Rampa, ianuarie 1928 (Anul 13, nr. 2982-3005)

1928-01-14 / nr. 2992

ANUL XII! NO, REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA v Si ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 Telefon sove© #i/toiVoitBie* ponoe»format4 expluatv Seeietăjti Anonim* Rudolf mo««» Caisa vietori*!, y. Anuncfurd­* »® primoeo la toata «s«n|Ul© autsi­ojtata «1 ta administratis «tarului Director : SCA.RLA.T FBQ9A _ SAMBATA, U LANIUARIE 192% mmmmma—»»w.i—isw«ti «l * - —■ — ■ .................................................■ ‘ ABONAMENTELE IN TARA Trei luni apo 1* 9*s» luni • 900 r Un an ........................................................­000 / In străinătate dublu a­ , iuai fi*.. *,toon*m›*r·t»l* «a plftteee înainte «S încei, la i sau ia »o ale iiacârei luni Ore de scara a noua, Gerhart Hauptmann, Till Eu­­terspiegel, O noua şi bravuroa­­sa epopee a marelui german, cu spiritul swiff­ian şi cu simţirea profunda, maeterlinckiană. Te îţitrebi: pentru poporul lui Be­­ggs, Wilhelm al II-lea, Wilhelm von Bode, ori Treitschke a scris noua şi strălucita visiune ma­rele poet al Hannelei, al lui Pip­­pa, aî povestei de iarnă? Eu cred, că a scris pentru a­­ceia, care n’au iubit nici­odată pe marele persecutor al Euro­pei, şi a încercat, să aducă li­niştea poeziei în tranşeele sufle­teşti ale Germaniei vechi. ^.Alte cărţi. Interesantă.: Bainvilie despre Ludovic al II-lea. Poate e prea sentimental şi nu se potriveşte de spiritul libertin.­­ Un poet ar fi scris poate alt­ceva despre regele, care a dă­ruit omenirei strălucitele cas­tele din Chiemsee, teatrul din Beyrouth, minunile din Tegern­­aec. Un prieten din Danemarca îmi trimete câteva poezii postume­­devaie lui Holger Drachteann. Nu şi-ar aduce aminte nimenea de acest delicat, emoţionant li­­iric dan­ez ? Heine pituit în Jacobsen, cu ironia fină a lui Otto Julius Bierbaijm, şi cu sugestivitatea lui Oscar Wilde. . Acolo, unde ţăranii au diplo­ma de doctor, şi ministru de Culte este o femeie Nina Bong, îi unde nu exista analfabeţi — poesiile postume ale lui Holger Drachmann nu se pot uita uşor. O nouă carte despre Edgar Ulan Poe . Cei , ce nu mă cunosc, poate nu vor..crede,, că’sunt unu­l din­tre acei scriitori români, care, mi-ariv trăit copilăria în , ţări ■ foarte îndepărtate... Şi cât de de­parte era de Cluj, Bostonul 3 D, anii copilăriei ru­cîe, când citeam cu Tiger stanţele lui Poe despre • A­ureuţa Lee (Annabel Lee). • Mr­­etop­d­eîe lui Longfel­low, pe care le-ara tradus în ro­mâneşte,­­şi pe care le-a tipărit regretatul Brarusce în „Drape­­­lul“.’ Păstrez şi azi amintirea cărţilor despre E. A. Poe, cu memorialul lui Ingram, cu „The Raven” tradus pentru Aurel Muruşanu în „Gazeta Transilva­” pi­e­mei . Poveştile fantastice ale­ lui E. A. Poe şi Criptography, cu în­ceputurile de chei romantie, ma­gie şi ocultism, prin care „Sturm und Drang” trece fiecare suflet de copii. Cartea nouă des­pre E. Poe (a unui brazilian, care face concurentă noului luceafăr falm de Passos...) nu-mi place. Ceea ce ştiu e că poetul a suferit de delirium tremens, nu mă bu­cură. Dar ma revoltă că poetul atâ­tor frumuseți, este considerat ca un pirat literar, pe care lumea la­ Pardinera trebue să-l dispre­ţuiască. America lui Tommy, nu poate înţelege nici­ azi pe, Edgar Allan Poe. Acolo, unde un ro­mancier mediocru cum este Jack London, poate apărea în milioa­ne de exemplare, este firesc ca­­El A Poe, Longfellow, Walt Whitman, sa fie si­­azi conside­rat ca un iezuit: igno­rabimus. O­ carte întreagă, care se ocu­pă de opera lui Kokoschka... Ce indignare profundă ar pricinui o carte îa noi, care s’ar ocupa de opera­­unui expresionist român ___? Nenorocirea mare, nu­, ar­ fi pen­tru autor că l’ar apăra d. E. Lo­­vinescu, care împarte certificate de modernism cu un veritabil di­letant, ci s’ar găsi, de sigur? cri­tici sute și mii, ca­re­­ ar trimete l­e inovator asemeni lui Ion Hasz­og rug.... Și vedefi după Contes harbares ale lu. P. Gauguin, du­pă­ Picasso, Ed.­ von Munch, Lo­­uis Corinth, aria lui Kokoschka nui pare nici revoluţionara, nici imposibilă. „Peşti­ de aur” a­ lui Va­ut­isse, piniile lui Car­re, bise­ricile lui Feininger, ori impro­vizaţiile lui Kandinsky, dansa­toarea lui G. Severin­; şi statuele lui Archipenko... nu mă­ omoară visul de noapte al profesorilor pedanţi. Arta de sinteză este ceva, de care a trebuit să se o­­cupe şi Excelenţa Sa Bode, şi va trebui, sa se ocupe, ori­cât i-ar repugna, gustului şi priceperei, şi amatorul nostru. Adevărat că mie mi-a plăcut mai mult aria 111­­ Matisse,­ tie cât «'lui Kokuscka, şi prefetisc mai iTult pictura lui Brangwyn, Hugi, l­ovis Corinth,­­Renoir, Claude Monet (extremităţi, care nu se întâlnesc) decât cabalisti­ca lui :Chirico,­­ Chagall, Mon­drian şi Rodsenko. Nu­­mi-a plăcut cartea lui A. Viaurois : Studii engleze.­ Este, mult gongorism, şi multă inota­bilitate în , cartea aceasta._ Scrii­torii francezi sunt adorabili,, dar devin chinuitori, când­ imita liu­­­găreala germană. Altfel ar fi seri« 4* rt«car Wilde.­­Stefan­ite EMIL ISAC Zweig, ori chiar şi Alfred Kerr, a cărţii operă italiană este neîn­trecuta şi ca formă şi ca fond. ..Wam­ mirat de cartea lui de IVlenzie, inteligentul prieten al pacifismului. Ce-a găsit mai ni­merit de­cât să laude alături de Mussolini pe contele Stefan Bethlen? ÎV a ajuns că Marcel De Im­agre a glorificat până în cer cartea doamnei Cecile de Tor­­may : Le livre proecrit, în car© eminenta dușmană a Românilor face prohodul Trianon-ului, de Monzie aduce osanale „aristocra­tului de rassă„englezului tura­nic" ... r­ , Cartea lui Francois Porsche (L amour qu­i n’ose pas dire son nom...) nu pentru că se ocupă iar și iar de Oscar Wilde, de Mar­­cruisul de Queensburry, de lor­dul Douglas, de... Berneval, de Freud, de Andre Gide, ci pentru că nu este estetică... ajunge ală­turi de „Der Türmer” ori de ro­manele Baronesei Orczy, în po­dul librăriei. Noul volum de versuri al lui Iwan Golf : Der Eiffelturm este interesant. Un critic german în ,,8­uhr Abendblatt” spune cǎ versurile luî Goli sunt o „zgu­duitoare orhestră*8, la pupitru find un poet brutal. Hölderlin, Whitman și Rimbaud își salută nepotul... Eu aş spune • Twan. Goli, ceva din turbina Berlinu­lui, cu sirena Parisului, cu furia mărei negre şi cu agerimea pie­ţelor marocane. Poezia unui om modern, care pe dintele de aur simte străpezită untura de oaie, şi care face semne disperate în furtuna de carton a teatrului : S. O. S. ! Dacă n’ar afecta neîn­ţelesul, ar fi poetul cel mai în­ţeles al­ zilelor noastre și ar tăia tot atat de adânc în carnea par­­veniților ca penelul­­ lui Mase­­reei, ori creionul luî . Georges Orosz. . ^ f o r- ® a * o 0 o , a - • închid carnetul. Noapte buna. Doctorul ! Printre mulţii nelipsiţi de la C­apşa e şi­ doctorul N. nu. Daca aţi fost vreodată în cafeneaua in­telectualilor e imposibil sa nu-l­­fi cunoscut. E un domn mărunt, cu faţa suptă, nasul coroiat şi sub­ţire ca o foaie de plăcintă. Poartă în permanenţă, o căciulă neagră, ca un joben fără boruri, un fular alb de mătase şi un cioc negru cu fire­­albe,­ care-ţi face impresia că vrea să fugă sa se ascundă în guler. Eri, la masa doctorului, printre alţii era şi Al. C.­zaban. Se dis­cuta despre domnul lonescu, tatăl doamnei Popescu : , —• „Ce bine se tune lonescu ista donile!”... — spunea C.zaban. ^— „lonescu a murit draga !”... — răspunde doctorul —• — di -undi!... Trăește! L an zărit iu ia seară !...­— :„Aș ! A murit ! ~ „Vu mai vorghi digiabal... Trăește ! — ,Jfa a murit ! — „Nu se poate bre omule!... Cum vrei sa moară dacă nu i-ai fost tu doctorul lui curant”... Argumentul lui C.­zaban era atăt­­ de' decisiv', încât doctorul N. nu, s'a­ declarat biruit... De eât-ca timp, se învârteşte în cercurile teatrale şi gazetăreşti un domn foarte impozant. Poartă palton cu blană, de lutru , per­manent agăţat de gât şi din când in când, înfipt în ochi, un mono­clu în­cercuit cu ramă de aur. F. lui a pudrată —gem­e Pierrot şi ca semne caracteristice are 23 de fire de, păr pe care le aduce din ceafă, ca să-şi m­ascheze­­ a­­proximativi • chelia şi , un dar unic­­de­ a sughiţa. Numele lui e M. F. Când îl cauţi nu~e poţi­ găsi, dec&P* în compania gazetarilor in gene­ral şi a artistelor umflându-se în blana paltonului, sughiţe demn şi spune : ■ ' . • —- „Toate femeile stau cu gura căscată în faţa mea. în gura lor pot face ce vreau şi primesc şi bani pentru asta”.■ •• • • ' • ... O tânără şi naivă probistă a Naţionalului, după ce ascultă cu atenţie Spusele lui se adresă unui confrate: . ' — „Dragă, o fi adevărat că fe­meile stau cu gura căscată în faţa lui ?... S’au se bărbiereşte ? -- „tia e adevărat!... • — „Uite-al dracului!... Care va­­se zică e aşa dat dracului, la dame ? . „ ■—»Nu! — „Atunci ? . — „E dantist!...: „ Hn ultim cuvânt L. L. „micuţa bucur­eşteancă” cum i-ar fi zis pe vremuri Lyn­­keus — pe punctul de a eşi dela o pretena căreia întrun ceas de lacrimi și sinceritate, ii povestise cearta ei cu „omul pe­ care îl iu­bea” se­­mai îndoarse odată și­­rosti, candidă ca o bucățică de zahăr... — Uite, draga mea. Iți spun un ultim cuvânt... • Dacă mâine mă vezi cu Costel, să știi că. m’am împăcat cu Paid!.. Ulii casca siiHciwniifl K­ameiiiiic Teaâr­aatistui . • Jjjigar mi id­iann strauss transformat in oper­ă taiz Cum se profanează operele autorilor decedaţi. O înscenare îndrăzneaţă la Opera din Lipsea. Fa­milia Strauss protestează. * Maladia moderna a jazz-tami­e contagioasă și face ravagii în­grijorătoare în lumea artistică din Apus. Am semnalat în coloanele Rampei zi cu zi progresele con­tagiune­, relevând încercarea de­ a înfiinţa o catedra de jazz şi montarea primei opere jazz pe­­ scena tradiţionalistei Opere de stat din Viena. Astfel, ţările de limbă germa­nă sunt menite a face o serioasă concurenţă „jazzomericii” State­­lor­ Unite. Primejdia invaziei jazz-ului e cu atât mai mare cu cât în Germania această mani­festare ciudată a artei negrilor nu e considerată ca prilej de distracţie ci lucru ciudat — ca izvor de inspiraţie pentru com­pozitorii „serioşi”, exponenţi re­prezentativi ai mişcării muzicale notii. Faptul că muzicieni de va­­î loarea unui Hindemith său Kre­­­­nek se lasă învinşi de mrejele 5 artei noni, a cucerit jazzului un ■ însemnat număr de admiratori statornici. Bine­înţeles ca împotriva aces­tor creaţiuni originale nu se poate ridica nici o obiecţiune Beethoven au fost disecate în ritmul sincopat al iazului. Acum aflam că se transformă din moment ce autorii lor semi- opere întregi în dispreţul ves­neaza răspunzători în faţa criti­cei mondiale şi a marelui jude­cător care e marele public. pectului ce se cuvine lucrărilor autorilor morţi şi cari nu o pot protesta împotriva profanării o­­perelor lor. „Herr Walter Brögr­mann” regisorul Operei cam­un­ti­le din Lipsea a procedat la o ra­dicala şi necruţătoare „reîntine­rire” a faimoasei operete „Lilia­cul” «le Johann Strauss, transfor­mând-o într’o rexistă­ satiră a vremii. Or este cunoscut că ru­­pând definitiv cu tradiţia lui Offenbach, Johann Strauss a în­depărtat pentru totdeauna din din operele lui Wagner, Puccini, »operele­­ sale satira care devenise Verdi și chiar din simfoniile lui o obsesie a compozitorilor de p-•Regretabile sunt insă încer­cările unor compozitori şi regi­zori de-a adopta operele defini­tive ale marilor compozitori cla­sici, preferinţelor publicului monden săvârşind prin aceasta o adevărată profanare. începutu­rile", acestor ■ „furturi artistice” s’au manifestat tim­ide. Frag­mente din . Carmen” -dă- Bizet, perete, cari î-au­gnes Oîfenbach, urmat lui Jnc­Brügraam­ a transformat - deed gingașa capod’operă a regelui valsului într’o grosolană opere­­tă-jazz, de mediocră calitate mo­dernă. Această transformare se îndreaptă nu numai împotriva libretului ci chiar împotriva par­titurii. Astfel, regisorul a întroxins în actele I şi II două scene impro­vizate. In­aptul întâiu prinţul Orloffsky hotărăşte în timpul u­­nei plimbări de automobil să organizeze balul în jurul căruia se încheagă întreaga acţiune a „Liliacului”. Această inovaţie îi îngăduie regisorului să ofere spectatorilor o scenă în automo­bil. Actul al treilea e transformat într’o scenă de reviste cu balet, jazz şi charleston. Rosalinda nu mai dansează „Czardas”-ul în­drăcit compus de Johann Strauss ci cântă o melodie exotică pen­tru a dansa un charleston de cea mai autentică provenienţă ame­ricană. Sala­ de bal se transfor­mă într’o fântână fantastică. * inovaţiile lui B­rüg­mann con­­stituese o profanare ruşinoasă a celei mai reuşite dintre lucrări­le lui Johann Strauss, trecut de mult în rândurilor clasicilor. Sesizat de această încercare de modernizare « luî Strauss, e­­ditorul operelor regdni Valsa­­îui, Josef Weinberger din Vien® şi d-im Adele Strauss soţ,« com­pozitorului au intentat un proces împotriva regisoruîui Brugwamn cerând interzicerea reprezentă­rii operei ciopârţite. Sindicatul autorilor lirici fî dram­afici * Intertvejiți peatru eefare« profanărilor ce se să­vâr­­șese lu ultimul timp cu operele 'autorilor și compozitorilor dece­­ dați. 'a ^ . . . lahomt Strauss Primitei in iiirlercl Îlflilâ 1h 12 de Lunettes Kol­es LUNA 1 -Mai ! (se’nţelege dela sine), l’oa­te privighetorile cântă şi toţi liliecii sunt înfloriţi... Cerul e­­senin şi în fiecare noapte e­­lună plină... Toată lumea e amorezată... i ur turei V­asil­esc­u-A murg — funcţionar la IVT. T. şi in timpul liber, puţin că la poet — s a îndrăgostit de Jeaninetta, camarada lui de birou. Dragostea lor­ s’a născut o­­dată cu fioarea teilor... Bilanțul sen ti ui cu tal pe luna Mai 48 de lendez-volisuri. 30 pe luna plină (28 până la 11 seara, unul pană la 12 şi al­tul pâna la 12 şi jumătate. 8 la Şosea (şuete) ; 0 în Cîşmigîu (cu barca) 3 la Parcul Carol (puţină curte) 46 conversaţii diferite­­ cu apropos 1 pe­­ faţă... , 1 strângere de mână (la 301 Mai). LUNILE 2-3, lume. Iulie Cald. Concedii... Pantofi de­­­­­rit... grădini de vara, Nosiu.A­­g­ia staţiunilor climaterice... Turturel şi Jerm­inetta, au fost despărţiţi o lună... El a rămas în Bucureşti, e­a s'a dus in provincie la rude şt­iu munte Bilanţ sentimental pe lunile Iunie' şî Iulie Iunie : 29 întâlniri in aer liber • 2 acasă la Turturel pe ploaie i sărutare la gară, după u­­reche. ' ' Iulie 56 scrisori scrise de Turtu­rel; * d­in 56 primite de la Jeaninetta 1 sărutare pe obrazul stâng, la venire. 1 * * , 1 şedinţă-pupături (31 Iulie), I,M­A 4 • ,1 August Revederea... Excursii la mă­năstirile din jurul București­lor... Partide,somn, pe iarbă verde, la umbră... Intrigi firin­­tre camarazi la birou... Patimă foridă... Bilanţ sentimental pe luna August 13 întâlniri, în ora­* — ajwyor 15 acasă la Turturel 18 şedinţe de pupare... 12 nopţi petrecute împreună. Observaţii Jeaninetta a­ devenit ceea ce se numeşte metresa lui Turtu­rel... LUNILE 5. 5., 7. Toamnă... Frunze, castane, ploi, Jeanetta şi Turturel s’au mutat , împreună... S’au hotă­rât să-şi­ consfinţească dragos­tea prin autentificarea ofiţe­rului stării civile... . . — Nu facem nuntă îa bise­rică că ne costa scump „spunea Turturel”... — Noi ne-am iubit şi fără p­opi­ şi fără sa muşcăm din piş­cot, confirma Jeanetta. Bilanţ sentimental pe toamnă i­eşire la teatru , 10 la cinema­­ la circ. 20 chefuri turturel. 4 ori De luna dragoste-Prezentarea tânărului Cos­tel Mierlescu... LUNILE S.­­ 10. Iarnă... Jeaninetta e puţin în­sărcinată. Turturel, nebun de bucurie... Căsătoria lor a avut loc, aşa cum doriseră... Tânărul Costeî Mierlescu, a ţinut să le fie martor la cunu­nia lor civilă...­­,­­• Bilanţ sentimental * 40 chefuri Turturel 4­0 vizite Costeî, LUNA 11—12 Martie—Aprilie... Primăvară... Renaşteri peste tot.. Dragostea lui Turturel re­naste, insa pentru Gica, alta camaradă de la birou... Dragostea lui Costel renaş­te, însă tot pentru Gi­­a, cama­rada de birou a lui Turturel. Jeanifietta, nu poate să re­nască, pen­tru ca aștepta să nasc­. «aaaaaasBBfefli 'mmm romaneşti la Praga D. Tzigara Samurcaş In lipsa­­ unei iniţiative­­ romi­neşti au­ conferenţiat­­ Praga I graţie abatelui Zavarai d-nei N­o-­­­ria Petrán şi Tzigara Samurcaş ’ despre subiecte in legătura cu­­ arta şi etnografia românească. --------xox--------- ' Seanlem penlrn Sawn Pop WBggBBWI.'«# I WWIIWIII i un w .Sâmbătă dimineaţa va­­avea loc la Biserica Manea Brutaru un pa­rastas pentru sfinţirea ceauşei pic­­torului Sabin Pop. Se ştie că din nefericire,, cu toate că biserica ortodoxa opreş­c­­erei naţiunea rămăşiţelor pămân­teşti ale lui Sabin Popp, n’au pu­tut să vină­ altfel în ţară, ’familia nedispunând de fondu­ri şi oficia­lităţii, rămânând indiferentă: ••. Conferința lui Enrico Corradini Enrico Corradini care va sosi in ţară în ziua de 23 Ianuarie pentru a asis­ta la premiera piesei sale Iluliu Cezar” la Teatrul Naţional va conferenţia la „Fundaţia Carol”, sub aus­piciile Sindicatului zia­riştilor despre „­Italia de astăzi”. Filozof, ale cărui opere nu au mai fost reeditate editura con­timporană înărginindu-se să bo­teze cu numele lui o stradă. V. I. CONTA Moptai­ic zilei Iniţiativa reintoarceri! Ministerul artelor a luat fe­ricita iniţiativă de a reveni la vechia ştormă după care teatru şi opera la Cluj erau doua in­stituţii separate şi anunţă acea­­ta­ nouă iniţiativă, adică reve­nirea la normal criticând mă­­sura­ in vigoare care a adus mai neajunsuri. Toate bune dar cine conto­pise opera cu teatrul ? Dărâmarea bisericilor în Basarabia Episcopul Gurie a­ stabilit nor­mele după, care se pot dărâma bisericile care ameninţă cu ruina. Un delegat al monumentelor is­torice va trebui pentru fie­care caz să raporteze dacă valoarea ar­tistică merită conservarea în mu­zeu a icoanelor. O nouă carte de un ro­mân în Franța Profesorul Oprescu titular în Cluj și cu misiune la Geneva a publicat la Paris o carte foarte in­teresantă despre pictorul Géri­cault. Cartea:: *e bine sprisă, reprodu­cerile restrânse și în genere slabe. Pumnul D-lul Argetoian­u Pumnul d-lui Argetoianu se va deschide pentru scriitori şi pictori. Urmând mai departe iniţiativa de­functului AL Constantinescu cu înfiinţarea sanatoriului de la Sâ­m­­băta de sus, va căuta sa îmbună­tăţească soarta artiştilor lăsaţi în părăsire de ministerul lor. „Cum a devenit poetă* Iată amuzantul titlu cu care L­aiţ­­iana Kara Mikaelis vrea să ţină o conferinţă. „ Dacă ar fi fost Verlaine, Bau­delaire sau Goethe am înţelege să ne comunice pe ce tainice căi a ajuns să fie inspirată. Dar ca o Smara şi încă pe de a*­­supra simplă nemţoaică să-şi ia dere de poetă, iată desigur o îng­râmfare necuviincioasa pentru poezie. Comemorare«» lui Băl­­cescu la Cluj Profesorii Bogdan Doica şi Sili­viu Dragomir vor conferenţia lo­ 19 ianuarie despre N. Bălcescu în aula universităţii Clujului. " Complectarea co misiuni arhivei fonogramice Este probabil­­ ca în locul de­­venit vacant prin moartea maeik­­rului Kiriac să fie numit d. dr. Emil Riegler în comisia pentru­­■­dunarea materialului fol­cloristic al arhivei fonogramice înfiinţată pe lângă Ministerul Artelor. D. Emil Riegler este autorul u­­nui documentat studiu despre mu*­zică populară românească, apărut în limba germană. Pe baza acestei lucrări i s‘a oftț* rit d-lui Riegler o catedră la Con* servatorul de muzică din Nem* York. S’a cerut consimţământul d-lui. Z­iberiu Brediceanul, preşedintele comisiunii, pentru numirea noului membru.­­" Romanul biografie , wwi.ff.-ft.wav.wwn'f——S—— — E i"."-«’’ finn öc Poorlalfó de IONSK HANII îîțăMjței âobijiî ,se' ocupau ca războiul,, In secolul aî XVUII-lea s’aiti­ dedicat ■ exclusiv ^ literaturei,­­filosofiâi: ®j .,, p TJo urtnS au sncereat să se avân­te* in marea finanță, s^au resem­­­-nat­ un timp­­ să întreţină viaţa mondenă cu recepţii strălucite şi serbări fastuoase şi au­ sfârşit prin a deveni colecţionari sau biografi.­­Astfel un duce de la Force, un conte d­’Harcoux au ajuns la A­­cademia Franceză graţie mono­grafiilor pe cari le-au scris asupra înaintaşilor lor. Bibliotecile vaste, disponibilită­ţile materiale le-au­ permis să o­­moare timpul şi să, . adune frag­mente din vieţi de eroi. Se mărginea însă a se ocupa nu­, mai de,membrii familiei sau ai plasei sociale din care făceau parte. Şi istoricismul acesta avea un miros de praf învechit, de pedan­tism savant ades presărat cu po­vestiri galante. Pierre de Nolhac — şi el un membru secundar al clanului din Foburgul Saint-Germain — a e­­vocat serbările­ din Versailles, ca­priciile doamnei de Pompadour şi domnia strălucită a lui Ludovic al XV-lea. Toţi însă povesteau lucruri tre­cute, puneau în evidenţă bogata lor documentaţie şi nu erau cetiţi decât de specialişti. Guy de Pointales şeful huche­­noţilor francezi, s’a gândit să dea o viaţă nouă acestui gen de litera­tură. Şi-a ales ero­ul —■ nu din a­­cceia,cari au strălucit prea ascen­denţa şi poziţia lor socială.—­oi dintre adevăraţii creatori cari au însemnat un drum de lumină în existenţa lor. Muzicant distins, Guy de Pour­­faîes şi-a­ ales doi romancieri mâ­nuitori de armonii: • Chopin şii Liszt. ■ ■, 1 Amândoi străini, porniţi să ea­,cer­ească,g)­orîa,î,?. vârtejul Parime­iul, trăind o viață neverosiraîîă dr fbogată,'iubind intens, exasperai și euprimându-și geniuî îa melo* dii și ritmuri cari-au­ încântat'apoi atâtea sentimentalități. - ' Tdila lui Cleopin cu Georgs Sand foste amantă a lui Alfred de Musset e evocată atât de­ fru*­mos,­ atât de puternic încât o triv, ești aevea. '• Neliniștea bolnavă ce frământai acest suflet de poet reiese ca un parfum din povestire. Biografiile lui Pourtales nu sunt studii istorice: sunt romane cari au fost însă trăite de oameni mari. In loc de a-și erei­a eroul, Pour­­tales îl ia din realitate. Şi îl face sa trăiască înaintea noastră aşa cum îl vedem trăind alături de noi pe un Julien Sore­ sau pe un Jean Cristophe. Acesta e secretul succesului luî Pourtales. A­ înlăturat din es­ pedantism » ascuns discret documentaţia ’’ în dosul por satirei. U­n episod e redat nu ca­ un fragment de istorie, ci ca un ca­pitol de roman.­­ Avişti la un concert al lui Cho­pin în sala Pîeyer la Paris şi vezi­ asistenţa : cunoşti pe principesa R­ad­zi vil pe contesa Poniatow­­ski, pe frumoasa doamnă d’Ah gonit, amanta lui Liszt. Te plimbi cu Georges Sand şi blândul poet Chopin în peisagiul sălbatec , al insulelor Majore şi a­­rişti la crearea Nocturnei în la­ minor.­­ Şi este părtaşul ezitărilor, sufe­rinţelor şi avânturilor cari înalţă aceste suflete de artişti. Cu Lisat vagabondezi pun Vie­nna din timpul lui Metternich. Îs Weimar unde mai trăeşte aminti­rea lui Goethe şi faci un popas de înălţătoare credinţă în­ chilia lui de călugăr din marginea Romei­ Şi înţelegi muzica mai bine, a.A­tunci când ştii că Rapsodia a treia a fost făcută pentru serbarea data în cinstea lui de contele Zichy îs Buţvaci, conacul splendidei mo­­şii din marginea pustei ungare. IL iubeşti mai mult pe Liste­a, tunei când îl vezi chinuit de via­ţă, trăind ca şi noi­, suferind,ca gă. noi, şi nefiind decât un om m­i­re oameni. Biogr­afiile lui Pourtales nu a­parţin istoriei, ci literaturii. .. Ele sunt nişte romane cari tr. iniţiază nu* numai în viaţa unuiî artist­, ci şi în opera lui. Sunt­ cărţi scrise cu înţelegere cu dragoste şi cari te fac să cil,­noşti, să­ apreciezi mai­ bine şi chiar să iubeşti opera eroului pe care-l vezi trăind dealung­uî câtor­va ore, în faţa ta. * De aceea, geniul romanelor biti­ce e menit succesului. Mulţumeşte curiozitatea publi­, oului şi îi dă posibilitatea de a se

Next