Rampa, noiembrie 1927 (Anul 12, nr. 2932-2956)

1927-11-02 / nr. 2932

ANUl XII, NO 393% REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA Şl ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 T E­L E F O N 301 89 Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime Rudolf Moaşe Oales Victoriei, 31 Anuncturile se primes© ta toate aasnSUls de publicitate ţi la administra]i» ziarului W MIERCURI 8 1lCEMBRIE ABONAMENTELE IN TARA Trei luni. . . . ...................... app la 9a* *e tuni . , *. ...................\..................... soo . Un an..............................................................1000 , In străinătate dublu Abonamentele se plătea© înainte fi încep la 1 sau la îs ale flasarei luni Curtate străine de EMANOIL BUCUţA Bucura Dumbrava se gândea că scrie clonii, volume de „Ceasuri sfinte“. A spus-o in gravele rân­duri ale „închinării“ şi nea spus-o nouă, prietenilor. Pe-al doilea n a mai avut timpul să-l scrie. Aceeaş cădere de frază, ca o ba­ta© adâncă de clopot, cu care a arătat că tovarăşa de scris, Car­men Sylva, a fost, la întâile pagini ale „Cărţii îngerilor“ plănuită să iasă dintro impreună-muncă, i se potriveşte şi ei. La 30 Ianua­rie 1926 Bucura Dumbravă s’a atins privind spre ţară, la Port Said. A spus, până la urmă, îngriji­toarei ei, ca e o munte­ancă pe care numai vederea munţilor avea s’o vindece. Nu ştia ca, pe cât erau munţii aceia de departe, singurii la cari se putea gândi, era de a­­proape moartea. N’a lăsat prin urmare nîciun cuvânt­ de testa­ment literar. Adăogăm de aceea, ’din propriu îndemn, îa întâia cunună de „Cea­suri sfinte“, supravegheată de ea la ieşirea în lume şi atât de bine închisă în sine într’o „închinare“ şi o „Incheere“, alte trei legende. Sunt singurele scrise din cel de al doilea volum. A patra trebuia să aducă o întâmplare de viaţă ro­mana, dar n’a apucat decât să fie visată. Erau toate, cum a spus po­vestitoare,­ într’o scrisoare, întru­pări ale ei în alte veacuri si între alta noroade, uneori chiar intre îngeri. Ea a crezut totdeauna in hifiet și în călătoria lui. Ceasul, care pentru noi s’a oprit în inelul lui albastru, așa cum l-a desenat pe copertă o prietenă a Bucurei Dumbravă, d-na O. Mi­­chail­ Otetelişanu, bate şi mai de­parte. Numai că acele bătăi cad şi se aud în altă lume. Legendele s’au petrecut, toate câte trebuiau să fie, deşi n’au fost scrise, şi alta se pregăteşte peste noi,­­pe o­ pla­netă nouă, poate în Saturn cel ver­de, atât de drag scriitoarei, , Volumul e numai întrerupt. El se închee cu o presimţire. Cunoscutul seriilor V, pe lângă pasiunea cărţilor da cetit o­are şi pe aceea a cărţilor de joc. Aproape in fie, care şi după ca,şi termină toate tre,­hurile, se duce să complecteze co­rd­ul unui pok­eraş. Bine­înţeles că parte­­nerii de joc SlJ, recrutează numai printre contrau intru­stere sau ga­­zetari sau actori Aşa fiind, e lesne de bănuit, că jocul lor, nu se mărgineşte ’ numai la punerea mizelor ori raion, sarea paturilor. Partenerii săi, se In. trec, care de care sd se supra reian. ■iese si în spirite ort calambururi, . Zilele trecute. V. E. ‘juca la. a masă cu un gazetar şi doi actori, dintre cari unul are o bine stabilită remi. la­lie a aquatică. V. E. deschide : ac­­torul cu reputaţie relansează. V. E. fine relansul. Se schimbă cârtiţe şi V. E. cere trei sute de lei. Actorul, asvăr­ lind cărţile spune : — „Regret, d­ar nu.ţi mai pot jplăti. Ceţi am trei dame.... _„Nu mă miră! — replică prompt F. E. __ „Tu cu „dame“ nu plăteşti nici­odată; aştepţi numai să fii plătit.! Un om distrat la, una din ultimele expoziţii de pictură deschisă in Capitală, de la pri­­ma vedere aruncată, se poate observa că d­in toate tablourile abundă gal­­benul şi verdele crud. Doi prieteni __ reputaţi amatori de artă admiră — fără reticenţe — lucră­­rile expuse. Se opresc câte puţin în fa_­ţa fiecărei pânze­ se dau 2__3 paşi înapoi la stânga ori la dreapta —­­depinde de intensitatea şi căderea lu­­minii) şi schimbă intre ei păreri de circumstanţă. După o privire aruncată prin toată expoziţia, cel mai scund şi mai decis să cumpere, dintre cei doi, se adresă prietenului __Care culoare iţi place mai mult! — De treflă! _răspunse distrat celă­lalt, mare şi cunoscut amator de vo.­­UIf. Explicaţia la uşa sălii de dans, doi priete­ni, pulin sensibili farmecelor coregrafiei, stau de vorbă privind perechile înlăn­­ţuite cu afectări de seriozitate, nu rit­mul frivol al paşilor calculaţi. — Eu nu înţeleg, dragă, de te cava. Ieri­, sărută mâna partenerelor, după­ ce isprăvesc de dansat. — Probabil pentru că li s‘a făcut cinstea de a ți se acorda un dans.. Asi! „se amestecă în vorbă un ai treilea amic, tamponăndu.și tâmplele asudate din cauza dansului, cu o ba­­listă grister de culoarea cinismului — Le sărutăm mâna in semn de mul tum­ire pentru serviciile aduse in tim­p /ul dansului. Relativii v»­te Într’o seară de premieră la un tea­­t­ ru. d­in Capitală, apare Intr'o loje o cunoscută artistă, purtând sub fard şi sub t­ualeta somptuoasă, urmele unei frumuseţi odinioară viguroasă. Intr’o lojă, vis.a.vis, patru domni, — impecabili ca ţinută — ti urmăresc cu atenţie toate gesturile. Tot mai e frumoasa! —zise unul din cei patru, mare om de afaceri... ■— Și dând md gândesc că fem­eca asta mu a costat trei sute de mii de lei acum. trei ani!... _ Pe mine m­’a costat numai irrt sute de tei. __ Când? _ Acum cincisprezece ani. __Și pe mine treizeci de lei,' - Când? - Acum treizeci de ani, _ Și pe mine,' nu m'a cosim nimic, - Când? __ Acum câteva zile. Scriitorii la diplomatic «eiPiltevinne^mMQi I). LUCIAN BLAGA ataşai, de presă la varşovia şi transfe.. rat pe ziua de azi Iu aceiaş călit a De la Braga Artiştii parisieni MARGUERITE TEMPLEY dela Palais Royal -ţ­ i figura senină. Mustăţile stu­foase par’că „bondează” lumea dimprejur. Dar ochii aceia blânzi, a căror privire mângâie formule armoni­oase şi organice ale naturii, ex­primă o nesfârşită bunătate. Totul e ritm şi armonie la Stork. Din massa inertă, din pia­tra rece mâinile acelea puternice au scos o viaţă nebennsui. Stork e un îndrăgostit de fru­mos. A modulat nuduri voluptoa­se, tresărind sub vibrarea covâr­şitoare a creaţiei. A mângâiat piatra rece, sim­ţind o plăcere fizica la atingerea sânilor imvolberaţî. Şi a exprimat, în cântul pie­trei, ceea ce nu încăpea în cuvin­te, ceea ce frica de viaţă il oprea să spună: un dar nebun... un vis de iubire. St­or­k e un clasic. Echilibrul sufletesc e expri­mat în simetria armonioasă a formelor. A săpat în piatră, aşa cum a văzut. N’a căutat sa încarce ope­rele sale de un conţinut intelec­tual adesea deplasat. S’a mărginit să ci­ute perfec­ţiunea unei linii şi s’o exprime în piatră. Operele sale sunt senine ca şi sufletul lui. IJ11 om liniştit. Un contempla­tiv.* —îmi ceri să mă povestesc, îmi spuse privindu-mă lung sculptorul Stork. Dar cu ce drept ? Curiozitatea publicu­lui nu se mai mulţumeşte cu sim­ple indicaţiuni biografice. Vrea să pătrundă în adâncul viei noastre intime, să se bucure de spectacolul nudităţii noastre su­fleteşti. Ce lipsă de pudicitate ! ...Şi ca întotdeauna intervîe­ivat­ul se arată rebel acţiunii, a­celuia ce vine in numele Majes­taţii Sale Publicul­ui pătrundă in culisele sufleteşti ale oameni­lor celebri. Dar, pe nesimţite, rezistenţa de o clipa dispare şi artistul, uitând de prezenţa noastră, începu să-şî desfacă desagul amintirilor de demult. — Din copilărie doar clipe vagi, fragmente de viaţă îmi mai străbat din câm­i in când amin­tirile. Să-ţi spun că m’am născut în anul 1872 la Bucureşti, că am fă­cut liceul la şcoala Evangelică şi la Sava, ar fi să-ţi dau indica­­ţiuni banale de dicţionar biogra­fic. Pe d-ta te interesează mai de­grabă partea anecdotică, văd eu Şi în această privinţă eu sunt sărac. Căci am trăit mai mult în mine şi am ezitat întotdeauna ,în faţa acţiunii. Timiditate ? Frică de viaţă ? Atitudine contemplati­vă ? Numeşte-o cum vrei. De a­­cee­a... Şi din nou o ezitare. O clipă am impresia că victima mi-a scă­i­pat. Dar resursele profesionalei, mă ajută să-l readuc din nou­ pe calea cea bună. Şi Stork continuă : — Adolescenţa mi-a fost tristă, petrecută în monotonia unei vieţi de student sărac. După ce am terminat şcoala, de Belle Arte am fost la Berlin, Hamburg, Dresda şi München. Acolo am fost prins în vârtejul vieţii de student şi artist. Am petrecut atâtea nopţi in faţa cănilor de bere pline, cân­tând refrenuri studenţeşti şi cân­tece boheme. Am trăit entuziasmul nopţilor inutil pierdute şi am simţit toată voluptatea tinereţii mele. Şi totuşi... Am preferat drumurile lungi, in munte, prin poteci sălbatece, suspendate deasupra prăpăstii­­lor adânci ca nişte guri de iad. Şi firea mea contemplativă m­’a făcut să caut spectacolul unui ră­sărit de soare pe Alpi sau um­brele albastre ale nopţii pe valea Rinului. Am făcut excursii mul­te, nenumărate. Eram doar stu­dent în Germania. ....Discuţia zăboveşte o clipă. Şi nu­ ştiu cum ajungem să vor­bim de Italia. Stork evocă locuri pe cari amândoi le iubim. Şi a­mintirea cerului Florenţei şi a dealurilor ondulate dimprejur, ne apropie şi mai mult­. Am trecut Alpii pe jos. O viaţă de vis. Nu­roai acei cari au trecut prin locurile acelea pot şti ce comori sunt pe acolo. Bol­zano, Streza, Palan­za, lacurile, insulele Boromee — Isola Bella, Isola Madre şi Isola dei Pesca­­tori­­ — nicăeri natura na fost mai neverosimil de minunată. La Florenţa m­aru recules în umbra, Baptisterului, am rătăcit prin sălile intunecoase ale lui „Palazzo Pitti şi am zăbovit în­delung in faţa operelor măiestre ale lui Donatello. Şi pe urmă, a trebuit să mă re­întorc in ţară. Veneam bogat ia amintiri şi cu mult dor de mun­că. Avusesem profesori buni — pe von Rumen — şi buni colegi —­ pe Gosen, Kiefer, Ştefan P­o­­pescu, Kimon Loghi, Oscar Spa­te, Octav Băncilă şi Pericle Ca­­pidan. In ţară am început să-mi ex­prim,prea plinul sufletesc ce-l a­­duceam cu mine din alte locuri. Am făcut bustul regelui Carol şi a mai tuturor oamenilor poli­tici de pe atunci. Şi încetul cu în­cetul am început să devin ceea­ce­­sunt. ....Un surâs amar. Regrete? Totdeauna năzuinţa e mai mare decât posibilul realizat- E trage­dia vieţii tuturor acelora ce în­drăznesc să năzuiască. Şi iarăşi discuţia porneşte aga­le către o mie şi una amănunte p­eriale şi efemere. După o clipă ne întâlnim iarăşi: Parisul. — Prin 1900. Dar ce importă (Urmare in part. II-a) la­ Indiscreţiimi De vorbă cu sculptorul Stork --------------------------------­ Indiscreţia publicului. Peregrinări prin străinătăţi, - Pe valea Rinului, - Trecerea Alpilor. In Italia. - Florenţa, Donatello,­­ Paris.—Amănunte profesionale SCULPTORUL STORE Cronica muzicală ESIHIMm de Li­viu Artende SALA ATENEULUI: Concer­tul violonistului Bronislaw Hubermann Concert simfonic dirijat de Scherchen Strălucirea acestui început­­de stagiune muzicală este îndeosebi de semnificativă pentru nivelul Înalt pe care 1­-a atins în ultimii ani gustul publicului nostru me­loman. Obicinuiţii concertelor bucureştene se întrunesc în in­cinta Ateneului numai în jurul marilor virtuozi ai vremei şi, nu­mai pentr a asculta la un program cu adevărat interesant. Cine se mai încumetă să vorbească despre „criza vieţii muzicale“ într-o sta­giune care se anunţă atât de sen­zaţională şi în care ne vor vizita artiştii cu faimă mondială pe care ne mulţumeam până acum să-i au­zim numai la... gramofon ! Bron­islaw Hub­ermann, faimo­sul virtuoz al violinei, a deschis Sâmbătă seara, cu un interesant concert, seria vizitelor marilor so­lişti. Pe o înălţime nedepăşită încă de nici un rival, Hubermann, se menţine de ani de zile în frun­tea marilor violonişti europeni, a­­părându-şi cu uşurinţă titlul de „virtuoz ideal al violinei“. In faţa auditoriului, apariţia sobră şi rece a interpretului, contrastează bi­zar cu eleganţa şi, căldura inter­pret­arii. In claritatea sonorităţii cantilenei, în liniştea clasică­­zvo­nită dintr'un „larghetto“ sat­ un „largo“ de LTaeudel ori din gra­daţia minunată pe care o desfă- B. Hubem­ann 1JW frisst , lui AnHiwr*iiMinoaud ■HUI II I ———^II .1 — Societatea scriitorilor ardenezi şi municipalitatea oraşului Charterak a­­i luat Iniţiativa ridicării urmi bust­­urelui Rimbaud. Ceremonia inaugurării va avea loc p r. curâund. In mijlocul bustului vor figura pri­­mele versuri ale poetului, scrise la ărsta de l7 ani. iată-le : Adina e plină de umbră, un svon nelămurit Cei doi copilaşi trişti in, şoaptă povestesc Subt lungi perdele albe în tremur ridicate Cu frunţile plecate de risc încărcate. Afară stol de vrăbii se­ adună zgribulite Sub’ cerurile sure cu aripi amorţite Şi anul. nou __ prin brumă işi cerne tremurat Un zâmbet plin de lacrimi — şi.un cântec îngheţat. şoa­r­e interpretarea „Ciaeco­­c­e Bach, Bronislaw Huber­mann oferă în­deajuns proiej de admirație. Este inexplicabil cum acest interpret cu sufletul melan­colic şi pasionat al unui slav se poate ridica cu genială înţelegere până la seninătatea şi tihna clasi­cilor germani... Şi apoi cu câtă sinceritate evoacă Hubermann lu­mea de vis şi mit nordic a Sonatei în sol major de Johannes Brahms. Im minunatul „Adagio“ al Sona­tei, Hubermann s’a dovedit un maestru în nuanţarea amănunte­lor coloristice adică a însăşi carac­teristicilor lucrărilor lui Brahms. Cu interpretarea concertului în „re major“ de Tschaikowsky, Ha­­bermann a oferit cea mai remar­cabilă realizare a serii. Tempera­mentul slavului melancolic se ma­nifestă în paginile lui Tschai­kowsky cu o genială intuiţie. Teh­nica arcuşului în redarea pasa­­giilor „spiceattî“ din Allegro se uneşte minunat cu­­pathosul curat şi lipsit de exagerată dulcegărie din Canzonettta. Cu melodioasa „Eomanza anda­­lusa“ de Sarasat­, şi transcripţiuni din compoziţiile lui Chopin, ce în­cheia programul concertului. Aprecierile asupra virtuozului nu pot fi încheiate decât cu un cuvânt de laudă şi pentru discre­ţia şi înţelegerea acompaniamen­tului său de Siegfried Schultze. * Duminică, la Ateneu, orhestra „Eihrmonică“ din nou văduvită de bagheta Maestrului George Geor­­gescu, a fost reînsufleţită de mâi­nile evocatoare ale dirijorului ger­man Hermann Scherchen. Şr re­zen­ţa lui Hermann Scherchen în fruntea orchestrei noastre simfo­nicei s’a dovedit în repetate rân­duri ca avantajoasă atât pentru public cât mai ales pentru muzica originală românească pe care o cultivă cu o neasemuită grije şi un entuziast interes. . Hermann Scherchen merită deci şi din par­tea publicului întreaga atenţie, cu­venită unui mare animator. Să fie oare Scherchen acel .,Făt-fru­mos"’ hărăzit să ridice pe sărmana Cenuşăreasă a muzicei noastre o­­riginale din colţul întunecos in oare au uitat-o rudele mai apro­piate ?... In ritmul solemn al marşului „Maeştrilor cântăreţi din Nuren­­berg“ de Wagner, Hermann Scherchen şi-a început concertul cu aceia însufleţire care caracte­rizează întreaga sa interpretare. Locul de cinste al pogromului a fost acordat Simfoniei de ca­mera­ a compozitorului român Mihail Andricu. Am apreciat şi cu alte prilejuri însuşirile incontes­tab­ile ale talentatului muzician, care în cele „Trei tablouri­­sim­fonice“ executate acu doi ani sub con­ducerea­­ Maestrului Georgescu şi A­­in­ Cari a reuşit să sintetizeze minunat poezia folklorului nostru. In tratarea orhestrei d. Andricu este un impresionist. Temele ro­mâneşti se îmbină în grupuri de culori, într’o armonie minunată. D. Andricu cântă cu predilecţie „dorul“ şi pretutindeni. între rit­murile danturilor câmpeneşti re­apare trista cântare a doinei. Mai presus de toate, d. Andricu este însă ui armonizator ingenios și (Continuare în pas. U~a) H. SCHERCHEN învinşii UASENKLEVER unul din stâlpii expresionismul­ui german Expediţia asm! român­ă Groaulanda Revista belgiană „Cid et I­er­re” publică în ultimul său nu­măr, o ştire care pentru noi pre­zintă un interes deosebit. Este vorba de o expediţie în Groen­landa organizată de un tânăr ro­mân, d. Dumbravă, având ca scop diverse cercetări de ordin ştiinţific. După indicaţiile culese de re­vista belgiană, expediţia numără printre membrii săi mai mulţi români, ale căror nume nu le dă însă­. Comemorarea lui Nicolae Bălcescu La 29 Noem­brie a. c. se împli­nesc 73 de ani de la moartea lui Nicolae Bălcescu. In vederea­­ aceasta,­ Prietenii Istoriei Literare au hotărât să consacre şedinţa de joi 24 Noem­­brie comemorării marelui naţio­nalist şi istoric. Vor vorbi d-nii P. P. Pana­itesc­u, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti, des­pre „O operă necunoscută a lui N. Bălcescu“ şi prof. Vasile V. Ha­nea, despre „N. Bălcescu la Pa­ris“. Punându-se în discuţie:chestiu­nea unui pelerinaj­­la Bălceşti în Argeş, satul copilăriei şi al tine­reţii lui Bălcescu şi leagănul fa­miliei sale, d-nii profesori Vasile­­V. Huneş şi C. Dinu şi d. N. Mi­­rimescu, absolvent a­l Facultăţii de litere din Bucureşti, au acceptat să se ducă la Bălceşti, să ia con­tact cu d. Radu Mandrea, străne­pot al lui Bălcescu, şi cu fruntaşii acelei comune în vederea atât a pelerinajului, cat şi a descoperirii de noui date despre marele naţio­nalist şi familia sa. In caz când pelerinajul se va­­putea face, se va aduce aceasta la cunoştinţa generală, prin ziare. Cronica plastica de ADRIAI* MAMUT Severin, Filo­ti Atanasiu, Englian Lazarescu, Riza Propst Craidt și Cartea legată Să nu ne ia în nume de rău maestru Severin dacă Fam con­fundat când­va cu Turnul­ Seve­­rin — această confuzie nu se mai poate fiice după ce vezi că Turnul este fiu oraş frumos iar maestrul un sculptor prost ba pardon şi ultist prost şi pastelist idem. Deşi cu nume de turn talentul d-sale e minuscul şi chiar mă întreb daca ştie să deosibească roşu de verde — fiindcă în pastelurile d-sale nu se remarcă de loc a­­cest lucru deşi ar avea oare­care importanţă dacă ’maestrul ar ti­vea alte calităţi. Remarc şi două bronzuri : bă­trânul cu ceafa turtită — şi fe­meia cu bărbia in sus­ După cum artistul are nume de turn înalt —■ femeia cu bărbia în, sus o ridi­că până­ „vers l’infini”. Şi într’a-­ devăr cu toate şlefuiala rămâne­­ neisprăvită. * Vom fi fireşte mult mai Indul­genţi cu d-na Filotti Atanasiu care nu vrea să fie o artistă în înţelesul pretenţios al cuvântu­lui şi se mulţumeşte. să fie o di­letantă in­ genul ■ horticol: pere­ţii din care răsar nenumărate buchete de flori de toate culorile şi toate dimensiunile. Recunoaştem o nijdârjita mun­că pe terenul agreabilului, drâ­­ţâiaşele flori de pe cărţile paş­­tile au rămas mult in urmnă faţă de arta d-nei Filoti care sub fie­care lovitură de pensulă naşte cel puţin un bucheţel — fără voie îţi aminteşti acea ..prima­­vei a” «ub al cărui pas se iveau ghioceii ,şi viorelele întru minu­­mata sărbătorire a cerului şi a iubirei. Celor ce ,.fac flori” le tebuie şi tehnica frageda până In limitele visului dur şi un sen-­ iment (hai să ii zicem mistic), are să dea fe­cărei flori şi viaţă dur şi suflet. Aşa au înflorit flo­­ile lui Odillion Redon iar la noi cunoaştem trandafirii albi sap­­ţi de Luchini in lantele şi argintul fanteziei pe când Grigorescu fă­cea şi din primitivele flori sălba­tice ale câmpului — eleganţe pi­toreşti de oraş.. Umilitul Lazarescu! Am crezut că acest virtuos al văpselei n­ a­­juns multimilionar, şi eram con­vinşi că un bine meritat succes îl face să nu mai expună în Ate­neu unde il regăsim totuşi ca ce­va nepieritor. Domnul Emilian Lazarescu reprezintă eleganţa picturei, dusă la apogeul cromo­­litografiei in limitele jurnalului de modă.D-sa ar putea câştiga milioane în America unde spe­cialitatea, asta e excelent remu­nerată dar se încăpăţânează sa işi desfacă marfa in ţară. O fa­brică prin „străinătate” ca să ai­bă „şic” pentru snobii de după războiţi de la noi. E o indeletni­cire mult obişnuită in pictura ro­mânească... Suntem datori să explicăm de ce pictura d-lui Lăzărescu dă po­ze de o viaţă mondenă ca în cro­­molitografi de Feruina. Amintiţi­­ca o dansatoare de Degas. De­senul urmăreşte muşchiulatura profesională — mişcarea caracte­ristică şi culoarea unică a fardu­lui. Pictura d-sale e cum îşi închi­puie burghezul varieteu! — şi stă în domeniul artei ca opereta lângă opera. Cromolitografia aduce în re­produceri această ştearsă şi ne­­ertistică exprimare în efectul ei dulceag în care nu apare impre­sia şi fiorul singular al artistu­lui. Luaţi alta pildă acea toamnă cu un nud de acela,ş d. Lazar,esco. Culoarea galbenă a frunzelor e „mercerizată” fără ca să aducă nimic din decorativul infinit în nuanțe al toamnei — nudul e li­pit tu tablou fără să stea in at­mosferă iar desenul lui e super­ficial— liniile rămânând fb’ a­­proximativ. in sala de pe strada ’ t-Câmpi- Ucanu expune doamna Riza Propst. D-sa să fiu se­-aupere da­ca trebuie să facem aluzii la bu­cătărie în domeniul picturei. D-sa găteşte cu prea mult ulei de in aşa ca efectul lâncezeşte şi capătă un lustru de muşama. Astăzi mii de pictori caută să iairte unica originalitate a unor artişti străini — fără succes bine înțeles -- căci originalul nu poa­te fi imitat. Să revenim la bucă­tăria picturei. Culorile d-nei Riza rămân crude cu tot uleiul de care am vorbit. Un nud de femeie bătrână curge dintr’un decolteu negru ca o piftie sinistră fără usturoi probabil. Se mai spune că pictura e chestie de gust — se poate — dar peste aprecierile gustului rămâ­ne faptul dacă un tablou e pictat cu adânca pricepere a meşteşu­gului — dacă există făctura li­niilor sigură şi deplină în desert —­ daca se luminează culoarea până la transparenţa adevăruri­­lor — dacă suferinţa creatoare a artistului dă acea scuză supremă «i acel merit­ suprem iertător al tuturor păcatelor , fiindcă mult a fost iubită pictura. Atunci cu adevăr nu mai interesează nici subiectul, nici tehnica nici toate teoriile noastre de critici ne­ghiobi — şi­ arta rămâne unică şi sfântă ca icoana dumnezeitei ce închipuia adevărul ivit din a­­dâncul negrei fântâni a incon­ştientului interior. • - #• Şi mai a­vem­ în acelaş local o expoziţie de legături de cărţi. Ca tehnică mult inferioară perfec­ţiei cerute unei calfe de legător neutru ca să-şi aibe brevetul de liberă practică. Ca tendinţe... ex­poziţia acestor cărţi vrea să fie artistică adică decorativă adică — pardon — cubistă. * Şi în străinătate — asta e ar­gumentul — se fac unele legături de cărţi cubiste — adică din pe­tece colorate aranjate pentru con­trast —­ dar Anatole France nu va fi nici când legat cubist ca în str. Câmpineanu pentru că stilul legăturei nu trebue să se bată cu stilul autorului. Legătura e o a­­părare a cărţii şi arta ei pretin­de o armonizare a acestui exte­rior cu interiorul. Mai vrem să nu uităm frumoa­sele legături în argint şi zale de pe­ evangheliile, de la Putna pe care expozanţii noştri le ignorea­ză — şi mai amintim că în ţara noastră au fost câ­id-va legături de ceasloave în piele de purcel pe care incrustaţiile nu erau „fer speciaux” ci gravuri săpate în lemn de tei şi apăsate în adân­cul legăturei închise în paftale mici de argint sau alamă fău­rită. Expoziţia de legături fără să ne arate nimic — ne aminteşte că odată această artă a existat la noi.

Next