La Teatrul Carol cel Mare” compania Leonard va relua ,,Vânt de primăvară“ şi Liliacul-Natura, reînvie, ghioceii răsar, toţi copacii încolţesc. Bărbaţii tineri, imitând copa­cii, încolţesc fetele în strada Ver­ile,­­■, ... de KEOPS Bărbaţii bătrâni, c­u ghiocei la tâmple» fac acelaş lucru pe stra­da Toamnei.* De Bitna­ Vestire a avut loc serbarea primăverei- Au ţinut discursuri d-nii Joantehas Flores­cu, N. Com­neanu, Al- Busuioces­­ctt, C. Qaroflid, M■ Trandafire­­scu, dr. Zambilovic, Paul Bujor dr. Mîcşunescu și Vîoreanu. Organizatorii acestei serbări sunt d-nii inspector Vărzaru. Cepescu, Traian Morcovescu și inginer Buruiană- BARZA DIN ELBERFELD Eberfeld. — In circul de aici, s'a întâmplat zilele trecute o foarte ciudată luptă. O barză, cu numele Maxchen, s’a furişat în timpul unei probe de dresaj, in cuşca leilor. Pe când aceştia re­petau cu dresonul lor, Maxchen se repezi la cel mai mare dintre ei, lovindu-l cu ciocul-Ceilalţi lei înspăimântaţi o lu­ară îngroziţi la fugă-Dresorul, care la început se temea pentru viata lui Maxchen, a trebuit să intervină la aplana­rea conflictului, prin aceia, că scoase Ici­ din cuşcă, unde fă Să ne imaginăm o clipă că ges­tul plin de curaj al berzei din cir­cul din Elberfeld ar îndemna şi pe pacinicii locuitori ai tarei noa­stre să se îneaere­ In acest caz, am putea citi la ruarica informa­­tiunilor cotîdianelor noastre, știri astfel concepute. Aseară la ora 9 în urma unei certe violente ce a avut loc pe calea Victoriei între d-nii G. Sto­­in și Ion Pribeagu acesta s’a re­pezit la d. Storin lovindu-l cu pumnul în cap. D- Storin pus în imposibilitate de a se apăra, a fost trântit jos de adversarul său unde din cauza loviturilor pr­uta­­te, a rămas în nesimţire■ Victi­ma, în stare gravă a fost trans­portată la spital Agresorul, d. Ion Pribeagu fiind apotrofat de trecători cu invective insultătoa­re pentru brutalitatea gestului său, s'a repezit în mulţime şi a terasat pe toţi pietonii care se a­­flau la acea­ oră pe calea Victo­riei, pe porţiunea dela Poştă pâ­nă în Piaţa Victoriei. S A URCAT LEUL’ — Gât costă perechea asta de ciorapi ? ■' 4— ■ 1. 30 de id ! — Vai de mine ! Dar de ce aşa de scump ? —­ Fiindcă a scăzut lent î Cât costă perechea asta de ciorapi ? — 130 de lei! — Veti de mine! Dar cât timp o să mai fie scum­petea asta ? — Cât timp o să stea leul pe loc !♦ .— Cât costă perechea asta de ciorapi ? — 140 de lei! — Vai de mine ! Dar de ce așa de scump? ■„ — Fiindcă s'a urcat leul ! Mai multe instrubirni finan­ciare, bănci şi magazine sunt serios ameninţate din scădere! leului­Are­ multe­­instituţiuni finan­ciare, bănci şi magazine sunt se­rios ameninţate din cauza staţio­nare! leului. Mai multe instituţiuni financi­are, bănci şi magazine sunt se­rios ameninţate din cauza orcă­­rei leului. I—Ai auzit. M-me Divanopol şi-a mai luat încă un amant! — Taci frate! Şi, de ce ? fr* 00 mvoci. 4 $,căzui leul" —Ai auzit. M-me Divanopol şi-a mai luat încă doi amanţi! — Taci frate ! $i de ce ? —. De nevoe ! Fiindcă leul stă pe loc ! Ai auzit. M-me Dîvampol şi-a mai luat încă trei amanţi! — Taci frate ! $i de ce ? — De nevoe! Fiindcă s’a urcat leul! * Dacă n'o încbirii nimeni în faţa acestor constatări trăite, păi atunci o să dea faliment Balamu­cul-Nou ! ARMONIZAREA SALARIILOR — Cum a-ti lucrat regulamen­tul de aplicare al armonizărei ? — Solo! — Cum găsesc funcţionară a­­ceastă reformă ? — Forte bună!­­— Ce părere aveţi : aplicarea trebue făcută brusc, sau încetul cu încetul ? — Ci va piano, va sano ! — Cum vor fi, noile salarii, fă­ra de cele dinainte de război ?­­ — La acelaş diapazon! — Cu cât vor fi, mărite lefu­rile? — Cu câte o pătrime. — Cum a­ţî lucrat la proectul d-v. faţă de ministend de fi-1, nanţe ? — In perfect acord. — Ce va stabili armonizarea intre diferitele trepte funcţionă­reşti? — Armonia-Am mulţumit d-dii secretar­­general şi am plecat încredinţaţi mai­ mult ca oricând, că tonul face muzica şi Muzicescu armo­nizarea, mase singur Maxden înfuriat, ţanţoş şi * » . * Peste câteva zile armonizarea cauza I salariilor funcţionarilor va fi fapt­­ îndeplinit. Precum era de prevă­zut, cu armonizarea se va ocupa d. Muzicescu secretarul general al ministerului de interne. Dacan du­-jie la d-sa i-am­ pus câteva in­trebări la care a binevoit să ne răspundă■ — Pe cine va cuprinde armoni­zarea ? — Toată gama funcționărea­scă ! —­ Va să zică nu e o reformă strâmtă ?­­­­ — Nu, largo ! ' — Care va fi criteriul? — Notele obţinute de functio-­ nari dein superiorii lor. A K U L Kft Ko. ' 2830 REBAtTU, ADMINISTRAȚIA ȘI ATELIKSELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 lEliGFOS­­ISO ^ub)lcitoiea coilesSonatS exclusiv Socista|U Ano­ita1'' ttudolt Mosse Calea VS^orleJ, 31 XnuncdurUe se prtaeiu la toate agentiile le publicitate ji la adi^iinislraila ziarului. / VINERI 1 APRTCTE 19” abonamentelb m raba tot toal.............................................. . .300 1« fatateU.' .......................................»...400 „ th an ........................................................... « •700 * » STXAXNATATS #ras* luni .......................................... MOI«> luni ° ,& Un an .................................. ....... «H>« . Abonamentele se piMesc inatnte #1 Inoej» la t «au la 13 ale flocAre! luni Teetru­l viitorului: music­h­all'Ul Cum explică Maurice Ch­evalier criza teatrului usic-hall-ul!. Paul Eu, public, merg cu plăcere la Adam, amic­al . music-hall, pentrucă știu­­ că mă voiu amuza. Chiar dacă revista e idioată.. Chiar dacă vedeta' nu e strașnică. Revista nu e niciodată complect idioată, de la început până la sfârşit, întotdeauna are o scenă care merită să fie văzută, un decor, un cuplet amuzant, un dans bine organizat. Dar piesa de teatru?­­Dacă e plictisitoare, ea e iremediabilă, în tot timpul repre­zentaţiei. Şi dacă actorul e prost? El nu se va îndrepta în cursul celor trei acte. Nu merg dar la teatru decât dacă sunt sigur că piesa îmi va plăcea; nu mă duc să văd decât actorii pe cărei­ iu­besc.­Cu Guitry ma’ș duce să văd £ orice piesă. Chiar­­ cea mai infamă tru, dansul, canto și ci­real» Music-H^j^^gjg chiar "cea mai obscur haliul cere un ansamblu de darun­ci -maî. pneticoasă piesă de idei. şi nu numai un talent, ci­ talente., De acest lucmj publicul nu-și da « 1 ^1X,V TE4,TI?ULU¥ seama. , El crede că oamenii cari fac ;music-hall sunt artişti caii n’au ştiut să facă ceva mai bun. . Music-hallul cere­­ calităţi cler comedian, de dansator, de capră- t­reţ, de acrobat, care-şi pune viaţa­ în pericol. „Aşii” de music-hall nu sunt le­giune, numai aceasta explică fap­tul că ei sunt cei mai bine plătiţi. Niciodată un teatru nu va oferi unui artist leafa pe care o are o vedeta de music-hall. paradoxului spu­ne despre el că se ţine în ritmul vieţii. In timp ce teatrul, ca o căruţă hodorogită, de abia se mişcă, music-hall-ul, cu spectacolele sale rapide, cu lumi­nile şi muzica sa, este în ritmul vieţii trepidante de azi. Cert e că în streinătate se bucură de mare favoare, iar protagoniştii lui sunt idolatrizaţi. U­nul dintre cei mai renumiţi dintre ei, Maurice Chevalier, in­­reviewat fiind, a spus, următoarele despre arta sa: ..Music-hallul e mu­lt mai „com­plect” și mult mai greu decât rea­! Bataille a murit. Bejane a mu-­­ rit." Guitry e mort." Au venit alții­­ cari vor să-i înlocuiască.' Ce vreţi?'........* ' ’ ". Nu e, numai greşeala publicu­lui dacă iubeşte mai puţin teatrul decât acum 25 de ani. O bună parte din piesele ac­tuale arată femei frumoase în pav­­raina său cari­ încep să­ se dezbrace pe scenă.­Publicul se gândeşte că pentru a­ vedea, acest gen de spectacole va f­i­ mult mai bine servit la music­­hall,­unde va vedea nu o pereche­ de picioare, ci treizeci,' patruzeci, SUCCESUL MUSIC-HALL'­­- ULUI ' .Gauzfi principală­ a succesului: cincizeci etc. pe care-1­ obține actualmente - mu-’ Dacă piesele, de sic-hall-ul, cred că­ este datorit di- bune, publicul n’ar .versităţii sale.­­ pentru music-hall. teatru- ar fi lăsa teatrul Interes... 7tâd \âutâţi, fátifk&jxm/xmeftí ...s'a, petrecut cu prilejul unei re­­cente reprezentaţii a­ unei trupa da turneu, o scenă foarte amuzantă. Sa juca o piesă în cinai acte, cam. area, ■fi publicul aălăţean nu prea avea aerul s’o guste. Cum in program, nu era arătat, şi numărul actelor, după căderea cortinei pe finalul actului al La Galaţi arta Thaliei; în analele se miop zau pi.Viii ud­iiii, preţ pentru Viorlet, iut, decât două spectacole, pe cari Nie,laie Ic onorase­ cu prezenţa, lui, , Meşterul Manole'.', la. dare se dusese, atras de scandalul, ca se făcuse In jurul pie­­sei d.lui Efim­u, si „Mioara", pe care a ţinut s'o vadă, ca să se con­vingă dacă, în adevăr, e aşa de proam­stă, cum se' spunea, şi se scria. Când colo. Marţi seara, la premiera 'treilea," lumea"' se ridică să plece,­­o , _ . . .... bicinuita bus­culadă dela garderobă Teatrului Mic, un redactor al nostru „ , , , . . | rin c/i'/in con/i pa/i tul a­ frtvy1­­ofail. A 7 ml nn o­lan începuse, când o voce de stentor, urlă din dosul cortinei: ,,Stați, că mai este!" Publicul cuminte s’a reîntors în­ sta Inul, a ascultat in trecere al patrulea act, după căderea cortinei pe filial, turned, se repede iar la garderobă", aceeaşi voce de stentor strigă iar: ,,Staţi că mai este!" . Publicul se reîntoarse iar la locu­­rile lui, aseu­ză şi actul, al cincilea, dar, da ca Stan Păţitu, — după final nu se mai ridică să plece şi nu pleca, vând ce misterioasa voce nu urlă din nou: ,,Nu mai este! S’a isprăvit!" Lup de uscat ji lup de mare D.rul I..n. P..r.,o,.a,,u, arc Intr’un cerc de prieteni, reputația de „lup". Asta însemnează că­­, P. își buscu­­leasă prietenii, pe unde-i prinde, fără să se supere pe ci dealtfel și fără saji ceara scuze.. Deunăzi însă doctorul I. P. fu văzut în compania unei doamne cam tre­cute. Plimbarea se repetă câteva zile în­ șir. Prietenii se . sezisară și la prima umilul amic descopere pe telefonistul Nicolaie, în­tr’un ■ fotoliu din fundul sălii. — Ce cânți, aici, Nicolaie? — Am venit și eu la teatrud-le U­.pe! — Cum se face asta ? Că nu prea ai obiceiul să te duci la teatru... — Păi, uite, ce, d.le U.pe, am văzut că se joacă 07/08, și cum ăsta ia număr da telefon, înțelegeţi, mă inte­­resează! ' . ^ — Nu mai vii pe la Capsa. — Nu. Vă iert. Îmi e milă de voi... — A, pardon. Nouă ne e milă de tine... Acum nu mai eşti lup, ci re­chin... Telefonistul ,,Rampei", are drept o­­cupaţie— după cum indică, de altfel, şi titlul lui, — să ceară toată ziua nu­­mere la telefon, să transmită centra­lei cererile de­­numere ale redacţiei şi, administraţiei, să lege centra­la te­­le­fonică, a „Rampei“ cu telefoanele personalului, misiuni pe care le în­­ ciocnire mai violentă depăneşte cu mult tact, mult calm,M­. R. îl apostrofă, şi mai ales, multă resemnare. S’ar putea crede că, având slujbă la „Rampa", Niculaie nu lipseşte nici o seară de la teatru­ .Şi totuşi, Nicolaic pare. Să nutrească un profilfid dis­ 3&o3© O recenta anecdotă Influenţa teatrului Scriitorii francez­i lui Tristan Bernard francez nu mai exis­tă, spune Alfred Savoiy Reîntors dintr’o călătorie în­ Ame­rica, Alfred Savoir a făcut, ziarului „Compedia“ următoarele declaraţiuni pe cari ziarul francez le găseşte a­­larmante: ,,In America prestigiul artei dra­matice franceze nu mai există. La New-York, din punct de vedere al teatrului, treime s’o luăm­ dela înce­­put. Să nu vă mire dacă vă spun că Budapesta are la New­ York mai multă Influentă decât Parisul. Toate piesele franceze cari s’au reprezen­tat în ultimul timp au căzut. Nu e greşeala noastră: gustul norvegian şi cel mondial nu mai au nimic co­­mun după război. De altfel sunt con­vins că noi avem dreptate şi că tot gustul francez va birui. N’avem decât să ne gândim la valoarea mediocră a pieselor cari obţin succes la New- York: „Lebăda“ de Molnár e în frun­­te. ,,Critica dramatică“ are de aseme­­nea partea sa de răspundere in acea­­stă pervertire de gusturi, cari ne in­­depărtează de aprecierea publicului american. Fraţii Jerome Tharaud Provoacă mare ilaritate la Pa­ris următoarea , delicioasă anecdo­tă recentă a i­nepuizabilului Tris­tan Bernard: Isap întâlnește pe Salomon. ■& — Of, cât sufăr, cât sufăr» • — Mă dor groaznic piciorule, răspunde Salomon. Mă strâng ghetele. . — De ce nu le-ai cumpărat mai largi? — Uite pentru ce. Nevasta îmi face viața imposibilă, speră-mea e mai ’ nesuferită, fiul meu nu-mi face decât neajunsuri. N’am decât o satisfacţie pe lumea asta, atunci când mă descalţ. —­ Dacă mi-aşi lua ghete como­de, aşi­ pierde unica plăcere a vie­ţii mele! îi . * Tristan Bernard Serto­rile pentru Petratrca, oprite D. .Briand, ministrul de exter­ne al Franţei a interzis serbările cari urmau să aibe loc la Avignon, pentru al şaselea centenar al lui Petrarca. Cauza acestei­­interdicţii trebue s-o căutăm în conflictul care.•exis­tă între d. Briand şi Mussolini. Congresul de is­torie a muziceî la Viena Luni s’a desc­his la Universitatea din Viena congresul internaţional de is­toria muziceî care a fost organizat cu prilejul festivităţilor centenare. Ultimele congrese similare au avut loc în 1909 la Viena, cu prilejul cen­tenarului lui Haydn şi după război la Basel și Lipsea.­­La actualul congres, Germania­­este în deosebi de bine reprezentată. Din străinătate au sosit Romain Rolland, Prod’homme și Prunières din Paris; Edward Dent din Cambridge; Closson din Bruxelles; Sonweck (Washing­­ton) și Nejedig (Praga). Din Germa­­nia au sosit profesorii Albert"­(Berlin), Kroger (Lipsea), Einstein (München), Scheidermayer (Brun), Moser (Heidel­berg) , etc. Austria este reprezentată prin Cui­­do Adler, Orel Wellesz, Lach, etc. -------—NOS--------­ Cronica plastică Expoziţia N. Grant Expoziţia. d-lui N. Grant, cunoscuţi nul acesta avem pentru utima oară o­­mai mult ,ca aq­u­arelist, şi . apreciat o­cazia de a adm­ira într’o expoziţie p.u mai mult pentru soliciziatea cu care iblica aquaai­ele merituoase. Domnul îşi ducea î până la urmă compoziţiile , Grant excelează în detalierea libiec­­căutând să Ie facă îmtr’o cât mai mare măsură reale, — reprezintă o Ide® veche preschimbată doar în tech­inic ă. Anul acesta, afinare­a face Io,c şi uleiului. Domnul Grant s’a hotărît să treacă definitiv la pictura în ulei. Ex­­plică acestea ■ într’o convorbire inte­resantă, publicată mai de muilt şi în care pictorul spunea, că trece la Pic­tura în uliei deoarece vederea i s’a obosit şi nu-i mai permite să lucreze atât de minuţios, ca până acum. Ge­nul ogoarelei cere, după dormi­a-sa, miniuţi­ozitate şi technică perfectă, ,per­fecţiune la care d-sa a ajuns, astfel că dea­cum înainte poate trece fără Erije la pictura în ulei. Meritele d-lui Grant sunt intr’ade­­văr mari şi munca d-sale înseamnă un serios efort. A înfăţişat Castelul Bran şi treime să ne mire că în trei săptămâni cât a stat la Castel, d-sa nu a isprăvit decât patra pânze. Anul acesta a mai lucrat facă mul­te aquarele. Dela anul trecerea la eu­leriie grase este hotărîtă. Deaceia a­ PETRU COMARNESCU telor. O cameră oricât de încărcată ar fi ea, poate apare în art­a d-sale așișderea. Mtouti­ozitatea «pat© in întregime. Perspicacitatea d-lui Grant este într’adevăr mare. Pătrunde cele mai mici colțuri,­ cele mai perdute tonuri, cele mai variate si opuse cu­lori. pe hârtia albă, creionul trasează spatii mici care apoi sunt sortite să cuprindă în miniatură toată viața din­tr’o odae goală. Staticul d-lui Grant este impunător. Cantitatea, culorilor, belşugul variat, de notaţii, migala dornică să fie atotcuprinzătoare se întâlnesc pe foaia albă. Aqua,reia d-lui Grant avea caracteristicele a­­cestea. Oglindea o muncă mare o dorinţă de­ lucmu complet. Ne place atitudinea d-lui Grant și a admiratorilor­ d-sale. Ne bucură chiar că d-sa face parte dim mișca­rea, care s’a hotărît să apere clasicis­mul la noi- împreună cu d-nii Ki­men Loghi, Vermont, Sparothe, Man­ta,­ M. H. Georgescu, d-sa, reprezintă un criteriu și, o credință. Expozitia inter-­nafionala a cărţii din Lipsea Intre 1 Iunie .şi 30 Septembrie, va avea loc la Lipsea o expoziţie a căr­ţii, care in . intenţia., orsmizaLoritor va depă.şi în importantăi toată expozi-­ tiile similare. Caracteristica acestei expoziţii este aceia, că va fi o expoziţie mai mult artistică. Scopul pe care-l urmăreşte această expozţie — spune prospec­tul — nu­e altul decât de a arăta, intr’un mod cât mai exact partea im­portantă a artistului în elaborarea cărţii contimporane. .. Centenarul titanului Beethoven pianist Beethoven a început cariera sa mu-' zicală de timpuriu, debutând ca pia­nist la vârsta î­eobicinuită de ’ opt ani. 'Talentul său’ pianistic av­em în­să atât de prodigios os, odinioară acel al al lui W. A. Mozart, în­ consecință succesul său a fost mai P'Utia stră­lucit tîecât acel al ilustrului său pre dece&oî. , , Nici atunci când geniul său atin­sese deplina, maturitate Beethoven., nu se pncea, măsura cu 'adevărații vir­tuoși ai pianului si ni .insusi comeidera pianul ca un • »»instrument insuffeient”. Tehnica g& era fără todoiala infe­rioară aceleia a pianiştilor contimpo­rani :. Clemenţi, Wolf­fi, Lipowski etc. Interpretarea: au care . era i i&Ouea­­ţată­ de educaţia severă-ai'tradiţiom­­listă a lui Neefe.. se dis­tind­ea mai mult prin vigoare decât­­ prin' delica­teţe. ..Interpretarea,­ sa &e distinge de toate celelalte. ,S’ar crede c­ă Beetho­­ven se strădueşte să-şi creiege o cale nouă”, povesteşte un contimporan al Titanului­­ iar'Klemberg ei Cherubini gă­sesc interpretarea la rece rigidă. Criticii, ii opuneau fineţea, ibaliană a celorlalţi pianişti vionezi. De aceia publicul prefera, concertele pianistu­lui Hammel. Criticie erau atât de­ se­vere încât in. 1805 Piegel spune des­­pre Beethoven :­­„El­­nu are şcoala şi deci nu tre­­bue privit ca un pianist” Beethoven Oate îşi manifestă câţiva ani mai târ­ziu dorinţa d® a. seri® o ..Şcoală d® pian” pentru a proteja propriile sal® lucrări împotriva, execuţiilor greşit®, ale interpreţilor. Interesante sunt mărturiile contam­por-snl­or asupra interpretării pianis­tice a lui Beethoven. Din ac®ste re­latări , recunoaştem pe­ Beethoven muzician­ul bizar şi omul traor irita­bil. Astfel, povesteşte Ri®s. Bee­thoven fusese invitat să execute cu mine al doilea marș dedicat contesei Esterhazy, la un concert in­tim îa ca­sa baronului Brocone. In timpul concertului tânărul con­te P. discuta totr’o cameră alăturată cu­ frumoasa d-na D. După ce încercase de câteva ori prin semne să restabilească tăcerea. Bee­thoven se opri brusc în mijlocul exer­cii­ei vinei emu­lgând și mâinile mele du­pă claviatură , si­­ ridicând­u-se de „ Ia, pian el strigă celor prezenți. ..Pentr­u asemenea porci nu cânt”. Toate încercările de a-l readuce la pian fură de prisos. Bab­eî­­mi intor­­sise și mie să execut «w* din Sona­tele săi©”. O Jules poet şi romancier antifantezist Omul din Pampas.» Poetul mereu cStator.» Patru sute de xile pe vapor.» Sâ ne înfrânăm fantezia.» Hoţul «Ie copil.» Preferinţe literare.» Sâ revenim la realitâtile­ de azi e .Tules Superviewe îl în­tâlneşti oriunde. Are uri corp tineresc, face sport, e tenace­­şi închis,, frec­ventând localurile cele mai bizare, ca şi pe cele de burgheză petrecere şi trăind ca orice om,­­ fără să amintească cuiva ca el e un scriitor şi deci ■ Congresul este împărţit în cinci­­ , . ..­­ secţiuni, secţiunea „Beethoven“ are-i altceva decât un simplu muritor de zidat­ de Marx, Fischer şi Graf a­nunţă 50 de conferinţe asupra proble­­melor în legătură cu opera şi perso­­nalitatea Titanului. În timpul congresului vor ţine con­ferinţe publice, la universităţi ,Dr. Hermann Aberl, Rohilin Holland şi prof. Edward­­Dent. . N’am stat­ mult, căci­­mă ispitea Vrugimiul. Totuş­­i.am. terminat stu­diilen la Paris. Început . să-mi public versurile.­­Poerrie, Debarcadere?. . Gravitation... Curând abordai genul pasionant ca femeia, romanul şi scrisei ..Omul din Pampa“, şi „Hoţul de Copii“." Am cinci copii pe cara.t iubesc, mult. ie-.' interzic in$ă orice carte, panit la. vârsta dc douăzeci de ani. A. tunci vor, putea citi, dar cred că nu ,prea mult. ,Atunci. vor vrea să trăia­scă, li voiu trimite în colonii. Cu­ atât mai bine. Bantisla trebuie să mai păstreze lit. ea. ceva omenesc, ceva dc came, ceva material.. Alltel la pierzi Abstracția totală .in artă e o utopie. Nu se poate, nu se poate, " și mai ales ea nu e. posibilă în proză. ' Acolo trebue să spiel, ceva, nu merge altfel. CUM SCRIE — V.’aș întreba cum ati început sa scriți „Volletjrs d'Enfante”, cu Pik subiect atât de biser? —­ Ny nji .ee în privința felului­ cum am conceput, romanul. Pot­ să-ți spun însă că mii plimbam într’o zi prin Grădina» Zoologică a Londrei, când văzui o pancarta cu următoarea inscripție ^In căzni când Vi se rătăcesc co­piii, adresajiv­a urgent agentului din sala de așteptare de lângă Turnul cu Ceas. Faptul ca există o­ organizaţie pentru salvarea copiilor, rătăciţi printre cuştite­­cu fiare sălbatice, mi s’a părut teribil de emoţio­nant. La baza a tot ceea ce­ fac, să mi crezi că este o sete de fantezie. Nu. Câ­tuş de puţin. Sunt chiar categoric ■ antifantezist. • Nu - mii­ îndeamnă la scris decât emoţia. Cred,­dealtfel că e singura crea­toare de valori. Când nu reuşesc ceva ,în artă, sunt sigur ca n’am fost realmente emoţionat. Cartea dv. Voleur d’Enfants, mi-a făcut impresiunea unei, mari purităţi, chiar în ciuda celor cari-i atribuesc o mare complexitate. -- -Ceeace,mi -■ spuneţi acum’ îmi place deosebit. ’ Romanul meu nu are altă teză de­cât­ iubirea, o profundă iubire, de oameni, de case, de pomi, de lucruri, de copii, mai ales. . PREFERINŢE Către­­care scriitori vă simţiţi atras mai cu preferinţă?­­.. — Prefer pe ruşi şi pe englezi. Imi place necunoscutul. îmi place Dostoiewski si Meredith. Pe amân­doi ii citesc ca pe oamenii de ştiu­tă. Deci două opere una rusa şi sita engleză: ,,La voix souter­­raine” si „IEgoiste”. Paul Valery îmi spunea odată­----,,Ce, şi d-ta ai început sâ scrii romane?!.. Eu cred că n’aş putea niciodată scrie o frază ca asta: „Baroneasa făcu semn de se apropie tră­sura”... A, pardon, eu cred că aşa cum în poezie o imagine naşte alta, în roman un fapt naşte altul. Logica e aceeaş. Am să scriu o carte în care să îndemn pe poeţi să se ocu­pe mai mult de realităţi. Ε îngro­zitor fenomenul că el scapă un atât de preţios material. Cum oare secolul nostru nu va naşte o operă în care el să fie închis sub toate aspectele! Orice secol a avut ope­ra lui, opera literară a realităţilor lui... 5* noi renunţăm la această comoară? ■ Jules de Supervielîe care se înnumără astăzi printre cei mai dotaţi poeţi ai Franţei contimpo­rane, îmi strânse mâna şi oprind un taximetru dispăru. In momen­tul când vor apărea aceste rânduri, cititorul e rugat sa creadă că Su­pe­rei le e în Marcea. ' . ..—.-a-iou 4- • - ,„.a _-t_ . -J. ' *. * ' ...... ’ • J «'i rând Parisul tot îl cunoaşte. Dar are un mister totuş, acest mare poet: dispare din când în când, şi nimeni nu poate afla ceva despre eî. L’am ini uluit ,câteva zile după ce scosese „L’homme de la Pam­pa”. Romanul , avu­­ succes. Dar pe­ste câteva luni, poetul dispăru din nou brusc, şi aflai cu tristeţe că plecase în Uruguay. Nu, mai auzii multă vreme de el. Când şi când îi citeam prin reviste versu­rile nespus de noui şi de origi­nale. Când s’a reîntors, făcu să apară un nou roman, intitulat „Voleur d’Eu­fanis"’ şi din nou dispăru, de data asta în Tunis. Am­ făcut o călătorie la Marsi­lia, mult mai târziu. Pe unul din cheiuri, pe cine credeți că întâl­nesc. Pe Jules Supervielle, care de data aceasta se supuse intervie­­wuhri meu lângă o masă de cafe­nea într’o după amiază. — Despre geneza operelor dv... — Ah, nu așa... Sunt sigur că vei putea afla ceea ce doreşti fără să­ mă sileşti să vorbesc doctoral şi pedant. Mi-ar fi şi mic mai uşor,­ aş putea să ţi vorbesc un ceas întreg fără să-ţi spun nimic. M’am născut în America de Sud.­ Cine nu Familia mea e originară din Oloron. Dealtfel nu­ ştiu dacă aţi remarcat că Jules SupervieUe nu este .ehiaar aât de tânăr, cât pare. Are un cap­­blajin, de copil. — „Am la activul, .meu, continuu. SupervieUe, cam'patru sute de zile de vaipor. Am trăit, foartea mult'-pe mare. Cred că marea m’a decis să scriu, a călătorit nu t­ febue să scrie. dar ca. cele. mai multe familii din neamul Basc familia mea emigră era America. Am copilărit în Pampa, lângă un unchiu al meu,, fermier şi bogat pro­­prietar de terenuri. La vârsta de zece ani călcai pentru prima oară prin Paris, foarte mulţi dintre poeţi au­­ început să scrie după vre­o­ călătorie. Viriajul e şi d­­iin viciu, ca fericea, ca absintul, şi. . ca cititul. Voiam să evadez din mine însu­mi, în aşa fel încât să rămân tot­uş cu .picioarele, pe... pământ. Cred că altfel arta nu e po'.' sibică. Jules Superviewe

Next