Rampa, ianuarie 1928 (Anul 13, nr. 2982-3005)
1928-01-14 / nr. 2992
ANUL XII! NO, REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA v Si ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 Telefon sove© #i/toiVoitBie* ponoe»format4 expluatv Seeietăjti Anonim* Rudolf mo««» Caisa vietori*!, y. Anuncfurd* »® primoeo la toata «s«n|Ul© autsiojtata «1 ta administratis «tarului Director : SCA.RLA.T FBQ9A _ SAMBATA, U LANIUARIE 192% mmmmma—»»w.i—isw«ti «l * - —■ — ■ .................................................■ ‘ ABONAMENTELE IN TARA Trei luni apo 1* 9*s» luni • 900 r Un an ........................................................000 / In străinătate dublu a , iuai fi*.. *,toon*m›*r·t»l* «a plftteee înainte «S încei, la i sau ia »o ale iiacârei luni Ore de scara a noua, Gerhart Hauptmann, Till Euterspiegel, O noua şi bravuroasa epopee a marelui german, cu spiritul swiffian şi cu simţirea profunda, maeterlinckiană. Te îţitrebi: pentru poporul lui Beggs, Wilhelm al II-lea, Wilhelm von Bode, ori Treitschke a scris noua şi strălucita visiune marele poet al Hannelei, al lui Pippa, aî povestei de iarnă? Eu cred, că a scris pentru aceia, care n’au iubit niciodată pe marele persecutor al Europei, şi a încercat, să aducă liniştea poeziei în tranşeele sufleteşti ale Germaniei vechi. ^.Alte cărţi. Interesantă.: Bainvilie despre Ludovic al II-lea. Poate e prea sentimental şi nu se potriveşte de spiritul libertin. Un poet ar fi scris poate altceva despre regele, care a dăruit omenirei strălucitele castele din Chiemsee, teatrul din Beyrouth, minunile din Tegernaec. Un prieten din Danemarca îmi trimete câteva poezii postumedevaie lui Holger Drachteann. Nu şi-ar aduce aminte nimenea de acest delicat, emoţionant liiric danez ? Heine pituit în Jacobsen, cu ironia fină a lui Otto Julius Bierbaijm, şi cu sugestivitatea lui Oscar Wilde. . Acolo, unde ţăranii au diploma de doctor, şi ministru de Culte este o femeie Nina Bong, îi unde nu exista analfabeţi — poesiile postume ale lui Holger Drachmann nu se pot uita uşor. O nouă carte despre Edgar Ulan Poe . Cei , ce nu mă cunosc, poate nu vor..crede,, că’sunt unul dintre acei scriitori români, care, mi-ariv trăit copilăria în , ţări ■ foarte îndepărtate... Şi cât de departe era de Cluj, Bostonul 3 D, anii copilăriei rucîe, când citeam cu Tiger stanţele lui Poe despre • Aureuţa Lee (Annabel Lee). • Mretopdeîe lui Longfellow, pe care le-ara tradus în româneşte,şi pe care le-a tipărit regretatul Brarusce în „Drapelul“.’ Păstrez şi azi amintirea cărţilor despre E. A. Poe, cu memorialul lui Ingram, cu „The Raven” tradus pentru Aurel Muruşanu în „Gazeta Transilva” piemei . Poveştile fantastice ale lui E. A. Poe şi Criptography, cu începuturile de chei romantie, magie şi ocultism, prin care „Sturm und Drang” trece fiecare suflet de copii. Cartea nouă despre E. Poe (a unui brazilian, care face concurentă noului luceafăr falm de Passos...) nu-mi place. Ceea ce ştiu e că poetul a suferit de delirium tremens, nu mă bucură. Dar ma revoltă că poetul atâtor frumuseți, este considerat ca un pirat literar, pe care lumea la Pardinera trebue să-l dispreţuiască. America lui Tommy, nu poate înţelege nici azi pe, Edgar Allan Poe. Acolo, unde un romancier mediocru cum este Jack London, poate apărea în milioane de exemplare, este firesc caEl A Poe, Longfellow, Walt Whitman, sa fie siazi considerat ca un iezuit: ignorabimus. O carte întreagă, care se ocupă de opera lui Kokoschka... Ce indignare profundă ar pricinui o carte îa noi, care s’ar ocupa de operaunui expresionist român ___? Nenorocirea mare, nu, ar fi pentru autor că l’ar apăra d. E. Lovinescu, care împarte certificate de modernism cu un veritabil diletant, ci s’ar găsi, de sigur? critici sute și mii, care ar trimete le inovator asemeni lui Ion Haszog rug.... Și vedefi după Contes harbares ale lu. P. Gauguin, după Picasso, Ed. von Munch, Louis Corinth, aria lui Kokoschka nui pare nici revoluţionara, nici imposibilă. „Peşti de aur” a lui Vautisse, piniile lui Carre, bisericile lui Feininger, ori improvizaţiile lui Kandinsky, dansatoarea lui G. Severin; şi statuele lui Archipenko... nu mă omoară visul de noapte al profesorilor pedanţi. Arta de sinteză este ceva, de care a trebuit să se ocupe şi Excelenţa Sa Bode, şi va trebui, sa se ocupe, oricât i-ar repugna, gustului şi priceperei, şi amatorul nostru. Adevărat că mie mi-a plăcut mai mult aria 111 Matisse, tie cât «'lui Kokuscka, şi prefetisc mai iTult pictura lui Brangwyn, Hugi, lovis Corinth,Renoir, Claude Monet (extremităţi, care nu se întâlnesc) decât cabalistica lui :Chirico, Chagall, Mondrian şi Rodsenko. Numi-a plăcut cartea lui A. Viaurois : Studii engleze. Este, mult gongorism, şi multă inotabilitate în , cartea aceasta._ Scriitorii francezi sunt adorabili,, dar devin chinuitori, când imita liugăreala germană. Altfel ar fi seri« 4* rt«car Wilde.Stefanite EMIL ISAC Zweig, ori chiar şi Alfred Kerr, a cărţii operă italiană este neîntrecuta şi ca formă şi ca fond. ..Wam mirat de cartea lui de IVlenzie, inteligentul prieten al pacifismului. Ce-a găsit mai nimerit decât să laude alături de Mussolini pe contele Stefan Bethlen? ÎV a ajuns că Marcel De Imagre a glorificat până în cer cartea doamnei Cecile de Tormay : Le livre proecrit, în car© eminenta dușmană a Românilor face prohodul Trianon-ului, de Monzie aduce osanale „aristocratului de rassă„englezului turanic" ... r , Cartea lui Francois Porsche (L amour qui n’ose pas dire son nom...) nu pentru că se ocupă iar și iar de Oscar Wilde, de Marcruisul de Queensburry, de lordul Douglas, de... Berneval, de Freud, de Andre Gide, ci pentru că nu este estetică... ajunge alături de „Der Türmer” ori de romanele Baronesei Orczy, în podul librăriei. Noul volum de versuri al lui Iwan Golf : Der Eiffelturm este interesant. Un critic german în ,,8uhr Abendblatt” spune cǎ versurile luî Goli sunt o „zguduitoare orhestră*8, la pupitru find un poet brutal. Hölderlin, Whitman și Rimbaud își salută nepotul... Eu aş spune • Twan. Goli, ceva din turbina Berlinului, cu sirena Parisului, cu furia mărei negre şi cu agerimea pieţelor marocane. Poezia unui om modern, care pe dintele de aur simte străpezită untura de oaie, şi care face semne disperate în furtuna de carton a teatrului : S. O. S. ! Dacă n’ar afecta neînţelesul, ar fi poetul cel mai înţeles al zilelor noastre și ar tăia tot atat de adânc în carnea parveniților ca penelul lui Masereei, ori creionul luî . Georges Orosz. . ^ f o r- ® a * o 0 o , a - • închid carnetul. Noapte buna. Doctorul ! Printre mulţii nelipsiţi de la Capşa e şi doctorul N. nu. Daca aţi fost vreodată în cafeneaua intelectualilor e imposibil sa nu-lfi cunoscut. E un domn mărunt, cu faţa suptă, nasul coroiat şi subţire ca o foaie de plăcintă. Poartă în permanenţă, o căciulă neagră, ca un joben fără boruri, un fular alb de mătase şi un cioc negru cu firealbe, care-ţi face impresia că vrea să fugă sa se ascundă în guler. Eri, la masa doctorului, printre alţii era şi Al. C.zaban. Se discuta despre domnul lonescu, tatăl doamnei Popescu : , —• „Ce bine se tune lonescu ista donile!”... — spunea C.zaban. ^— „lonescu a murit draga !”... — răspunde doctorul —• — di -undi!... Trăește! L an zărit iu ia seară !...— :„Aș ! A murit ! ~ „Vu mai vorghi digiabal... Trăește ! — ,Jfa a murit ! — „Nu se poate bre omule!... Cum vrei sa moară dacă nu i-ai fost tu doctorul lui curant”... Argumentul lui C.zaban era atăt de' decisiv', încât doctorul N. nu, s'a declarat biruit... De eât-ca timp, se învârteşte în cercurile teatrale şi gazetăreşti un domn foarte impozant. Poartă palton cu blană, de lutru , permanent agăţat de gât şi din când in când, înfipt în ochi, un monoclu încercuit cu ramă de aur. F. lui a pudrată —geme Pierrot şi ca semne caracteristice are 23 de fire de, păr pe care le aduce din ceafă, ca să-şi mascheze aproximativi • chelia şi , un dar unicde a sughiţa. Numele lui e M. F. Când îl cauţi nu~e poţi găsi, dec&P* în compania gazetarilor in general şi a artistelor umflându-se în blana paltonului, sughiţe demn şi spune : ■ ' . • —- „Toate femeile stau cu gura căscată în faţa mea. în gura lor pot face ce vreau şi primesc şi bani pentru asta”.■ •• • • ' • ... O tânără şi naivă probistă a Naţionalului, după ce ascultă cu atenţie Spusele lui se adresă unui confrate: . ' — „Dragă, o fi adevărat că femeile stau cu gura căscată în faţa lui ?... S’au se bărbiereşte ? -- „tia e adevărat!... • — „Uite-al dracului!... Care vase zică e aşa dat dracului, la dame ? . „ ■—»Nu! — „Atunci ? . — „E dantist!...: „ Hn ultim cuvânt L. L. „micuţa bucureşteancă” cum i-ar fi zis pe vremuri Lynkeus — pe punctul de a eşi dela o pretena căreia întrun ceas de lacrimi și sinceritate, ii povestise cearta ei cu „omul pe care îl iubea” semai îndoarse odată șirosti, candidă ca o bucățică de zahăr... — Uite, draga mea. Iți spun un ultim cuvânt... • Dacă mâine mă vezi cu Costel, să știi că. m’am împăcat cu Paid!.. Ulii casca siiHciwniifl Kameiiiiic Teaâraatistui . • Jjjigar mi idiann strauss transformat in operă taiz Cum se profanează operele autorilor decedaţi. O înscenare îndrăzneaţă la Opera din Lipsea. Familia Strauss protestează. * Maladia moderna a jazz-tamie contagioasă și face ravagii îngrijorătoare în lumea artistică din Apus. Am semnalat în coloanele Rampei zi cu zi progresele contagiune, relevând încercarea de a înfiinţa o catedra de jazz şi montarea primei opere jazz pe scena tradiţionalistei Opere de stat din Viena. Astfel, ţările de limbă germană sunt menite a face o serioasă concurenţă „jazzomericii” Statelor Unite. Primejdia invaziei jazz-ului e cu atât mai mare cu cât în Germania această manifestare ciudată a artei negrilor nu e considerată ca prilej de distracţie ci lucru ciudat — ca izvor de inspiraţie pentru compozitorii „serioşi”, exponenţi reprezentativi ai mişcării muzicale notii. Faptul că muzicieni de vaî loarea unui Hindemith său Krenek se lasă învinşi de mrejele 5 artei noni, a cucerit jazzului un ■ însemnat număr de admiratori statornici. Bineînţeles ca împotriva acestor creaţiuni originale nu se poate ridica nici o obiecţiune Beethoven au fost disecate în ritmul sincopat al iazului. Acum aflam că se transformă din moment ce autorii lor semi- opere întregi în dispreţul vesneaza răspunzători în faţa criticei mondiale şi a marelui judecător care e marele public. pectului ce se cuvine lucrărilor autorilor morţi şi cari nu o pot protesta împotriva profanării operelor lor. „Herr Walter Brögrmann” regisorul Operei camuntile din Lipsea a procedat la o radicala şi necruţătoare „reîntinerire” a faimoasei operete „Liliacul” «le Johann Strauss, transformând-o într’o rexistă satiră a vremii. Or este cunoscut că rupând definitiv cu tradiţia lui Offenbach, Johann Strauss a îndepărtat pentru totdeauna din din operele lui Wagner, Puccini, »operele sale satira care devenise Verdi și chiar din simfoniile lui o obsesie a compozitorilor de p-•Regretabile sunt insă încercările unor compozitori şi regizori de-a adopta operele definitive ale marilor compozitori clasici, preferinţelor publicului monden săvârşind prin aceasta o adevărată profanare. începuturile", acestor ■ „furturi artistice” s’au manifestat timide. Fragmente din . Carmen” -dă- Bizet, perete, cari î-augnes Oîfenbach, urmat lui JncBrügraam a transformat - deed gingașa capod’operă a regelui valsului într’o grosolană operetă-jazz, de mediocră calitate modernă. Această transformare se îndreaptă nu numai împotriva libretului ci chiar împotriva partiturii. Astfel, regisorul a întroxins în actele I şi II două scene improvizate. Inaptul întâiu prinţul Orloffsky hotărăşte în timpul unei plimbări de automobil să organizeze balul în jurul căruia se încheagă întreaga acţiune a „Liliacului”. Această inovaţie îi îngăduie regisorului să ofere spectatorilor o scenă în automobil. Actul al treilea e transformat într’o scenă de reviste cu balet, jazz şi charleston. Rosalinda nu mai dansează „Czardas”-ul îndrăcit compus de Johann Strauss ci cântă o melodie exotică pentru a dansa un charleston de cea mai autentică provenienţă americană. Sala de bal se transformă într’o fântână fantastică. * inovaţiile lui Brügmann constituese o profanare ruşinoasă a celei mai reuşite dintre lucrările lui Johann Strauss, trecut de mult în rândurilor clasicilor. Sesizat de această încercare de modernizare « luî Strauss, editorul operelor regdni Valsaîui, Josef Weinberger din Vien® şi d-im Adele Strauss soţ,« compozitorului au intentat un proces împotriva regisoruîui Brugwamn cerând interzicerea reprezentării operei ciopârţite. Sindicatul autorilor lirici fî dramafici * Intertvejiți peatru eefare« profanărilor ce se săvârșese lu ultimul timp cu operele 'autorilor și compozitorilor dece dați. 'a ^ . . . lahomt Strauss Primitei in iiirlercl Îlflilâ 1h 12 de Lunettes Koles LUNA 1 -Mai ! (se’nţelege dela sine), l’oate privighetorile cântă şi toţi liliecii sunt înfloriţi... Cerul esenin şi în fiecare noapte elună plină... Toată lumea e amorezată... i ur turei Vasilescu-A murg — funcţionar la IVT. T. şi in timpul liber, puţin că la poet — s a îndrăgostit de Jeaninetta, camarada lui de birou. Dragostea lor s’a născut odată cu fioarea teilor... Bilanțul sen ti ui cu tal pe luna Mai 48 de lendez-volisuri. 30 pe luna plină (28 până la 11 seara, unul pană la 12 şi altul pâna la 12 şi jumătate. 8 la Şosea (şuete) ; 0 în Cîşmigîu (cu barca) 3 la Parcul Carol (puţină curte) 46 conversaţii diferite cu apropos 1 pe faţă... , 1 strângere de mână (la 301 Mai). LUNILE 2-3, lume. Iulie Cald. Concedii... Pantofi derit... grădini de vara, Nosiu.Agia staţiunilor climaterice... Turturel şi Jerminetta, au fost despărţiţi o lună... El a rămas în Bucureşti, ea s'a dus in provincie la rude ştiu munte Bilanţ sentimental pe lunile Iunie' şî Iulie Iunie : 29 întâlniri in aer liber • 2 acasă la Turturel pe ploaie i sărutare la gară, după ureche. ' ' Iulie 56 scrisori scrise de Turturel; * din 56 primite de la Jeaninetta 1 sărutare pe obrazul stâng, la venire. 1 * * , 1 şedinţă-pupături (31 Iulie), I,MA 4 • ,1 August Revederea... Excursii la mănăstirile din jurul Bucureștilor... Partide,somn, pe iarbă verde, la umbră... Intrigi firintre camarazi la birou... Patimă foridă... Bilanţ sentimental pe luna August 13 întâlniri, în ora* — ajwyor 15 acasă la Turturel 18 şedinţe de pupare... 12 nopţi petrecute împreună. Observaţii Jeaninetta a devenit ceea ce se numeşte metresa lui Turturel... LUNILE 5. 5., 7. Toamnă... Frunze, castane, ploi, Jeanetta şi Turturel s’au mutat , împreună... S’au hotărât să-şi consfinţească dragostea prin autentificarea ofiţerului stării civile... . . — Nu facem nuntă îa biserică că ne costa scump „spunea Turturel”... — Noi ne-am iubit şi fără popi şi fără sa muşcăm din pişcot, confirma Jeanetta. Bilanţ sentimental pe toamnă ieşire la teatru , 10 la cinema la circ. 20 chefuri turturel. 4 ori De luna dragoste-Prezentarea tânărului Costel Mierlescu... LUNILE S. 10. Iarnă... Jeaninetta e puţin însărcinată. Turturel, nebun de bucurie... Căsătoria lor a avut loc, aşa cum doriseră... Tânărul Costeî Mierlescu, a ţinut să le fie martor la cununia lor civilă...,• Bilanţ sentimental * 40 chefuri Turturel 40 vizite Costeî, LUNA 11—12 Martie—Aprilie... Primăvară... Renaşteri peste tot.. Dragostea lui Turturel renaste, insa pentru Gica, alta camaradă de la birou... Dragostea lui Costel renaşte, însă tot pentru Gia, camarada de birou a lui Turturel. Jeanifietta, nu poate să renască, pentru ca aștepta să nasc. «aaaaaasBBfefli 'mmm romaneşti la Praga D. Tzigara Samurcaş In lipsa unei iniţiative romineşti au conferenţiat Praga I graţie abatelui Zavarai d-nei No-ria Petrán şi Tzigara Samurcaş ’ despre subiecte in legătura cu arta şi etnografia românească. --------xox--------- ' Seanlem penlrn Sawn Pop WBggBBWI.'«# I WWIIWIII i un w .Sâmbătă dimineaţa vaavea loc la Biserica Manea Brutaru un parastas pentru sfinţirea ceauşei pictorului Sabin Pop. Se ştie că din nefericire,, cu toate că biserica ortodoxa opreşcerei naţiunea rămăşiţelor pământeşti ale lui Sabin Popp, n’au putut să vină altfel în ţară, ’familia nedispunând de fonduri şi oficialităţii, rămânând indiferentă: ••. Conferința lui Enrico Corradini Enrico Corradini care va sosi in ţară în ziua de 23 Ianuarie pentru a asista la premiera piesei sale Iluliu Cezar” la Teatrul Naţional va conferenţia la „Fundaţia Carol”, sub auspiciile Sindicatului ziariştilor despre „Italia de astăzi”. Filozof, ale cărui opere nu au mai fost reeditate editura contimporană înărginindu-se să boteze cu numele lui o stradă. V. I. CONTA Moptaiic zilei Iniţiativa reintoarceri! Ministerul artelor a luat fericita iniţiativă de a reveni la vechia ştormă după care teatru şi opera la Cluj erau doua instituţii separate şi anunţă aceata nouă iniţiativă, adică revenirea la normal criticând măsura in vigoare care a adus mai neajunsuri. Toate bune dar cine contopise opera cu teatrul ? Dărâmarea bisericilor în Basarabia Episcopul Gurie a stabilit normele după, care se pot dărâma bisericile care ameninţă cu ruina. Un delegat al monumentelor istorice va trebui pentru fiecare caz să raporteze dacă valoarea artistică merită conservarea în muzeu a icoanelor. O nouă carte de un român în Franța Profesorul Oprescu titular în Cluj și cu misiune la Geneva a publicat la Paris o carte foarte interesantă despre pictorul Géricault. Cartea:: *e bine sprisă, reproducerile restrânse și în genere slabe. Pumnul D-lul Argetoianu Pumnul d-lui Argetoianu se va deschide pentru scriitori şi pictori. Urmând mai departe iniţiativa defunctului AL Constantinescu cu înfiinţarea sanatoriului de la Sâmbăta de sus, va căuta sa îmbunătăţească soarta artiştilor lăsaţi în părăsire de ministerul lor. „Cum a devenit poetă* Iată amuzantul titlu cu care Laiţiana Kara Mikaelis vrea să ţină o conferinţă. „ Dacă ar fi fost Verlaine, Baudelaire sau Goethe am înţelege să ne comunice pe ce tainice căi a ajuns să fie inspirată. Dar ca o Smara şi încă pe de a*supra simplă nemţoaică să-şi ia dere de poetă, iată desigur o îngrâmfare necuviincioasa pentru poezie. Comemorare«» lui Bălcescu la Cluj Profesorii Bogdan Doica şi Siliviu Dragomir vor conferenţia lo 19 ianuarie despre N. Bălcescu în aula universităţii Clujului. " Complectarea co misiuni arhivei fonogramice Este probabil ca în locul devenit vacant prin moartea maeikrului Kiriac să fie numit d. dr. Emil Riegler în comisia pentru■dunarea materialului folcloristic al arhivei fonogramice înfiinţată pe lângă Ministerul Artelor. D. Emil Riegler este autorul unui documentat studiu despre mu*zică populară românească, apărut în limba germană. Pe baza acestei lucrări i s‘a oftț* rit d-lui Riegler o catedră la Con* servatorul de muzică din Nem* York. S’a cerut consimţământul d-lui. Ziberiu Brediceanul, preşedintele comisiunii, pentru numirea noului membru." Romanul biografie , wwi.ff.-ft.wav.wwn'f——S—— — E i"."-«’’ finn öc Poorlalfó de IONSK HANII îîțăMjței âobijiî ,se' ocupau ca războiul,, In secolul aî XVUII-lea s’aiti dedicat ■ exclusiv ^ literaturei,filosofiâi: ®j .,, p TJo urtnS au sncereat să se avânte* in marea finanță, s^au resem-nat un timp să întreţină viaţa mondenă cu recepţii strălucite şi serbări fastuoase şi au sfârşit prin a deveni colecţionari sau biografi.Astfel un duce de la Force, un conte d’Harcoux au ajuns la Academia Franceză graţie monografiilor pe cari le-au scris asupra înaintaşilor lor. Bibliotecile vaste, disponibilităţile materiale le-au permis să omoare timpul şi să, . adune fragmente din vieţi de eroi. Se mărginea însă a se ocupa nu, mai de,membrii familiei sau ai plasei sociale din care făceau parte. Şi istoricismul acesta avea un miros de praf învechit, de pedantism savant ades presărat cu povestiri galante. Pierre de Nolhac — şi el un membru secundar al clanului din Foburgul Saint-Germain — a evocat serbările din Versailles, capriciile doamnei de Pompadour şi domnia strălucită a lui Ludovic al XV-lea. Toţi însă povesteau lucruri trecute, puneau în evidenţă bogata lor documentaţie şi nu erau cetiţi decât de specialişti. Guy de Pointales şeful huchenoţilor francezi, s’a gândit să dea o viaţă nouă acestui gen de literatură. Şi-a ales eroul —■ nu din acceia,cari au strălucit prea ascendenţa şi poziţia lor socială.—oi dintre adevăraţii creatori cari au însemnat un drum de lumină în existenţa lor. Muzicant distins, Guy de Pourfaîes şi-a ales doi romancieri mânuitori de armonii: • Chopin şii Liszt. ■ ■, 1 Amândoi străini, porniţi să ea,cerească,g)orîa,î,?. vârtejul Parimeiul, trăind o viață neverosiraîîă dr fbogată,'iubind intens, exasperai și euprimându-și geniuî îa melo* dii și ritmuri cari-au încântat'apoi atâtea sentimentalități. - ' Tdila lui Cleopin cu Georgs Sand foste amantă a lui Alfred de Musset e evocată atât de fru*mos, atât de puternic încât o triv, ești aevea. '• Neliniștea bolnavă ce frământai acest suflet de poet reiese ca un parfum din povestire. Biografiile lui Pourtales nu sunt studii istorice: sunt romane cari au fost însă trăite de oameni mari. In loc de a-și ereia eroul, Pourtales îl ia din realitate. Şi îl face sa trăiască înaintea noastră aşa cum îl vedem trăind alături de noi pe un Julien Sore sau pe un Jean Cristophe. Acesta e secretul succesului luî Pourtales. A înlăturat din es pedantism » ascuns discret documentaţia ’’ în dosul por satirei. Un episod e redat nu ca un fragment de istorie, ci ca un capitol de roman. Avişti la un concert al lui Chopin în sala Pîeyer la Paris şi vezi asistenţa : cunoşti pe principesa Radzi vil pe contesa Poniatowski, pe frumoasa doamnă d’Ah gonit, amanta lui Liszt. Te plimbi cu Georges Sand şi blândul poet Chopin în peisagiul sălbatec , al insulelor Majore şi arişti la crearea Nocturnei în la minor. Şi este părtaşul ezitărilor, suferinţelor şi avânturilor cari înalţă aceste suflete de artişti. Cu Lisat vagabondezi pun Vienna din timpul lui Metternich. Îs Weimar unde mai trăeşte amintirea lui Goethe şi faci un popas de înălţătoare credinţă în chilia lui de călugăr din marginea Romei Şi înţelegi muzica mai bine, a.Atunci când ştii că Rapsodia a treia a fost făcută pentru serbarea data în cinstea lui de contele Zichy îs Buţvaci, conacul splendidei moşii din marginea pustei ungare. IL iubeşti mai mult pe Listea, tunei când îl vezi chinuit de viaţă, trăind ca şi noi, suferind,ca gă. noi, şi nefiind decât un om mire oameni. Biografiile lui Pourtales nu aparţin istoriei, ci literaturii. .. Ele sunt nişte romane cari tr. iniţiază nu* numai în viaţa unuiî artist, ci şi în opera lui. Sunt cărţi scrise cu înţelegere cu dragoste şi cari te fac să cil,noşti, să apreciezi mai bine şi chiar să iubeşti opera eroului pe care-l vezi trăind dealunguî câtorva ore, în faţa ta. * De aceea, geniul romanelor bitice e menit succesului. Mulţumeşte curiozitatea publi, oului şi îi dă posibilitatea de a se