Rampa, mai 1927 (Anul 12, nr. 2854-2877)

1927-05-01 / nr. 2854

anul am, No. 2854 «JEJDACTIA, ADMINISTRAŢIA SI ATELIERELE GRAFICE Strada sărindar. 7 ICLEVON lOI/M Publicitatea concesionată ejuip Societăţii Anonime Budolf Mos Calea Victoriei. 31 Anundurile se primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administraţia ziarului. Numai un om liber ştie să se a­­coraodeze necesităţilor conjugale. Rupe lanţurile, .­­lefe' Adjudecă-ţi întotdeauna ceva mai multă libertate decât ai ne­­voe în mod efectiv. 4 * Nevasta ta e desigur mai puţin teribilă decât spaima care o ai tu­­de ea. • 4 * Practică maxima înţeleptului : cu soţia, mai mult decât cu prie­tenul tău, să trăeşti întotdeauna ca şi cum a doua zi veţi avea răz­­boiul înainte de a te aprinde pentru o mică divergenţă de opinie, gân­­deşte-te la motivul car© vă separă şi vei surâde. • Când te va necăji iart-o iubin­­d-o ceva mai mult, când te jic­neşte, iart-o iubind-o ceva mai puţin. * Daca ai trăit lângă ea timp de o zi, vei putea trăi toată viaţa. * Căsătoria simplifică viaţa şi complică ziua. * Nu trebue sa uiţi că prima da­torie în materie de căsătorie e iertarea. : .$ !! Câţi soţi, dacă ar fi întrebaţi după căsătorie, de modul cum şi­­au petrecut timpul, ar fi în drept să răspundă:: „Am trăit”. ♦ Căsătoria ca şi captivitatea, sălbăticeşte sau domesticeşte. # Te căsătoreşti aşa cum mergi la nenorocire, din lipsă de imagina­ţie. * Dificultatea este de a trăi cu fiinţa pe care o iubeşti şi de a iubi fiinţa cu care trăeşti « O bună căsătorie este acela ca­re tinde spre iubire: mai bine să te obicinueşti pe nesimţite cu ne­vasta ta, decât să te desguşti pe nesimţite. * Căsătoria­ nu împiedică să fii fericit. ... . * Prea e defăimată căsătoria pen­tru a nu avea ceva bun în ea. învaţă să-ţi comarinzi pasiunile • Poţi îngădui unui strein ce­­­eace n’ai îngădui unui prieten ; prietenului îi poţi îngădui ceea­­ce n’ai îngădui soţiei tale. «■ Te obişnueşti cu defectele gra­­­ve ale soţiei tale, dar te plicti­sesc din ce în ce mai mult micile manii.­­Trei proscrişi! Guvernul lituanian » interzis vânzarea lucrărilor lui Shak­espe- Oscar Wilde și Rabindranat are sau îndură- Motte și maxime CASATORIA de Jean Rostand SHAKESPEARE RABINDRANATH TATORÉ Tagore, ca fiind imorale și „anti­sociale’”. Expoziţia Magdeburg ~ În timpul verii va avea 1oc ,la Mag­deburg marea expoziţie retrospectivă a teatrului german. Organizatorii expoziţiei nu sunt în­­drumaţi de ideia creării unui muzeu, ci de iniţierea marelui public în tai­nele culiselor şi ale trecutului istoric al artei dramatice. In chip atrăgător şi interesant pu. Micul profa­n şi specialiştii vor putea urmări evoluţia­­teatrului de la origi­nile sale p­ână­ în zilele noastre. ISTORIA TEATRULUI GERMAN Expoziţia retrospectivă va cuprinde documente relative la începuturile tea­trului antic şi va arăta apoi primele manifestări dramatice în Germania, organizate de armatele romane la Ma­tenta. Deasemenea vor putea vedea modelele misterelor religioase, repre­zentaţiilor carnavaleşti, teatrului şco­­larilor şi al meseriaşilor din timpul lui Hans Sachs. Influenţa culturei ro­manice se va putea urmări în teatrul renaşterii şi al barokului, apoi în co­­media del Arte şi în opera italiană. Mai târziu comedianţii călători en­­glezi şi teatrele naţionale şi princiare au contribuit la crearea unui teatru german. Epoca marilor poeţi de la­ Weimar, Boethe şi Schiller va fi reînsufleţită. „Hoţii”, prima tragedie a lui Schiller va fi reprezentată în decorurile în cari a fost montată pentru prima dată in anul 1782. Două săli vaste vor cuprinde relic­vele maestrului de la Bayreuth. Cu ma­nifestările teatrale ale ansamblului curţii de la Meiningen, ale Naturalis,­mului şi ale montărilor stilizate se complectează imaginea expoziţiei re­trospective a teatrului german şi ne îndreaptă spre realizările teatrului contimporan. ARTA MODERNA Arta contimporană este sintetizată în două mari secţiuni : secţiunea cul­­turalii şi secţiunea­ artistică. Aci vizitatorii vor vedea, redate şi mod schematic legăturile între public şi teatru. Se poate urmări evoluţia trusturilor teatrale, organizarea tea­­trelor municipale şi de stat­, sindicali­zarea actorilor, educarea tinerilor ac­tori şi în fine, economia şi administra Statisticile cuprind în cifre întreaga viaţă teatrală. Interesante sunt străduinţele directo­rilor de teatre din Germania de a creia comunităţi­ statornice ale specta­­torilor. In secţiunea artistică sunt expuse lucrările practice ale autorilor, com­pozitorilor, regizorilor şi decoratori­­lor. Evoluţia unei opere va fi demons­­trată de la terminarea manuscrisului şi până la coborârea cortinei după ul­timul act al reprezentaţiei INDUSTRIA ŞI TECHNICA Industria şi technica teatrală vor fi reprezentate prin modele şi schiţe ar­­hitectonice şi decorative ale celor mai de seamă arhitecţi şi pictori. Se vor vedea şi instalaţiuni electrice şi m­e­­canice, sanitare şi de siguranţă, cari stau la dispoziţia actorilor sau a pu­­bli­cului. O expoziţie de machete şi schiţe de decoruri va întruni operele artiştilor de seamă ale vremei. Trei expoziţii speciale vor fi orga­­nizate cu următoarele titluri : ..Tea­trul şi filmul”. ..Teatrul şi radio” şi „Cercetările acustice“. Personagii... Istorice HARRY PILGER creatorul Black-bottom-uluî casiijpTQ. coiTdJiFSiJ.lu.1 inter­national pentru montarea lui „Cfiunteclair" — Pictorii din toată lumea pot participa— După cum am mai anunțat, ur- J 1. Ideia conducătoare a desena muşii lui Edmond Rostand, po -­f torului trebue sa fie de a concepe ivit ultimei dorinţe a marelui un costum simplu şi practic pen­' ' tru a lăsa actorilor libertatea de aet, intenţionează să reprezinte itr’o montare cu totul nouă (m­­estec de realitate cu pură fante­z) capodopera literaturii fran­­eze „Chantéelair”. In vederea acestui scop, prin îtermediul ziarului „Comoedia ’­niţiatorii se adreseaza pictorilor desenatorilor din lumea întreg­g pentru stabilirea machetelor d­estinate nouei montări a lui Chanteclair”.­­ a __ mişcări, apropiindu-se cât mai mult de o concepţie veristă. 2. Machetele trebue să fie co­lorate. 3. Concurenţii au facultatea de a concura pentru decoruri şi pen­tru costume­4. Pentru decoruri, fiecare con­curent trebue să trimeată patru machete (una de fiecare act). 5. Pentru costume trebue să se trimeată următoarele machete : cocoşul, cocoşul de luptă, fazanul, mierla, câinele, bibilica, păunul, iepurele, bufniţa. 6. Fiecare machetă trebue să poarte ne­verso o deviză. C­ONDI­ŢIU­NT DE PARTICI­PARE Iată şi con­diţiuniile »«urs internationaL acestui Nu trebue să figureze nici nu­mele autorului, nici vre-o altă indicaţie. Numele şi adresa auto­rului trebue să fie puse într’un plic închis,­ deasupra căruia se va scrie deviza. Aceste plicuri nu vor fi­­deschise decât după desem­narea machetelor reţinute. 7. Concurenţii trebue să-şi tri­mită compoziţiile pe adresa d-lui Gabriel Alphand, directorul zia­rului „Compedia”, 51, rue Saint Georges, Paris, în plic recoman­dat 8. Compoziţiile trebuesc ■ trimi­se până în ziua de 1 Iunie crt. 9. Machetele nu vor fi înapo­­­iate.­ ­JURIUL­ Pentru desemnarea laureaţilor a fost constituit rmnătorul'ijuriu: d-nii Gabriel Alphand, Louis Bar­­tichou, de la Acat­emia franceză, René Baschet, director al revis-­ tei „L’Illustration”, Albert Bes­­nard, director al Şcolii de arte fru­moase din Paris, Steaa Coquelin, Eug. Pasquelle, editor al lucrări­lor lui Edmonnd Rostand, Edou­ard Herriot, ministrul Instrucţi­unii publice, Maurice Lehmann, director al teatrului Porte-Saint- Martin, unde urmează să se re­prezinte: piesa, Jean Rostand și Albert Tournaise, arhitect. EDMOND ROSTAND Realizarea şcoalei ţigăneşti din Uzho­­rod. După cum am anunţat la timp, s-a înfiinţat la Uzhorod în Rusia, sUbcar­patică, o şcoală specială pentru copiii ţigani. Şcoala care funcţionează de că­­teva luni, a fost ridicată cu ajutorul activ al "populaţiei ţigăneşti şi astăzi este posibil să se dea un tablou mai exact al­ rezultatelor învăţământului. In primul rând copiii sunt ţinuţi în curăţenie, înainte de intrarea în cla­­să, trebue să se spele şi odată pe săp­tămână fac bae generală. In trei­­ luni de zile, copii au învăţat să citească, să scrie şi să socotească. Se predă în limbile slovacă şi ţigă­nească iar pentru a adăuga şi un ele­­ment atractiv, învăţământul conţine şi cânt. vioară şi povestiri. tnM iăatâţi* Mtijiarul |1 furM&eîe. După cum se știe, turneele sunt, pentru actori, excelente prilejuri de economie. O țuică, pâine, două măsli­­ne, pot constitui adesea un dejun sa­tsfăcător. Dela o vreme, — către sfăr fitul turneului, —­ economiile sunt fi mai mari. In linia acestei... politici financiare, actorii arată o deosebită predilecţie pentru maşterul, de pe me­sete restaurantelor de provincie, mu. Star, pe care obicinuiesc să-l mondu­­ce cu miezul de pâine, care li se ser­­veşte la ţuică. Dar tumeieie s'au îndesit. Patronii de restaurante au băgat de seamă de fici­îil la rubrica „Muştar” și au luat măsuri. — Deaceea, de câte ori un turneu pe­ posesie intr'un ora?, —la ora mesii. In toate restaurantele se poate auzi, porunca înspăimântată, ca a­ unui co­­mandant de vas in naufragiu : — Luaţi'muştarul, că vin actorii! Tot bara de la Capşa. Un cititor, pe care îl bănuesc sim­­patic, ne atrage atenţia că ,fiara de alamă’’ de la Capşa, de care se sprjină, de­ obiceiu, eroii „micilor răutăţi— face parte din domeniul miturilor. Bara, sau mai bine zis, barele de la Capşa, există, şi de două ori pe si (la 12 jum. a. m.­ şi la 7 fum. p. m.), eroii „micilor răutăţi“ ,se sprijinesc de ele, privesc şi comentează... E, totuş adevărat, că una din barele de la Capşa­ a fost ridicată de­ acum câţiva, ani de zile, — pe vremea când, simpaticul nostru cititor„ nu­ era ca­psist. Au rămas insă bare’ de alamă la toate ferestrele din spre strada Edgar Quinet — fi de aceste bare e vorba uneori'in ,,micile răutăți” ale „Ram. vei". Se ele». că in prima zi de Paște, ■ cunoscutul arhimilionar D. care. —• uneori, — fia zi mare), e și om de spirit, întâlnind într’o familie de latifundiari, pe d-na N t Itt. D spus­e., — o foarte nostimă văduvă care mi despreţueşte, nici ba. nii, nici bărbaţii şi cu atât mai. mult. bărbaţi cu bani, — i.a şoptit la ure­­che. int fan moment, când nu erau ob­servaţi de nimeni ! — Frumoasă d.nă, mâine sper să fiu invitat la d-ta la ceai... lini voi face o deosebită plăcere sălţi ofer un co. Her,­ care. va nu număra. atâtea perle câţi ani împlineşti d ta mâine (a doua zi de Paşte, d-na. Ut la. D spus c­u., îşi sărbătorea aniversarea). Frumoasa văduvă rămase o clipă pe gânduri, clipi repede şi artistic, din frumoasele, sale pleoape, şi ,compunân­­du-fi figura candidă, — de înger la spovedanie. — răspunse cu ’ nein­do­­ioasă sinceritate un glas : — T­a... atunci... mâine am să-mi sărbătoresc aniversarea numai cu d ta! Numai noi doi... Dar ştii ce Când ţi-am spus eu am numai douăzeci şi cinci de ani, am minţit... Nici­odată femeile nu spun câţi ani au... Şi eu­ împlinesc mâine, treizeci, fi cinei de ani... La Capra,,* 1 ...se discută un ultim mare, surprin­zător, şi — după părerea unora, — inexplicabil insucces. Fireşte că auto­­rul, care ia ţi el parte la discuţie este de a­părărea acestora din urmă. In căutarea unei lămuriri plauzibile a puţinelor şi slabelor spectacole, fă­cute de suscitată piesă, autorul, pe­ zână In martir neînţeles, declară la un moment dat i — Dragă orice aţi spune, e cert că piesa mea­­nu a fost înţeleasă de pu­­biie#* — De unde ştii ? 11 consolează mali.­ţiot, un confrate, — publicul... relei n'a văzut piesa ta! ­xor- Comemorarea a 10 ani de la moar­tea creatorului limb­ei Esperanto , Varşovia.— In ziua de 14 Aprilie 1917, a murit la Varşovia doctorul I.. Zamenhof, creatorul celei mai răspân­d­ite limbi internaţionale, esperanto. Memoria sa a fost sărbătorită de esperantişti, la congresul esperantist ce a avut loc de curând la Danzig. Pro­gramul congresului a cuprins şi vizi­tarea Varşoviei, unde Zamenhof e în­­mormânt­at şi la mormântul său, care are epitaful în esperanto, s-a organ­i­­zat o comemorare. Congresiştii au plecat apoi la Bialy­st­ok, locul de naştere a lui Zamenhof. Aci, la casa familiei sale a fost des­coperită o placă, comemorativă. ----------xox----------­ Tenorul Onofrei so­­seşte In Capitală Tenorul român Dimitrie Ono­­frei, care can­d, de câţiva ani cu mult s­ucces In Stafete­ Unite, va sosi săptamâ­na viitoare în Capi­­tală, unde va cânta în câteva spec­tacole ale Oper­ei Române. Onofrei va apare în ,,Tosca”, şi „Rigoletto Gemier la Roma Mussolini a invitat pe Firmiri Ge­­mier­ îa Roma, pentru a tin«­e conte­Cercurile «artistice italiene se pregă­tesc să fac lui Gemi­er o primire din­tre cele mai cordiale. rinţă asupra ..Societăţii .Internationa­­le a teatrului”. Duminică 1 Mai, 1920 — —a­f­­­­a­ta— 1 1 —a* ABONAMENTELE IM TAAA lirei luni . .­... . . . .VA M .«»o *« «aM luni.. ........« .400 , Un an . . ...................................... • • « • • • -* 2 3 4 5 6 7°° * IN STRAINATATS trd luni.............................................................»«O lei Sase luni ............ . • ®00 „ nan .... ... • ..... «,*,» .lOOO v Abonamentele se plătesc Înainte »1 Încep la 1 sau la 13 ale fiecarei luni minmm 50 ani de activitate a unui clovn Zilele acestea a fost sărbătorit la cir­cul de Stat din Moscova clovnul V. L. Durov cu ocazia jubileului a 50 de ani de activitate Clovnul Durov și-ai asigurat un loc important în istoria teatrului rus, iar în comisiunea care a organizat săr­bătorirea se aflau pe lângă clovni şi acrobaţi,, academicianul Bechterer, şi alţi 10 profesori, cari i-au adus felici­tările instituţiilor ştiinţifice. Durov poseda o metodă specială de dresură a animalelor, fundată pe stu­­diul reflexelor iar descoperirile sale în acest domeniu formează un preţios material ştiinţific. Insă cu toate cer­cetările sale, el nu a părăsit circul. Di­mineaţa lua parte la prelegeri şi şe­­dinţe ştiinţifice iar seara stârnea ho­­hote de râs cu spiritele şi satira sa necruţătoare. Durov a adus ştiinţei descoperirile circului, iar acestuia metodele ştiinţi­fice de dresură.­ E greu de deosebit în­­tr'însul pe clovn de savant şi deaceia îl felicită laolaltă profesorii şi acade­micienii cât şi jongleurii şi călăreţii. Durov e bătrân acum şi doreşte ca la moartea sa, animalele instruite de dânsul să-l însoţească la locul de o­­dihnă. Scrierile lui Tol­­stoi netipărite Încă Moscova. — Comisiunea care redaus­tează ediţia jubiliară a operelor com­plecte ale lui Tolstoi, a pregătit un caen de scrieri provenind din anii 1840-450 şi care nu au fost publicate încă. In acest volum, se vor cuprinde şi poezii din anii copilăriei, în ruseşte şi franţuzeşte. Volumul va mai conţine 7 însemnări filosofice la J. J. Rousseau, Valoarea­ filosofiei (1845—47), Bazele muzicei şi, O metodă actuală pentru studiul mu­­zicei. Din aceste­­din urmă lucrări, se vede că Tolstoi avea talent muzical şi că adesea spunea că dacă n‘ar fi fost, scriitor ar fi voit să fie compozitor. S‘au mai găsit şî câteva descrieri de, călătorie pe Volga şi în Caucaz, pre­­cum şi poezii din anii 1852—53," care vor fi publicate acum, pentru prima­ oară.­­ In culegerea de scrieri ale lui Tol-' stoi, se vor tipări şi­ toate varianteie romanelor „Răsboiu şi pace”, „învie­­rea”,­ ..Mărturisiri”. Se dă o mare atenţie mai ales „De­­kaleriştilor” şi lui ..Petru­­”. Ordinea în care vor apare lucrările este cea cronologică. Politica­­ culturală De vorbă cu d. O. Tutoveanu, poet şi şeful regiune! a treia basarabene Cum s'a născut ideea propagandei efective. — Ce lipseşte satului.—Rolul d-lui ministru Ion Petrovici. — Cârţi şi reviste.­­O antologie.­­ Teatrul basarabean Iu complexul de probleme ce s’au pus pentru cultura româneas­că imediat după razboiu, există a­­parte desigur extrem de serioasă o chestiune a Basarabiei. În aces­te coloane nu ne-am putut ocupa prea mult de caracterul general şî de principiile propagandei înce­pută acum câţiva ani şî continuată cu asiduitate de actualul ministru MISIUNEA SCRIITORILOR TN BASARABIA vănoasaj pe jos, oamenii s’afi plâns de prea multe „dajdii” #x -lei alte neplăceri. Urmi dintre *7 mi-a spus: „Toate bune, domnu­le, dar nu înţeleg de ce România asta care e stăpâna noastră ne-a., schimbat, nouă , calendarul”...­­Lăsând deoparte chestia cal­enda­rului, problemă destul de serioasă­, am încercat să-i conving pe bieţii ţărani că „România asta” nu e stă­pâna lor ci că basarabenii ei sunt liberi şi stăpâni peste toată ţara ro­mânească. • O altă chestie este existenţa­ ru­sbionalismului. Cuvântul ,,regă­­ţean” e un pejorativ aici. CE E DE FĂCUT,,, Răbdarea chinezească Sârguinţa este o caracteristică recu­noscută a poporului chinez care trece în această privinţă chiar şi înaintea multor popoare europene. Interesante lucruri despre aceasta scrie explora­­torul ceh, dr. Ch­varek în cartea sa despre China modernă. Mai cu, seamă răbdarea chinezească nu are egal. Intr'un serviciu oarecare fiind, chinezul este ascultător, nu se plânge niciodată şi ştie să suporte to­tul cu resemnare. îşi îndeplineşte lu­­crul cu cea mai mare conştiinciozitate De felul său, Chinezul se obişnueşte greu cu schimbări radicale în modul de lucru, dar dacă i se explică­­ amă­nunţit ceva, învaţă şi se conduce atât de riguros după prescripţiunile indi­cate, că pune şi pe stăpânul său în în­­curcătură. Până­ astăzi Chinezul nu­ ştie ce înseamnă ziua de lucru limitată la 8 sau chiar 12 ore, fiind obişnuit să lu­creze 10 şi 17 ore pe zi după felul ocu. .paţiei. Brătianu. Dar nu interesează răs­punsul, ci realităţile. Firesc s’a născut nevoia factorilor de propa­ganda pentru crearea unei culturi efective şi­ tenace. S’a încercat o politică pentru desvoltarea învăţă­mântului primar care pleca dela ideea­ greşită a cărămizilor. Dar şcoala o face învăţătorul. Actua­lul ministru, al instrucţiunei d­ al instrucţiune!, d. Ion Petrovici..1011 Petrovici na aşteptat rezulta­t«am însă tot timpul că se lucre», îndepărtat și lent al politicei rM intr'adevăr la ceva mare, temei ?colare ci 3 d­!m8t !n -FTM1 y nie, definitiv. lata de ce Mâini scri­e rie „!cruto" «Actuali re* noastră ct» poetul bârlădean d. GE. Tutoveanu trebuîa să fie îsiirn saturaţia curiozităţii interesului nostru. D. G. Tutoveanu este şe­ful propagandei regiunii a treia basarabene şi în această calitate ne-a vorbit. După o lungă întreve­dere cu d. ministru I. Petrovici conlocutorul meu se reîntoarce în Basarabia. O raită pe la „Fundaţia Curt«teală Principele Carol” und r D .G. Tutoveanu are amîcH’i vechi, ca d-nii G. Mugur­u. V. Voîcu­les­cu sî in «rb­ă grija îmbarcării itt primul tren. Vorbind de planul de lucru al ..Fundaţiei P. C.’’ d. C. Tutoveanu aminteşte de d. T. Ar­­ghezi • .­L'am cunoscut cam prin 191S. M«M închipuisem un vi­vant, un colos mas’v sî bmial. Gând am dat cu ochii de ființa a­­ceea mică, blaîînă, delicată, nu-mi venea să cred că am în fată ne Tudor Arwbezt. L’am revăzut apoi la banchetul dat de S. S. R. pen­­tru m­îmîrea în societate a d-lui T. G. Duca, pe atunci mînî­t«-« al Instrucţiunii, la ..Continental” Se debitase un potor» de discursuri si de elevîî „scriitorului Duca"' L’am auzit ne Arghezi reflectând scandal si întelent: „Nu-mi place perierea asta. Cinstea nu-i pentru noi, cî pentru Duca”, cari să­ militeze efectiv pentru cau­za culturală românească in ţinutu­rile alipite. S’au creat șapte regiu­ni culturale date sub conducerea câtorva scriitori. POLITICA CULTURALA A D-LUI MINT*TM!! I. PETRO­­VICI — Război! ne-a lăsat p­olîtîceş lie satisfăcuţi. Ni s’a înamorat to­tul în afară de Toromba! şi de De­breţin. Si cred că & pentru binele nostru faptuil că ni e’a reţinut a­­cest petic de pământ. Vai de po­porul care nu mai are nimic de revendicat. Rămânea deci de con­solidat absoluta noastră suprema­ţie culturală în teritoriile alipite. Chestiunea care se ridica imperios era aceea a minorităţilor. Pe pă­mânt românesc locuesc astăzi pa­. Din cele ce-am văzut până acu­m constat că este o mare deose­­bire între viaţa culturală a ve­chiului regat şi aceea a Basarabiei unde avem însă un corp didactic ne­familiarizat cu graiul românesc şi absolut neiniţiat în ceea ce este pentru noi baza unei culturi roma tru milioane de oameni­ cari vor.uneşti. Avem acolo şcoli rele, cu­­besc o limbă deosebită de a noast' material didactic absent. De biblio­tră, au credinţe deosebite. Prin bo­teel şcolare nici vorbă. Poporul găţia lor materială, prin ajutorul fusese deprins sub trecuta domi lor reciproc, ca şi printr’o educată conştiinţă naţională minorităţile se prezintă mai tari chiar decât restul de 14 milioane de români. Prin rezistenţa lor naţională ei ne sunt, fără voia lor, adversari. Deci ,pe de o parte, rezistenţă, cul­tură,­­ bogăţie,­­pe, de alta­,sărăcie, incultură şi o lipsă aproape totală a spiritului de solidaritate. Şi cu triareţă trebue să ne amintim, de declaraţia senatorului maghiar Pollonyi, în senat: „Noi românii n’avem voe să facem legi şcolare minorităţilor din Ardeal pentru că suntem un popor cu o cultură civilizaţie şi artă inferioară mino­rităţilor din Ardeal”. Şi nu s’a gă­sit un om car­e să riposteze. A răs­puns, mai târziu, însuş­i. Ion I. C. naţie, să-şi trimită copiii la şcoală numai dacă părinţii voesc asta. Preocupări culturale româneşti a­­bia se pot bănui. Populaţia Basa­rabiei de Sud. E foarte amestecată şi nu elementul românesc , cel mai puternic. Cu multă muncă, pricepere şi răbdare, cred că vom putea pătrunde cult­ura miceşte în Basarabia de jos, înglobând şi pe minoritari. Cei din urmă cari ne vor ceda, vor fi bulgarii, au o con­ştiinţă naţională extraordinară şi insuflă o stare de spirit care dacă ar fi generală ar fi primejdioasă cuceririi noastre culturale asupra Basarabiei. încă ceva de o extremă importanță. Intr’o convorbire cu um. grup de țărani basarabeni în drumul dela Vadul lui Isac la Gă­ DURERILE BASARABIEI CULTURALE —• ...Tată în câteva cuvinte nit. tablou destul de. slab al stării din Basarabia­ Pentru acest ţinut ro­­mâne,sc trebue să facem orice sa­­crificii. E nevoe de cărţi, ziare, reviste, scrise anume pentru Ba-'. sarabia. Proectez o antologie lite - rara din toată literatura noastră clasică, uşor de înţeles, pentru r. sul Basarabiei. Şi mai ales săli de lectură. —~ ,fCentrele culturale cores­pund aproape in totul, ca întin­­­dere, plăşile judeţene. Fiecare centru e condus de un învăţător. Şi o bine- că e aşa, învăţătorul es­te între puţinii oameni cu autori­tate in sat, în materie de carte. Şefii propagandei culturale din Basarabia, au misiunea, de a orga­­niza în sate biblioteci publice bi- NE TREBUE SCENE PERS­ne administrate, h,igienice și con. I­MANENTE fortabile, precum și un număr de j 1— •••Si teatrul... Da, şî teatrul şezători cu programe de conferiri \ Săli de spectacol şi trupe serb»aj­­e, beletristică şi muzică. In re­­se. Altfel nu răsbîm... derea centralizării mişcării cultu -' Cred in rolul cinematografului. rale stimulate de aceşti factori, eu .Cred însă peste toate astea în voi face şi o statistică a tuturor­­ fructul muncii celor devotaţi po­mb­ilor instituţii culturale din re­­giun­e. Ca unul care vam­ ocupat totdeauna in viaţă ca şi în poezia mea de viaţa interioară a ţăranu­lui, cred că, am datoria de a, în­tocmi anual câte un tablou de căr­ţile şi revistele cele mai patrioti­ce pentru bibliotecile săteşti: li­teratură şi ştiinţă vulgarizată. Am­ făcut o listă de toate subiec­tele ce trebuesc tratate în confe­rinţele şezătorilor: Higiena, Api­cultura, Viaţa oraşelor, Civiliza­ţie. nor­d­uî basarabean. îmi amintesc de o vârstă a lui Maxim Gorki sau să unui brutar care făcea literatu­ră „Mă, pune o lacrimă în tot ce scriu”. Cu acest suflet să păşim în Basarabia. D. G. Tuturea­nu e un idealist, fără îndoială. Vorbind despre Ba­sarabia, era mişcat ca român şî ca moldovean. La despărţire mi-a spus: — Dacă ne-am da seama cât de departe de drag este spiritualiceş­te pătura ţărănească, ne-am descu­raja de a mai face aici artă. Era­ suspinul poetului devenit a­­postol şi vorbitor mulţimii­. R. D. ---------_Toy----------­

Next