Rampa, decembrie 1927 (Anul 12, nr. 2957-2981)
1927-12-01 / nr. 2957
NUL XM, NO 2957* REDACȚIA, ADMINISTRAȚIA ȘI ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 THIFON SOI surf publicitatoe concesionata exclusiv Sooietatii Anonim® Rudolf Mossa Calea Victoriei, et Anunulurilo es prime#© la toate agențiile a® publicitate #| la adminu.faila ilarului 4 PAOINI 3 CI Director : SCARIAT FRODA . fvrJT t '»137 i-in I ................................... ABONAMENTELE IN TARA THW luni............................................. «OO 8® #8«® luni .................................... 80« o un ........................................ mo© « In străinătate dublu Ab«nament®i® •• pWmo fnalnt® «I Ineop la t sau la io ala flaoAral luni Cartea de celuloid Cu filme nerebnesc ale ADRIAN MANIU Alături de datoria culturală pe care o are statul, de a încuraja şatrele, de a tipări cărţile clasice ale literaturei noastre, şi traducerile de valoare universală, alături de problema muzeului muzical şi a tuturor celorlaltemuzee — problema filmelor româneşti necesare statului nostru nu poate fi nici ea năpăstuită, acuma când atât valoarea educativă, cât şi aceia de propagandă — sunt definitiv recunoscute filmului de pretutindeni. Realizarea relativ facilă cu ajutorul unor specialişti cât mai severi aleşi, trebue să se împlinească în special pentru câteva subiecte a căror paternitate înţeleg să fie rezervată statului român. Cadrele acesui articol împiedecă o expunere mai largă a subiectelor la care intelectualii noştri ar urma să se străduiască pentru ca aceste viitoare filme să fie şil adevărat din toate privinţele la înălţimea menirei. De pilda nu avem încă filmul României fotogenice toate priveliştile ţării, numit cu vânatul codrilor şi sboruri de vulturi, holde întinse, turme, mănăstiri monumente istorice, Dunărea cu delta misterioasă, Dobrogea cu urmele vieţii tătăreşti, costumele etnografice din fiecare finnt. Alt film isvorât tot din geografie dar mult mai rentabil pentru statul care ar porni iniţiativa lui e acel al „Bogăţiilor române şti”. Am vedea acolo toate industriile noastre casnice, începând cu urzeala covoarelor, pregătirea culorilor, apoi marea industrie pe care înşişi negustorii noştri nu o cunosc şi statul o uită câte-o dată. Am vedea înaltele furnale, maşinile cu viaţa lor mecanică născătoare de jurnale, tunuri, sticla, hârtie, sodă, munca din minele noastre de aur, sare și petrol — toate veniturile statului dar mai ales toate comorile tării ar fi culese pe subţirimea cello. îdnlcii pentru cetirea fără «Iovă Aceste filme sunt realizabile fărs pre-fi multă iscusinţă --- pa-îmi .al pitorescului —. ASAr1 re. ne irehtfi zisă fotogenie — se poate găsi ori când pentru o destul de onorabilă înfăptuire. Lipsește încă pentru sate filmul reformei agrare : Ogorul, în care nu numai subiectul lui Ion al scriitorului Rebreanu s’ar realiza, nici icoana politică a împro prietărirei, ci povestea în imagini a muncilor agricole — rsgisete odinioară în pictură de Grigorescu. Am vedea pluguri şi secerători, treierişuri, care încărcate de aurul pâinei ce merge apoi în porturi pentru călătoria peste mare unde va fi necunoscută pâine românească; vom vedea povestea fiecări culturi, pentru a demonstra plugarilor în şcoala acestor proiecţiuni cum îşi poate agonisi un ban gospodar ţarini mănoase, şi vite puternice. Filmul acestei vieţi la ţara ar găsi în arta mută echivalentul poeziei rustice într’un Goşhtc sau Sandu Aldea al filmului. Dar după aceste izbânzi pe care ar fi să le realizeze statul, ar urma probleme tot mai grele şi mai artistice. Astfel odată urmaşii noştri probabil vor vedea reconstituită povestea, pe sute pe columna lui Traian în forma unui film de piatră— vom avea un Qua- indis românesc — războaiele daco-romane reconstituite de regizori erudiţi în arheologie şi pitoresc. Vom vedea căruţele triburilor barbare, galerele înaintând pe Dunăre, şi „bolivodul” românesc va evoca până şi podul pe care au trecut primii legionari descărcători de peste apă. Iată primul mare capitol al istoriei româneşti în filme — prolemă ce odată va interesa statul tot ca şi dicţionarul Academiei— ce în tmpuri istorice va fi gata. Ar urma atâtea alte filme fastuoase. Mihai Vitazul, Ţepeş-Vodă,Avram lanca din palidele Vienei până în munţii Abrudului — şi Tudor Domnul. Dar suntem încă atât de, departe de aceste filme cât poate și sde trecutul lor — c^- Pin casca suflnirnmi rradUtrere liberă In faţa afişului unui teatru de va. (te,teu, se oprise o pereche pitorească, 0 Mă gătită (urcă şi cu legitimii’, irt fel de Nea Ghiţă, cu pălărie tare ii fular roşu la adl. Nea Chiţă citea tare consoartei, 7 he Electrile Girls.^ „florida Girls' .Panama 3 Girls", „Ronondlu Girls" H- Ce dr'icii o fi asta frate? se mirt "Aia, cu mâna dusă strategic la bărbie,, „Girlsauzi dumneata vorbă,„ — Nu fii proastă, Gorn,„ rectifică. tul „Girls“ însemnează fete pe eng'r sește„ Am auzit eu intro seară ,~ saitan, la Salata,., Mi a spus subcomi sărut că el e nelipsit de.acolo. — Fete ? *- Da, neică.. Girls, adică fete de consumaţie, gioarse, cum ar veni pe româneşte... că vezi mneata,„ ne asemânăm la limbă cu englezii... care ie latini ca şi noi... ă’ai lui Ștefan ca Hare„. 1 '* ' ,A ‘ ce e al Cogaru'ui Viviu (intre cel mai aplaudat, «g. lifli ai operetei defuncte _ a • ă intra seară la club că In curând „al’ tata. D« bucurie, făcu și cinste, lup prietenii V felicitară, lui insă i se păru că întrevede oarecare ironie In complimentele ce i se adresau.— Știu, dragii mei, că e curios ca cineva să aibă primul copil, după douăzeci de ani de căsătorie. Dar s*au văzut fl cazuri mai eurloace. In orice caz, ceeatce doresc să ştiţi cu precizie, este că noul viitor născut, poate fi şi copilul meu. Restul nu mâ interesează P’Moff parlamentar Fe cuioareie Camerei, P. S. episcopul E. se întâlneşte nas In nas cu unui din cei mai îndârjiţi adversar, opozanţi al săi. Cei doi deputaţi, schimbă câteva iuvinte de politeţă şi in momentul cân să se despartă f, p, s, episcopul , zice interlocutorului său. — Cu siguranţă, noi doi n’o să me.gem niciodată pe acelaş drumM * Totuş poate ra ne mnl tnlâlnin vreodată , răspunse deputatul. — Da„. Sus in Rat. cel multH.“ sări bi înnoitul prelat. — Numai că.. m-le teamă că Sfiln. țin.Ta, n’o să fii acolo..“ Uichee opt, zantul. trecând in alt grup de prie teni. Intre ^isntî tylu & iar dina Icoanei *Fuate cunoscută de mulți, această aniuziihtă întărhplăre ne a venit la ucclUe abia acuma. Există in Capitală,un advocat — membru remarcat al baroului de Ilfov — care se nufnește Cişmigiu, Că tunul advocat Cişmigiu^. Intro zi, întrun cerc "de prieteni. 3« afla și poetul T.d.r.’ A.r. g.z.z:are nu avusese, până atunci, p’lâcerea să cunoască pe d.l advocat Cişmitm? . _ ‘ ^ Griul din prieteni. întreabă ! , Vă cunoaşteţi ?, - , râs— Nul... N’ăm avut plăcerea' mmse d.l T.d.r. A.r. g.z.z. Advocatul Cişmiglu, sa descoperi ceremoniosui se prezentă: — Cişmiglu,,. Poetul ■T.d.r. A.r g.z.z crezu că al vocalul vrea să.l la în balon și cum ,,nu-i sta th caracter• să Tămâie fără replied, U întinsa mâna și se prezentă pliant — îmi para bine’,. Grădina icoanei 'SI Artiştii parfoleni SIBLOT de la Comedia Franceză 0 noua inovaţie a teatrului Km&vzsmmmmmjaim i mii—i . ' T . comunist: Biuzetenlastre Teatral gazetă. —Ziarişti interpreţi aî actualităţii. — Muncitor»! şi actorii. — Cum lucrează „tsuzete al* bastre**. — Asociaţia regisorilor moderni«, Femeea regilor ,n La „Piseator-Bühne” din Berau loc actualmente spectacolele unui foarte interesant ansamblu artistic din Rusia sovietică numit „bluzele albastre”. Inii* culisele teatrului am avut prilejul să o cunosc pe tamara Konstantinovna Tomisa, o doamnă sveltă și elegantă care la 26 de ani are curajul să-și asume răspunderea conducerii acestui ansamblu care obţine frumoase succese pe scena revoluţionarului regisor Piscator. Deşi directoare a unui ansamblu proletar alcătuit exclusiv din muncitori, Tamara Tomiss poartă toaletele cele mai elegante cu graţia cea mai nobilă din luie. De altfel directoarea ansamblului „Bluzelor albastre” a fost educată în sfera culturală a aristocraţiei Rusiei ţariste. In anul 1919 ea aparţinea baletulimperial rus. In timpul revoluţiei Tamara nu a părăsit ca cele mai multe dintre colegele sale Rusia ei a devenit o colaboratoare fidelă a lui Lunaciarsky, comisarul poporului pentru arte înfiinţând în 1924 din îndemnul lui teatrul „Bluzelor albastre”. In timpul convorbirei d-na Tamara povesteşte următoarele despre înfiinţarea originalului asamblu: CUM LUCREAZĂ „BLUZELE ALBASTRE” — Ansamblu! nostru nu e un fenomen izolat în Rusia. Actualmente înncţionează nu mai puţin de şase trupe, înfiinţate de membrii ansamblului întemeiat de noi în 1924. Toate aceste trupe au fost constituite după acelea, principii ca şi primul ansamblu , „Bluzdor albastre”. în scurt timp am izbutit deci să înfiinţăm o adevărată organizaţie a „Bluzelor albastre” care este alcătuita din numeroase trupe izolate. Artiştii cari aleduesc în mare parte ansamblul „Bluzelor albastre” sunt artişti tineri. Cedali artişti sunt membrii detaşi ai cluburilor proletare. Condiţiile rari se cer pentru intrarea în ansamblul nosbm suat: un corp ars nonios şi elastic , o voce frumoasă şi auz mizical; dicţiune cântări intuiţie teatrală; summere în ansamblu. Nu avem „stele” — ci numai „ansamblu”. ÎNLĂTURAT CONCURENŢEI — Repertoriul îl alcârneşte Asociaţia Regisorilor Moderni”, un fel de club în care sunt organizate elementele tinere talentate pentru a înlătura pe regisorii bătrâni şi principii învechite. Asociaţia se bucură, de exemplu, de sprijinul discret al regresorilor ,Vleyeerhold şi Tairoff. Stanis Wski nu a luat nici o atitudine faţă de asociaţia noastră. Asociaţia exercită un control artistic asupra activităţii membrilor săi, astfel încât regisorii sunt obligaţi să prezinte schiţele lor unui ■ comitet de direcţie şi de control. Schiţele sunt reproduse şi expediate tuturor teatrelor din provincie.» FEMEIA REGISOR — Să nu credeţi că eu sunt noica regisoare în Rusia. Femeia i-a statornicit de mult dreptulca »ndruva un ansamblu de actori ca şi bărbaţii. Numeroase regisoare lucrează actualmente în principalele teatre ruseşti. Concurenţa a fost înlăturată prin creiarea „asociaţiei’ activitatea regisolor desfăşurându-se azi •'dintr’o colaborare. Ideia unuia aparţine tuturor. ACTUALITATEA TIZATA DRAMA din cluburile muncitorilor semţea cîe la o vreme nevoia unei intensificări a activităţii artisticea membrilor clubului. Era necesară înfiinţarea runei , scene pe care să se perinde în scene scurte evenimentele la ordinea zilei în politica internă şi externă contimporană. Prin aceasta se urmarea o iniţiere a ponorului în problemele zilei. De altă parte urmăream o accentiare a mişcării, a ritmului în teatru. Să ma explic. Până azi nu exista în Rusia „sportul” şi „educaţia fizică” pentru popor, precum nu exista nici un teatru pentru proletariat. Azi însă poporul e liber să se manifesteze şi în aceste direcţii. „Bluzele albastre” întrunesc ambele directive. Dansul, gimnastica şi teatrul sunt reunite aci într’un „tot” organic închegat. Teatrul nou, trebuia însă să-şi împrumute şi subiectele din actualitate. De aceia am trampul pe scenă tot ceea ce pare a preocupa pe spectatori, începând cu politica externa a Rusiei şi sfârşind cu introducerea sistemului metric în ţară. Fiecare eveniment politic ne dă prilejul la compunerea unei noui piese teatrale, concepută în spirit grotesc. Ne preocupă chiar şi întâmplări de interes local, procese, accidente etc. pe cari le dramatizăm imediat şi ne montăm pe scena teatrului nostru. Bănuiţi desigur că există legături intime între „Bluzele albastre” şi jurnalişti. Ei bine, bazele teatrului nostru au fost statornicite într'adevărîal. J. M. (Institutul de jurnalism din Moscova). Am conceput acest teatru de la început ca „zid viu” şi la început chiar ziariştii interpretau rolurile prinepale în scenele noastre. De abia mai târziu am recurs la colaborarea actorilor profesionişti, * ea» „Dansai fata“ de IV. Constaninescu Nu ştiu dacă aţi auzit de Trînaf . E un regat mititel (pe atlasul meu, e de mărimea unei ploşniţe; în realitate, trebuie să fie ceva mai mare) cu capitala Brikita. Cu siguranţă că n’aţi auzit nici de Brikita.„ Nu face nimic. Ei bine , în acest orăşel, deşi ,capitală de regat”, totuşi, nu exista nici un teatru. Adică, nu ! Teatru exista, dar n’avea cine să joace în el. ...Şi cetăţenii, doreau mult să se înfiinţeze o companie de teatru. Dar nimeni nu înfăptuia această minune... Intr’o bună zi, pacardele „Rudolf Mosse” (fiindcă şi la Brikita, concesiunea afişajului o are tot Rudolf Moise) erau înzorzonate cu nişte afişe mărunte, cari anunţau : MAINE SEARA la orde 9 Se deschide stagiunea teatra' ,-i» DANSUL FATAL Piesă în 4 acte. Mdn seară, e repetiţie generală, în faţa Onor. Criticei Dramatice ...Cetăţenii Brikiteî, se îmbulzeau în jurul placardelor, ca la o ciocnire de automobile. Toţi, comenteau, toţi palpitau şi toţi aşteptau „evenimentul”. ...In aceeaşi zi, la redacţia celor două ziare brikitene era mare fierbere. Se primiseră invitaţii pentru „croncănii teatral”, şi nici „Strigătul” și nici „Vocea” (acestea erau cele două ziare) nu aveau cronicar teatral... După îndelungate consfătuiri, „Strigătul”, anelă la serviciile comisarului John Freon, recunoscut ca om de teatru, fiindcă după spusele lui, la vârsta de 12 ani, văzuse „Curierul din Lyon”, iar mai târziu, pe la 18 ani, văzuse „Cele două orfeline”. In acelaş timp, „Vocea” unse cronicar teatral pe pant •■•farul Karl Trohy, a cărui reputaţie de ora de teatru fusese stabilită, din ziua în confecție ca ■ o pereche de pantofi, d-rei Adela Day, nepoata de fină a lui Sarah Bernard— ...Şi cei doi cronicari, la ora 9 se întâlniră în sala teatrului. Spectacolul se juca numai pentru ei. După primul act, Karl Trokypantofanul, se duse în culise, şchiopătând puţin cu piciorul drept, fiindcă îl strângea îngrozitor noua pereche de ghete pe care şi-o pusese. Şi se duse în culise, ca să facă cunoştinţă cu d-ra Bety Trak, o artistă tânără şi nostimă ca o figurină din „La vie parisienne” şi, făcându-i cunoştinţă să îi poată declara cele ce avea de declarat. Totodată, voia să plaseze într-gului personal artistic produsele magazinului său de încălţăminte... ..Dar, după câteva minute, Karl Troky, părăsea culisele mai furios decât un deputat din opoziţie. Dl la Bety Trak, îi dăduse o palmă în momentul în care voise s’o sărute, apoi, personalul artistic era aprovizionat de încălţăminte şi, în fine, gheata de’a pictorul drept îl strângea din ce în ce mai remi -ș... începu actul doi. După primele replici, Karl Troky, zdrobit de marea durere amora sa, matenată și fizică, se sculă și plecă ' acasă.,« - '• * . După actul al dolea John Fripp-comisarul, atras de grafele unei balefiste care dansa ca încă alte 9, se duse în culise să-i facă cunoştinţa şi, bineînţeles, făcându-i cunoştinţa să-i poată declara şi el cele Ce avea de declamat. Fata sa arătat foarte primitoare şi, ceea ce a contribuit definitiv la buna dispoziţie a comisarului, a fost întâlnirea lui cu George Boby, fost coleg de clasă și actual administrator al acelei companii teatrale. Nemaivoind să niardă niciun minut, John Fripp, împreună cu baletista, cu Boby și ”11 încă alte două balefiste, plecară la „Papagalul vesel” singurul ■’abaret mai mic din Brikita, ...In acest timp, pe scena teatru. Ini, se juca actul trei și patru din ..Dansul fatal”, deși sala era goală, fiindcă cei doi cronicari teatrali plecaseră... * ni j •■ • S * o ...A doua z»V John Fripp, scria ?n „Strigătul": „Aseară am eunoseut cea mai mare arta. Reprezentarea piesei .Dansul Fatal” construe o cinste menită om«ui nostru . Artiştii au jucat cu viruozitate, iar artiste care de care mai frumoase, au ros gândit graţie. Montarea grandios,să. 1’’ sa excelentă. Semnalam că d-ra Mary Honey e o baletistă care va întrece în curând ne Pawlowna, nic’un cuvânt: TPU’MF!” „.Tot în aceeași si, Karl Troky -•cria în „Vocea”: „Aseară am cunoscut cea mai mare porcărie. Reprezentarea nje. '■ei „Dansul Fatal” constitue o ru.ine pentru orașul nostru. Artîs'ii au creat mizera’’il, for artistele, care de care mai pocite, au r*s"mân'fit de* zu st. Mou*area ’"eschină. Piesa infectă. Semnalăm că d-ra Bety Trak e o imtleMeD •*are va trebui »~*e^*«t înTc^nită. Tntr’un cuvânt: DEZASTRU!” ..Şi tot în aceeaşi zi. Legare C”. kătean din Brikita, citind „Strigătul” și „Vocea”, și neştiind dacă asvârlă banii ne ^ârîă ori nu, mergând să vadă „Dansu’ fatal”, ni se mai duse nici-unul, așteptând fiecare dintre ei să meargă un altul, care să le spue cum a fost.. ...Dar nu s’a găsit nimeni să se d ucă !... ...Dună o lună, un province’1, reșind la Brikita, voi să meargă la teatru . Teatrul se închisese ! ..Și, curios! Nici un brikeian u aflase ca de zece zile teatrul '“•bise faliment 1... Provincialul dădu vestea în o,'r in arc m p:»g*nal! Istorioare morale O statale !Arthr Schnitzler lui Miért de flers la londra La Pont-Evêque, locul de naştere a lui Robert de Flers s’a format un comitet pentru ridicare în acest oraş a unui bust autorului „Măgarului lui Buridan”. Teatrul artistic internaţţonal din Londra intenţionează să joace în ianuarie piesele lui Schnitzler „Libelei” şi „Doctor Bernhardi’'. Va avea loc totodată o recepţie la legaţia austriacă, cu esype ocazie d. Frankenstein va conferenţia despre teatrul austriac şi cei mai renumiţi artişti vor recita „ fragmente din Ana, toi", KKSTE ROBERT DE FLERS - D-na fiarta Ventura ln „raella sei oirocM Comedia Franceză va pune în ■epetifie în primele zile ale lunii Decembrie piesa lui Gabriel d’Annunzio „Făclia sub obroc" cu d-na Marmara Ventura în robii principal ii ui imn ii ii iiWyn I Darm se remoarce In Dusla toarce în Rusia. Deasemenea intenționează să scrie un volum asupra Rusiei contemporane. Paul fort, premiat Comitetul pentru premiul Lasserre — unul dintre cele mai mari premii literare franceze — întrunit sub preşedinţia d-nei de Noa. Maxim Gorki a declarat unui «Hw. n decernat premiul lui Paul ziarist că la primăvară se reîn- ; Fort, prinţul poeţilor, autorul frumoaselor „Balade franceze“, operă de peste treizeci de volume, care a adus celebritate autorului. FAVL rom fan!erfl si reolltâţl O anecdotă cu două pointe tragă cişmele, a mai părăsi Şi* un funcţionar superior şi burlac r»revenea în fiecare Sâmbăta seara, ras proaspăt şi premenit, ba chiar şi pe liceanul-repetent■ şi vzfios, care aştepta în bae, în pod, sau in bucătărie, censul când să se des* cfiidă uşa paradisului — in sfiefâi — ale şi virginalul ei dormitor*. Acelaş lucru l-a făcut şi el. A rupt relafiunile cu nevasta unui colonel — femeiuşcă durdri. Femeia altuia e totdeauna un fie şi exactă de 3 ori pe săptămână, şi a concediat metresa clasică — fie speţă — menajera, oxigenate şi impudică în timpul zilei, 3 trimes o scrisoare de adio, tsnei dactil®* grafe — dela biuroul lui — pe care abia o hotărfse să i cedeze, ţi in sfârşit, o săptămână înainte de nuntă, nu mai dăduse pe la nici una din casele cu porţi înalte, pi* sici borţoase şi fete de consumaţia. Şi s’au căsătorit*. Dar, după noaptea de nuntă — prima (fiv noapte împreună când diminttafts cerceta covoarele apartamentului, cu rachete de raze, trezit din vistâ frumos, banal şi istovitor, «le deşteptă din somn şi uitând undi se află şi cum se află, se iwhraea în grabă şi apmpiindu-se de wlum în rare „tânăra căsătorit ff' se făcea că doarme — depuse galant *i «k feduas — pe măsuţa de lângă paSe o hârtie de cinci sute de lei. ! — Un mic cadou pentru .‘ine^ In eV pa aceea îşi dădu seama de gaffa formidabilă pe care o făcuse în virtutea obişnuinţeiRămase fără cuvânt, cu ochii speriați, aft teptând revolta ei legitimă.* Par — poate obsedată de aeeeea putere a obișnuinței, ea căscă ora* țios și răspunse întorcahdu-ee, bu neș,cu spatele la el: ■ — E prima dată in viata mea, când mă culc la un bărbat aca*9t ■numai pentru cinci sute de lei Prietenul isprăvi eă percet tească... Cel care susținu»».rra* bilitarea femeii’ era acum beat mort, și nu mai replică mimic.* I Noi, ceilalţi trei pelerini, rr* dearkz,. .......... ..£7.*: LUNETTES NOIRES . Vorbeam intr’o seară despre femei. Nos bărbaţii când avem timp, ţigări şi vin cu sifon pe masă, vorbim numai despre femei, pe care nu deobşte le numim ,,dame \ In seara aceea vorbeam despre femeile noastre şi mai ales: despre ale altora. Er o mare satisfacţie să vorbeşti despre femeia altu-‘a. E aproape o voluptate şi uneori o perversiune a Ierusalim spre care se ’ndreaptă cu încăpăţânare — pelerini necuvândaşi — dorinţele noastre. Eram patru pelerini... Unul din noi era beat Şi vorbea despre „reabilitarea femeii“. Spunea că o femee oricât de decăzută ar fi, se poate prifica — datorită unui sentiment puternic. Nu zic că nu iar putea să aibă dreptate; dar atunci, era beat... Un altul — ca să-i dovedească contrariul, ne povesti întâmplarea următoare... Noi ceilalţi doi, fumam.* Ăştia doi despre cere vă vorbe.ce eu, se cunoşteau de câţiva ani de sine... Amândoi trăiau — ceea ce se numeşte, viaţa liberă... Ea era cu venitull„suficient» is fără nici o ocupaţie.. El era, inginer... Când au început să se iubească, bănuiau că legătura lor avea să fie o aventură oarecare, fără tre- I cut şi viitor Dar n’a fost aşa... S’au iubit un an de sec sufleteşte şi în cele din urmă s’au hotărât să se căsătorească... Amanta de profesie, devenea mireasă... Se reabilita... o prifica iubirea... Şi-atunci a rupt-o cu trecutul... A părăsit fără explicaţii pe un bătrânel care-şi consuma tantiermele consiliilor de administraţie, la sânul ei, a renunţat şi la locoteţientul de escortă şi de inimă, pare-o bătea din tubie și o punea — în serile de pasiune — să-i (Urmeazâ in pagina UI.a) Berlinül muzical ”<WOBBBIUSKBi?1""■10 Scrisori <ltw BarHw programé Concette Am arătat In unadin seriale începutul programului catt Lecufe câte concerte au loc în, nea (m primă audiție) Suit* ~ •• • • • ’ din.sesiâ, de Prokofieff. Iar , ce fac ! Berlin. Azi voiu lua câteva concertele mai de seamă din ultimul timp,pentru a arăta felul în care sunt compuse programele. Nu voi vorbi aici despre simfonicele Furtwängler şi Walter ca fiind prea cunoscute. Gesellschaft der Musikfreunde a dat până azi două concerte simfonice sub dirigenţa lui Heinz Unger. IVinul concert îl a avut ca solist, pe Franz von Vecsey, violonist cu renume mondial. Programul era compus din ,Introducere la Palestrina“ de I’fitz. net. „Aşa vorbi Zarathustra“ de Strauss. Numai muzică modernă bine dirijată şi interpretată. Ca notă disonantă Vecsey a interpretat concertul în re minor, de Vieuxtemps. In a! doilea concert nu s’a cântat decât muzică rusească Solistă a fost de la Seinemeyer, «e la Opera din Dresda, care a cântat arii de Moussorsysky și Korsakoff. cheiere Simfonia patetică (No 6), de Tchaikowsky. Prokofieff a avut de data aceasta un succes mediocru, deoarece suita are multe părţi complect anarmonice... Din aceste 2 programe se wâf® tendinţa de a pune printre romanistici sau clasici una sau mai multe bucăţi moderne şi viceversa. O compoziţie de program puţin obicinuită a avut simfonia Oskan Fried. Pe program figura: 1| „Sacre du printemps“, de Igor Strawinsky. iar ca a! doilea şi uL t:m număr Simfonia IX-a (re mi« nor).' de Beethoven. \ Strawinsky In ..Sacre de pria» temns*' e de recu’^-cut prin ri raj prin bogăţia armoniilor şi prin puterea sunetelor. Rar se aude o operă unde Ungi melodii de o gingăşie divină (Tecto din partea I) sa ridică armonii şi disonanţe în care o orchestră dle 70 persoane ajunge la maximul tăriei de ton (Fraza Sapart«* I. Lupta dintre oraşele inamice). Amestecul acesta de romantic, bar* bar şi spiritual fac din Strawansky în general şi din „Sacre du prin emps“ în special, lucruri de admirat. Partea doua a operei e instituîată: „Victima‘‘. De aici remarc fraza 3 (Conspiraţia stră- moşilor). Demn de remarcat mai e şi concertul semfimic dirijat de eheţia nul Eugen Straub. Concertul începe cu „Concerto grosso sol mii nor“ (No. 10), de Händel. ‘Solo de oboe e tinut bine de Erich Wenzke. Urmează apoi conceptul pentru 3 piane și orchestra (De major.), de J. S. Bach. CSIT.4R FRIED