Rampa, octombrie 1927 (Anul 12, nr. 2905-2931)
1927-10-14 / nr. 2916
ANUL XX, NO. 2916 REDACŢIA, ADMINISTRATA SI ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 TELEFON SOI 3» publicitatea concesionata exeluelv Soefet&tic Anonim« Rudolf Mosa« Calea Victoriei, 01 «nundurile ae prima apus toata agenţii!« de publicitate si la administrata ziarului. PAGINI elte clor : 9CARLAT FROOM Turnee fin de Tudor MitţilCieu Dintr’un oraş de provincie necăjit nu ar mai avea posibilitate sa frequenteze un spectacol bun, merită îngrijorarea, întâmplarea mai dovedeşte şi prea marea indulgenta a ministerului de culte şi arte. Soluţiile practice pentru înlăturarea deplină a răului ar trebui drastice, întâi de toate un comitet de lectură (aşa cum are teatrul National pentru piesele originale) să admită şi să aleagă piesele străine şi localizările care merită să intre în repertor de turnee atât pentru valoarea lor artistica cât şi pentru textul ce de multe ori Lecui din generaţii în generaţii a devenit sub o titulatură nouă un fel de lucrare informă. Aceasta pază a limitelor artistice ar fi prima măsură culturală. Spectacolele ce nu s’ar conforma acestor dispoziţii intrând in ală categorie de impozite şi de neprivilegieri. Al doilea, aşa cum în teorie cel puţin, e oprită reprezentarea cu elemente ce nu au făcut conservatorul, să existe şi o clasare a actorilor ce pot, şi mai pot să facă turnee, in armata un consiliu de reformă scutură pe generalii rainol HV care un actor zaharisit nu trebue scos din exhibiţia pe care o necinsteşte numind-o spectacol ? . Actorul de turneu să prezinte garanţii de cinste şi talent spre a nu deveni pacostea provinciei exploatate. Provincia care e silită să aie mai puţine spectacole decât capitala, nu trebue să aibă aceste spectacole mai proaste decât capitala. Măcar atât. Sa ne îndepărtăm de mentalitatea speculantă care dădea diplome „bune pentru orient” atunci când ridicăm zăgazul mediocrităţii antiartistice liberând „artiştii buni pentru provincie”. revine ştirea unor spectacole amânate din lipsă de public. După ce oraşul a fost împănat cu afişe, casa abia a strâns trei sute de lei şi marea trupă, a trebuit să plece fără să mai despacheteze din bagaje bărbile de cult, toaletele de stambă şi decorurile peticite. „Nu se mai recunoaşte talentul,, sunt refractari provincialii culturii”, au zis cabotinii resuindu-se în vagonul de clasa III-a„Sa trezit provincia”, răspund oamenii luminaţi — pentru că aceiaşi spectatori care au început să ocolească un spectacol prost fac săli de câte şaptezeci de mii lei când reprezentaţia merită să fie văzută. Exemplul pe care îl aducem mai sus s’a întâmplat la Brăila. Au fost actorii mult prea cunoscuti şi purtători de proastă reputaţie — erau şi piesele artisticoculturale prea răsuflate, destul că nici „Castelana” nici „Umbra baremului” nu au mai izbutit să vadă lumina rampei. Lecţia în amărăciunea ei trebuie să fie folositoare. Actorii trecuţi peste limitele de vârstăşi talent au destule mijloace să îşi petreacă bătrâneţea demnă cu pensia şi ajutoarele câştigate, fără a mai slei provincia de câteva sutare suplimentare ce epuizează şi compromit simţul teatral din ţară Trebue oprite turneele în gol, ori de rate ori vina aparţine nivelului subartistic pentru că încetul cu încetul linia de interes se va resfrânge şi asumua cotelor bune şi atunci abia va începe adevăratul dezastru. Că un actor care s’a compromis repetat înaintea unui public începe să fie ocolit, nu e în această întâmplare decât o consecință fatală de care nimeni nu are drept să se mai plângă, dar ipoteza că un asemenea spectator pă NuntS de aur Un cunoscut ne povestește următoare istorioară. „O familie de pensionari, şi.au sdfbătorit de curând nunta de aur, adică aniversarea a cincizeci de ani dela oficierea tainei matrimoniale. In aceiași seară, bătrânul, prinse tandru, mâna soliei sale $i zise: __ Vitejie bine la inelul tău de lo. goană... Uită le bine la el fiindcă cu începere de azi dimineață, este al tău cu totul. — Cum asta?— Bine„ Acum, cine,izeci de ani Ulm cumpărat pe credit «£ a și am plătit ultimii douăzeci de lei din datorie, Epitafuri vesele Reproducem două epitafuri, descoperite Intr’un cimitir de provincie. Primul e In versuri: Aicea face mama şi sora mea cea mare Nevasta.mea din urmă, alături cu bărbatul Aicea zace tata, bunica, tata mare Mătuşa.mea şi unchiul şi’n fine subsemnatul. Al doilea, In proză sub această cruce odineşte de veci căsătorit în 1917 mort trei luni după aceea. Ridicat de neconsolata lui soţie Un meiwent de groag. Când s’a întors acasă „ după trei zile de absenţă pricinuite de necesitatea unui drum la Craiova, prietenul vostru care este — pe lângă un gazetar de talent — şi tatăl unui băieţel de 4 anişori, a avut o clipă de groază. Dacă ar fi suferit de cord nu te ştie dacă in momentul de faţă, nu am fi scris din locul acestei indiscreţii un sincer şi îndurerat necrolog. Rar să povestim. Când s'a dat jos din trăsniră, servitoarea l.a anunţat că ,Doamna nu e acasă”. în kall, i,a eşit înainte, băcţelul. L.a luat tn braţe şi La sărutat ‘cu foc. __ Papa!' Ghidi cu cine a dormit, mama, cât ai lipsit tu. Prietenul nostru, era cât pe.aci să sadă. — Cu cine? — Cu minei la gândiţi.vă ce noroc a avut că nu suferea de inimă Baia iul Pumne- Cu să iii bolnavi noi ori dv p e luvru aproape normal. Dar ca bunul și atotputernicul D.zeu să sufere de răzeală gâlci, scarlatină, infantilă, tabes, etc, e un lucru la care nimeni nu s’a gândit niciodată afară de micii TUI Georgescu, fiul unui tânăr avocat din București. Iată însă că micul Titi, A. venit de.unăzi, speriat de tot tn biroul tatălui, sdu. ~ Tăticule, tăticule„ s- Ce este? —Tăticule, Dumnezeu e bolnav râu. Tatăl a făcut ochii mări și curios să știe ce se petrece tn mintea odraslei sale. Uz întrebat: De unde știi tu? «- A citit ftănicauri, mămica, in jurnal,,, — Ce ai citit? „ A citit că nenea, doctorul ăla bătrăpul care mă badijona pe mine în gât, s’a dus lângă Dumnezeu și dacă Dumnezeu n’ar fi bolnav, ce zor ar avea să cheme pe nenea Doctorul? Pin casca snihiirrii Maxim Gorki a fermizat o nouă dramă Maxim Gorki suferind de o astmă serioasă nu poate părăsi deocamdată climatul Italiei meridionale. De curând a terminat de scris o dramă intitulată „Piesa false” pe care Max Reinhardt o va unta la Berlin. MAXIM GORKI canfladorn scriu piese... Aristofan, primul actor-autor. — Goethe actor.« Shakespeare figurant •• Noel Coward, Louis Vernéül!, Frank Wedekind pe scenă Sa pune din când în pliologia modernă și în estetica Dil uterna relațiunei între artistul picator și interpret. Cu reprezentarea piesii d-lui P. Ciprian „Omul cu mârţoaga la Teatrul Naţional, problema devine din nou de actualitate, după ce Alexandru Davila i-a statornicit în trecut un strălucit început De altă parte putem cita ?i cazuri nu mai puţin interesante în care actorii urcă treptele scenei pentru a apare ca interpreţi ai operelor lor ...... Relevăm din trecutul apropiat eariţia d-lui Victor Eftimiu într’unul din rolurile principale din „Thebaida". Intre actorii autori nu poate lipşi nici numele d-Ior Orendy (Lumină din lumni), Sandu Teleajen şi Adrian Pascu (Cuiburi sfărâmate). Succesul strălucit al piesei d-lui L. Ciprian ne evoacâ amintirea marilor actori-autori ai istoriei laeraturei dramatice, clasice și inuden - ■ , ARISTOFAN Şl CEILALŢI 1 Se afirmă că Aristofan a statornicit în antichitate primul exemplu al autorului actor interpretând în faţa amicilor săi roluri în piesele sale „Norii” şi „Pasările”. Profesiunea de actor fiind dispreţuită în antichitate este explicabil faptul că exemplul lui Airistofan a rămas izolat în istoria teatrului. De abia în evul mediu apare marele actor-autor William Shakespeare care înainte de-a scrie celebrele lui tragedii a profesat imp îndelungat îndeletnicirea de tor. După studiile recente se _ *B că talentul dramatic al marelui Will era mai mic decât s’arbiinui. Chiar atunci când Shakespeare conducea marele Globe Theatre, el nu se încumenta să atace rolurile principale nici Ciar în piesele sale. Cronica teahală londoneză a epocei lui Shakespeare este o nefericire foarte redusa. Se ştie numai că Shakespeare a apărut în rolul fantomei din „Hamlet” şi al lui Adam în „Cum vti voi”. Modest şi conştient de propria-i valoare Shakespeare încredinţa, ilustrului său coleg Burbage, marele tragedian al vremii rolurile principale din piesele pe care le monta pe scena de la Globe. Cel mai însemnat interpretantor al vremurilor a fost Molire, pe care moartea La surprins ca şi Shakespeare la apogeul activității sale creatoare. Autorul „Avarului" era însă un foarte talentat actor si cucerea in interpretarea rolurilor principale in piesele sale succese triumfale. In rolurile de caracter Jean Baptiste Poquelin era neîntrecut. Azi încă se continuă pe scena „Comediei franceze” tradițiunea statornicită de actorul Moniorc in interpretarea pieselor sale GOETHE ACTOR Goethe, olimpianul poet a înceercat în anii tinereţii sale, în timpul şederii la Weimar talentul sâu dramatic apărând pe scena cartei princiare, cu prilejul marilor festivităţi artistice ce se organizau în acel celebru centru intelectual. In rolul lui Orest, marele poet a cucerit chiar succese remarcabile în interpretarea tragediei sale „Ifigenia”, alături de o pleiadă de actori distinşi ca Prinţul Constantin, consilierul Knebel şi secretarul Seidler. In urma succesului cucerit la debut, Goethe a apărut câteva zile mai târziu pentru a doua oară în acelaş rol. Ducele de Weimar a iicier german. O explicabilă senzaţiune a provocat apariţia lui Goethe în rolul unui vânzător ambulant în piesa „Iarmarocul «le la Plundersweilen”, într’un costum bizar. Autorul lui „Faust” nu a apărut însă numai în propriile sale piese ci a interpretat , şi roluri principale în parodiile lui Einsiedel la piesele autorilor la modă. Ca, director de teatru, Goethe a utilizat mult târziu cu succes experienţa dobândită ca interpret, şi a dat actorilor săi preţioase indicaţiuni pentru întruparea personagiilor sale. EXEMPLE MAI RECENTE Istoria teatrului german cuprinde numeroase exemple de actori-autori celebri, (filau I, celebrul autor şi actor, care a instituit cunoscutul premiu care-i poartă numele şi care se decede întotdeauna celui mai mare actor al Germaniei, a fost el însuşi actor. Tot din capitolul actorilor-autori cităm nume celebre ca acele ale unui Sonnenthale, Josef Kainz, Ferdinand Raimund, Nestroy. Dintre autorii contimporani cari şi-au cucerit renume şi ca actori îl relevăm în primul rând Louis Verneuil, pe care bucureştenii au avut prilejul să-l aplaude pe scena ,,Eforiei” în propriile sale piese, alături de Elvira Popescu. Sacha Guitry este cunoscut în lumea întreagă nu numai ca mare actor ci şi ca autor al comediilor de mare succes. Noel Coward a cărui comedie ,.Familia Bliss (Weekend)' se reprezintă actualmente pe scena teatrului „Regina Maria” este tenul dintre actorii cei mai populari ai Angliei. Dintre lucrările sale mai cunoscute sunt „Spleen” şi „îngeri căzuţi”. Frank Wedekind, marele autor dramatic german decedat în timpul războiului mondial este mai celebru ca autor decât ca interpret al pieselor sale, deși a fost timp îndelungat membru al unui asamblu dramatic din München. La Viena, scriitorul Hans Müler apare pe scena „Teatrului polar” în rolul lui Galileu în ul'ti sa piesă , Storr”” (St 'M. Deși incomplecta festa de mai us ne îngădue o privire edificatoare în capitolul vast al istoriei actorilor-autori, când interpretat de astă dată rolul lui Pyladea. Doisprezece, ani mai înainte tânărul Goethe „debutase” la Bipsca în „Minna von Barnhelm” de Lessing. încurajat de succesele sale teatrale Goethe a continuat să apară ca interpret al pieselor sale „Complicii”, „Rudele” având ca partener pe Kotzebne, celebrul scriitor și roman .din ISOLIERE Aspecte pariziene Prin fecBial frontiliarbre Cabaretul Rapine Agile**1.'« Vechea Boemă E după miezul nopţii. .Orfan se odihnea după aventu-Urcăm cu greu panta dealului I roasele-i escapade marine iar pe care se profilează în noapte, Franci» Carco îşi declama strofevoluptuoasă şi neverosimilă, silu- 1---- J—-------- -'■*—— eta Sncré-Couer-ului. Străzile înguste, cu colturi misterioase din cari te aştepţi la fiecare moment să apară vre-o umbra ameninţătoare, încadrează liniştea şi întunericul. Vreau sa vedem cuibul boemilor, poruncise capricioasă tovarăşa noastră care acum se făcea din ce în ce mai mică şi regreta maşina părăsită în vale. Suntem în centrul republicei libere a Montmartre-ului Trecătorii rari, ce se furişează dealungul caselor poartă pelete ■ cu falduri largi şi pălării cu borduri semeţe. Casele, cufundate în întuneric, par neprietenoase în nuditatea lor sărăcăcioasă. Aci era centrul boemei de odinioară. Pe strada Ravmnan, Uthilo picta sub cerul liber. Magle sprintene, după ce-și săturase foamea cu laptele furat de pe la ușile oamenilor. O prietenie adâncă îi unea pe toți cei ce dau asalt vieţei, la vârsta de douăzeci de ani Entuziasmul îi făcea să uite lipsurile materiale şi să se complaci în splendida lor sărăcie. Tar oamenii în jurul cărora boemii de odinioară duceau o viaţă dot hinsotescu îi priveau cu sim'-•■’rie şi voe bună. Erau doar poenica republicei lor libere . Şi tot evocând amintirile acestea proaspete ce nu sunt încă săpate în pietre comemorative, ci trăiesc în atmosfera acestui minunat colţ din Paris ajungem în Place de Terhes Faţada împestriţată de culori a cabaretului „Mere Catherine” e acum luminată de stridente becuri electrice In vale, miile de lumini ale marelui oraş formează o splendidă panoramă. Şi cerul, reflectând vâltoarea vieţii din vale, pare presărat cu o pulbere de aur. Americanii au început să invadeze şi acest colţ pitoresc al vechiului Montmartre, Ii vezi în cârduri sgomotoase, conduşi de universala competing a unui ghid ce Ie povesteşte întâmplări şi aventuri fantastice ieşite din bogata lui imaginaţie. — Dar apaşi nu sunt pe aci ? întreabă o americană blondă şi neastâmpărată. — îndată, îndată, răspunde ghidul îndatoritor ce-şi împlineşte al o sută unulea tur de „Paris by night” şi îşi cunoaşte deci bine clienţii. Din fericire năvala străină s’a oprit în această „Place de Terhes” In cealaltă parte a dealului, pe povârnişul dinspre Vilette mai există, ascunse curiozităţii vulgare, ultimele cuiburi ale boemei de odinioară.Ne îndreptăm spre „Lapin Agipe” coborând vestita „rue des Saules”. Şi iată, deodată, în faţa noastră la marginea drumului, o căsuţă ce se piteşte la umbra unui plop şi al cărei aspect aminteşte coliba vrăjitoarei din poveste ce voia să atragă cu pereţii ei de ciocolată pe copiii porniţi în lume. Fereastra mică, de sticlă colorata, te cheamă ca o taina pe care trebuie s’o pătrunzi Aci domneşte bătrânul „pare Fenet” prietenul lui Baudelaire, al Imperlaine şi al atâtor generaţii de poeţi şi artişti ce au trecut prin cârciuma lui. Barba albă şi mauă, căciula ţuguiată ce-i intră până peşte urechi şi cizmele înalte în cari dispare aproape întreg, precum şi bluza roşie îi dau o înfăţişare de pitic mânuitor de vrăji ascunse. Poftiţi, mă rog, aceste fotolii confortabile, ne invită Belhoquet arătându-ne câteva jumătăţi de scaune fără spătar. Odaia înecată în fum e plini de veselie hohotitoare. O corpă roşie, aruncată pe lampa, filtrează lumina şi contribuie la crearea atmosferei. In fund, ţintuit de perete, un Christ de carton, în mărime naturală, ieşit par’că din bun tablou de Grünewald îşi pleacă trupul chinuit. Iar deasupra căminuluî — impasibil şî sini-tru — un craniu rânjeşte ca poinții scoşi. Un talliau de Picasso alături de o pânză de Modighiani pe lângă multe alte tablouri îngrămădite pe pereţi — sunt mărturii ale unui minunat trecut. Fernande recită cu vocea pasionata un poem de Baudelaire. Și în vocea ei caldă, imaginile devin mai sensuale, mai puternice, mai stăpânitoare. Un cântec vechiu din alte vremuri evocă dragostea nenorocită a unei sărmane marchize și ghitara plânge in surdină ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Intr’un târziu, bătrânul „pâre Fenet” suit pe un scaun, schiţează o teorie estetică cu violenţa unui autodidact Şi apoi ritmul unui cântec vesel risipeşte melancolia de o clipă. Aci, în cabaretul lui pere Fenet se reunea boema de odinioară în faţa unui „demistier” sau a unui ,,vieux-masc”. Aci şi-au recitat primele versuri poeţii ce strălucesc acum pe firmamentul literaturii şi tot aci şi-au înfiripat îndrasneţele teorii artia cari au pornit vestita mişcare a „fauvistlor”. Au trecut cu tofii însemnându-şi sărăcia pe îngăditoarea tăbliţă de datorii a bunului pere ’’('net. Şi Jocul lor I’eu luat alţi tineri, ce nutresc în fâlfâierea aceloraşi lavaliere şi nepăsarea a-celeiaşi tinereţi, un vis nebun de arii.Măgarul lui Pare Fenet a pictat vestitul „Apus de soare pe Ocean” cu coada sa muiată în vopsele Tabloul a fost primit la Salonul independenţilor şi s’a bucurat de măgulitoarele aprecieri ale criticilor, şi de hilaritatea generală. I arsele de odinioară... nopţii© de altădată... Fere Fenet e melancolic. — încă o vişinată ? Ou sont-ils, Ies jours d’autan... ?! Şi din desagul amintirilor începe să se depene uşor, un nou simţ. Ţi-e greu să pleci. Lapin Agile e un coif nitoresc în care se adăpostesc ultimele vestigii ale boemei de odinioară. II pândeşte însă acelaş spectru: invazia americanilor şi a jazzbandului. Şi în curând poate face un cuib de amintiri va deveni şi el o amintire. «Bewe.«B!r«waiw.»uw«u'wuiiw. imujm immu MÂIWI3 . Ksx lumea celor si ftpiSstiiltl: TjrjfoouîeiSe — Let péti*» ţC is©** miére IONEL JMNU Pierre In curând v» apare li Paria o carte foarte curioasă datorită lui Pierre Louys. Este o culegere de bucăţi alese a căror prezintare e foarte originală, prin aceea că aceste „Pagini” — acesta e titlul volumului — sunt într’adevăr puse in ordine de autor. Coperta va cuprinde chiar un facsimil reproducând planul de aranjament al autorului. ■■ -'-’S—“O' S!3Pi"ea-. -. IgpÉF^ £ St-'''' k .; ţ- -.-■■■ . 'd ' • PIERRE LOÜYH , Cwrenicrarca ! lui 2ela la sorßosa Inzipa de 7 Octombrie car a avut loc în amfiteatrul cel mare al Socleonei serbarea oficială pentru comemorarea a un sfert de secol de la moartea lui Emile Zola. Societaea literară a prietenilor lui Zola, Societăţile scriitoriceşti şi Guvernul au celebrat în mod demn această aniversare- A asistat un public numeros, o mulţime care era quim esenţa întregului Paris . . intelectualii şi muncitorii steteau cot la cot într’o pioasă reculegere.. In vastul amfiteatru n’a mai rămas un singur loc liber ; afară în stradă, mulţimea celor cari n’au putut pătrunde, forma mare de capete. Primul a luat cuvântul d. Leon Riotor, în numele Consiliului municipal al oraşului. D-sa a studiat raportul care exisă între romancierul Parisului şi oraş. In numele „Prietenilor lui Zola a luat cuvântul d. Bauilliet care evoacă într’o frescă vie, personalitatea comemoratului, pe care-l numeşte „un mare clasîc‘®. Ii urmează d. Edouard Harriot, ministrul Instrucţiunii care face un documentat tablou al lui Zola. D. Léon Bernard a citit paneagiricul pe care Anatele France l-a scris la moartea lui Zola. D-na Segoud Weber a atit pagina finală din , ,Doctorul Pascal“ VINERI , OCTOMBRIE 19?? " Antologie garanta Culese Intra Palat şi Capşa Ceasul dela palat şi cel dela fundaţie, de comun acord 7 jumătate. Mergând spre bulevard pe stânga.1 Un domn lângă Piunet De picioruş 1 Doi băeţi de liceu : Crăiasa din poveşti ! Un căpitan dela antiaeriană : Uite Lindbergh !... Lângă farmacia „Cerbul“ un arup blazat % Cară des pe Calea Victoriei !... Un tânăr eu monoclu : Tiens ! L» double de Tout An Kamen * Un domn corpolent: Dacă vă jenează umbreluţa, să vo ţiu eu- Un provincial foarte elegant : Sunteţi din... Bucureşti ! Traversând regula: A, Bon s-or îmi daţi voe... Pe trotuarul celălalt .: Ce gazetă ! Pe lângă trotuar: Să nu-ţi stronească picioruţele. La Gioconda s Ah, ce frumoase diamante negre ! La R’egler : „Enfin îa voila ! La Régim': Albastrul meu favorit 1 La Dortheimer : Păpuşă ! La Imobiliara: Nu vrei deloc să te uiţi puţin ? La Select : Ah ! ambrassez moi vite ! La Filipescu: Să luăm un autoîi La Mozart s Las’o mon eher, e de piatră ! Băiatul unui literat defunct f . Salomee modernă. La Feder s Raquel Meller â Bu* ca rest ! La Mercur : Ah e fausee- mau qre mon eher. La Frascatti, 8 fără un sfert. Un demn care ese dela Degen, Valencia... La Capsa: Ah, voilà notre mome! ('ine e dragă? Traversând Edgar Quinst : O, o... Vis-à-vis : Nu vezi mă cine trece ? Un Hp distins s La femme au masque. Sprijinind o vitrină cu a*m@ un grup obişnuit ! La vra'e, pa* risienne, quoi ! Aproape de coif ! Scuzaţi din pricina înghesuelii... Lâmnă, şandrama : A, e cronica feminină. . In colţ : Iţi pierzi timpul mon cher, e absentă. Ceasul la Boulevard, 8. In fine —L una Podul mascat Misteriosul Pătru Ciunga, cântâreţ naţional al Cehoslovacilor Praga sărbătoreşte zilele aces- acum 28 de ani, de atunci zadariete cei şaizeci de ani împliniţi de nie au încercat toţi curioşii sa poetul Petr Bezruc, poet naţional descopere autorul — Poet, apo atât de iubit şi atât de ciudat! Teatrul naţional i-a consacrat un matineu în al cărui program toţi actorii au recitat din opera maestrului, iar telegrafia fără fir a răspândit un ceas întreg în unde aeriene peste întreaga lume versurile lui Totuşi ani de zile nimeni nu a cunoscut la faţa pe autorul versurilor „Cântece din Silezm”, care se ascundea sub raţiun şi ţinea în anonimat spre a apăra prin vers mai liber ţara lui subîndată. Versurile lui au apărut nume funcţionar poştal într’un oficiu îndepărtat rămase un necunoscut până mai eri. Versurile lui epuizate în librărie erau copiate de cei dornici să le aibă, şi până în sate multi îi le ştiau pa dinafară. Odată era să fie recunoscut dacă un prieten care din întâmplare ghicise în el pe autor nu ar fi furat sa păstreze taina şi . . . unii s’ar fi tinut de cuvânt. Acum Bezrucadi poetul trăeşte retras in munţii. Şi care se raten- rării sale. Reproduce#! tradii« un fragment din poate cel mai frumos poem pe care l’a scris acest riginal talent. Poezie de Pătru Ciungul Eu, Patru ciunga, ciung de la Tesîn Viorîst drumar — şi lăutar nebun Cântareţ beat, învrăjbit, scrântit — vă spun Bufnita piază rea pe turn I de la Tesin, Cânt şî joc pe când răsună ciocanele In Vitkovice, Fridlaut şi Lipinia. Trec bogătani cu altă credinţă decât a mea, (Patru ciungu — cum îi mai iubeşti !) Oameni cu boerii şi ranguri sforăitoare Măreţi ca Domnul, şi mândri ca stelele (Pătru ciungu, cine ţi-a pustiit satul ?) Trec cucoane în mătase şi catifea Trec oameni încruntaţi şi puternici , Puternici în oraşul de aur de Dunăre. Trec poeţii de pe ţărmii Vltavei care iubesc femeile după moda Parisului Atunci coarda tremură, desnădejde sub arcuş -- Răsuflet greu al celor şaptezeci de mii — Cânt pentru pietre şi joc ?Pentru stânci Joc şi cânt — îmi daţi un ban pomană ? Sunt întâiul din tot poporul de la Tesin întâiul dintre cântăreţii care a vorbit. Sclavii din ocne, merg după plugul străin Sleiţi până ce din vine lapte şi apă asudă Toţi an nu cer un Dumnezeu sfânt, şi altul mai mare pe pământ. In biserică plătesc bir celui de sus Celuilalt prinosul braţelor şi al sângelui au adus Cel de sus a dat pâinea hainini , Pentru fluture floarea, şi Doira ca onoara adâncul cedrului Tie care ai crescut în munţii Beskizilor Ţi-a dat ţinutul rodit de izvor Ţi-a dăruit păduri şi colnice şi pământ Şi mireasma adusă de vânt Cellalt totul dintro dată a luat Aleargă în biserică şi te roagă îngeimnemat Inchină-te Domnului si supus celor de El statorite Astfel roadele bune vor îi pregătite.