Rampa, decembrie 1927 (Anul 12, nr. 2957-2981)

1927-12-01 / nr. 2957

NUL XM, NO 2957* REDACȚIA, ADMINISTRAȚIA ȘI ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 THIFON SOI su­rf publicitatoe concesionata exclusiv Sooietatii Anonim® Rudolf Mossa Calea Victoriei, et Anunulurilo es prime#© la toate agențiile a® publicitate #| la adminu.faila ilarului 4 PAOINI 3 CI Director : SCARIAT FRODA . fvrJT t '»137 i-in I ...................................­ ABONAMENTELE IN TARA THW luni............................................. «OO 8® #8«® luni .................................... 80« o un ........................................ mo© « In străinătate dublu Ab«nament®i® •• pWmo fnalnt® «I Ineop la t sau la io ala flaoAral luni Cartea de celuloid Cu filme ne­­rebnesc ale ADRIAN MANIU Alături de datoria culturală pe care o are statul, de a încuraja şatrele, de a tipări cărţile cla­sice ale literaturei noastre, şi tra­ducerile de valoare universală, alături de problema muzeului muzical şi a tuturor celorlalte­­muzee — problema filmelor ro­mâneşti necesare statului nostru nu poate fi nici ea năpăstuită, a­­cuma când atât valoarea educati­vă, cât şi aceia de propagandă — sunt definitiv recunoscute filmu­lui de pretutindeni. Realizarea relativ facilă cu ajutorul unor specialişti cât mai severi aleşi, trebue să se împlinească în spe­cial pentru câteva subiecte a că­ror paternitate înţeleg să fie re­zervată statului român. Cadrele acesui articol împie­decă o expunere mai largă a su­biectelor la care intelectualii noş­tri ar urma să se străduiască pen­tru ca aceste viitoare filme să fie şil adevărat din toate privinţele la înălţimea menire­i. De pilda nu avem încă filmul României fotogenice toate prive­liştile ţării, num­it cu vânatul co­drilor şi sboruri de vulturi, hol­de întinse, turme, mănăstiri mo­numente istorice, Dunărea cu delta misterioasă, Dobrogea cu urmele vieţii tătăreşti, costumele etnografice din fiecare finnt. Alt film isvorât tot din geogra­fie dar mult mai rentabil pentru statul care ar porni iniţiativa lui e acel al „Bogăţiilor române şti”. Am vedea acolo toate industriile noastre casnice, începând cu ur­zeala covoarelor, pregătirea cu­lorilor, apoi marea industrie pe care înşişi negustorii noştri nu o cunosc şi statul o uită câte-o dată. Am vedea înaltele furnale, maşinile cu viaţa lor mecanică născătoare de jurnale, tunuri, sticla, hârtie, sodă, munca din minele noastre de aur, sare și pe­trol —­ toate veniturile statului dar mai ales toate comorile tării ar fi culese pe subţirimea cel­lo. îdnlcii pentru cetirea fără «Iovă Aceste filme sunt realizabile fărs pre-fi multă iscusinţă --- pa­-îmi .al pitorescului —. ASAr1 re. ne irehtfi zisă fotogenie — se poate găsi ori când pentru o destul de ono­rabilă înfăptuire. Lipsește încă pentru sate fil­mul reformei agrare : Ogorul, în care nu numai subiectul lui Ion al scriitorului Rebreanu s’ar rea­liza, nici icoana­ politică a împro prietărirei, ci povestea în ima­gini a muncilor agricole — rsgi­­sete odinioară în pictură de Gri­­gorescu. Am vedea pluguri şi se­­cerători, treierişuri, care încăr­cate de aurul pâinei ce merge apoi în porturi pentru călătoria peste mare unde va fi necunos­cută pâine românească; vom ve­dea povestea fiecări culturi, pen­tru a demonstra plugarilor în şcoala acestor proiecţiuni cum îşi poate agonisi un ban gospo­dar ţarini mănoase, şi vite puter­nice. Filmul acestei vieţi la ţara ar găsi în arta mută echivalentul poeziei rustice într’un Go­şht­c sau Sandu Aldea al filmului. Dar după aceste izbânzi pe care ar fi să le realizeze statul, ar urma probleme tot mai grele şi mai ar­tistice. Astfel odată urmaşii noş­tri probabil vor vedea reconsti­tuită povestea, pe sute pe colum­na lui Traian în for­m­a unui film de piatră— vom avea un Qua- indis românesc —­ războaiele da­­co-romane reconstituite de regi­zori erudiţi în arheologie şi pi­toresc. Vom vedea căruţele tri­burilor barbare, galerele înain­tând pe Dunăre, şi „bolivodul” românesc va evoca până şi po­dul pe care au trecut primii le­gionari descă­rcători de peste apă. Iată primul mare capitol al is­toriei româneşti în filme — pro­­lemă ce­ odată va interesa statul tot ca şi dicţionarul Academiei— ce în t­mpuri istorice va fi gata. Ar urma atâtea alte filme fastu­oase. Mihai Vitazul, Ţepeş-Vodă,­­Avram lanca din palidele­ Vienei până în munţii Abrudului — şi Tudor Domnul. Dar suntem încă atât de, departe de aceste filme cât poate și sde trecutul lor — c^- Pin casca suflnirnmi rradUtrere liberă In faţa afişului unui teatru de va. (te,teu, se oprise o pereche pitorească, 0 Mă gătită (urcă şi cu legitimii’, irt fel de Nea Ghiţă, cu pălărie tare ii fular roşu la adl. Nea Chiţă citea tare consoartei, 7 he Elect­rile Girls.^ „florida Girls' .Panama 3 Girls", „Ronondlu Girls" H- Ce dr'icii o fi asta frate? se mirt "Aia, cu mâna dusă strategic la bărbie,, „Girlsauzi dumneata vorbă,„ — Nu fii proastă, Gorn,„ rectifică. tul „Girls“ însemnează fete pe eng'r sește„ Am auzit eu intro seară ,~ saitan, la Salata,., Mi a spus subcomi sărut că el e nelipsit de.acolo. — Fete ? *- Da, neică.. Girls, adică fete de consumaţie, gioarse, cum ar veni pe româneşte... că vezi mneata,„ ne ase­mânăm la limbă cu englezii... care ie latini ca şi noi... ă’ai lui Ștefan ca Hare„. 1 '* ' ,A ‘ ce e al Cogaru'ui Viviu (intre cel mai aplaudat, «g. lifli ai operetei defuncte _ a • ă intra seară la club că In curând „al’ tata. D« bucurie, făcu și cinste, lup prietenii V felicitară, lui insă i se păru că întrevede oarecare ironie In complimentele ce i se adresau.­­— Știu, dragii mei, că e curios ca cineva să aibă primul copil, după douăzeci de ani de căsătorie. Dar s*au văzut fl cazuri mai eu­rloace. In orice caz, ceeatce doresc să ştiţi cu precizie, este că noul viitor născut, poate fi şi copilul meu. Restul nu mâ interesează P’Moff parlamentar Fe cuioareie Camerei­­, P. S. epis­­copul E. se întâlneşte nas In nas cu unui din cei mai îndârjiţi adversar, opozanţi al săi. Cei doi deputaţi, schimbă câteva iu­vin­te de politeţă şi in momentul cân să se despartă f, p, s, episcopul , zice interlocutorului său. — Cu siguranţă, noi doi n’o să me.­gem niciodată pe acelaş drumM *­ Totuş poate ra ne mnl tnlâlnin vreodată , răspunse deputatul. — Da„. Sus in Rat. cel multH.“ sări bi înnoitul prelat. — Numai că.. m-le teamă că Sfiln. țin.Ta, n’o să fii acolo..“ Uichee opt, zantul. trecând in alt grup de prie­ teni. Intre ^isntî tylu & iar dina Icoanei *Fuate cunoscută de mulți, această aniuziihtă întărhplăre ne­ a venit la ucclUe abia acuma. Există in Capitală,­­un advocat — membru remarcat al baroului de Il­fov — care se nufnește Cişmigiu, Că tunul advocat Cişmigiu^. Intro zi, întrun cerc "de prieteni. 3« afla și poetul T.d.r.’ A.r. g.z.z:­­are nu avusese, până atunci, p’lâce­­rea să cunoască pe d.l advocat Cişmi­tm? . _ ‘ ^ Griul din prieteni. întreabă ! , Vă cunoaşteţi ?, - , râs­— Nul... N’ăm­ avut plăcerea' mmse d.l T.d.r. A.r. g.z.z. Advocatul Cişmiglu, sa descoperi ce­­remonios­ui se prezentă: — Cişmiglu,,. Poetul ■T.d.r. A.r g.z.z crezu că al vocalul vrea să.l la în balon și cum ,,nu-i sta th caracter• să Tămâie fără replied, U întinsa mâna și se prezentă pliant — îmi para bine’,. Grădina icoanei 'SI Artiştii parfoleni SIBLOT de la Comedia Franceză 0 noua inovaţie a teatrului Km&vzsmmmmmjaim i mii—i . ' T­­ . comunist: Biuzetenlastre Teatral gazetă. —Ziarişti interpreţi aî actualităţii. — Muncitor»! şi actorii. — Cum lucrează „ts­uzete al* bastre**. — Asociaţia regisorilor moderni«, Femeea regilor ,n La „Piseator-Bühne” din Ber­­au loc actualmente specta­colele unui foarte interesant an­samblu artistic din Ru­sia sovie­tică numit „bluzele albastre”. Inii* culisele teatrului am a­­vut prilejul să o cunosc pe ta­­mara K­onstantinovna Tomisa, o doamnă sveltă și elegantă care la 26 de ani are curajul să-și asu­me răspunderea conducerii aces­tui ansamblu care obţine fru­moase succese pe scena revoluţio­narului regisor Piscator. Deşi directoare a unui ansam­blu proletar alcătuit exclusiv din muncitori, Tamara Tomiss poartă toaletele cele mai elegante cu graţia cea mai nobilă din lui­e. De altfel directoarea ansamblu­lui „Bluzelor albastre” a fost­ e­­ducată în sfera culturală a aris­tocraţiei Rusiei ţariste. In anul 1919 ea aparţinea baletu­li­mp­e­rial rus. In timpul revoluţiei Ta­mara nu a părăsit ca cele mai multe dintre colegele sale Rusia ei a devenit o colaboratoare fi­delă a lui Lunaciarsky, comisa­­rul poporului pentru arte înfiin­ţând în 1924 din îndemnul lui teatrul „Bluzelor albastre”. In timpul convorbirei d-na Ta­mara povesteşte următoarele despre înfiinţarea originalului asamblu: CUM LUCREAZĂ „BLUZELE ALBASTRE” — Ansamblu! nostru nu e un fenomen izolat în Rusia. Actual­mente înncţionează nu mai puţin de şase trupe, înfiinţate de mem­brii ansamblului întemeiat de noi în 1924. Toate aceste trupe au fost constituite după acelea,­ principii ca şi primul ansamblu , „Bluzdor albastre”. în scurt timp am izbutit deci să înfiinţăm o adevărată organizaţie a „Blu­zelor albastre” care este alcătui­ta din numeroase trupe izolate. Artiştii cari ale­duesc în mare parte ansamblul „Bluzelor albas­­tre” sunt artişti tineri. Cedali artişti sunt membrii detaşi ai cluburilor proletare. Condiţiile rari se cer pentru intrarea în an­samblul nosbm suat: un corp ar­s nonios şi elastic , o voce frumoa­­să şi auz m­izical; dicţiune cântă­ri intuiţie teatrală; summere în ansamblu. Nu avem „stele” — ci numai „ansamblu”. ÎNLĂTUR­A­T CONCU­RENŢEI — Repertoriul îl alc­ârneşte Asociaţia Regisorilor Moderni”, un fel de club în care sunt orga­nizate elementele tinere talenta­te pentru a înlătura pe regisorii bătrâni şi principii învechite. Asociaţia se bucură, de exemplu, de sprijinul discret al regresorilor ,Vleyeerhold şi Tairoff. Stanis­ Wski nu a luat nici o atitudine faţă de asociaţia noastră. Asocia­ţia exercită un control artistic a­­supra activităţii membrilor săi, astfel încât regisorii sunt obli­gaţi să prezinte schiţele lor unui ■ comitet de direcţie şi de control. Schiţele sunt reproduse şi expe­diate tuturor teatrelor din pro­vincie.­­» FEMEIA REGISOR — Să nu credeţi că eu sunt n­­oica regisoare în Rusia. Femeia i-a statornicit de mult dreptul­­c­a »ndruva un ansamblu de actori ca şi bărbaţii. Numeroase regisoare lucrează actualmente în principalele teatre ruseşti. Concurenţa a fost înlăturată prin creiarea „asociaţiei’ activitatea regisolor desfăşurându-se azi •'dintr’o colaborare. Ideia unuia aparţine tuturor. ACTUALITATEA TIZATA DRAMA­ d­in cluburile muncitorilor se­mţea cîe la o vreme nevoia unei intensificări a activităţii artistice­­a membrilor clubului. Era nece­sară înfiinţarea r­­unei , scene pe care să­ se­ perinde în scene scur­te evenimentele la ordinea zilei în politica internă şi externă contimporană. Prin aceasta se urmarea o iniţiere a ponorului în problemele zilei. De altă­ parte urmăream o accentiare a miş­cării, a ritmului în teatru. Să ma explic. Până azi nu e­­xista în Rusia „sportul” şi „edu­caţia fizică” pentru popor, pre­cum nu exista nici un teatru pentru proletariat. Azi însă po­porul e liber să se manifesteze şi în aceste direcţii. „Bluzele albastre” întrunesc ambele directive. Dansul, gim­nastica şi teatrul sunt reunite aci într’un „tot” organic înche­gat. Teatrul nou, trebuia însă să-şi împrumute şi subiectele din actualitate. De aceia am trampul pe scenă tot ceea ce pare a pre­ocupa pe spectatori, începând cu politica externa a Rusiei şi sfârşind cu introducerea sistemu­lui metric în ţară. Fiecare eveni­ment politic ne dă prilejul la compunerea unei noui piese tea­trale, concepută în spirit gro­tesc. Ne preocupă chiar şi întâm­plări de interes local, procese, accidente etc. pe cari le dramati­zăm imediat şi ne montăm pe scena teatrului nostru. Bănuiţi desigur că există legă­turi intime între „Bluzele albas­tre” şi jurnalişti. Ei bine, bazele teatrului nos­tru au fost statornicite într'ade­­vărîal. J. M. (Institutul de jurn­a­lism din Moscova). Am conceput acest teatru de la început ca „zi­d viu” şi la început chiar ziariştii interpretau rolurile prinepale în scenele noastre. De abia mai târ­ziu am recurs la colaborarea ac­torilor profesionişti, * ea» „Dansai fata­“ de IV. Constaninescu Nu ştiu dacă aţi auzit de Trî­­n­af­­ . E un regat mititel (pe atlasul meu, e de mărimea unei ploşniţe; în realitate, trebuie să fie ceva mai mare) cu capitala Brikita. Cu siguranţă că n’aţi auzit nici de Brikita­­.„ Nu face nimic. Ei bine , în acest orăşel, deşi ,capitală de regat”, totuşi, nu exista nici un teatru. Adică, nu ! Teatru exista, dar n’avea cine să joace în el. ...Şi cetăţenii, doreau mult să se înfiinţeze o companie de teatru. Dar nimeni nu înfăptuia aceas­tă minune... Intr’o bună zi, p­acardele „Ru­dolf Mosse” (fiindcă şi la Briki­ta, concesiunea afişajului o are tot Ru­dolf Moise) erau înzorzo­nate cu nişte afişe mărunte, cari anunţau : MAINE SEARA la orde 9 Se deschide stagiunea teatra­' ,-i» DANSUL FATAL Piesă în 4 acte. Mdn seară, e repetiţie generală, în faţa Onor. Criticei Drama­tice ...Cetăţenii Brikiteî, se îmbul­zeau în jurul placardelor, ca la o ciocnire de automobile. Toţi, co­­menteau, toţi palpitau şi toţi aş­teptau „evenimentul”. ...In aceeaşi zi, la redacţia celor două ziare brikitene era mare fierbere. Se primiseră invitaţii pentru „croncănii teatral”, şi nici „Strigătul” și nici „Vocea” (acestea erau cele două ziare) nu aveau cronicar teatral... După îndelungate consfătuiri, „Strigătul”, anelă la serviciile co­misarului John Freon, recunos­cut ca om­ de teatru, fiindcă după spusele lui, la vârsta de 12 ani, văzuse „Curierul din Lyon”, iar mai târziu, pe la 18 ani, văzuse „Cele două orfeline”. In acelaş timp, „Vocea” unse cronicar teatral pe pant •■•farul Karl Trohy, a cărui reputaţie de ora de teatru fusese stabilită, din ziua în confecție ca ■ o pere­che de pantofi, d-rei Adela Day, nepoata de fină a lui Sarah Ber­nard— ...Şi cei doi cronicari, la ora 9 se întâlniră în sala teatrului. Specta­colul se juca numai pentru ei. După primul act, Karl Troky­­pantofanul, se duse în culise, şchiopătând puţin cu piciorul drept, fiindcă îl strângea îngrozi­tor noua pereche de ghete pe care şi-o pusese. Şi se duse în cu­lise, ca să facă cunoştinţă cu d-ra Bety Trak, o artistă tânără şi nostimă ca o figurină din „La vie parisienne” şi, făcându-i cu­noştinţă să îi poată declara cele ce avea de declarat. Tot­odată, voia să plaseze într-gului perso­nal artistic produsele magazinu­lui său de încălţăminte... ..Dar, după câteva minute, Karl Troky, părăsea culisele mai furios decât un deputat din opo­­ziţie. Dl la Bety Trak, îi dădu­se o palmă în momentul în care voise s’o sărute, apoi, personalul artistic era aprovizionat de în­călţăminte şi, în fine, gheata de’a pictorul drept îl strângea din ce în ce mai remi­ -ș... începu actul doi. După prime­le replici, Karl Troky, zdrobit de marea du­rere amora sa, maten­a­­­tă și fizică, se sculă și plecă ' a­­casă.,« - '• * . După actul al dolea John Fripp-comisarul, atras de grafele unei balefiste care dansa ca în­că alte 9, se duse în culise să-i fa­că cunoştinţa şi, bineînţeles, fă­­cându-i cunoştinţa să-i poată de­clara şi el cele Ce avea de decla­mat. Fata sa arătat foarte primi­­toare şi, ceea ce a contribuit defi­nitiv la buna dispoziţie a comisa­rului, a fost întâlnirea lui cu Geor­ge Boby, fost coleg de clasă și actual administrator al acelei com­panii teatrale. Nemaivoind să niardă niciun minut, John Fripp, împreună cu baletista, cu Boby și ”11 încă alte două balefiste, pleca­ră la „Papagalul vesel” singurul ■’abaret mai mic din Brikita, ...In acest timp, pe scena teatru. Ini, se juca actul trei și patru din ..Dansul fatal”, deși sala era goa­lă, fiindcă cei doi cronicari tea­trali plecaseră... * ni j •■ • S * o ...A doua z»V John Fripp, scria ?n „Strigătul": „Aseară am eunoseut cea mai mare arta. Reprezentarea piesei .Dansul Fatal” construe o cinste menită om­«ui nostru . Artiştii au ju­cat cu viruozitate, iar artist­­e care de care mai frumoase, au ros gândit graţie. Montarea grandios,­să. 1’’ sa excelentă. Semnalam că d-ra Mary Honey e o baletistă care va întrece în curând ne Paw­­lowna, nic’un cuvânt: TPU’MF!” „.Tot în aceeași si, Karl Troky -•cria în „Vocea”: „Aseară am cunoscut cea mai mare porcărie. Reprezentarea nje. '■ei „Dansul Fatal” constitue o ru.­­ine pentru orașul nostru. Artîs'ii au creat mizera’’il, for artistele, care de care mai pocite, au r*s­­"mân'fit de* zu st. Mou*area ’"eschi­nă. Piesa infectă. Semnalăm că d-ra Bety Trak e o imt­leMeD •*are va trebui »~*e^*«t înTc^nită. Tntr’un cuvânt: DEZASTRU!” ..Şi tot în aceeaşi zi. Legare C”. kătean din Brikita, citind „Stri­­gătul” și „Vocea”, și neştiind da­­că asvârlă banii ne ^ârîă ori nu, mergând să vadă „Dansu’ fatal”, ni se mai duse nici-unul, aștep­tând fiecare dintre ei să meargă un altul, care să le spue cum a fost.. ...Dar nu s’a găsit nimeni să se d ucă !... ...Dună o lună, un province’1, reșind la Brikita, voi să meargă la teatru . Teatrul se închisese ! ..Și, curios! Nici un brikeian u aflase ca de zece zile teatrul '“•bise faliment 1... Provincialul dădu vestea în o­,'r in arc m p:»g*nal! Istorioare morale O statale !Arth­­r Schnitzler lui Miért de flers la londra La Pont-Evêque, locul de naş­tere a lui Robert de F­lers s’a for­mat un comitet pentru ridicare în acest oraş a unui bust autoru­lui „Măgarului lui Buridan”. Teatrul artistic­ internaţţonal din Londra intenţionează să joa­ce în ianuarie piesele lui Schni­tzler „Libelei” şi „Doctor Bern­­hardi’'. Va avea loc totodată o recepţie la legaţia austriacă, cu esype ocazie d. Frankenstein va conferenţia despre teatrul aus­triac şi cei mai renumiţi artişti vor recita „ fragmente din A­na­, toi", KKSTE ROBERT DE FLERS - D-na fiarta Ventura ln „raella sei oirocM Comedia Franceză va pune în ■epetifie în primele zile ale lunii Decembrie piesa lui Gabriel d’Annunzio „Făclia sub obroc" cu d-na Marmara Ventura în ro­bii principal­­ ii ui imn ii ii iiWyn I Darm se remoarce In Dusla toarce în Rusia. Deas­emenea in­tenționează să scrie un volum a­­supra Rusiei contemporane. Paul fort, premiat Comitetul pentru premiul Las­­serre — unul dintre cele mai mari premii literare franceze — întru­nit sub preşedinţia d-nei de Noa. Maxim Gorki a declarat unui «Hw. n decernat premiul lui Paul ziarist că la primăvară se reîn- ; Fort, prinţul poeţilor, autorul­­ frumoaselor „Balade franceze“, operă de peste treizeci de volume, care a adus celebritate autorului. FAVL rom fan!erfl si reolltâţl O anecdotă cu două pointe tragă cişmele, a mai părăsi Şi* un funcţionar superior şi burlac r»re­venea în fiecare Sâmbăta seara, ras proaspăt şi premenit, ba chiar şi pe liceanul-repetent■ şi vzfios, care aştepta în bae, în pod, sau in bucătărie, censul când să se des* cfiidă uşa paradisului — in sfiefâi — ale şi virginalul ei dormitor*. Acelaş lucru l-a făcut şi el. A rupt relafiunile cu nevasta unui colonel — femeiuşcă durdri. Femeia altuia e totdeauna un fie şi exactă de 3 ori pe săptămână, şi­ a concediat metresa clasică — fie speţă — menajera, oxigenate şi impudică în timpul zilei, 3 trimes o scrisoare de adio, tsnei dactil®* grafe — dela biuroul lui — pe care abia o hotărfse să i cedeze, ţi in sfârşit, o săptămână înainte de nuntă, nu mai dăduse pe la nici una din casele cu porţi înalte, pi* sici borţoase şi fete de consumaţia. Şi s’au căsătorit*. Dar, după noaptea de nuntă — prima (fiv noapte împreună când diminttafts cerceta covoarele apartamentului, cu rachete de raze, trezit din vistâ frumos, banal şi istovitor, «l­e deşteptă din somn şi uitând undi se află şi cum se află, se iwhraea în grabă şi apmpiindu-se de wlum în rare „tânăra căsătorit ff' se făcea că doarme — depuse galant *i «k feduas — pe măsuţa de lângă paSe o hârtie de cinci sute de lei. ! — Un mic cadou pentru .‘ine^ In eV pa aceea îşi dădu seama de gaffa formidabilă pe care o făcuse în virtutea obişnuinţeiRămase fără cuvânt, cu ochii speriați, aft teptând revolta ei legitimă.* Par — poate obsedată de aeeeea putere a obișnuinței, ea căscă ora* țios și răspunse întorcahdu-ee, b­u neș,cu spatele la el: ■ — E prima dată in viata mea, când mă culc la un bărbat aca*9t ■numai pentru cinci sute de lei Prietenul isprăvi eă percet tească... Cel care susținu»»­­.rra* bilitarea femeii’ era acum beat mort, și nu mai replică mimic.* I Noi, ceilalţi trei pelerini, rr* dearkz,. .......... .­.£7.*: LUNETTES NO­IRES . Vorbeam intr’o seară despre femei. Nos bărbaţii când avem timp, ţigări şi vin cu sifon pe masă, vorbim numai despre femei, pe care nu deobşt­e le numi­m ,,dame \ In seara aceea vorbeam despre femeile noastre şi mai ales: despre ale altora. Er o mare­ satisfacţie să vorbeşti despre femeia altu-‘a. E aproape o voluptate şi uneori o perver­­siune a Ierusalim spre care se ’ndreaptă cu încăpăţânare — pelerini necu­­vândaşi — dorinţele noastre. Eram patru pelerini... Unul din noi era beat Şi vorbea despre „reabilitarea femeii“. Spunea că o femee oricât de decăzută ar fi, se poate prifica — datorită unui sentiment pu­ternic. Nu zic că nu iar putea să aibă dreptate; dar atunci, era beat... Un altul — ca să-i dovedească contrariul, ne povesti întâmpla­rea următoare... Noi ceilalţi doi, fumam.* Ăştia doi despre cere vă vor­­be.ce eu, se cunoşteau de câţiva ani de sine... Amândoi trăiau — ceea ce se numeşte, viaţa liberă... Ea era cu venitull„suficient» is fără nici o ocupaţie.. El era, in­giner... Când au început să se iubească, bănuiau că legătura lor avea să­­ fie o aventură oarecare, fără tre- I cut şi viitor Dar n’a fost aşa... S’au iubit un an de sec sufle­teşte şi în cele din urmă s’au ho­tărât să se căsătorească... Amanta de­ profesie, devenea mireasă... Se reabilita... o prifica iubirea... Şi-atunci a rupt-o cu trecutul... A părăsit fără explicaţii pe un bătrânel care-şi consuma tantier­mele consiliilor de administraţie, la sânul ei, a renunţat şi l­a loco­­teţientul de escortă şi de inimă, pare-o băt­ea din tub­ie­ și o pu­­nea — în serile de pasiune — să-i (Urmeazâ in pagina UI.a) Berlinül muzical ”<WOBBBIUSKBi?1""■10 Scrisori <ltw BarHw programé Concette Am arătat In una­­din seriale începutul program­ul­ui catt L­ecufe câte concerte au loc în, nea (m primă audiție) Suit* ~ •• • • • ’ din.sesiâ, de Prokofieff. Iar , ce fac ! Berlin. Azi voiu lua câteva­­ concertele mai de seamă din ul­timul timp,pentru a arăta felul în care sunt compuse programele. Nu voi vorbi aici despre simfonicele Furtwängler şi Walter ca fiind prea cunoscute. Gesellschaft der Musikfreunde a da­t până azi două concerte sim­fonice sub dirigenţa lui Heinz Unger. IVinul concert îl a avut ca so­list, pe Franz von Vecsey, violo­nist cu renume mondial. Programul era compus din ,In­­troducere la Palestrina“ de I’fitz. net. „Aşa vorbi Zarathustra“ de Strauss. Numai muzică modernă bine dirijată şi interpretată. Ca notă disonantă Vecsey a in­terpretat concertul în re minor, de Vieuxtemps. In a! doilea concert nu s’a cân­tat decât muzică rusească Solistă a fost de la Seinemeyer, «­e la O­­pera din Dresda, care a cântat arii de Moussorsysky și Kor­sakoff. cheiere Simfonia patetică (No 6), de Tchaikowsky. Prokofieff a a­­vut de data aceasta un succes me­­diocru, deoarece suita are multe părţi complect an­armonice..­­. Din aceste 2 programe se wâf® tendinţa de a pune printre romanis­tici sau clasici una sau mai multe bucăţi moderne şi viceversa. O compoziţie de program puţin obicinuită a avut simfonia Oskan Fried. Pe program figura: 1| „Sacre du printemps“, de Igor Strawinsky. iar ca a! doilea şi uL t:m număr Simfonia IX-a (re mi« nor).' de Beethoven. \ Strawinsky In ..Sacre de pria» temns*' e de recu’^-cut prin ri raj prin bogăţia armoniilor şi prin­ puterea sunetelor­. Rar se aude o operă unde Ungi melodii de o gingăşie divină (T­ec­­to din partea I) sa ridică armonii şi disonanţe în care o orchestră dle 70 persoane ajunge la maximul tăriei de ton (Fraza Sa­­part«* I. Lupta dintre oraşele inamice). Amestecul acesta de romantic, bar* bar şi spiritual fac din Straw­­an­sky în general şi din „Sacre du prin emps“ în special, lucruri de admirat. Partea doua a operei e instituîată: „Victima‘‘. De aici remarc fraza 3 (Conspiraţia stră- moşilor).­­ Demn de remarcat mai e şi con­­­certul semfimic dirijat de eheţia­­ nul Eugen Straub. Concertul în­cepe cu „Concerto grosso sol mii nor“ (No. 10), de Händel. ‘Solo de oboe e tinut bine de Erich Wenzke. Urmează apoi conceptul pentru 3 piane și orchestra (De major.), de J. S. Bach. CSIT.4R FRIED

Next