Rampa, aprilie 1927 (Anul 12, nr. 2830-2853)
1927-04-01 / nr. 2830
ti Răbojul A VENIT PRIMAVARA! Comitetul fundaţiei .Principele Carol‘ şi-a reales silele acestea comitetul de direcţie. Având in vedere anotimnul în postul de director general, a fost reconfirmat de Mugur ' • Băştinaşii locuitori ai cărei noastre eminamente agncole au început să semene. Dion Lapedatu seamănă cu fratele său Alexandru, d. Allais Muller seamănă cu fratele său Artur, etc. * Teatrul National va organiza un festival pentru sărbătorirea primăverei. In program figureazăl-rele Felicia Frunză şi Aproiana Mediaim care vor juca o scenă fin ,.Vinul unei nopţi de (primă) vară” de Shakespeare. Se vor produce şi absolvenţii conservatorului Frunzetti La Teatrul Carol cel Mare” compania Leonard va relua ,,Vânt de primăvară“ şi Liliacul-Natura, reînvie, ghioceii răsar, toţi copacii încolţesc. Bărbaţii tineri, imitând copacii, încolţesc fetele în strada Verile,■, ... de KEOPS Bărbaţii bătrâni, cu ghiocei la tâmple» fac acelaş lucru pe strada Toamnei.* De Bitna Vestire a avut loc serbarea primăverei- Au ţinut discursuri d-nii Joantehas Florescu, N. Comneanu, Al- Busuiocesctt, C. Qaroflid, M■ Trandafirescu, dr. Zambilovic, Paul Bujor dr. Mîcşunescu și Vîoreanu. Organizatorii acestei serbări sunt d-nii inspector Vărzaru. Cepescu, Traian Morcovescu și inginer Buruiană- BARZA DIN ELBERFELD Eberfeld. — In circul de aici, s'a întâmplat zilele trecute o foarte ciudată luptă. O barză, cu numele Maxchen, s’a furişat în timpul unei probe de dresaj, in cuşca leilor. Pe când aceştia repetau cu dresonul lor, Maxchen se repezi la cel mai mare dintre ei, lovindu-l cu ciocul-Ceilalţi lei înspăimântaţi o luară îngroziţi la fugă-Dresorul, care la început se temea pentru viata lui Maxchen, a trebuit să intervină la aplanarea conflictului, prin aceia, că scoase Ici din cuşcă, unde fă Să ne imaginăm o clipă că gestul plin de curaj al berzei din circul din Elberfeld ar îndemna şi pe pacinicii locuitori ai tarei noastre să se îneaere In acest caz, am putea citi la ruarica informatiunilor cotîdianelor noastre, știri astfel concepute. Aseară la ora 9 în urma unei certe violente ce a avut loc pe calea Victoriei între d-nii G. Stoin și Ion Pribeagu acesta s’a repezit la d. Storin lovindu-l cu pumnul în cap. D- Storin pus în imposibilitate de a se apăra, a fost trântit jos de adversarul său unde din cauza loviturilor prutate, a rămas în nesimţire■ Victima, în stare gravă a fost transportată la spital Agresorul, d. Ion Pribeagu fiind apotrofat de trecători cu invective insultătoare pentru brutalitatea gestului său, s'a repezit în mulţime şi a terasat pe toţi pietonii care se aflau la acea oră pe calea Victoriei, pe porţiunea dela Poştă până în Piaţa Victoriei. S A URCAT LEUL’ — Gât costă perechea asta de ciorapi ? ■' 4— ■ 1. 30 de id ! — Vai de mine ! Dar de ce aşa de scump ? — Fiindcă a scăzut lent î Cât costă perechea asta de ciorapi ? — 130 de lei! — Veti de mine! Dar cât timp o să mai fie scumpetea asta ? — Cât timp o să stea leul pe loc !♦ .— Cât costă perechea asta de ciorapi ? — 140 de lei! — Vai de mine ! Dar de ce așa de scump? ■„ — Fiindcă s'a urcat leul ! Mai multe instrubirni financiare, bănci şi magazine sunt serios ameninţate din scădere! leuluiAre multeinstituţiuni financiare, bănci şi magazine sunt serios ameninţate din cauza staţionare! leului. Mai multe instituţiuni financiare, bănci şi magazine sunt serios ameninţate din cauza orcărei leului. I—Ai auzit. M-me Divanopol şi-a mai luat încă un amant! — Taci frate! Şi, de ce ? fr* 00 mvoci. 4 $,căzui leul" —Ai auzit. M-me Divanopol şi-a mai luat încă doi amanţi! — Taci frate ! $i de ce ? —. De nevoe ! Fiindcă leul stă pe loc ! Ai auzit. M-me Dîvampol şi-a mai luat încă trei amanţi! — Taci frate ! $i de ce ? — De nevoe! Fiindcă s’a urcat leul! * Dacă n'o încbirii nimeni în faţa acestor constatări trăite, păi atunci o să dea faliment Balamucul-Nou ! ARMONIZAREA SALARIILOR — Cum a-ti lucrat regulamentul de aplicare al armonizărei ? — Solo! — Cum găsesc funcţionară această reformă ? — Forte bună!— Ce părere aveţi : aplicarea trebue făcută brusc, sau încetul cu încetul ? — Ci va piano, va sano ! — Cum vor fi, noile salarii, făra de cele dinainte de război ? — La acelaş diapazon! — Cu cât vor fi, mărite lefurile? — Cu câte o pătrime. — Cum aţî lucrat la proectul d-v. faţă de ministend de fi-1, nanţe ? — In perfect acord. — Ce va stabili armonizarea intre diferitele trepte funcţionăreşti? — Armonia-Am mulţumit d-dii secretargeneral şi am plecat încredinţaţi mai mult ca oricând, că tonul face muzica şi Muzicescu armonizarea, mase singur Maxden înfuriat, ţanţoş şi * » . * Peste câteva zile armonizarea cauza I salariilor funcţionarilor va fi fapt îndeplinit. Precum era de prevăzut, cu armonizarea se va ocupa d. Muzicescu secretarul general al ministerului de interne. Dacan du-jie la d-sa i-am pus câteva intrebări la care a binevoit să ne răspundă■ — Pe cine va cuprinde armonizarea ? — Toată gama funcționărească ! — Va să zică nu e o reformă strâmtă ? — Nu, largo ! ' — Care va fi criteriul? — Notele obţinute de functio- nari dein superiorii lor. A K U L Kft Ko. ' 2830 REBAtTU, ADMINISTRAȚIA ȘI ATELIKSELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 lEliGFOSISO ^ub)lcitoiea coilesSonatS exclusiv Socista|U Anoita1'' ttudolt Mosse Calea VS^orleJ, 31 XnuncdurUe se prtaeiu la toate agentiile le publicitate ji la adi^iinislraila ziarului. / VINERI 1 APRTCTE 19” abonamentelb m raba tot toal.............................................. . .300 1« fatateU.' .......................................»...400 „ th an ........................................................... « •700 * » STXAXNATATS #ras* luni .......................................... MOI«> luni ° ,& Un an .................................. ....... «H>« . Abonamentele se piMesc inatnte #1 Inoej» la t «au la 13 ale flocAre! luni Teetrul viitorului: musichall'Ul Cum explică Maurice Chevalier criza teatrului usic-hall-ul!. Paul Eu, public, merg cu plăcere la Adam, amical . music-hall, pentrucă știu că mă voiu amuza. Chiar dacă revista e idioată.. Chiar dacă vedeta' nu e strașnică. Revista nu e niciodată complect idioată, de la început până la sfârşit, întotdeauna are o scenă care merită să fie văzută, un decor, un cuplet amuzant, un dans bine organizat. Dar piesa de teatru?Dacă e plictisitoare, ea e iremediabilă, în tot timpul reprezentaţiei. Şi dacă actorul e prost? El nu se va îndrepta în cursul celor trei acte. Nu merg dar la teatru decât dacă sunt sigur că piesa îmi va plăcea; nu mă duc să văd decât actorii pe cărei iubesc.Cu Guitry ma’ș duce să văd £ orice piesă. Chiar cea mai infamă tru, dansul, canto și cireal» Music-H^j^^gjg chiar "cea mai obscur haliul cere un ansamblu de darunci -maî. pneticoasă piesă de idei. şi nu numai un talent, ci talente., De acest lucmj publicul nu-și da « 1 ^1X,V TE4,TI?ULU¥ seama. , El crede că oamenii cari fac ;music-hall sunt artişti caii n’au ştiut să facă ceva mai bun. . Music-hallul cere calităţi cler comedian, de dansator, de capră- treţ, de acrobat, care-şi pune viaţa în pericol. „Aşii” de music-hall nu sunt legiune, numai aceasta explică faptul că ei sunt cei mai bine plătiţi. Niciodată un teatru nu va oferi unui artist leafa pe care o are o vedeta de music-hall. paradoxului spune despre el că se ţine în ritmul vieţii. In timp ce teatrul, ca o căruţă hodorogită, de abia se mişcă, music-hall-ul, cu spectacolele sale rapide, cu luminile şi muzica sa, este în ritmul vieţii trepidante de azi. Cert e că în streinătate se bucură de mare favoare, iar protagoniştii lui sunt idolatrizaţi. Unul dintre cei mai renumiţi dintre ei, Maurice Chevalier, inreviewat fiind, a spus, următoarele despre arta sa: ..Music-hallul e mult mai „complect” și mult mai greu decât rea! Bataille a murit. Bejane a mu- rit." Guitry e mort." Au venit alții cari vor să-i înlocuiască.' Ce vreţi?'........* ' ’ ". Nu e, numai greşeala publicului dacă iubeşte mai puţin teatrul decât acum 25 de ani. O bună parte din piesele actuale arată femei frumoase în pavraina său cari încep să se dezbrace pe scenă.Publicul se gândeşte că pentru a vedea, acest gen de spectacole va fi mult mai bine servit la musichall,unde va vedea nu o pereche de picioare, ci treizeci,' patruzeci, SUCCESUL MUSIC-HALL'- ULUI ' .Gauzfi principală a succesului: cincizeci etc. pe care-1 obține actualmente - mu-’ Dacă piesele, de sic-hall-ul, cred că este datorit di- bune, publicul n’ar .versităţii sale. pentru music-hall. teatru- ar fi lăsa teatrul Interes... 7tâd \âutâţi, fátifk&jxm/xmeftí ...s'a, petrecut cu prilejul unei recente reprezentaţii a unei trupa da turneu, o scenă foarte amuzantă. Sa juca o piesă în cinai acte, cam. area, ■fi publicul aălăţean nu prea avea aerul s’o guste. Cum in program, nu era arătat, şi numărul actelor, după căderea cortinei pe finalul actului al La Galaţi arta Thaliei; în analele se miop zau pi.Viii udiiii, preţ pentru Viorlet, iut, decât două spectacole, pe cari Nie,laie Ic onorase cu prezenţa, lui, , Meşterul Manole'.', la. dare se dusese, atras de scandalul, ca se făcuse In jurul piesei d.lui Efimu, si „Mioara", pe care a ţinut s'o vadă, ca să se convingă dacă, în adevăr, e aşa de proamstă, cum se' spunea, şi se scria. Când colo. Marţi seara, la premiera 'treilea," lumea"' se ridică să plece,o , _ . . .... bicinuita busculadă dela garderobă Teatrului Mic, un redactor al nostru „ , , , . . | rin c/i'/in con/i pa/i tul a frtvy1ofail. A 7 ml nn olan începuse, când o voce de stentor, urlă din dosul cortinei: ,,Stați, că mai este!" Publicul cuminte s’a reîntors în sta Inul, a ascultat in trecere al patrulea act, după căderea cortinei pe filial, turned, se repede iar la garderobă", aceeaşi voce de stentor strigă iar: ,,Staţi că mai este!" . Publicul se reîntoarse iar la locurile lui, aseuză şi actul, al cincilea, dar, da ca Stan Păţitu, — după final nu se mai ridică să plece şi nu pleca, vând ce misterioasa voce nu urlă din nou: ,,Nu mai este! S’a isprăvit!" Lup de uscat ji lup de mare D.rul I..n. P..r.,o,.a,,u, arc Intr’un cerc de prieteni, reputația de „lup". Asta însemnează că, P. își busculeasă prietenii, pe unde-i prinde, fără să se supere pe ci dealtfel și fără saji ceara scuze.. Deunăzi însă doctorul I. P. fu văzut în compania unei doamne cam trecute. Plimbarea se repetă câteva zile în șir. Prietenii se . sezisară și la prima umilul amic descopere pe telefonistul Nicolaie, într’un ■ fotoliu din fundul sălii. — Ce cânți, aici, Nicolaie? — Am venit și eu la teatrud-le U.pe! — Cum se face asta ? Că nu prea ai obiceiul să te duci la teatru... — Păi, uite, ce, d.le U.pe, am văzut că se joacă 07/08, și cum ăsta ia număr da telefon, înțelegeţi, mă interesează! ' . ^ — Nu mai vii pe la Capsa. — Nu. Vă iert. Îmi e milă de voi... — A, pardon. Nouă ne e milă de tine... Acum nu mai eşti lup, ci rechin... Telefonistul ,,Rampei", are drept ocupaţie— după cum indică, de altfel, şi titlul lui, — să ceară toată ziua numere la telefon, să transmită centralei cererile denumere ale redacţiei şi, administraţiei, să lege centrala telefonică, a „Rampei“ cu telefoanele personalului, misiuni pe care le în ciocnire mai violentă depăneşte cu mult tact, mult calm,M. R. îl apostrofă, şi mai ales, multă resemnare. S’ar putea crede că, având slujbă la „Rampa", Niculaie nu lipseşte nici o seară de la teatru .Şi totuşi, Nicolaic pare. Să nutrească un profilfid dis 3&o3© O recenta anecdotă Influenţa teatrului Scriitorii francezi lui Tristan Bernard francez nu mai există, spune Alfred Savoiy Reîntors dintr’o călătorie în America, Alfred Savoir a făcut, ziarului „Compedia“ următoarele declaraţiuni pe cari ziarul francez le găseşte alarmante: ,,In America prestigiul artei dramatice franceze nu mai există. La New-York, din punct de vedere al teatrului, treime s’o luăm dela început. Să nu vă mire dacă vă spun că Budapesta are la New York mai multă Influentă decât Parisul. Toate piesele franceze cari s’au reprezentat în ultimul timp au căzut. Nu e greşeala noastră: gustul norvegian şi cel mondial nu mai au nimic comun după război. De altfel sunt convins că noi avem dreptate şi că tot gustul francez va birui. N’avem decât să ne gândim la valoarea mediocră a pieselor cari obţin succes la New- York: „Lebăda“ de Molnár e în frunte. ,,Critica dramatică“ are de asemenea partea sa de răspundere in această pervertire de gusturi, cari ne indepărtează de aprecierea publicului american. Fraţii Jerome Tharaud Provoacă mare ilaritate la Paris următoarea , delicioasă anecdotă recentă a inepuizabilului Tristan Bernard: Isap întâlnește pe Salomon. ■& — Of, cât sufăr, cât sufăr» • — Mă dor groaznic piciorule, răspunde Salomon. Mă strâng ghetele. . — De ce nu le-ai cumpărat mai largi? — Uite pentru ce. Nevasta îmi face viața imposibilă, speră-mea e mai ’ nesuferită, fiul meu nu-mi face decât neajunsuri. N’am decât o satisfacţie pe lumea asta, atunci când mă descalţ. — Dacă mi-aşi lua ghete comode, aşi pierde unica plăcere a vieţii mele! îi . * Tristan Bernard Sertorile pentru Petratrca, oprite D. .Briand, ministrul de externe al Franţei a interzis serbările cari urmau să aibe loc la Avignon, pentru al şaselea centenar al lui Petrarca. Cauza acesteiinterdicţii trebue s-o căutăm în conflictul care.•există între d. Briand şi Mussolini. Congresul de istorie a muziceî la Viena Luni s’a deschis la Universitatea din Viena congresul internaţional de istoria muziceî care a fost organizat cu prilejul festivităţilor centenare. Ultimele congrese similare au avut loc în 1909 la Viena, cu prilejul centenarului lui Haydn şi după război la Basel și Lipsea.La actualul congres, Germaniaeste în deosebi de bine reprezentată. Din străinătate au sosit Romain Rolland, Prod’homme și Prunières din Paris; Edward Dent din Cambridge; Closson din Bruxelles; Sonweck (Washington) și Nejedig (Praga). Din Germania au sosit profesorii Albert"(Berlin), Kroger (Lipsea), Einstein (München), Scheidermayer (Brun), Moser (Heidelberg) , etc. Austria este reprezentată prin Cuido Adler, Orel Wellesz, Lach, etc. -------—NOS-------- Cronica plastică Expoziţia N. Grant Expoziţia. d-lui N. Grant, cunoscuţi nul acesta avem pentru utima oară omai mult ,ca aquarelist, şi . apreciat ocazia de a admira într’o expoziţie p.u mai mult pentru soliciziatea cu care iblica aquaaiele merituoase. Domnul îşi ducea î până la urmă compoziţiile , Grant excelează în detalierea libieccăutând să Ie facă îmtr’o cât mai mare măsură reale, — reprezintă o Ide® veche preschimbată doar în techinic ă. Anul acesta, afinarea face Io,c şi uleiului. Domnul Grant s’a hotărît să treacă definitiv la pictura în ulei. Explică acestea ■ într’o convorbire interesantă, publicată mai de muilt şi în care pictorul spunea, că trece la Pictura în uliei deoarece vederea i s’a obosit şi nu-i mai permite să lucreze atât de minuţios, ca până acum. Genul ogoarelei cere, după dormia-sa, miniuţiozitate şi technică perfectă, ,perfecţiune la care d-sa a ajuns, astfel că deacum înainte poate trece fără Erije la pictura în ulei. Meritele d-lui Grant sunt intr’adevăr mari şi munca d-sale înseamnă un serios efort. A înfăţişat Castelul Bran şi treime să ne mire că în trei săptămâni cât a stat la Castel, d-sa nu a isprăvit decât patra pânze. Anul acesta a mai lucrat facă multe aquarele. Dela anul trecerea la euleriie grase este hotărîtă. Deaceia a PETRU COMARNESCU telor. O cameră oricât de încărcată ar fi ea, poate apare în arta d-sale așișderea. Mtoutiozitatea «pat© in întregime. Perspicacitatea d-lui Grant este într’adevăr mare. Pătrunde cele mai mici colțuri, cele mai perdute tonuri, cele mai variate si opuse culori. pe hârtia albă, creionul trasează spatii mici care apoi sunt sortite să cuprindă în miniatură toată viața dintr’o odae goală. Staticul d-lui Grant este impunător. Cantitatea, culorilor, belşugul variat, de notaţii, migala dornică să fie atotcuprinzătoare se întâlnesc pe foaia albă. Aqua,reia d-lui Grant avea caracteristicele acestea. Oglindea o muncă mare o dorinţă de lucmu complet. Ne place atitudinea d-lui Grant și a admiratorilor d-sale. Ne bucură chiar că d-sa face parte dim mișcarea, care s’a hotărît să apere clasicismul la noi- împreună cu d-nii Kimen Loghi, Vermont, Sparothe, Manta, M. H. Georgescu, d-sa, reprezintă un criteriu și, o credință. Expozitia inter-nafionala a cărţii din Lipsea Intre 1 Iunie .şi 30 Septembrie, va avea loc la Lipsea o expoziţie a cărţii, care in . intenţia., orsmizaLoritor va depă.şi în importantăi toată expozi- tiile similare. Caracteristica acestei expoziţii este aceia, că va fi o expoziţie mai mult artistică. Scopul pe care-l urmăreşte această expozţie — spune prospectul — nue altul decât de a arăta, intr’un mod cât mai exact partea importantă a artistului în elaborarea cărţii contimporane. .. Centenarul titanului Beethoven pianist Beethoven a început cariera sa mu-' zicală de timpuriu, debutând ca pianist la vârsta îeobicinuită de ’ opt ani. 'Talentul său’ pianistic avem însă atât de prodigios os, odinioară acel al al lui W. A. Mozart, în consecință succesul său a fost mai P'Utia strălucit tîecât acel al ilustrului său pre dece&oî. , , Nici atunci când geniul său atinsese deplina, maturitate Beethoven., nu se pncea, măsura cu 'adevărații virtuoși ai pianului si ni .insusi comeidera pianul ca un • »»instrument insuffeient”. Tehnica g& era fără todoiala inferioară aceleia a pianiştilor contimporani :. Clemenţi, Wolffi, Lipowski etc. Interpretarea: au care . era i i&Oueaţată de educaţia severă-ai'tradiţiomlistă a lui Neefe.. se distindea mai mult prin vigoare decât prin' delicateţe. ..Interpretarea, sa &e distinge de toate celelalte. ,S’ar crede că Beethoven se strădueşte să-şi creiege o cale nouă”, povesteşte un contimporan al Titanului iar'Klemberg ei Cherubini găsesc interpretarea la rece rigidă. Criticii, ii opuneau fineţea, ibaliană a celorlalţi pianişti vionezi. De aceia publicul prefera, concertele pianistului Hammel. Criticie erau atât de severe încât in. 1805 Piegel spune despre Beethoven :„Elnu are şcoala şi deci nu trebue privit ca un pianist” Beethoven Oate îşi manifestă câţiva ani mai târziu dorinţa d® a. seri® o ..Şcoală d® pian” pentru a proteja propriile sal® lucrări împotriva, execuţiilor greşit®, ale interpreţilor. Interesante sunt mărturiile contampor-snlor asupra interpretării pianistice a lui Beethoven. Din ac®ste relatări , recunoaştem pe Beethoven muzicianul bizar şi omul traor iritabil. Astfel, povesteşte Ri®s. Beethoven fusese invitat să execute cu mine al doilea marș dedicat contesei Esterhazy, la un concert intim îa casa baronului Brocone. In timpul concertului tânărul conte P. discuta totr’o cameră alăturată cu frumoasa d-na D. După ce încercase de câteva ori prin semne să restabilească tăcerea. Beethoven se opri brusc în mijlocul exerciiei vinei emulgând și mâinile mele după claviatură , si ridicându-se de „ Ia, pian el strigă celor prezenți. ..Pentru asemenea porci nu cânt”. Toate încercările de a-l readuce la pian fură de prisos. Babeîmi intorsise și mie să execut «w* din Sonatele săi©”. O Jules poet şi romancier antifantezist Omul din Pampas.» Poetul mereu cStator.» Patru sute de xile pe vapor.» Sâ ne înfrânăm fantezia.» Hoţul «Ie copil.» Preferinţe literare.» Sâ revenim la realitâtile de azi e .Tules Superviewe îl întâlneşti oriunde. Are uri corp tineresc, face sport, e tenaceşi închis,, frecventând localurile cele mai bizare, ca şi pe cele de burgheză petrecere şi trăind ca orice om, fără să amintească cuiva ca el e un scriitor şi deci ■ Congresul este împărţit în cinci , . .. secţiuni, secţiunea „Beethoven“ are-i altceva decât un simplu muritor de zidat de Marx, Fischer şi Graf anunţă 50 de conferinţe asupra problemelor în legătură cu opera şi personalitatea Titanului. În timpul congresului vor ţine conferinţe publice, la universităţi ,Dr. Hermann Aberl, Rohilin Holland şi prof. EdwardDent. . N’am stat mult, căcimă ispitea Vrugimiul. Totuşi.am. terminat studiilen la Paris. Început . să-mi public versurile.Poerrie, Debarcadere?. . Gravitation... Curând abordai genul pasionant ca femeia, romanul şi scrisei ..Omul din Pampa“, şi „Hoţul de Copii“." Am cinci copii pe cara.t iubesc, mult. ie-.' interzic in$ă orice carte, panit la. vârsta dc douăzeci de ani. A. tunci vor, putea citi, dar cred că nu ,prea mult. ,Atunci. vor vrea să trăiască, li voiu trimite în colonii. Cu atât mai bine. Bantisla trebuie să mai păstreze lit. ea. ceva omenesc, ceva dc came, ceva material.. Alltel la pierzi Abstracția totală .in artă e o utopie. Nu se poate, nu se poate, " și mai ales ea nu e. posibilă în proză. ' Acolo trebue să spiel, ceva, nu merge altfel. CUM SCRIE — V.’aș întreba cum ati început sa scriți „Volletjrs d'Enfante”, cu Pik subiect atât de biser? — Ny nji .ee în privința felului cum am conceput, romanul. Pot să-ți spun însă că mii plimbam într’o zi prin Grădina» Zoologică a Londrei, când văzui o pancarta cu următoarea inscripție ^In căzni când Vi se rătăcesc copiii, adresajiva urgent agentului din sala de așteptare de lângă Turnul cu Ceas. Faptul ca există o organizaţie pentru salvarea copiilor, rătăciţi printre cuştitecu fiare sălbatice, mi s’a părut teribil de emoţionant. La baza a tot ceea ce fac, să mi crezi că este o sete de fantezie. Nu. Câtuş de puţin. Sunt chiar categoric ■ antifantezist. • Nu - mii îndeamnă la scris decât emoţia. Cred,dealtfel că e singura creatoare de valori. Când nu reuşesc ceva ,în artă, sunt sigur ca n’am fost realmente emoţionat. Cartea dv. Voleur d’Enfants, mi-a făcut impresiunea unei, mari purităţi, chiar în ciuda celor cari-i atribuesc o mare complexitate. -- -Ceeace,mi -■ spuneţi acum’ îmi place deosebit. ’ Romanul meu nu are altă teză decât iubirea, o profundă iubire, de oameni, de case, de pomi, de lucruri, de copii, mai ales. . PREFERINŢE Cătrecare scriitori vă simţiţi atras mai cu preferinţă?.. — Prefer pe ruşi şi pe englezi. Imi place necunoscutul. îmi place Dostoiewski si Meredith. Pe amândoi ii citesc ca pe oamenii de ştiută. Deci două opere una rusa şi sita engleză: ,,La voix souterraine” si „IEgoiste”. Paul Valery îmi spunea odată----,,Ce, şi d-ta ai început sâ scrii romane?!.. Eu cred că n’aş putea niciodată scrie o frază ca asta: „Baroneasa făcu semn de se apropie trăsura”... A, pardon, eu cred că aşa cum în poezie o imagine naşte alta, în roman un fapt naşte altul. Logica e aceeaş. Am să scriu o carte în care să îndemn pe poeţi să se ocupe mai mult de realităţi. Ε îngrozitor fenomenul că el scapă un atât de preţios material. Cum oare secolul nostru nu va naşte o operă în care el să fie închis sub toate aspectele! Orice secol a avut opera lui, opera literară a realităţilor lui... 5* noi renunţăm la această comoară? ■ Jules de Supervielîe care se înnumără astăzi printre cei mai dotaţi poeţi ai Franţei contimporane, îmi strânse mâna şi oprind un taximetru dispăru. In momentul când vor apărea aceste rânduri, cititorul e rugat sa creadă că Superei le e în Marcea. ' . ..—.-a-iou 4- • - ,„.a _-t_ . -J. ' *. * ' ...... ’ • J «'i rând Parisul tot îl cunoaşte. Dar are un mister totuş, acest mare poet: dispare din când în când, şi nimeni nu poate afla ceva despre eî. L’am ini uluit ,câteva zile după ce scosese „L’homme de la Pampa”. Romanul , avu succes. Dar peste câteva luni, poetul dispăru din nou brusc, şi aflai cu tristeţe că plecase în Uruguay. Nu, mai auzii multă vreme de el. Când şi când îi citeam prin reviste versurile nespus de noui şi de originale. Când s’a reîntors, făcu să apară un nou roman, intitulat „Voleur d’Eufanis"’ şi din nou dispăru, de data asta în Tunis. Am făcut o călătorie la Marsilia, mult mai târziu. Pe unul din cheiuri, pe cine credeți că întâlnesc. Pe Jules Supervielle, care de data aceasta se supuse interviewuhri meu lângă o masă de cafenea într’o după amiază. — Despre geneza operelor dv... — Ah, nu așa... Sunt sigur că vei putea afla ceea ce doreşti fără să mă sileşti să vorbesc doctoral şi pedant. Mi-ar fi şi mic mai uşor, aş putea să ţi vorbesc un ceas întreg fără să-ţi spun nimic. M’am născut în America de Sud. Cine nu Familia mea e originară din Oloron. Dealtfel nu ştiu dacă aţi remarcat că Jules SupervieUe nu este .ehiaar aât de tânăr, cât pare. Are un capblajin, de copil. — „Am la activul, .meu, continuu. SupervieUe, cam'patru sute de zile de vaipor. Am trăit, foartea mult'-pe mare. Cred că marea m’a decis să scriu, a călătorit nu t febue să scrie. dar ca. cele. mai multe familii din neamul Basc familia mea emigră era America. Am copilărit în Pampa, lângă un unchiu al meu,, fermier şi bogat proprietar de terenuri. La vârsta de zece ani călcai pentru prima oară prin Paris, foarte mulţi dintre poeţi au început să scrie după vreo călătorie. Viriajul e şi diin viciu, ca fericea, ca absintul, şi. . ca cititul. Voiam să evadez din mine însumi, în aşa fel încât să rămân totuş cu .picioarele, pe... pământ. Cred că altfel arta nu e po'.' sibică. Jules Superviewe