Rampa, ianuarie 1928 (Anul 13, nr. 2982-3005)
1928-01-01 / nr. 2982
AN Ut» xm HO, 2/98® redacţia, administraţia Şl ATELIERELE @RAF8CE Stratíüs Sărindar,, 7 î B t S I» O N UOf'Sft Âsbltoiias«® csonoe«i>enst& •s^aiu*!«' &e$ie(*ft A OS ©m Sí"©*® Rutí©0ff Mo®«® ©®g®a VBffi!@p8®BD ^nunulsjil!« e® a® Pubu©!Sss® prim«»® ii® t@«t« eysntlil© «t ia admSRSaSíBtíe a!®ruiua f PJMUINI flUglKö ' Bughea e un cătun, nu departe de Câmpulung. Bughiţa, gârliţa care trece prin cătun, primeşte,din toate părţile, afluenţi de ape îodate şi sulfuroase, aşa de bogate în iod şi sulf, încât colorează şi apele Bughiţei cari, din cauza aceasta, face un depozit gălbui asupra petrişului albiei. Localitatea aparţinând Eforiei Spitalelor Civile, tatăl meu fiind efor, dânsul înfiinţa, acolo, o staţie balneară pentru lumea săracă. Bughea făcu minuni asupra dartroşilor şi egzematoşilor de toate soiurile şi ajunse repede celebru. Sunt cincizeci de ani de atunci. O mai fi existând şi astăzi puturoasa staţie balneară ? In fiecare vară, mama conducea la Bughea, în persoană, vre-o 20—30 de orfane ale Azilului Elena Doamna. Băile îşi făceau efectul asupra fetiţelor bolnave şi aerul munţilor întrema sănătăţile şubrede. Intr’un anîn 1873, mi se pare) mama mă luă şi pe mine la Bughea, nu atât ca să fac băi, cât ca să excursionez prin munţi. Aceasta parte a curei o făceam cu adevărată plăcere si, deoarece eram prea mic (de 11 ani) ca să merg departe, mama îmi închiria an cul ţărănesc pe care mă cocoţa, in echipajul acesta, şi cu fetele cele mai mari şi mai zdravene, cutreeram munţii, descălecând numai pentru a culege fragi sau zmeură, bunătăţi abundente prin partea locului. In adevăr, în toate zilele veneau la mama o mulţime de fetiţe de ţărani cu cofiţe de zmeură. Mama cumpăra toate cofiţele şi orfanele aveau, astfel, şn ..dessert” minunat. Mama însă doria fragi de munte şi fraga, fiind mai greu de cules, cofiţele se umpleau mai uşor cu zmeură. Iaca şi pentru ce fetiţele de ţărani veneau mai rar cu fragi. Intr’o dimineaţă, cu noaptea în cap, pornirăm câteva din orfanele cele mai mari şi cu mine, spre nu mai ştiu care deal, în susul Bughiţei Poteca şerpuia pe marginea stângă a gârliţei care făcea, într’un loc, un cot, ocolind nişte stânci enorme, de vre o 6—7 metri. Deodată, văzui, în crăpăturile stâncii, un mic mănunchi nasea «le AK. DAVILA de fragî şi vrusei să-i culeg ca să-i duc mamei. In zadar cătară sa mă împiedice, dein aşa nebunie, orfanele mai mari şi mai cuminte, demonstrându-mi; ba că nu aveam pe unde să mă urc în vârful stâncii; ba că fragii crescuseră într’o crăpătură de pe priporuî ei ; ba că priponii era alunecos şi repede ; ba că... ba că... Eu, însă, mă ţineam gârbă de năzgaţia mea. Trecând Sughiţa călare, mă urcai cu chiu cu vai, în vârful stâncii şi, aci, ţinându-mă cu o mână de dârlogii calului, mă culcai pe brânci şi mă întinsei ca să ajung fragii şi ajunsei şi îi culesei. Dar, fui clipa aceea, dârlogii cam subțiri, se rupseră şi... mă rostogoli până în gârlă, pe priporul stâncii. îmi spărsesem . . . T, . . , capul , nu îmi era de asta dar că ior"lu‘^H5rrf!Ich ^,_Ta_ o să-mi scape din mână fragii. Acolo unde căzusem, apele mâncând pământul la temeiul stâncii, făcuseră un ochiu mai adânc, aşa încât căzui pe moale. Căzusem pe moale, dar în apă adâncă. Ameţit, cum eram, de căderea de-a berbeleacul şi de spartul capului, mă puteam îneca dacă nu mă scotea cineva iute pe uscat. Orfanele, însă dăduseră un jipăt şi mă scoaseră iute, căci din agenda lui Isus” poemul autoruzmucitură bietul cal îşi pierduselui austriac Max Mell şi piesa în echilibrul şi căzuse şi el de pe versuri „Deburan” de Sacha Guistâncă în groapa de unde mă sco- Jtry. Autorul va asista la. premmieseseră fetele. Bietul cal nu avu însa noroc, ca mine ; se omorî. BBaBaas Ne înapoiarăm, la Bughea, mai puţin falnici decât plecaserăm. Mama era încă în aşternut şi dibuia, într’un volum mare al fabulelor lui La Fontaine, căutând fabula pe care să mi-o citească, îndată ce mă voiu fi înapoiat. Oblojit în cap cu cârpe sângerânde, dădui buzna în iatacul mamei și îi întinsei fragii. Par’că văd și acum chipul ei speriat. Orfanele, cari veniseră, cu mine, în iatacul mamei, o liniștiră, dar, fură nevoite să-i spună ce se întâmplase. Mama luă mănunchiul de fragi, mă sărută îndelung, puse fragii în volumul lui La Fontaine, deschis pe genunchii ei, și... închise cartea. Acu vreo douăzeci de ani, răsfoind acel volum, dădui peste fragii culeși la Bughea. Uimiri Smoking "In foyerul Teatrului Naţional, după actul al doilea, la premiera „Omului de zăpadă”. Grupaţi în jurul bustului lui Caragiale, mai mulţi gazetari— recte cronicari — discutau asupra nouei comedii a baronului. Bineînţieles, că părerile lor erau unanime asupra calităţilor „omului de zăpadă”. — „Dragă eu am să scriu că e mai bună decât Păiajenul. — „Să nu faci asta !... Poate că se supară!... Parcă nai şti ce capricios e baronul. , — „Eu aşi scrie că situaţiile dramatice le-a exploatat cu multă sensibilitate!... — „Vai de mine!... Dacă se supără !... Nu ştii ce capricios e... — „Dragă eu scriu că în situaţiile comice e neîntrecut!... _Fii serios !... Te pomeneşti că se supără!... Baronul e foarte capricios..."0 ...In timpul acestei discuţii, apare in grupul din jurul bustului lui Caragiale deliciosul I. M.Riesen, autorul „Romanţelor pentru mai târziu” a „Manechinului sentimental” şi viitorul autor al turnantului anonim . î. M.n.lescu era în smoking, strangulat de un „ştaif" de 6 centimetri şi cu pieptul baricadat de plastron ca o stinghe de lemn vânătă. „De ce fi-aipus smokingul ?... 1 _«» „Păi să vedeţi L*. La premiera lui „Prometeu" îmi pusesem tot smokingul şi d'aia n am vrut acum să viu în haină ca să nu spue baronul că vreau să-i fac atmosferă L. Dată istorica! întrun cenaclu literar, a doua zi de Crăciun erau mai mulţi poeţi şi scriitori, unii mai tineri, alţii mai în vârstă. Printre ei, era şi poetul O. D. care deşi foarte tânăr, e recunoscut prin obrăznicia pe care o arată altora cât şi pentru încrederea pe care şi-o arată lui însuşi. Un poet încărunţi de ani, al cărui nume ne spipă şî nouă, fiindcă face parte în aşa zişii ,,iluştrii necunoscuţi, adresa lui O. D. — „Dragă amice !... Dips parerig$d-tale care e data cea mai im i5 2.0 portantă din istoria noastră literară P — „Cu siguranță c& e anul 1903. — „Î903?... Și pentruce? — „Fiindcă atunci m'am născut eu 1 Din cusca snflenrnlnl iWMMiriMI Noii societari ' 'Da na SORANA ŢOPA înaintată societară a Teatrului Naţional din Bucureti. S’a relevat în scurt timp pe scenele bucureştene în „Judith şi Holofsin” şi „D-ra Nastasia” Viena se pre$je(e$te pentru o sfrdlocilâ sfagBancteatrală Centenarul luî Ibsen» — Câteva pîese originale» - M'oissi revine ia Viena» — Ce pregăteşte Reinhardt, Un teatru nou Viena care ia prima parte an stagiune! „ avui o activitate artistică intensă se pregăteşte — tn a doua parte & stagiunei pentru o serie de evenimente teatrale cu adevărat senzaţionale. La Burgtheater — prima scenă de stat vieneză careconduce mişcarea artistică a Vienei — se pregătesc pentru aul 1928 câteva interesante reluări din repertoriul clasic. In regia dreezenta tragedia poetului naţional austriac Grillparzer „Fericirea şi sfârşitul regelui Ottokar”. Deasemenea se pregăteşte o reluare a tragediei „Otello” de Shakespeare cu tragedianul Raul Aslan în rolul titular şi cu artista Wohlgemuth în rolul Desdemonei. Repertoriul modern cuprinde in a doua parte a stagiunii „Leră împreună cu soţia sa Yvonne Printemps. Celebrul actor şi autor parizian va da cu acest prilej — în cursul lunei Februarie — un ciclu de reprezentaţii la „Redoutensaal” din Viena. Pentru luna Aprilie se anunţă premiera comediei „Vacaste de Paşte” de Romain Coclus. La Akademietheater — al doilea teatru de stat al Vienii se va monta „Amphitryon” de Moliére, comedia „Este voinţa mea...” de Paul Goldmann şi o piesă a celebrului scriitor austriac Hermann Bahr „Fantoma”. Deutsches Volkstheater anunţă de asemenea o serie de premiere importante. In prima jumătate a lunei ianuarie va avea loc premiera piesei originale „Johann Orth” de Friedrich Schreyvogel. Tot în luna ianuarie se va reprezenta pentru prima dată şi piesa „Schinderhannes” a scriitorului german Karl Zuckmayer, care a obţinut un răsunător succes la Berlin. Piesa cuprinde 70 de roluri și va fi înscenată de directorul teatrului dr. R. Beer. In Februarie se va reprezenta grotesca ,,Hokuspokus” o lucrare recentă a tânărului scriitor berlinez Kurt Goetz. In primăvară vor avea loc la acest teatru un ciclu de spectacole date de Alexandru Moissi care se va înapoia în Aprilie din America unde obţine actualmente mari succese. Moissi va juca două luni fără întrerupere la „Deutsches Volkstheater”. Max Reinhardt îşi anunţă pentru teatrul său vienez „Theater in der Josefstadt” un Interesant program de activitate. Două piese franţuzeşti „Suflete în primejdie” ele Jean Jacqui, Bernai şi „Robert et Marianne” Paul Geraldy — sunt înscrise în repertoriul acestui teatru. Ossip Dymow i-a încredinţat lui Reinhardt o nouă lucrare dramatică intitulată „Ultima iubită”. Deasemenea se vor monta şi două piese de autori vienezi: „Pânză de Irlanda” de Stephan Kamare şi „Mica comedie” de Siegfried Geyer. „Renaissance Bühne” acorda un interes deosebit literaturei dramatice engleze care e reprezentată în repertoriul acestui teatru cu piesele „The ruby of the Black Prince” de G .M. Wheatley, „Profesorul Klenow” de Karen Bramson, „Interference” de Sutton Vane și „Medaliile bătrânei” de Barrie cu Hansi Niere în rolul creiat de Emma Grammatica. Se vor reprezenta și următoarele piese: „Hotel Stadt Lemberg” de Ludwig Biro cu Sari Fedak în rolul creiat în film de Pola Negri. Din literatura nordică se pregătesc la acest teatru „Ultimul cavaler" o piesă mai puţin cunoscută a lui August Strindberg. Pentru comemorarea centenarului naşterii lui Ibsen se va reprezenta „Constructorul Solness” cu tragedianul Iarno în rolul titular. In a doua jumătate a stagiunii se va deschide la Viena noul teatru „Komoedie” al cărui repertoriu e alcătuit din următoarele noutăţi: „Soţul fericit” de Owen, „Troubatec” de Jules Romains şi „Căsătoria din amor” de Engel. MAX REINHARDT ALEXA! Maria Dorim însănătoşire domniţei versului care a purtat pe scena raţionalului zâmbet de copil şi cântec de privighetoare. Ea care ştia să imite în râs sylabiu fericirea senină, e chinuită astăzi de D-na NARIA GIURGEA ■ boală grea şi amintirea fermecată de gingăşia talentului ei trebue să-i rămână adiere de vânt pentru o frunte înfierbântată de friguri. In meseria grea a actriţei , recunoştinţa izbucneşte spontan în aplauze, şi tăcerea pare să fie o vitregă uitare. Dar gândul păstrează in primăvara veşnicelor amintiri numele ei ca o ramura cu flori de măr rozalb. In teatru care vrea să imite viaţa — Puiu Giurgea a fost adevărata tinereţe dăruită lacrimelor şi veseliei scrise în versuri — şi rostită aşa cum numai această mare artistă a ştiut să le spună. Prin ea versul a luat sbor ca un stol de porumbei cărora ei, fetiţă bună şi sglobie le dă libertate ca să sboare fâlfâitori în azur* Micuţă cât o păpuşe mare, glasul ei păstrează sunetul nespus de duios al zânelor din basm şi al şoaptelor din fântâni de argint. Dorim în anul nou fericire de poveşti — pentru păpuşa urgisită. Petra Cava s plimbi acum, la sfârşitul lui Decembrie în pantaloni albi şi cămaşe cu gulerul răsfrânt, dimineaţa, pe splendida terasă a Cazinoului din Monte Carlo. Admiri haina mişcătoare & argint a mării şi simţi căldura soarelui mângâindu-ţi blând obrajii. Te întorci şi vezi nuanţele de ametist cu cam văgăunile munţilor răspund strălucirii soarelui. Şi ţi se pare că anotimpurile sunt o legendă din alte lumi. Dar dacă te prinde nostalgia zăpezii, dacă vrei să faci „lugger“ sau să simţi voluptatea vitezei coborând povârnişurile de zăpada cu sky, atunci n’ai decât să te sui în maşină, şi în două ore eşti la Petra Cava. Un colţ pierdut în fundul munţilor. Cele două hoteluri destul de confortabile, adăpostesc câteva fete palide ce caută căriefunda Pe Coasta die A asti? e boala ce am cruţa, câţiva turişti cari vor sa facă sporturi de iarnă şi totuşi să fie aproape de plăcerile Rivierei şi — în sfârşit — pe ofiţerii batalionului de vânători alpini ce-şi are sediul aci. In dosul hotelului , panta pentru „lugges‘. Inchiriezi săniuţa de la un vechia brigadier ce ţine un chioşc în apropiere şi apoi, în goană veselă, chiuind ca un copil ce se smuză jucându-se, te avânţi cu toată banda pentru ea să ajungi sus, pe culme. Sporturile de iarnă se fac în mijlocul unei veselii generale. .Săniuţele cari se răstoarnă produc veselia spectatorilor. Şi după masă, ies toţi pensionarii hotelului să asiste la aceste jocuri nevinovate. Bolnavii, în jilţuri comode, privesc şi surâd, şi din bucuria celorlalţi, se răsfrânge şi în sufletul lor o rază. Vânătorii alpini organizează din când în când escapade în bandă. Pornesc vreo 10—15 skiuri, pentru ca să străbată imensităţileacelea albe şi să-şi însemne pretutindeni drumul. In faţa măreţiei sălbatice a naturii, trebuie să fii exuberant, pentru ca să nu te simţi prea mic, prea singur. Sky-ul îţi dă impresia că străpungi spaţiul cu viteza lui vertiginoasă, că rupi vălul de tăcere ce împodobeşte sălbăticia munţilor. Şi-apoi — când te întorci dintr’o escapadă de- acestea — te simţi aifcât de bine în intimitatea hall-ului ,j« hotel în care ştii că te aşteaptă ceilalţi. In colţurile acestea izolate, viaţa uneşte pe «ei cari s’a u întâlnit printre zardului £'ci. De aceia, idilei-- mirt 'mtv labile. Răsa r atât 03 . natural' cat soarele ir* fiecare zi. Dar sunt mai adânci, mai in- tense, mai exasperate, în special la cei cari se simt de acum pe pragul morţei şi cari se agaţă cu disperare de zâmbetul fericirii. La Petra Cava faci „lugges“ şi „sky“. Dar tot aci găseşti şi fragmente de roman, autentice tragedii, ce se petrec în liniştea măreaţă a naturii. Şi mai găseşti ceva la Petra Cava. Un spectacol unic: nopţile albe, nopţile de zăpadă sub clar de lună. Farmecul lor nu se poate descrie: îl trăeşti numai în toată măreţia şi misterul lui. Tăcerea acolo e spăimântătoare, uriaşă. Şi albul strident al zăpezii, pe care perechile îşi însamnă paşii lor timizi, e un cadru ce aminteşte dezolanta atmosferă a romanelor lui Jak London. Şi dacă vrei să simţi din nou mângâierea blândă a soarelui pe obraji şi nu admiri nesfârşita comoară de nuantre calde ale mării, dacă vrei să trimiţi un ,'.drive‘‘ vanios pe terenul împodobit cu liniile albe al clubului de tebi? ! umbra sau să te laşi legănat de adierea (discurs zece bărcei — atunci te sui în maşină şi, în două ore, eşti din nou pe Coasta de Azur. Şi viaţa ţi se pare veselă, frumoasă, uşoară. Căci Riviera e unică, iar comorile ei sunt nesfârşite. VIVIAN BELL Riviera, Crăciun 1927. Paraua macabră D, ministru al Artelor, Alex. Lapedatus, aranjat desgroparea osemintelor Domnitorului român Alex. Cuza care lăsase ca limba de moarte să fie aşezat pentru veci la Ruginoasa, şi a dispus transportarea osemintelor la Iaşi. Desigur, ar fi fost mai pioasă, mai oportună şi mai puţin costisitoare o editare a unei cărţi despre viaţa marelui Domnitor, scriasă de un istoric de talia luiNicola»* Iorga. D. Lapedatu răscolele şi moaştele lui Cuza să deţină un discurs In calitatea ministru al vremilor de azil, Voivodului 'a,căpăta după te osenim- ■\7~ 1'-' ca Voria ca ■fia 1 Presa $i apărarea Botanului Confratele „Politica” în numărul de aseară publica următoarele : SCRISOAREA D-LUî ŞTEFAN BOŢOIU prin care acesta încearcă să se desvinovăţească, este redactată intr’o manieră lipsită de cel mai elementar urbanism, ba chiar plină de insulte. De unde are atât curaj de directorul Teatrului Naţional din Craiovan ale ■a??) " fa nie ver fs.are epocă în analele vieţii artistice româneşti, să mai injurieze însă, în loc să se apere sau să expue realitatea faptelor ? Probabil că se ştie susţinut de ministerul Artelor şi de aceia prea puţin îi pasă de revolta publică, ce a stârnit purtarea sa ca director a numitului teatru. Şi nu ezităm să credem că aceasta ar fi mobilul inerţiei departamentului vizat şi lipsa de o hotărâre care să clarifice această situaţi© imposibilă. Au trecut două săptămâni şi mai bine, s’a făcut şi anchetă şi totuşi ministerul Artelor n’a luat nici o măsură. Noi nu sperăm încă în limpezirea cât mai neîntârziată a unui atât de original scandal de către d. ministru Lapedatu. Se poate ca d-sa nici să nu fi aflat încă de activitatea atât de rodnică a subalternului său, Economii dinrate D. Lapedatu, la cererea Academiei de a i se acorda o mică cantitate de lemne pentru încălzirea bibliotecii — iar a dat nici un răspuns — așa că sălile de lectură vor fi închise din cauza frigului. Unul din bibliotecari s’a îmbolnăvit de pe urma acestor economii culturale. Tr*l Buh« , #«»• funii Un ®b Afe©nam«nef« *o pi*i®#o tnairtt* la I «au la ta aletta&aiml lut1 Monumentul regelui E vorba să se ridice um monument marelui rege Ferdinand. Cinstirea pe care o meritau de mult şi Cuza Vodă, şi Carol regele României, pare să fie dată lui Ferdinand regele Românilor. Lucru nu e atât de imposibil deşi Capitala numără o sere de domni în bronz şi un singur domnitor. Pake în galvanoplastie cu redingota de metal împuiază bulevardele Capitalei despre care sculptorul Han spunea cu mai haz că sunt pe partide. O politică e reprezentată de bulevardul Foişor Cotroceni — alta de bulevardul Colţea, de la casa inexpropiabilă până la Şosea E o vastă comedie în bronz pentru zâmbetul lui Caragiale şi tristeţea lui Eminescu. Ma lamentabil arcul de triumf de ipsos a trecut în grija ministerului de domenii nu pentru ce competenţă. Dar monumentul comemorează oroarea gustului oficial mai mult ca :-h ce. Acum se face apel la surp'ori do mana doua din Parisa să memoreze pe Regele pe care nu l’au cunoscut. Am fi foarte fericiţi să ne împodobim ţara cu un monument de Bartoloms dar asemene, pot fi făcute ţffj ....f oficială, ci dd e Sima care şi cultură. Nu putem cerdf rialităţii noastre mâie pomenită prin" de prost gust, e demne să ilustreze incapacitate şi tembelismul Dar monumentul Regelui lne să s© facă, şi să fie o operă de artă curată, măreaţa. Deaceia pomenim din nou monnumentul de la Adam Crist distrus de alţi incapabili, şi care a avut forma şi stilul cerute de eternizarea cuceririi dintâi a acestor hotare. Azi când nu se mai poate reconstrui monumentul lui Traian, când a fost risipită amintirea acelui monument de artă a frontului — să înţelegem că epopei«, reîntregitei nu poate fi scrisă decât tot pe o coloană sau un mausoleu. Nu bizantin rococo ci latin în sobrietatea expunerii ce trebue să osibească până şi îm metal — statuia ce merita bronzul masiv — de politicianii bronzaţi in tinichiu. mai şi u Mizeriile amorezatHot Inelul de NieON de bună ■rie. Mircea o cunoscuse pe Sanda la un ceai dansant. Apoi, o pipăi ca un cinematograf. In sfârșit se îndrăgosti de ea ca un bal. A doua zi se interesă de purtarea Sandei în general cât și de zestrea ei în special. Deși rezultatul cercetărilor nu l’a putut satisface deplin — fiindcă a fost asigurat, că Sanda are un suflet excepţional, o purtare I ireproşabilă, un trecut nepătat,dar o zestre ridicolă — totuşi Mir-kjKf'KVitp familie, săptămâni, eu plastron.ne, sama'a celebrat loiul de tânăr ceru In căsă După câteva pompă, decolteuri pante şi sărutări, godna. Orajii lui Mircea şi ai Sandei, ca nişte icoane făcătoare de minuni cari suportă sărutările credincioşilor, au primit resemnaţi defilarea sărutărilor . Sărutări ştirbe ale mătuşilor, sărutări cari riscă soliditatea danturei unchilor, sărutări bănoase ale rudelor din provincie, sărutări cu muzică ale ofiţerilor de grade superioare, sărutări compătimitoare ale prietenilor, sărutări inconştiente ale copiilor, sărutări de fard ale colegelor Sandei; în sfârşit, până şi sărutările de ceapă şi rântaş ale bătrânei Luxiţa, care având pe vremuri un surplus de lapte, era doica Sandei, iar azi, din cauza vârstei, dându-i faliment prăvălia, se făcu bucătăreasă... Dar după cum şi Regele, după ce primeşte defilarea de la 10 Mai, e hărţuit întreaga zi de audienţe, mese şi banchete, tot astfel şi tinerii logodiţi, după ce primiră defilarea sărutărilor, în acorduri de jazz-band, nu şi-au putut şterge trista amintire a sărutărilor ocazionale, prin sărutările lor tremurânde — singurele cari fac plăcere logodnicilor, în special la logodna lor. Deabea Mircea se retrase cu Sanda în colţul unui salonaş, când, copii indiscreţi veneau să-i întrebe dacă sunt fericiţi, sau rude blajine veneau să-i implore ca sa se iubească mult fiindcă: — „Nici idee nu-ţi poţi face ce ginevaier de băiat ai luat!...” — sau : — „Nici idee nu-ţi poţi face ce bijuteria de fată ai luat— de» pinde cu cine se înrudeau bine» voitorii, cu Mircea ori cu Sanda. Apoi nefericiţii loci ori nici. cmn turburaţi, de vizitele părinţilor, cari cu lacrimile in ochi, veneau fără să spue nici un cuvânt. îî mângâiau ca pe nişte condamnaţi la moarte, şi după ce îşi• vălţaiî cantitatea de lacrimi cUaponitUUft, se poată reîntoarce din nou, înar^t maţi cu noui lacrimi şi noui iuepine. ...Şi în seara logodnei lor, Mîrcee nu putu săruta altfel pe Sanda decât scăldându-şi buzele, la acceaşi cupă de şampanie din care băuse ea... ...O lună jumătate, cât a durat logodna lor, nu au putut fi singuri nici cât au fost in ziua cunoştinţei lor la un ceai dansant... ...Şi nu voi înregistra toate pe« ripeţiile sau mai clar, toate ne»ajunsurile logodnei lor. Nu vreau să indispun pe acei cari se mai găsesc astăzi capabili să facă acest pas... 11 După nuntă, Mircea îngrozit îa* gândul că iar va fi hărţuit de vizite, lacrimi şi felicitări, se sui cu Sanda într’un compartiment de „wagon-lit”. Acolo, însfirşit nu au fost deranjaţi decât o singura dată de şeful de tren care le cerea : — „Bilete va rog la control’4 şi încă odată de un pasager distrat, care din greșeală intrase în compartimentul lor. Dar aceasta vizită nu i-a putut supăra. Pasagerul și-a cerut „scuse pentru deranj” ceea ce nu făcuseră niciodată rudele lor... Ajunseră îa Paris 111 metropola lumii, primul gând aî lui Mircea, n’a fost să vadă,nici fur nul Eyfel şi nici Notre-Dame. Le ştia din cărţi poştale. Intră mai întâiu în prăvălioara primului bijutier şi, scoţând din deget, un inel pe care îl avea dels hr nica lui, dădu să-l graveze:. t • ' -W INFINE SINGURI. Fericit se întoarse acasă. Şi era fericit pe bună dreptate. Mircea o iubea pe Safia ca un an. In camera lor de Hotel, se sărutau, pătimi i dornici.TM ...Luna de miere a trecut când trece un auto. biL S’au reîntes în țară, Mircea eri ocupat toată Sanda, ca să nu se plictiseac-A la ceaiuri ori mergea singrur cinematografe. Deși în timpul logodnei, Sanda îl ameninţa că ea va face mensajul, şî Mircee, aici nu voi saauch azi, Mircea o implora ,să aibă grije ca mâncarea să nu-i mai fie servită arsă ori afumată, şi Sanda nici nu voia tă audă, Tranşant. , mâncând un * Deşi în timpul logodnei, Sanda V‘ privea cu dispreţ pe toţi tinerii dansatori, azi singurii prieteni ai Sandei erau numai aceia cari deţineau recordul de lărgime al pantalonilor. Deşi în timpul logodnei, Sande mângâind fruntea lui Mircea, spunea să « ..Dragule, am să-ţi fiu cre- i dracioasă !”. ...Azi, Mircea mângâindu-şî fruntea, simpa nişte mici umflături, cari pe zi ce trecea luau proporţii de corniţe, curm«***« coarne şi un târgi aureoli