Rampa, septembrie 1927 (Anul 12, nr. 2895-2904)

11927-09-19 / nr. 2895

N­­ -xox- ■' S .V.. | Prima fabrică americană din Calea Orlylfel 11Q Etaj informează stimata şi somatoasa sa cli­entelă că a sosit un mare transport de confecţiuni. Costume, pardesiuri, demi­­paltoane, paltoane şi Blănuri pentru bărbaţi şi copii pentru sezonul de Toamnă şi lamă MODA 1928 precum şi UNIFORMS ŞCOLARE regu­amentare cu preturi ce desfid ori­ce concurentă DIRECŢIUNEA SUPERIRIDE V­­­R­­­DE SUNT CELE MAI BUNE NAI VECHI şi REPUTA­TE VO­PSE­LE de STOFE CA­UTATEPRETUTINDENI. FRA­TELL! GAB­BIA IN CALEA PAH­OVEI .276 BUCUREŞTI TELF.319M Cereţi la farmacii şi droguerli DESINFECTANTUL NUMAI In flacoane originale Singurul remediu contra boalelor contagioase, cel mai bun desodorant —BMW ^aB!£A.IBONIÎUl,:ElîTs, 0 expoziţie de artă maritimi se va deschide în ziua de 15 Noembrie la Roma. Vor fi ex­­use picturi şi lucrări de artă ecorativă. Clipe de vacanţi cu Elvira Pop­escu La boli de femei,faceri, prezervativ Contra boalelor sexuale şi Desinfectant general întrebuinţaţi Cel mai plăcut şi puternic antiseptic. Indispensabil infoilera infimă a femeii Experimentat cu succes la materltate­a­ de fofi specialiştii la farmacii şi drogherii Onouwt|11 PERMANENTE aste idealul Visat al sexului frumo­s Se execută de specialişti la Institutes Ide Beaute DORTHEIMER ]' Calea Victoriei 59 Tel. 2735 BfNllRIA­N, BORZA Furnizor al Curţii regale, str. Apolodor 27 Bucureşti, anunţă distinsa sa clientelă că i-a sosit unu stoc mare de blănuri fine.* Tel. 310/43. MĂTĂSURI en detail se vând în localul Fa­bricei de Mătăsuri „SETA'’ str. Jerceanu No. 6 prin Vasile Las­car (Teilor). Tramvai No. 9. l­ .RAMPA“ Moartea gravorului Vernier Zilele trecute a murit la Pa­ris, în vârstă de 76 de ani, re­putatul gravor în medalii Emil Vernier, preşedintele Societă­ţii artiştilor decoratori fran­cezi. Recompensă... spaniolă Admiratorii poetului spaniol Eduardo Marqunia au oferit fe­ricitului lor compatriot un ho­tel, care se spune că va fi din­tre cele mai frumoase. S’a şi început construirea lui într’un parc de lângă Madrid. Sărmanul Verlaine fusese iz­gonit dintr’un hotel pentru ne­plata chiriei. Colette“ Acesta este titlul ultimei co­medii muzicale, pe care a scris-o Pierre Veber în colaborare cu Henry de Gorsse și a cărei parti­tură muzicală este , compusă de Henri Conedesus. ARANJAMENTE ARTISTICE­ PARURE DE MIRESE ( TUNSORI ULTIMELE CREA­­TIUNI. MANICUR — ONDULA­­TIUNI APLICAM HENNE NA­­TURAL SUB CONDUCEREA PERSONALA. EVITATI SURO­GATELE DAUNATOARE. CASA FONDATA 1881 FARA SUCURSALA IN CAPI­(Continuare din pag. I-a) fracari şi smockinguri, rochii nu­mai aur si argint. Convivii pă­reau astfel soldaţii unei armate a luxului si elegantei. In careul de lespezi de marmoră albă şi neagră, o dansatoare hie­ratică încarna adevărata pasiune a Salomeei. Adevărata pasiune... căci altfel cum de-şi trudea minu­natul corp gol pe luciul sticlos al marmorei ? Cum îşi izbea ge­­nuchii, îşi repezea coapsele, îşi strivea rodiile sânilor goi de pia­tra rece şi prăfuită. In tăcerea uimită, cu suflul stins, convivii priveau minunatul trup care dansa chinuit de o uriaşă pasiune supraomenească. Am întâlnit atunci privirile El­­virei Popescu, pornite undeva în gol, absente, nepăsătoare în fața dramei ce se mima. — Blazată ? — Nu, obosită la altă,te alături. Intr’adevăr, la mesele din jur, și albi ignorau spectacolul unic și priveau abstinent, m­ajestoasa plictiseală a Elvirei Popescu. — Nu vor să mă lase de loc, dragă. De ceasuri întregi mă privesc, act ca și la ape, la casino, la masă, pe stradă, pretutindeni. Crezi că noi jucăm numai pe scenă. Aci, dincoace de rampă începe teatrul greu. Acolo ai un text, o atidudine memorată. Aci trebue să improvizezi, gest, mişcare, surâs. Nu poţi să treci prin viaţă în pos­­tură neglijată iară ca să nu se reper­­cuteze asupra carierei artistice. Şi iarăşi marea carieră îţi cere să ai o vie şi continuă viaţa mondenă, Noblesse oblige. Şi ce vrei nobleţe mai pură de­cât cea care poartă bla­­zonul artei. Şi alte obligaţii mal plăcute Să mărturisesc, intr’adevăr că nu numai tml duc cu supunere corvada pozei, dar viaţa aceasta îi dă atâtea satisfacţii pentru greu încercata vani­­tate omenească. ,Să.tl spun numai de câte ori au venit să mă vadă, să mă felicite, să.mi ceară să le d pe in plete ori pur şi simplu să obţină amiciţia atâtea figuri strălucite ale literelor franceze: G. de Porto Henry Bernstein, Bour­­det, Felix Gaudera,, De la ei am invătat să-l iubesc pe cel mai mare, pe cel mai adânc poet, pe Baudelaire. Ciudat, straniul, turburătorul, poet al ambiţioaselor "Fleurs du mal, pe mine dimpotrivă, mă odihneşte, mă mângâe, mă împacă cu mine însămi, cu lumea, cu zbuciumul Inutil şi idiot­ul vieţei, înţelepciunea şi nebunia Ciudat interpreta afurisantelor eroine din teatrul lui Verneuil, ea însăşi, halucinanta Elvira Popes­cu făcea elogiul liniştei, păcii şi împăcărei. Eternă contradicţie a sufletului omenesc. — De ce te miri, înţelepciunea în viaţă ! să nu doreşti nimic, să te mulţumeşti cu oric», să crezi că ai totul Zbuciumul nostru, setea de glo­­rie, vanitatea, lupta In viaţă, o ne,­bunie... Ei ! Dar înţelepciunea e dela Dum­­nezeu şi nebunia o face omul.. ■ I I I I ■ I M’am gândit mult şi atunci şi mai pe urmă ce va fi făcut izbân­da şi gloria acestei mari actriţe . (Urmare din pagina I.a) — Mi-era frig... La Saint-Louis, unde sunt născută eu, e un frig groaznic.» Trebue să ştii d-ta... Când eram micuţă... mi-era frig întotdeauna», dansam ca să mă în­­călzesc Dansul te încălzeşte... De-aceia toți dansatorii sunt roşi la fată, când dansează» Şi Charlesttonul e un dans care te încălzeşte peste tot.» de-aceia am dansat Charlest­— In seara debutului, trebue să-ți fi fost foarte frig, fiindcă ai dansat așa de bine... — Da!.» Dar un frig „special , un frig pe care nu-1 cunoscusem la Saint-Louis IM — N’a­i debutat la Saint-Louis? — Nu... Am debutat la Philadel­phia, într’un teatru mic și pentru­­că acolo, tot ceea ce câștigam, abia îmi ajungea ca să nu mor de foa­me.» m’am dus la New-York... M’am gândit că dacă și­ Molo va trebui să mor de foame, va fi to­­tuș la New-York... Nu poate ori­cine să moară la New-York. Aco-I» ilwin’n rla vnnvii na ewi nniin lo dintr’o sută de morţi pe zi, nouă zeci și nouă sunt bancheri... La New-York am întâlnit succesul. S’a apropiat de mine, încet, pe ne­simțite, ca un apaș în ciorapi.. La New­ York, știi, sunt foarte mulți apași. — Și de ce-ai părăsit New-Yor­kul ? th­­aHfcttfet — Pentrucă vream să am un cabaret la Paris... Un cabaret în care să se petreacă, să se bea ••• La New-York, nu beau decât confe­renţiarii anti-alcoolici... E ceva, pur american... Şi-apoi vream să cunosc Parisul, pe care începusem să-l visez noaptea, cum visează midinetele, amanţi probabili, bo­­­gaţi, frumoşi şi seducători.» In fie­care inimă de femee, trăeşte — ca o perlă într’o stridie — o midine­tă visătoare, sburdalnică și liber­tină... Eu ador midinetele, toate și mai ales pe cele dela Paris». La Paris toate lucrurile sunt mici... — Mici * — Da», mici.» și cea mai mare pasiune a mea sunt lucrurile mici, bibelourile. Parisul mi-a făcut im nebunia cu care s’a aruncat într’o încercare îndrăzneaţă şi riscată, ori înţelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să cumpănească bi­ne cuminţenia celei mai mari ne­bunii. Dela Bacău la Chatel­­ingon Am văzut-o adesea în plimbă­rile neuitate din împrejurimele minunate, ale, Vichyului. La ora 2, una din cele două maşini magnifi­ce o aşteptau.­­Gurile rele — fiindcă şi la Vichy sunt de-astea — spuneau că are automobile câte rochii în gar­derobă, şi întreabă valetul ce ma­şină are la scară ca să ştie cu ce rochie asortată să se îmbrace. Mărturisesc că am văzut două li­muzine, adevărate opere de artă și glorie de uzină. Pe rând o purtau pe valea mi­nune a Allier-ului la Chatel Guyon, la Ermitage de Montpey­­roux, la Clermont - Feraud, la Royal. Și am întrebat-o odată: — Dar la țara noastră te mai gândești ? — Dacă mă mai gândesc . Dar numai la ea mi-e gândul. De câte ori mă prinde viaţa de lux a Franţei, imi amintesc de ultima mea vizită in România. Refuzasem un turneu In Olanda fiind informată că la Amsterdam nu sunt hoteluri comode. ,Am venit în România şi turneul m'a dus şi într’un orăşel din Moldova. Ii zice Bacău, Ce simpatic şi drăguţ. Am avut o aşa zisă cameră, la un aşa zis hotel. Venisem toată ziua cu tre­­nul, jucasem seara, şi restul nopţii l-am petrecut pe un scaun, cu arma în mână — un papuc. — Bandiţii mă pândeau din toate unghiurile came­­rei Erau un milion, pe numărate, în­ vierşunari, gata să mă sfâşie cu au­­rile lor hidoase şi nevăzute, ...Dar şi azi între un turneu în Olanda şi unul în România, fie chiar cu Bacău, fără gândire aleg dulcele de Bacău. Voiu veni sigur în cursul lernei să joc în ţară. Nu ştiu unde, nu ştiu cu cine, nu ştiu ce, dar voiu primi ori­ce ofertă a oricăror camarazi şi viu să joc acasă. . . căci nu mai pot... of! of! of... Deocamdată am angajamentul la Pa­ris și Verneuil a scrie o nouă piesă. Verneuil a scris nu una, două piese — Ce vorbești tu ? intervine d. Verneuil. Am scris doi piese nu un. Asta sera se facem lectur. Am ascultat în seara aceia lec­tura ultimei piese a d-lui Ver­neuil, o dramă în trei acte şi două persoane: „Monsieur Lamberti” Un adevărat tour de forţă de teh­nică teatrală. Două persoane dia­loghează trei acte dar intriga este atât de complicată şi de sesizantă, încât par’că zeci de persoane sunt în scenă. O va juca la iarnă Andre Brulé și Madelaine Lelly. Intre timp d. Verneuil a termi­nat împreună cu Georges Berr o nouă comedie, pe care o va juca el cu Elvira Popescu. A câta ? A şeapta, opta piesă a Elvirei la Paris și când te gân­dești că după „Ma cousinne de Varșovie” erau unii sceptici cari nu credeau s’o mai vadă în a doua. Ce-ţi e şi cu scepticii... V. T. presia unui oraş de bibelouri.» Străzi înguste ca nişte panglici, trotuaruri mici ca pentru păpuşi, tramvae ca nişte cutii de chibri­turi, care se mişcă singure, cate­drale mari cât un ou de şocolată cu turle de­asupra, ca nişte fundu­lițe bleu, în sfârșit, mă gândeam ca n’am să pot dansa nici-odată aci... Mi se părea prea strâmt pen­tru asta. Mi se părea că n’o să am niciodată loc destul.» Și totuș.» — Totuș ?... _ — Totuși nicăeri n’am dansat mai în voe, mai liber ca aici. Ni­căeri n’am fost mai bine primită, mai răsfățată ca aci... Aci, la Paris, succesul meu s’a putut numi glo­rie.» De-aceia, m’am stabilit aci». Am o casă a mea, adică mai mul­te case ale mele, unde dorm, am un cabaret al meu, unde dansez, am patru automobile pe care le conduc singură, am same câini pe cari îi iubesc, primesc flori şi scri­sori de amor şi ca orice parizian adevărat, am avut până , acuma trei procese şi sper să mai am cât de multe...” Un chelner negru, ca o statue de smoală cu plastron, dinţi, şer­vet şi ochi albi, se apropie — a­­mical şi reverenţios — de Jose­­phine, şoptindu-i ceva la ureche, într’o englezească argotică, cu ac­cent franţuzesc. Josephine, îl con­cedie cu un gest oacheş şi-mi în­tins© mâna surâzând : — îmi pare rău că trebue să plec... cu d-ta aş fi stat mai mult de vorbă, pentrucă nu eşti indis­cret ca alţii... cari m­’au întrebat „nişte lucruri” la care n’aş fi ştiut cum să răspund.”. .- Ev DAN­A. Parisul n’are o vacanţă teatrală propriu zis. Cele mai multe tea­tre nu-şi închid porţile vara, iar celelalte se odihnesc câte-o lună la date deosebite. ... Şi totuşi din August până’n Septembrie, Parisul teatral şi-a chimbat aproape în întregime fizionomia. Fiese noui au apărut pe afişele unor teatre. Un actor pe care’l ştiai la un teatru, azi joacă la al-ALICE COCEA tul. Piesa pe care a creat-o, azi a rămas cu interpreţi noui. In alte părţi, piesa s’a mutat cu ansamblu cu tot la alt teatru şi în fine alte teatre îşi continuă reprezentaţiile de luni de zile trecând peste zi­lele verei ca peste ori­care altele ale anului. Iată noua fizionomie pe care a luat-o Parisul teatral pentru noua stagiune de iarnă 927—928: Comedia fran­ceză Odeonul Comedia n’a cunoscut de mult vacanţa. Anul acesta mai puţin c ca oricând. Aproape două luni în miez de vară primul teatru al Franţei şi-a încheiat activitatea comemorărei romantismului. Ciclul romantic — exclusiv Hugo, Vigny, Musset — la Co­media Franceză e un regal rar pe care numai această scenă de mare respect tradiţionalist îl poate oferi. Acum Comedia este în făgaşul ei obişnuit, îşi reprezintă enormul repertoriu. Zilele acestea au fost L’aventuriere Britanicus, Le Duel, Mariage de Figaro, Amoureuse. Săptămâna viitoare vor fi altele din cunoscutul repertoriu. Nou­­tăţi: se aşteaptă Făclia subt obroc a lui d’Annunzio. ODEONUL ţine tot mai mult să calce pe urmele Comediei. Şi-a deschis de curând porţile cu Dama cu Camelii şi-o alternează cu Arlesiana. Le Rosalie. La Ra­­bouilleuse. Ii lipseşte însă pentru a se apropia de Comedie, artiştii incomparabili ai primei scene. Să menţionăm însă aci succe­sele compatriotului mostru, d. Zainsilber, care deţine prime ro­luri. Oymnase, Renale­ssance, Porte Sainte-Martin Iată cele trei teatre de pe Bu­levard, care sunt totuşi mult mai puţin bulevardiere decât altele din vecinătatea marelor bule­varde. Se vede, de aceia, sunt şi mai puţin norocoase. Gymnase a reluat după o scurtă întrerupere, Le Venin a lui Bernstein, şi continuă cu ace­­laş insucces, ca în trecut. Renaissance a revenit la come­dia uşoară. Joacă azi „L’Ecole des Cocottes” cu Signoret, iar în Oc­tombrie va primi fosta trupă de la Theatre de Paris cu Elvira Po­pescu şi Verneuill, care vor con­tinua probabil tot anul ,,Tu m’epouserra”, întreruptă în plin succes, în fostul teatru al Re­gioni. Bătrânul PORTE SAINT-MAR­IN l­uptă cu bărbăţie, nu visa şi cu succes, ca să slăvească „vechi strinii. A încercat cu Cyrano, apă cu Chem­ineaux a lui Richepin, acum reprezintă La Flambee a lui Ki­ttemaeker­. Pa!ais~21©'ya| Mich­ofSter^ Palais Royal „ continuă „On ne roule pas Antoinette”. Distribuţia este însă complect nouă, înec­a­rii cu d­elatocrea primului rol, com­patrioata noastră, d-şoara Alice Cocea, care a trecut la MICHO­DIERE. I Aci ultima noutate a Parisului.­­ L’enlevement, care judecând după firmă, Armont și Gerbidon, tre­bue să fie un bun spectacol de a­­muzament. La Michodiere nu mai este însă Victor Bucher, care a trecut la...­­răpire (o jumătate de oră în mu­sic-hall și alta la cabaret, cum spune anunţul). LA MICHEL, a doua noutate a zilei, Une charmante fiile, come­die care s’a reprezentat cu fru­mos succes, deşi fără vedete. Tli. dc Paris» Atliénée Mart Iruri ns Trei teatre, în care se joacă Verneuill, La Th. de Paris, Max Dearly reaminteşte în Azaîs, suc­cesul încă proaspăt al Elvirei Po­pescu, în Tu m’epouserra. In celelalte două teatre Maître Bolbec şi Pour avoir Adriene merg în plin succes. lată teatrele care încă n’au schimbat afişul de multă, foarte foarte multă vreme, şi-l vor duce încă probabil tot anul. Se joacă doar­: Knock, cu jouvet, Maya şi Maimuţa care vorbeşte. Bouffer'Mogador M­ouveautes Şi fiindcă menţionăm trei piese care se joacă cu anii, să amintim şi cele trei operete pornite pe setii cu anul: Trois jeunes filles, Un bon garçon şi Rose Marie. Comtelef şi Sarait Bernhardt Cele două vechi şi izolate tea­tre îşi continuă programul anului trecut. Chatelet j­re pe afiş aceiaş piesă de călătorii după Jules Verne, Sarah Bernhardt, n’a deschis încă. Prepară o noutate: L’Abbé Unia cea nouă Nu sar fi aşteptat nimeni, dela nestatornicia şi fantezia feminină, la atâta fidelitate. Intr’adevăr sunt câţiva ani de când femeile păstrează în înfăţişarea lor, ace­iaş linie, abia schimbată în deta­lii, o ar zice că cel definitiv s’a înfăptuit, că s’a făcut o descope­rire ce merită o oprire de lungă durată, din partea capriciului fe­minin. I Frumoasa linie dreaptă, conti­nuă să placă mereu. Femeile si­lesc corpul lor să pară subțiratec, fac tot ce­ le este posibil, pentru a nu se îngrășa, pentru ca blu­zele drepte, pentru ca jupele pli­­sate să cadă frumos, unduios, fără exagerări supărătoare ochiului. Iată generalizându-se — adevă­rata uniformă modernă — cazaca strânsă de o centură şi jupa pli­­sată, sau în cure se văd pretutin­deni aceste cazace de jersey sau mătase, atât de sportive, de gin­gaşe, de practice în acelaş timp. Jupa — mai lungă ca anul tre­cut,­— are aceleaş pliseuri mai a­­les în faţă, sau aceleaş cute largi şi drepte, cusute până la jumă­tate.­­ Une­ori cazaca are un guler băr­bătesc, răsfrânt, la care se înoa­­dă o cravată de asemeni bărbă­tească. Intru cât mă priveşte, prefer gulerele mai feminine, larg desfă­cute, compuse dintr’o banta dreap­tă, îngustă, cu două căpătâie sub­ţiri ce se pot purta în odaie.­Singurul obiect care s’a schim­bat complect, a fost pălăria. După ce ajunsese la o desvol­­tare impunătoare a calotei, s’a co­borât din nou la o formă ce îm­bracă strâns capul. Numai că a­­ceastă calotă, are acum mici or­namente din cute mărunte cusute la maşină sau călcate bine.­ Toaleta modernă se distinge în deosebi prin detaliile ei şi opera unui croitor mare se deosebeşte de opera altui mare croitor adese­ori numai prin detalii în fine, dar de­­o deplină originalitate. O făctură într’o parte,, o cută, o variaţie în cusături, un ornament dintr’o panglică, o incrustase de dantelă, o nouă interpretare a mâ­necei, o centură neprevăzută, iată atâtea elemente ce pot deosebi o creaţie de alta. Dar în numerile viitoare vom desvolta aceste variaţii, arătând farmecul şi graţia siluetei mo­derne, et le Ministre. Va fi a treia nou­tate a anului. Madeleine şi celelalte La Madeleine nu se mai joacă revista lui Weber Spirit of Paris. E un mister. S’a jucat de foarte­­ puţine ori, era foarte spiritual, şi excepţional de bine jucată. A­cum, i-a luat locul Souris d’Hora cu Spinelly. DEJAZET, DAU NOU. AMBIGI nici acum ca şi în trecut, nu pre­­zintă nimic deosebit şi interesant Revistele îşi continuă seriile lor glo­­rioase. La Moulin Rouge, de câ­teva zile a doua versiune a cele­brei „Ça c’est Paris” fără Misstiu­­guette, dusă probabil în concediu. Holies Bergere şi Casino de Paris mai au încă aproape un an cu ac-, tualele reviste.: ^ y * Acesta este aspectul general al Parisului teatral. Nu prea nou şi nici prea interesant. Nimic însă nu împiedică apariţia peste o lună, ori două, în plină iarnă, a cine ştie cărui spectacol de mare senzaţie. Atâţi autori de talent sunt încă la lucru, regizorii studiază şi oamenii loviturilor de teatru încă nu şi-au spus nici chiar primul cuvânt. Cine ştie ? Marele succes de altfel nici­­odată n’a fost cunoscut necum a­­nunţat. O anchetă S’a schimbat amorul ? o scriu romancierii, o afirmă psichologii, se tânguesc amanţii de rasă, amanţii de carieră ce nu pot trăi neîndrăgostiţi. Amorul epocei noastre — spun ei, — nu mai seamănă de loc cu amorul din trecut. E mai rapid, mai scurt, mai înfrigurat, dar în acelaş timp mai uşuratec, mai pu­ţin bogat în sentimentalitate, în senzaţii fine, în intenţii delicate, în drăgălaşii micuţe, în fine co­chetării.­­ Tneretul care s’a ridicat după război, a deschis ochii asupra u­­nei epoci dificile, în care lupta pentru existenţă cu exigenţele ei rurale, scutură de pe sufletele ti­­neret polenul poeziei, şi strimto­­rează timpul destinat visărei.­­ Nu se mai visează în ore luni de repaus, deci nu se mai iubea cu abstracţie şi platonism. Atunci când fecioarele păzeau căminul, când anii tinereţii se scurgeau îndărătul perdelelor ge­loase, bărbatul apărea ca o enig­mă ispititoare şi dragostea ca un ce minunat rar şi candid. Azi când fetele muncesc în bi­rouri, când urca la catedră, intră în laboratorii sau apar la rampă, când ele văd de aproape bărbatul devenit camarad, colaborator şi tovarăş de muncă, enigma este deslegată şi farmecul ei, a pierit. O altă viziune a vieţei a luat lo­cul celei trecute. O spun romancierii şi o afirmă psihologii. Dar noi dorim ca acea­stă problemă să fie disecată de ci­titorii noştri şi de aceia lansăm a­­ceasta întrebare în public : S’a schimbat amorul ? Şi rugăm pe cititori să ne răs­pundă, desvăluindu-ne cazurile cu­noscute lor, din experienţă pro­prie, sau din auzite. Răspunsurile vor apărea în, ziar. • CALINA/ A­ ­vox- Bunapeit-SvalibBO­ttiHitiitin-Suiluiii Cea mai ideală staţiune climatică de toamnă Unul din cele mai frumoase şi mai moderne sanatorii ale Europei pentru boli interne şi nervoase şi pentru reconvalescenţi Calorfier, apă curgătoare în fiecare cameră, 34 apartamente cu intrare în bac separată, fiecare cameră cu balcon, telefon, radio, signale optice etc. Muntele Schwabenberg e la o depărtare de 20 minute de centrul Budapestei, altitudinea 430—480 m, deasupra nivelului mării cu perspective frumoa­se. Pe o întindere de 100 kilometri se găsesc în împrejurimi promenade şi şosele fără praf. Odihna şi liniştea dau rezultate admirabile pentru corp şi inimă .Golf, Tenis, călărit. Pensiune: 5 prânzuri dietice, încălzire inclusiv hidroterapie dela 22 penge sus De ce dansează Josephine Baker Fiatoitosn­ia generală a nouei stagiuni teatrale CEYPIA fEME­IA... Ir -xox- T SPINEI.LV •‘Z/ **r LOUIS VERNEUIL ALFRED SAVOin 2 ! RAMPA

Next