Rampa, ianuarie 1928 (Anul 13, nr. 2982-3005)

1928-01-01 / nr. 2982

AN Ut» xm HO, 2/98® redacţia, administraţia Şl ATELIERELE @RAF8CE Stratíüs Sărindar,, 7 î B t S I» O N UOf'Sft Âsbltoiias«® csonoe«i>enst& •s^aiu*!«' &e$ie(*ft A OS ©m Sí"©*® Rutí©0ff Mo®«® ©®g®a VBffi!@p8®BD ^nunulsjil!« e® a® Pubu©!Sss® prim«»® ii® t@«t« eysntlil© «t ia admSRSaSíBtíe a!®ruiua f PJMUINI flUglKö ' Bughea e un cătun, nu departe de Câmpulung. Bughiţa, gârliţa care trece prin cătun, primeşte,­­din toate părţile, afluenţi de ape îodate şi sulfuroase, aşa de boga­­te în iod şi sulf, în­cât colorea­ză şi apele Bughiţei cari, din cauza aceasta, face un depozit gălbui asupra petrişului albiei. Localitatea aparţinând Eforiei Spitalelor Civile, tatăl meu fiind efor, dânsul înfiinţa, acolo, o sta­ţie balneară pentru lumea săra­că. Bughea făcu minuni asupra dart­roşilor şi egzematoşilor de toate soiurile şi ajunse repede ce­­lebru. Sunt cincizeci de ani de a­­tunci. O mai fi existând şi astăzi puturoasa staţie balneară ? In fiecare vară, mama condu­cea la Bughea, în persoană, vre-o 20—30 de orfane ale Azilului E­­lena Doamna. Băile îşi făceau e­­fectul asupra fetiţelor bolnave şi aerul munţilor întrema sănătăţile şubrede. Intr’un an­­în 1873, mi se pare) mama mă luă şi pe mine la Bu­ghea, nu atât ca să fac băi, cât ca să excursionez prin munţi. A­­ceasta parte a curei o făceam cu adevărată plăcere si, de­oarece eram prea mic (de 11 ani) ca să merg departe, mama îmi închiria an cul ţărănesc pe care mă coco­ţa, in echipajul acesta, şi cu fe­tele cele mai mari şi mai zdra­vene, cutreeram munţii, descăle­­când numai pentru a culege fragi sau zmeură, bunătăţi abundente prin partea locului. In adevăr, în­­ toate zilele veneau la mama o mul­ţime de fetiţe de ţărani cu cofiţe de zmeură. Mama cumpăra toate cofiţele şi orfanele aveau, astfel, şn ..dessert” minunat. Mama însă doria fragi de munte şi fraga, fiind mai greu de cules, cofiţele se umpleau mai uşor cu zmeură. Iaca şi pentru ce fetiţele de ţă­rani veneau mai rar cu fragi.­­ Intr’o dimineaţă, cu noaptea în cap, pornirăm câteva din orfanele cele mai mari şi cu mine, spre­­ nu mai ştiu care deal, în susul Bughiţei Poteca şerpuia pe mar­ginea stângă a gârliţei care fă­cea, într’un loc, un cot, ocolind nişte stânci enorme, de vre­ o 6—7 metri. Deodată, văzui, în crăpă­turile stâncii, un mic mănunchi n­asea «le AK. DAVILA de fragî şi vrusei să-i culeg ca să-i duc mamei. In zadar cătară sa mă împiedice, dein aşa nebu­nie, orfanele mai mari şi mai cu­minte, demonstrându-mi; ba că nu aveam pe unde să mă urc în vârful stâncii; ba că fragii cres­cuseră într’o crăpătură de pe pri­­poruî ei ; ba că priponii era alu­necos şi repede ; ba că... ba că... Eu, însă, mă­ ţineam gârbă de năz­gaţia mea. Trecând Sughiţa căla­re, mă urcai cu chiu cu vai, în vâr­ful stâncii şi, aci, ţinându-mă cu o mână de dârlogii calului, mă culcai pe brânci şi mă întinsei ca să ajung fragii şi ajunsei şi îi culesei. Dar, fui clipa aceea, dâr­logii cam subțiri, se rupseră şi... mă rostogoli până în gârlă, pe priporul stâncii. îmi spărsesem . . . T, . . , capul , nu îmi era de asta dar că ior"lu‘^H5rrf!Ich ^,_Ta_ o să-mi scape din mână fragii. A­­colo unde căzusem, apele mân­când pământul la temeiul stâncii, făcuseră un och­iu mai adânc, aşa în­cât căzui pe moale. Căzu­sem pe moale, dar în apă adâncă. Ameţit, cum eram, de căderea de-a berbeleacul şi de spartul capului, mă puteam îneca dacă nu mă scotea cineva iute pe us­cat. Orfanele, însă dăduseră un jipăt şi mă scoaseră iute, căci din agenda lui Isus” poemul autoru­­zmucitură bietul cal îşi pierduse­­lui austriac Max Mell şi piesa în echilibrul şi căzuse şi el de pe­­ versuri „Deburan” de Sacha Gui­­stâncă în groapa de unde mă sco- Jtry. Autorul va asista la. premmie­­seseră fetele. Bietul cal nu avu­­ însa noroc, ca mine ; se omorî. BBaBaas Ne înapoiarăm, la Bughea, mai­­ puţin falnici decât plecaserăm. Mama era încă în aşternut şi di­buia, într’un volum mare al fa­bulelor lui La Fontaine, căutând fabula pe care să mi-o citească, îndată ce mă voiu fi înapoiat. O­­blojit în cap cu cârpe sângerân­de, dădui buzna în iatacul mamei și îi întinsei fragii. Par’că văd și acum chipul ei speriat. Orfanele, cari veniseră, cu mine, în iatacul mamei, o liniștiră, dar, fură ne­voite să-i spună ce se întâmplase. Mama luă mănunchiul de fragi, mă sărută îndelung, puse fragii în volumul lui La Fontaine, des­chis pe genunchii ei, și... închise cartea. Acu vre­o douăzeci de ani, răs­foind acel volum, dădui peste fragii culeși la Bughea. U­im­iri Smoking "In foyerul Teatrului Naţional, după actul al doilea, la premiera „Omului de zăpadă”. Grupaţi în jurul bustului lui Caragiale, mai mulţi gazetari­­— recte cronicari — discutau asupra nouei comedii a baronului. Bine­­­înţieles, că părerile lor erau una­nime asupra calităţilor „omului de zăpadă”. — „Dragă eu am să scriu că e m­ai bună decât Păiajenul. —­ „Să nu faci asta !... Poate că se supară!... Parcă nai şti ce ca­pricios e baronul. , — „Eu aşi scrie că situaţiile dra­matice le-a exploatat cu multă sensibilitate!... — „Vai de mine!... Dacă se su­pără !... Nu ştii ce capricios e... — „Dragă eu scriu că în situa­ţiile comice e neîntrecut!... _Fii serios !... Te pomeneşti că se supără!... Baronul e foarte ca­pricios..."0 ...In timpul acestei discuţii, a­­pare in grupul din jurul bustului lui Caragiale deliciosul I. M.Ries­en, autorul „Romanţelor pentru mai târziu” a „Manechinului sen­timental” şi viitorul autor al tu­rnantului anonim . î. M.n.lescu era în smoking, strangulat de un „ştaif" de 6 cen­timetri şi cu pieptul baricadat de plastron ca o stinghe de lemn vâ­nătă. „De ce fi-ai­­pus smokingul ?... 1 _«» „Păi să vedeţi L*. La premie­ra lui „Prometeu" îmi pusesem tot smokingul şi d'aia n am vrut acum să viu în haină ca să nu spue ba­ronul că vreau să-i fac atmos­feră L. Dată istorica! întrun cenaclu literar, a doua zi de Crăciun erau mai mulţi po­eţi şi scriitori, unii mai tineri, alţii mai în vârstă. Printre ei, era şi poetul O. D. care deşi foarte tâ­năr, e recunoscut prin obrăznicia pe care o arată altora cât şi pen­tru încrederea pe care şi-o arată lui însuşi. Un poet încărunţi de ani, al cărui nume ne spipă şî nouă, fiindcă face parte în aşa zişii ,,iluştrii necunoscuţi, adresa lui O. D. — „Dragă amice !... Dips pare­­rig$­d-tale care e data cea mai im­ i5 2.0 portantă din istoria noastră lite­rară P —­ „Cu siguranță c& e anul 1903. — „Î903?... Și pentruce? — „Fiindcă atunci m'am născut eu 1 Din cusca snflenrnlnl iWMMiriMI Noii societari ' 'Da na SORAN­A ŢOPA înaintată societară a Teatrului Naţional din Bucureti. S’a rele­vat în scurt timp pe scenele bucu­­reştene în „Judith şi Holofsin” şi „D-ra Nastasia” Viena se pre$je(e$te pentru o sfrdlocilâ sfagBancteatrală Centenarul luî Ibsen» — Câteva pîese originale» - M'oissi revine ia Viena» — Ce pregăteşte Reinhardt, Un teatru nou Viena care ia prima parte an stagiune! „ avui o activitate ar­tistică intensă se pregăteşte — tn a doua parte & stagiunei pentru o serie de evenimente teatrale cu adevărat senzaţionale. La Burgtheater — prima sce­nă de stat vieneză care­­condu­ce mişcarea artistică a Vienei — se pregătesc pentru a­­ul 1928 câteva interesante reluări din repertoriul clasic. In regia d­ree­zenta tragedia poetului naţional austriac Grillparzer „Fericirea şi sfârşitul regelui Ottokar”. Deasemenea se pregăteşte o re­luare a tragediei „Otello” de Shakespeare cu tragedianul Raul Aslan în rolul titular şi cu ar­tista Wohlgemuth în rolul Desde­­monei. Repertoriul modern cuprinde in a doua parte a stagiunii „Le­ră împreună cu soţia sa Yvonne Printemps. Celebrul actor şi au­tor parizian va da cu acest pri­lej — în cursul lunei Februa­rie — un ciclu de reprezentaţii la „Redoutensaal” din Viena. Pentru luna Aprilie se anunţă premiera comediei „Vacaste de Paşte” de Romain Coclus. La Akademietheater — al doi­lea teatru de stat al Vienii se va monta „Amphitryon” de Moliére, comedia „Este voinţa mea...” de Paul Goldmann şi o piesă a cele­brului scriitor austriac Hermann Bahr „Fantoma”. Deutsches Volksth­eater anunţă de asemenea o serie de premiere importante. In prima jumătate a lunei ianuarie va avea loc pre­miera piesei originale „Johann Orth” de Friedrich Schreyvogel. Tot în luna ianuarie se va repre­zenta pentru prima dată şi piesa „Schinderhannes” a scriitorului german Karl Zuckmayer, care a obţinut un răsunător succes la Berlin. Piesa cuprinde 70 de ro­luri și va fi înscenată de directo­rul teatrului dr. R. Beer. In Fe­bruarie se va reprezenta grotesca ,,Hokuspokus” o lucrare recentă a tânărului scriitor berlinez Kurt Goetz. In primăvară vor avea loc la acest teatru un ciclu de specta­cole date de Alexandru Moissi ca­re se va înapoia în Aprilie din America unde obţine actualmen­te mari succese. Moissi va juca două luni fără întrerupere la „Deutsches Volkstheater”. Max Reinhardt îşi anunţă pen­tru teatrul său vienez „Theater in der Josefstadt” un Interesant program de activitate. Două piese franţuzeşti „Suflete în primej­die” ele Jean Jacqui, Bernai­­ şi „Robert et Marianne” Paul Geraldy — sunt înscrise în reper­toriul acestui teatru. Ossip Dy­­mow i-a încredinţat lui Reinhardt o nouă lucrare dramatică intitu­lată „Ultima iubită”. Deasemenea se vor monta şi două piese de au­tori vienezi: „Pânză de Irlanda” de Stephan Kamare şi „Mica co­medie” de Siegfried Geyer. „Renaissance Bühne” acorda un interes deosebit literaturei dra­matice engleze care e reprezen­tată în repertoriul acestui teatru cu piesele­ „The ruby of the Black Prince” de­ G .M.­ Wheat­­ley, „Profesorul Klenow” de Ka­ren Bramson, „Interference” de Sutton Vane și „Medaliile bătrâ­nei” de Barrie cu Hansi Niere în rolul creiat de Emma Grammati­­ca. Se vor reprezenta și următoa­rele piese: „Hotel Stadt Lem­berg” de Ludwig Biro cu Sari Fe­­dak în rolul creiat în film de Pola Negri. Din literatura nordi­că se pregătesc la acest teatru „Ultimul cavaler" o piesă mai pu­ţin cunoscută a lui August Strind­berg. Pentru comemorarea cente­narului naşterii lui Ibsen se va reprezenta „Constructorul Sol­­ness” cu tragedianul Iarno în ro­lul titular. In a doua jumătate a stagiunii se va deschide la Viena noul tea­tru „Komoedie” al cărui reperto­riu e alcătuit din următoarele noutăţi: „Soţul fericit” de Owen, „Troubatec” de Jules Romains şi „Căsătoria din amor” de Engel. MAX REINHARDT ALEXA! Maria Dorim însănătoşire domniţei versului care a purtat pe scena raţionalului zâmbet de copil şi cântec de privighetoare. Ea care ştia să imite în râs sylabiu ferici­rea senină, e chinuită astăzi de D-na NARIA GIURGEA ■ boală grea şi amintirea fermecată de gingăşia talentului ei trebue să-i rămână adiere de vânt pentru o frunte înfierbântată de friguri. In meseria grea a actriţei , re­cunoştinţa izbucneşte spontan în aplauze, şi tăcerea pare să fie o vitregă uitare. Dar gândul păs­trează in primăvara veşnicelor a­­mintiri numele ei ca o ramura cu flori de măr rozalb. In teatru care vrea să imite via­ţa — Puiu Giurgea a fost adevă­rata tinereţe dăruită lacrimelor şi veseliei scrise în versuri — şi ros­tită aşa cum numai această mare artistă a ştiut să le spună. Prin ea versul a luat sbor ca un stol de porumbei cărora ei, fetiţă bună şi sglobie le dă libertate ca să sboa­­re fâlfâitori în azur* Micuţă cât o păpuşe mare, glasul ei păstrează sunetul nespus de duios al zâne­lor din­ basm şi al şoaptelor din fântâni de argint. Dorim în anul nou fericire de poveşti — pentru păpuşa­ urgisită. Petra Cava­ ­s plimbi acum, la sfârşitul lui Decembrie în pantaloni albi şi cămaşe cu gulerul răsfrânt, dimi­neaţa, pe splendida terasă a Ca­zinoului din Monte Carlo. Admiri haina mişcătoare & ar­gint a mării şi simţi căldura soa­relui mângâindu-ţi blând obrajii. Te întorci şi vezi nuanţele de ametist cu cam­ văgăunile munţi­lor răspund strălucirii soarelui. Şi ţi se pare că anotimpurile sunt o legendă din alte lumi. Dar dacă te prinde nostalgia zăpezii, dacă vrei să faci „lugger“ sau să simţi voluptatea vitezei co­borând povârnişurile de zăpada cu sky, atunci n’ai decât să te sui în maşină, şi în două ore eşti la Petra Cava. Un colţ pierdut în fundul mun­ţilor. Cele două hoteluri destul de confortabile, adăpostesc câteva fete palide ce caută că­ri­efunda Pe Coasta die A as­ti? e boala ce am cruţa, câţiva turişti cari vor sa facă sporturi de iarnă şi totuşi să fie aproape de plăce­rile Rivierei şi — în sfârşit — pe ofiţerii batalionului de vânători alpini ce-­şi are sediul aci. In dosul hotelului , panta pen­tru „lugges‘­. Inchiriezi săniuţa de la un ve­chia­­ brigadier ce ţine un chioşc în apropiere şi apoi, în goană ve­selă, chiuind ca un copil ce se s­­muză jucându-se, te avânţi cu toată banda pentru ea să ajungi sus, pe culme. Sporturile de iarnă se fac în mijlocul unei veselii generale. .Săniuţele cari se răstoarnă pro­duc veselia spectatorilor. Şi după masă, ies toţi pensio­narii hotelului să asiste la aceste jocuri nevinovate. Bolnavii, în jilţuri comode, pri­vesc şi surâd, şi din bucuria ce­lorlalţi, se răsfrânge şi în sufle­tul lor o rază. Vânătorii alpini organizează din când în când escapade în bandă. Pornesc vreo 10—15 skiuri, pentru ca să străbată imensităţile­­acelea albe şi să-şi însemne pre­­tu­tindeni drumul. In faţa măreţiei sălbatice a na­turii, trebuie să fii exuberant, pentru ca să nu te simţi prea mic, prea singur. Sky-ul îţi dă impresia că stră­pungi spaţiul cu viteza lui verti­­ginoasă, că rupi vălul de tăcere ce împodobeşte sălbăticia munţilor. Şi-apoi — când te întorci din­­tr’o escapadă de- acestea — te simţi aifcât de bine în intimitatea hall-ului ,j« hotel în care ştii că te aşteaptă ceilalţi. In colţurile acestea izolate, viaţa uneşte pe «ei cari s’a u în­tâlnit printr­e zardului £'ci. De aceia, idilei-- mirt 'mtv la­bile. Răsa r atât 03 . natural' cat soarele ir* fiecare zi. Dar su­n­t mai adânci, mai in-­ tense, mai exasperate, în special­ la cei cari se simt de acum pe pragul morţei şi cari se agaţă cu disperare de zâmbetul fericirii. La Petra Cava faci „lugges“ şi „sky“. Dar tot aci găseşti şi fragmente de roman, a­utentice tragedii, ce se petrec în liniştea măreaţă a na­turii. Şi mai găseşti ceva la Petra Cava. Un spectacol unic: nopţile albe, nopţile de zăpadă sub clar de lună. Farmecul lor nu se poate de­scrie: îl trăeşti numai în toată măreţia şi misterul lui. Tăcerea acolo e spăimântătoare, uriaşă. Şi albul strident al ză­pezii, pe care perechile îşi în­­samnă paşii lor timizi, e un ca­dru ce aminteşte dezolanta atmo­sferă a romanelor lui Jak London. Şi dacă vrei să simţi­ din nou mângâierea blândă a soarelui pe obraji şi nu admiri nesfârşita co­moară de nuantre calde ale mării, dacă vrei să­­ trimiţi un ,'.drive‘‘ vani­os pe terenul împodobit cu liniile albe al clubului de tebi? ! umbra sau să te laşi legănat de adierea (discurs zece bărcei — atunci te sui în ma­şină şi, în două ore, eşti din nou pe Coasta de Azur. Şi viaţa ţi se pare veselă, fru­moasă, uşoară. Căci Riviera e unică, iar como­rile ei sunt nesfârşite. VIVIAN BELL Riviera, Crăciun 1927. Paraua macabră D, ministru al Artelor, Alex. Lapedatu­s, aranjat desgroparea osemintelor Domnitorului român Alex. Cuza care lăsase ca limba de moarte să fie aşezat pentru veci la Ruginoasa, şi a dispus transportarea osemintelor la­ Iaşi. Desigur, ar fi fost mai pioasă, mai oportună şi mai puţin costi­sitoare o editare a unei cărţi de­s­­pre viaţa marelui Domnitor, scria­să de un istoric de talia lui­­Ni­cola»* Iorga. D. Lapedatu răsco­lele şi moaştele lui Cuza să de­ţină un discurs In calitate­a ministru al vremilor de azi­l, Voivodului 'a,­­căpăta după te osenim-­ ■\7~ 1'-' ca V­oria ca ■fia 1 Presa $i apărarea Botanului Confratele „Politica” în numă­rul de aseară publica următoa­rele : SCRISOAREA D-LUî ŞTEFAN BOŢOIU prin care acesta încearcă să se desvinovăţească, este redactată intr’o manieră lipsită de cel mai elementar urbanism, ba chiar pli­nă de insulte. De unde are atât curaj de di­rector­ul Teatrului Naţional din Craiovan ale ■a??) " fa nie ver fs.are epocă în analele­ vieţii artistice româneşti, să mai injurieze însă, în loc să se apere sau să expue realitatea faptelor ? Probabil că se ştie susţinut de ministerul Artelor şi de aceia p­rea puţin îi pasă de revolta pu­blică, ce a stârnit purtarea sa ca director a­ numitului teatru. Şi nu ezităm să credem că a­­ceasta ar fi mobilul inerţiei de­partamentului vizat şi lipsa de o hotărâre care să clarifice această situaţi© imposibilă. Au trecut două săptămâni şi mai bine, s’a făcut şi anchetă şi totuşi ministerul Artelor n’a luat nici o măsură. Noi nu sperăm încă în limpe­zirea cât mai neîntârziată a unui atât de original scandal de către d. ministru Lapedatu. Se poate ca d-sa nici să nu fi aflat încă de activitatea atât de rodnică a subalternului său­­, Economii dinrate D. Lapedatu, la cererea Acade­miei de a i se acorda o mică can­titate de lemne pentru încălzirea bibliotecii — iar a dat nici un răs­puns — așa că sălile de lectură vor fi închise din cauza frigului. Unul din bibliotecari s’a îmbolnăvit de pe urma acestor economii cultu­rale. Tr*l Buh« , #«»• funii Un ®b Afe©nam«n­ef« *o pi*i®#o tnairtt* la I «au la ta ale­tta&aiml lut1 Monumentul regelui E vorba să se ridice um monu­ment marelui rege Ferdinand. Cinstirea pe care o meritau de mult şi Cuza Vodă, şi Carol re­gele României, pare să fie dată lui Ferdinand regele Românilor. Lucru nu e atât de imposibil deşi Capitala numără o sere de domni în bronz şi un singur dom­nitor. Pake în galvanoplastie cu re­dingota de metal împuiază bu­levardele Capitalei despre care sculptorul Han spunea cu mai­ haz că sunt pe partide. O politică e reprezentată de bulevardul Foişor Cotroceni — alta de bulevardul Colţea, de la casa inexpropiabilă până la Şosea E o vastă comedie în bronz pentru zâmbetul lui Caragiale şi tristeţea lui Eminescu. Ma­ lamentabil arcul de triumf de ipsos a trecut în grija minis­ter­ului de domenii nu pentru ce competenţă. Dar monumentul comemorează oroarea gustului oficial m­ai mult ca :-h ce. Acum se face apel la surp'ori do mana doua din Paris­­a să­­ memoreze pe Regele pe care nu l’au cunoscut. Am fi foarte fericiţi să ne îm­podobim ţara cu un monument de Bartoloms dar asemene, pot fi făcute ţffj ....f oficială, ci dd e Sima care şi cultură. Nu putem cerdf rialităţii noastre mâie pomenită prin" de prost gust, e demne să ilustreze incapacitate şi tembelismul Dar monumentul Regelui lne să s© facă, şi să fie o operă de artă curată, măreaţa. Deaceia pomenim din nou mon­­­numentul de la Adam Crist dis­trus de alţi incapabili, şi care a avut forma şi stilul cerute de e­­ternizarea cuceririi dintâi a aces­tor hotare. Azi când nu se mai poate re­­construi monumentul lui Traian, când a fost risipită amintirea a­­celui monument de artă a fron­tului — să înţelegem că epopei«, reîntregitei nu poate fi scrisă de­cât tot pe o coloană sau un mau­soleu. Nu bizantin rococo ci la­tin în sobrietatea expunerii ce trebue să osibească până şi îm metal — statuia ce merita bronzul masiv — de politicianii bronzaţi in tinichiu. mai şi u Mizeriile amorezatHot Inelul de NieON de bună ■rie. Mircea o cunoscuse pe Sanda la un ceai dansant. Apoi, o pipăi ca un cinematograf. In sfârșit se în­drăgosti de ea ca un bal. A doua zi se interesă de purta­rea Sandei în general cât și de zestrea ei în special. Deși rezultatul cercetărilor nu l’a putut satisface deplin — fiind­că a fost asigurat, că Sanda are­­ un suflet excepţional, o purtare I ireproşabilă, un trecut nepătat,­­dar o zestre ridicolă — totuşi Mir-kjKf'KVitp familie, săptămâni, eu plastron.ne, sam­a'a celebrat lo­iul de tânăr ceru In căsă După câteva pompă, decolteuri pante şi sărutări, godn­a. Orajii lui Mircea şi ai Sandei, ca nişte icoane făcătoare de mi­nuni cari suportă sărutările cre­dincioşilor, au primit resemnaţi defilarea sărutărilor . Sărutări ştirbe ale mătuşilor, să­rutări cari riscă soliditatea dantu­­rei unchilor, sărutări bănoase ale rudelor din provincie, sărutări cu muzică ale ofiţerilor de grade su­perioare, sărutări compătimitoare ale prietenilor, sărutări inconştien­te ale copiilor, sărutări de fard ale colegelor Sandei; în sfârşit, până şi sărutările de ceapă şi rân­­taş ale bătrânei Luxiţa, care a­­vând pe vremuri un surplus de lapte, era doica Sandei, iar azi, din cauza vârstei, dându-i fali­ment prăvălia, se făcu bucătă­reasă... Dar după cum şi Regele, după ce primeşte defilarea de la 10 Mai, e hărţuit întreaga zi de audienţe, mese şi banchete, tot astfel şi ti­nerii logodiţi, după ce primiră de­filarea sărutărilor, în acorduri de jazz-band, nu şi-au putut şterge trista amintire a sărutărilor oca­zionale, prin sărutările lor tremu­­rânde — singurele cari fac plăce­re logodnicilor, în special la lo­godna lor. Deabea Mircea se retrase cu Sanda în colţul unui salonaş, când, copii indiscreţi veneau să-i întrebe dacă sunt fericiţi, sau ru­de blajine veneau să-i implore ca sa se iubească mult fiindcă: — „Nici idee nu-ţi poţi face ce gine­vaier de băiat ai luat!...” — sau : — „Nici idee nu-ţi poţi face ce bi­juteria de fată ai luat— de» pinde cu cine se înrudeau bine» voitorii, cu Mircea ori cu Sanda. Apoi nefericiţii loci ori nici. cmn turburaţi, de vizitele părinţilor, cari cu lacrimile in ochi, veneau fără să spue nici un cuvânt. îî mângâiau ca pe nişte condamnaţi la moarte, şi după ce îşi• vălţaiî cantitatea de lacrimi cUaponitUUft, se poată reîntoarce din nou, înar^t maţi cu noui lacrimi şi noui iue­­pine. ...Şi în seara logodnei lor, Mîrcee nu putu săruta altfel pe Sanda decât scăldându-şi buzele, la a­­cceaşi cupă de şampanie din care băuse ea... ...O lună jumătate, cât a durat logodna lor, nu au putut fi singuri nici cât au fost in ziua cunoştinţei lor la un ceai dansant... ...Şi nu voi înregistra toate pe« ripeţiile sau mai clar, toate ne»­ajunsurile logodnei lor. Nu vreau să indispun pe acei cari se mai găsesc astăzi capabili să facă a­­cest pas... 11 După nuntă, Mircea îngrozit îa* gândul că iar va fi hărţuit de vi­­zite, lacrimi şi felicitări, se sui cu Sanda într’un compartiment de „wagon-lit”. Acolo, însfirşit n­u au fost deranjaţi decât o singura dată de şeful de tren care le ce­rea : — „Bilete va rog la control’4 şi încă odată de un pasager dis­trat, care din greșeală intrase în compartimentul lor. Dar aceasta vizită nu i-a putut supăra. Pasa­gerul și-a cerut „scuse pentru de­ranj” ceea ce nu făcuseră niciodată rudele lor... Ajunseră îa Paris 111 metropola lumii, primul gând aî lui Mircea, n’a fost să vadă,nici fur nul Eyfel şi nici Notre-Dame. Le ştia din cărţi poştale. Intră mai întâiu în prăvălioara primu­lui bijutier şi, scoţând din deget, un inel pe care îl avea dels hr nica lui, dădu să-l graveze:. t • ' -W INFINE SINGURI. Fericit se întoarse acasă. Şi era fericit pe bună dreptate. Mircea o iubea pe Saf­ia ca un­­ an. In camera lor de Hotel, se să­rutau, pătimi i dornici.TM ...Luna de miere a trecut când trece un auto. biL S’au reînte­s în țară, Mircea eri ocupat toată Sanda, ca să nu se plictiseac-A la ceaiuri ori mergea singrur cinematografe. Deși în timpul logodnei, Sand­a îl ameninţa că ea va face mensa­jul, şî Mircee, aici nu voi sa­­auch azi, Mircea o implora ,să aibă­ gri­je ca mâncarea să nu-i mai fie servită arsă ori afumată, şi San­da nici nu voia tă audă,­­ Tranşant. , mâncând un * Deşi în timpul logodnei, Sanda V‘ privea cu di­spreţ pe toţi tinerii dansatori, azi singurii prieteni ai Sandei erau numai aceia cari de­ţineau recordul de lărgime al pantalonilor. Deşi în timpul logodnei, Sande mângâind fruntea lui Mircea, spunea s­ă « ..Dragule, am să-ţi fiu cre- i dracioasă !”. ...Azi, Mircea mângâindu-şî fruntea, simpa nişte mici umflă­­tu­ri, cari pe zi ce trecea luau proporţii de corniţe, curm«***« coarne şi un târgi­ aureoli

Next