Rampa, februarie 1928 (Anul 13, nr. 3006-3030)

1928-02-01 / nr. 3006

PUF­I FULG Lei Calea Moşilor, 88 Eugeniu Benoni Calea Moşilor, 88 • folii­ pentru perniţe de divan .PALAREA şi refrişarea fulgilor din perne lei 40 Kg în prezenţa clienţilor nu Săptămâna AL911DRILOB na. SVon nescro­­bit rezistent și perfect la spălat metrul Americă su­perioară metrul Pânză de cearceafuri de bună calitate metrul Zefir ga­rantat la spăla­t foarte racoman­­dabill metrul Indian fit pentru rufărie lat BO c. m. metrul Finet Te­nis desene garan­tate la spălat metrul Indian cu perioriat 100 c. m­ metrul Molton cr. desene moderne pentru rocta metrul Creton cu desene colorat artistic metrul Lino all lat 100 cm. foart r r­ecomandabil pen­tru trusouri metrul Gradel pri­ma calitate pen­tru rufărie barba­tească metr. Molton Lan lat 80 cm. desene garantate | netr. Fular france extra fin. 'nipri. mat, lat 100 cm m. Opal şi Mar­chizet extra­ fin p. rufărie culori ga­rantat la spălat la. Pânză de cear­­­ceafuri, pradică, forte rezistentă, lă­ţime 150 cm. I m- Pânză de cear­ceafuri superioară lăţime 160 cm. m. Pânză de cear­ceafuri superioara lăţime 200 cm. m. Pânză de cear ceafuri superioara lăţime 220 cm. m. Stofă de lâna pură, fantezie foarte recoman­dabilă m. Rasa de lână pură calitate ex­tra fină diferite culori m. Zanana piu­şaltă lăt 100 cm specială pentru capoate m Poplină de lână pentru ro­chi calitate su­litatea casei metrul Olandă £00 cm, I foarte si Olănduri franceze engleze belgiene, elveţiene in toate lăţimile Mdt. StM, ciorapi Secţiune specială de Stofe engleze Stofe franceze Stofe moderne de Dame şi Bărbaţi din fabricele cele mai renu­­mite din Anglia şi Franţa vinde cel mal conve-e'-i' I .asii hiitiiliitft in anul 1878 DEPOZITARUL Slfoanelor Schroll xpeilifui in provincie prin postă cu ramburs­ări. Paniari 10 Bucura$r QRGHIDAN 8 Folieton cu „va urma...“ I • ml,Hfl li. inul «.(H IH rr _______ de Romulus Dianu Din zece premii oferite de o revistă literară franceză cititori­lor, fiindcă s’au ocupat de un con­curs așa zis al „Eroului simpa­tic”, șapte au revenit femeilor. în­că nu e un an de când scriam aici că singurul factor care con­tează în promovarea cărţii, sunt femeile, cari, pasager sau defi­nitiv, primesc lectura ca pe o modă variabilă în formele ei, dar permanentă. Aşa­dar nu vom ofensa breslaşii «profesiunilor intelectuale», întrebându-ne ce citesc în această ţară doctorii, avocaţii, profesorii, inginerii, magistraţii. Femeile sunt singu­rele de întrebat. Maurice Bedel, laureatul pre­miului Goncourt era până la sfâr­şitul lui 1920, un necunoscut. A fost destul să se afle că romanul său «60 grade latitudine nordi­că» se ocupă într’un­ chip neama­bil de o femee norvegiană, pen­­tru ca tapajul literar să crească şi bărbaţii în caraghioslâcul lor masculin să se revolte. Bărbaţii, nu femeile! Chiar cei cari de­testau pe Bedel, între cari Fran­cis de Miomaedre, au pus atunci lucrurile la punct cu destulă bru­talitate. Căci suntem literaţi şi liberi sa ne alegem subiectele li­terare de und vrem şi cum vrem. Dacă sunteţi susceptibili ca pri­madonele, duceţi-vă dracului, domnilor ! Citiţi statistici şi „mo­nitoare"! Nu vă mai atingeţi de nici un roman, de nici o poemă. Desfiinţaţi din patrimoniul ţări­lor civilizate bibliotecile ş i ope­rele de artă. Dumneavoastră aţi dori ca literatura să vă ungă ca un untdelemn aromat pe burtă, după bac. Renunţaţi la noi cari nu ecăm decât cu c­as-papierul ! In acest timp la noi, d. Ionel Teodoreanu obţinea cu romanul său „La Medeleni” un succes da­torit reclamei ce femeile făceau romanului său. Şi nu se poate, minte limpede şi cap logic să nu observi cau­zele împuţinării cititorilor, după războiţi. „Medelenii” sunt un ro­man excepţional erotic şi fragil. Războiul a făcut pe bărbaţi să uite ariile iubirilor romantice. In nici o carte de după războiu „nu se mai iubeşte”. Brutalitate, pro­zaism, simplificare. E atât de simplu ca nici nu mai citeşti. A­­ceasta e judecata clientului libră­riei. Să se înstirue un premiu al călătoriilor amoroase ! Să se de­nunţe şi observe concurenţii. In tren, sau în auto, pe stradă sau in cele mai mărunte acte conju­gale, femeea trăeşte literatu­ră. Fie ea din elită, sau din ca­baret. Şi faptul că spiritul ei a­­firmă astăzi în apus o autoritate şi un gust cel puţin în materia ce ne preocupă nediscutabil, nu tre­bue oare să fie privit de noi ca un simptom şi ca un avertisment pentru meşteşugarii de cărţi ! Există în literatura noastră o figură destul de cunoscută, pre­destinată posterităţii aşa cum ali­mentele W. C-ului. S­pirit adu­nat în petice, melancolie de croi­toreasă în scrisul bleg fără fan­tezie. Iar literatura lui o serie de incongruenţe. E aşa de profund şi de autentic prost ca nici nu mai observă că alţii sunt inteli­genţi. Lumea se prezintă pentru el dreaptă şi reprodusă în serie. Despre literatură are concepţii­le sale personale. Eroii trebue să fi absolvit nu mai mult de patru plase primare. Trebue să vor­bească prostii şi banalităţi. Ci­­tindu-­ te ustură ochiii ca de fum. Camera îţi devine grajd, încep mobilele să trosnească surd ca la incendiu. In câteva rânduri au­torul a fost si premiat. El repre­zintă intrun anume chip literele româneşti. Personalităţile cultu-­ rale străine, călcând in Bucu­reşti iau contact şi cu el, biet autor a câtorva avortoane Spiri­tuale admirate de câţiva (prin graţia lui Dumnezeu) decedaţi. E negru şi închis la inimă. Nu vorbesc de cunoştinţele sale generale, ţinute în orice ocazie ascunse şi nedemascate, dar tim­purile în care acest fioros pro­tozoai­ cunoştea lumea şi femeia sunt istoriceşte înaintea reconsti­tuirilor lui Cuvier. Fantezia şi confortul nu sunt promovate nici în zona idealurilor sale concepu­te artisticeşte cu creion de tâm­­plărie pe foiţă job — corespun­zând ca psichologie nutriţiei săl­batecului suit în agud­ cu pâinea în sân şi coborând de acolo doar ca să-şi elimine toxicele. Acest tip e existent. Se arată rar. Nu-l vezi plimbându-se, nu ştii ce face, nici ce scrie, căci n’a mai tipărit nimic de mult. In seama lui şi a semenilor lui sunt lăsate destinele literaturii noastre curente. Deaceea tot ce se scrie e aruncat în librărie în­­tr’o indiferenţă fără seamăn. De­­aceia deseori mă gândesc că nu­mărul neprietenilor mei n’ar spori nici cu un sfert din cifra de astăzi, dacă aş publica o se­rie de portrete hidoase (dincolo de hidos mai e o staţiune a Fru­mosului) ale câtorva batraciene scriitoare. In literatură, ca şi în politica, spiritul vremilor se schimbă şi aştepţi moartea cea vecinie întârziată, a marilor dic­tatori. Sriitorii tineri chiar dacă gru­paţi (pe interese şi nu pe credinţe) în jurul câte unui ramolit critic de profesie bătrân pretenţios şi u­­rât ca un monument istoric, tot au înţeles până în cele din urmă că în carapacea unei politeţi excesi­ve care înnăbuşe şi întârzie, se condamnă la inactivitate în anii cei mai frumoşi ai vieţii lor. D. Liviu Rebreanu, romancierul a­­tât de iubit de scriitorii tineri, nu-şi putea stăpâni, el însuşi mi­rarea că azi se scrie şi se tipă­reşte puţin şi inferior şi că mi­litanţii curentelor nouă sunt cei cari absentează mai elocvent. Prin urmare ?... Dacă scriitorii cumulatori ai funcţiunilor de cari depinde propulsiunea cărţii româneşti, dores să continue lup­ta pe acest teren, n’au de cât s’o facă. Pe riscul lor, al acelor­­a nu vor avea vreme să mai repa­re nimic. Cei ce sunt terni şi im­becili, pot prea bine mesteca fo­tografiile jocului de cărţi, ia clu­buri, sau striga „toci” în zilele de bac la picioare, dar nu tot aşa de uşor vor putea păstra un loc în care sau multă prostie sau servicii inavuabile i-a crampo­nat. Monopolul editurilor şi al scenelor, tutela meschină a maeş­trilor cu cioc şi miopie, au re­dus sensibilităţile rănite la în­ceput. Şi rezultatele se vor vedea A apărut in colecţia „Romanele celebre“ FECIOARA DIN CULISE de JEHUME FOUGÉRE Roman de acţiune, din viaţa de iubire, patima şi suferinţă a marilor actriţe. 8 Lei exemplarul de vânzare la toţi chioşcuri­ de ziar şi la librării Curtisoane... (Splendorile , mizeriile vieţii curtizanilor) Capo d’opera genialului roman­cier francez llonoré de Balzac 2 volume De vânz­are la toate librăriile „ii la Adm­inistraţia ziarului „Rampa” care le expediază con­tra costului de Lei 110, preţu ambelor volume Marea şi admirata Societară a Teatrului Naţional. Maria Filotti, despre veritabila pudră „Antinea“ FABRICA de TRICOT AHT" Junii API „TONY" Pas. Român, 17 vinde şi face după comandă cele mai noi creaţiuni de tricotage. Remaiază ciorapii de mătase. Preţurile cele mai avan­­ta­joase NUNTA BANCHETUL OFERIT D-L­I Dummies, după amiaze a avut loc î­rt apartamentele d-nei şi d-lui V. Maximilian, căsătoria d-nei Tin­uica Maximilian cu d-nul doctor în medicină Victor Crivăţ. Naşi au fost d-na şi d-nul dr. Crivăţ, medic primar al oraşului Dorohoi. In numeroasa asistenţă remarc : d-na şi d-nul general Ch. Rădu­­lescu ; d-na şi d-nul col. Crivăţ; d-na şi d-nul Armand Iliescu ; d-na şi d-nul Josef Cohen ; d-na Elena Mavrodi ; d-na şi d-nul Maxim ; d-na şi d-nul Solo Egas d-na şi d-nul G. Storin ; d-na şi d-nul Tony Bulandra ; d-1 I. Ma­ri­olescu d-na şi d-nul A­de Herz d-1 Al. Petrovici; d-1 Emil D. Fa­gure ; d-ra Marietta Rareş; d­-re Magda Maximian ; d-1 I. Ange­lescu ; d-ra Anne Schmitzer; d-ra Schmitzer ; d-na Luisa Alcalay ; d-na şi d-nul dr. Andronescu; d-na şi d-nul I. Cernateanu ; d-na şi d-nul Vrioni ; d-na d-na şi d-nul Dietz ; d-na şi d-nul P. Marines­­cu ; d-na şi d-nul dr. Ştefan Po­­pescu ; d-na şi d-ra Ciucurette d-na Sofica Ionescu ; dr. Emil Crivăţ ; dr. Rosadi. I. AL. BR­ATESCU-VOINEŞTI Societatea Scriitorilor Români a dat Sâmbăta 28 Ianuarie în raia de marmoră a hotelului Bulevard un mare banchet în onoarea d-lui Brătescu-Voineşti. Au­ asistat d-nele Alexandrina Cantacuzino, Maria Filotti, Marthe Sfetescu, Fany Rebreanu , d-nii: G. Dimitriu, ministrul conmnicaţii­lor, N. Inculeţ,­­ministrul sănătăţii, Octavian Go­ga, Gr. Trancu-Iaşi, Sim­ion Mehedinţi, Mumuraru, Al. Brătescu-Voineşti, Budurescu, Al Cazaban, N. Ioanifiu, G. Tene­­ghin, Jean Bart, G. Adamescu, C. Kitiţescu, Mihail Sadoveanu, Em. Costinescu, primarul Capitalei, Romulus Voinescu, N. Davidescu, Camil Petrescu, N. M. Condeescu, Radu D. Rosetti, Apostol Culea, Tepiu Rebreanu, Romulus Dianu, C. Ardeleanu, I. A Basarabescu, I- Marin Sadoveanu, C Nottara, Z. Florescu, Ion Minculescu, Că­rin­ Baltazar, I. Jalea, Nichi­for Crainic, O. Han, M. Sorbul, N. Pora, Emanoil Bec­ul­a, P. Prodan, St. Popescu, Ion Foţi, Rădulescu- P­o­gonea­­nu. I. Valerian. Toastează Rebreanu. Incul­ai, Mihail Sadoveanu, Alexandrina Cantacuzino, C. Dimitriu, Gr. Trancu-Iaşi, Radulescu Pogoneanu Nichifor Crainic, Octavian Gogi. Răspunde d. I. Al. Br­alesc­u- V­oine­şti. Festivitatea a luat sfâr­şit la miezul nopţii. Franz Hoinar despre America şi teatral american (Urmare din pagina l­a­ vestire a sărbătoririi — cel pu­ţin neobicinuite — a aniver­sării sale de cincizeci de ani care a avut loc la 12 ianuarie la New-York. — „Din motive explicabile şi lesne de înţeles, am încercat să trec neobservată aniversarea mea de 50 ani, atât în patrie cât şi peste Ocean. Din neferi­cire insă, odată cu mine au îm­plinit şi alţi artişti şi literaţi unguri aceasta respectabilă vârstă şi de aceia ei s’au gră­bit să ma facă ,şi pe mine păr­taş la această penibilă aniver­sare anunţând pretutindeni : — „Şi el a împlinit 50 de ani! Şi el e atât de bătrân !” Acolo, peste Ocean mi-am petrecut ziua de naştere în mijlocul asociaţiei inginerilor unguri din America, ţinând la „Mac Alpin Hotel” o conferin­ţă, după conferinţă a avut Ioc în restaurantul hotelului un banchet organizat în cinstea mea.­­ In timpul banchetului, exact la miezul nopţii se ridică un domn şi adresându-se asisten­ţei spuse : — Doamnelor şi domnilor, tocmai acum, la miezul nopţii conferenţiarul a împlinit „50 de ani” şi însoţi aceste cuvinte cu urările de rigoare. Era un scriitor maghiar stabilit în A­­rmerica şi care îşi luase rolul acesta ingrat de-a trăda în pu­blic vârsta colegului sau. In a­­ceiaş clipă apăru lângă mine un aparat ciudat de metal pe un tripied — era un aparat de radiodifuziune. Intr-adevăr pe acoperişul hotelului era insta­lat o staţiune de emisiune trac­­tofonică. Şi eu care nădăjdu­iam că taina vârstei mele va rămâne în cercul intim al invi­taţilor. I Iată că americanul care a­­dusese bizarul aparat strigă în microfon „Silence ! întâmpla­rea face că în hotelul nostru are loc sărbătorirea celebrului dramaturg Franz Molnár care a împlinit acum două minute 50 de ani. Cu acest prilej, cele­brul nostru cor de negrii va cânta, în cinstea d-lui Molnár corul din opereta „Manhattan Mary”. Opt negrii executară bucata anunţata. Apoi, speeke­­rul, apăru din nou pentru a a­­nunţa : „Cu aceasta s-a termi­nat festivitatea în cinstea d-lui Molnár. Acum, orhestra noas­tră va executa timp de 50 mi­nute muzică de dans”. * Și ridicând aparatul ca o pușcă, speekerul și cei trei ne­grii părăsiră sala fără a sa­luta. Astfel s’a sărbătorit aniver­sarea de 50 ani”. Memento concerte Miercuri 29 Februarie: Eforia: Prnimul concert dat de corul ca­zacilor dela Don. Vineri 2 Februarie: Eforie : Al doilea concert dat de corul ca­zărilor dela Don. Sâmbătă 4 Februarie: Ateneu: Concertul tenorului Stroescu. Ateneului: Concert simfonic di­rijat de d. Gil Pleșoianu. Miercuri 8 Februarie, Sala Ateneului: concertul Alexandru Feodorescu cu concursul d-lui Alfred Alessandrescu. Marţi 14 Februarie, Ateneu : Concertul violonistului Prihoda. Duminică 19 Februarie, Ate­neu : Concert Filarmonica, diri­mnt de George Georgescu. Marţi 21 Februarie, Ateneul Român : primul recital Alf. Cor­tot. Vineri 24 Februarie, Ateneul Român : Al doilea recital Alf. Cortot. Duminică 25 Februarie, Ate­­neu : Concert Filarmonica, diri­jat de George Georgescu. Igor Stravinsky, un exponent al vremii sale (Urmare din pagina T-a) cealaltă manifestare primitivă a personalităţei omeneşti: gestul. Diaghilev şi Stravinsky pur­ced din inima Rusiei pentru a cuceri lumea întreagă cu arta lor nouă: baletul. Muzica e ritm. Ritmul e­ gest. Patruzeci de lucrări de balet sunt cele patruzeci de triumfuri ale lui Stravinsky. De la „Pasă­rea de foc” la „Petruşca” opera lui este o erupţie spontană şi primitivă a ritmului. Astfel, pornind de la cercul res­trâns al muzicei naţionale, Stra­vinsky a reuşit să se ridice prin generalizări logice la înălţimea supremă a universalităţii. LIVIU ARTEMIE R­A WLP­A Ceaiul „Cercului de domnişoare pent­ru ajutorarea tuberculoşilor Marţi“ 24 crt., a avut loc în lo­calul Iojei din str. Sfinţii A­­postoli 14, primul ceai dansant în folosul tuberculoşilor. Şi de data aceasta neobosita d-nă E­­fraim, preşedinta societăţii, a de­pus aceeaş muncă, care a fost răsplătită cu mulţumirea între­­gei asistenţe. La orele nouă sa servit un frumos supeu rece. Micuţa d-şoară Sanfi, a dansat câteva dansuri de caracter, foarte reuşite şi un blak-botom care a plăcut foarte mult. S’a petrecut şi s’a dansat cu mult entrain, după muzica admi­rabilului Jazz, Paulmann. Am notat: D-nele: Efraim, Popper, Ber­­covici, Brenner, Butter, Gold­­steijl, Eisenhendler, Iscovici, Gar­tenberg, D-na si d. Sanft, Mitreu, Dunajer, d-na si d. Streitt, d-ta si d. Bernard, Margulius, d-na si d. av. Focşeneanu, Lippiner, Gol­denstein, Alcalay, etc. D-soarele: Beatrice şi Fanny Dunajer, Ritta Marcus, Rica Krammer, Gartenberg, Silvia Marcu, Iscovici, Feinstein, Irene Meyer, Fancy Rasicovîci, Mia Wasserman, Corina Weintraub, Ai­ja , Goldstein, Goldenstein, Tutzi Samft, Melanie Margulius, Bernard, Gartenberg, Somer,­Ma­­dy Mendelsohn, Madeleine E­­fraim, Grossman, Emilia Som­mermann, Bertha Berlin, Fifi Gali, Clara, Schneersohn, Marus­­sia Schklarr, Blitz, Ella Froi­­mescu, Rizicovici, Anuta Gold­stein, Berlmann, Alcalay, Lilly Rahiţeanu, Cora Weissberg, Tan­­tzi Negrescu, etc. D-nii: Berlin, mg. Weintraub. Wasserman, av. Soscovici, Delphi Grossman,' av. Vogel, Davidescu, Hermann Cohn, Henry Bena­­royo. Feinstem, Albert Fernster, av. Sommer, Puiu Seni, Marcuş Messerschmidt, Mişu Samoely, ÍAÍarcovici, Marc Grünberg, Lică Lupu, Psalt, Solle Weintraub Schreiber, Paul Hertzoviei, Kop­­mariu, Micu Äbramovic, Aurel Cohn. Beno Perlman, Micu Gold­stein, M. Rottbard, Lache Fried­mann. Jzi Mettmann, Luden Grc­­berf, Gáton Mihail, Blitz Kleiü, Bebe Katz, Henry Weintraub, etc. Y. Ceaiul Policlinicii Iubirii de oameni Dum I nit .1 20 crt. Policlinica iu­birea de oameni a dat. un reuşit ceai dansant în saloanele dr. bilin Barasch. Până la orele nouă se simţea în sală o răceală care începuse să în­grijoreze asistenţa; Adevăratul entrain a început să domnească de la orele nouă în sus : Uu program dc varieté a fost improvizat care a obţinut un fru­mos succes. Domnul Ion Pribeagu a citit din versurile d-sale cari au dispus asistenţa. D-na Iacoby a dansat un îndrăcit charleston gamee Josephine Backer, dease­­meni d-nii Bebe Katz şi Lache Friedmann într’un dans foarte reuşit. Publicul a petrecut până seara târziu. Notat în asistenţă : D-nele şi d-nii: Dr. Blum. von Murko, Leon Brecher Iacoby, Grigoriu, LHt­­mann. Forester, dr. Bernstein, Ip­­car. Alger, Bermann, loscf, Com­­panitz, S. Margulius, lacobovici dr. Dorian, Lipa Lewenter, Wolf: ing. Bischof, etc. D-nele : Annie Capustin, ivennée Anie, Froimescu, etc. D-şoarele: Paulette şi Rozi Cohn. Suetta Morgenstein, Angelica Grigoriu Aida Goldstein, Ella Froimescu Irene Mayer, Fancy Rasicovici Didy Abramovici, Ferester, Mir got Weiserman, Mella, Manasse, Rosalie Segall, Cerile Câmpeanu Bergman. Cornelia Litman, Erna Moscoviei, Angela losef, Rotstein, Mimi Broder, Tita Goldstein, Zo­­teanu, Andrester, Mihalovici, Ta­­cobsohn, Feinştein, Pica Libros, Fifi Gall, Grosmann. Lazarovici losef. Stahl, Bischoff, Lucica Ia­coby, Tamaudy, Hassan, Linden­­berg, Verona Cohen, Wolff, etc. Domnii : Gartenberg, dr. Athanasiu, av, Mandelbau Ross, Nicu Weiss, ing, Hirsch, dr. Gottesmann, Walter, Carol şi Dolphi Grossmann, dr, Wartstein d-1 Franco, av. Iosef­­nohn, av. Segall, av. Silbermann, Albert şi Nicu Ferester Bally, dr. Marcovici, av. Vogel, farmacist Lupovici, Mark Griimberg, Paul Hertzoviei, dr. Kahaue, dr. Stern­­lich Cafe, dr. Weinberg, dr. Ar­­drester. Bébé Katz, Steinberg, Lache Friedman, Negreanu, Ro­senberg. Féinstein, Hirscbtridt, ing. Schapira, dr. Rosenthal, Kra­mer, ing. Táubman, Magder, av. Marcovici. dr. Roseield- Lucien Grebort, d-1 Rodbard, ing. Hirsch, Selinger, Hermann Cohn, av. I. Minescu, Rudi Kirschen, Weiser­­mann, ing. Lică Rosenberg, dr. Tea Mandelbaum, Cohen, Baby Aller­hand, Henry Weintraub. ma Hemenfo dansant LUNI 50 IANUARIE 1928 Liedertafel. Festivalul Soc. Hora. MIFRCITRI 1 FEBRUARIE 1928 Bulevard. 5—8 p. m. ceaiul A. B. C. Saloanele Cercului Militar. Ba­lul „Uniunea Ofiţerilor în Re­zervă”. Palatul Eforiei. Balul mascat şi costumat al Reg. de jandarmi pe­­deştri. Saloanele Sindic. Ziariştilor. Se­rata Asoc. Creşt.­a Femeilor Ro­mâne. JOI 2 FEBRUARIE 1926 Saloanele Cercului Militar. Ba­lul Şcoalei Politechnice Secţia Silvică. SAMBATA 4 FEBRUARIE Athénée Palace, ora 9 jum. Ba­lul Tenuis-Club. Palatul Eforiei. Balul mascat al Asoc. Cercurilor de Gospodine. Saloanele Barascheum : Balul mascat şi costumat dat de Soc. Tura. Saloanele Cercului Libertatea Serată dansantă organizată de Cercul de Domnişoare pentru combaterea tuberculozei de sub preş. d-nei Ch. Efraim. Ancheta noastră s’a terminat azi Nu mai publicam nici o scri­soare de azi înainte. Putem afir­ma că a fost o anchetă de succes. Şi ca o medie generală a răs­punsurilor s’a putut trage o concluzie : pentru fete, primul sărut este un­­ moment de im­portanţă în viaţă. Fie că a fost dat sau primit dela o persoană simpatizată şi atunci a avut o senzaţie agreabilă — care s’a imprimat adânc în amintiri — exagerându-se cu timpul, fie că a fost de la o fiinţa indiferen­tă — şi atunci — a încercat o senzaţie de desgust pe care timpul nu a şters-o. Au fost răspunsuri sincere ; multe din răspunsuri au încercat însă să faca literatură — şi atunci — a intervenit fantezia. Bărbaţii — mulţi au debu­tat — dupe cum au mărturi­sit — cu fata din casa — foarte la îndemână şi pentru care nu aveau prea multe demersuri de făc­ut. Cei mai mulţi — nu-şi m­ai amintesc — nu dau impor­tanţă— aţi preferat să vorbeas­că de „primul sărut” din pri­ma dragoste. Repetăm: ancheta a avut suc­ces, judecând dupe răspunsu­rile numeroase ce s’au primit, deşi mulţi cititori au judecat-o aspru­. Evident că „Primul să­rut nu e un moment inteligent în viaţa cuiva. Sărutul nu poate fi in nici un caz o senzaţie „CEREBRALA” — şi de obi­cei in dragoste (sărutul fiind mai mult sau mai puţin o ma­nifestare a acestui sentiment) nu se urmăresc senzaţii de a­­cest fel,— şi nici nu impresio­nează prea mult. — Mâine vom începe o nouă anchetă. I Rubrica temei! Primul sărut Nu am auzit încă de o bala­dă a „Primului sărut”. Tinere cu plete ce scrutezi luna căutând in­spiraţie, ai cuvântul... Primului trandafir al gradinei amorului, să-i închinăm toată di­vinizarea. Iar voi amatorilor de senzaţii „ultra”, abdicaţi de la do­za de „coco” sădind în inimele voastre floarea amorului sufle­tesc, care este, desigur o plantă mai sublimă decât opium-ul. In momentul când — nu ştiu din ce imbold scriu aceste rân­duri, obrazul îmi arde, şi mai simt „leziunea” produsă de atin­gerea buzelor ce au declanşat o furtună în tot organismul meu... Şi cu atât mai mult, că e vorba de primul sărut primit care, incon­testabil, e mai „senzaţional” decât cel dat... Nu e decât o oră de când am trăit cea mai fericită clipă a vieţii mele. Deci realul nu va fi alterat de nici o defecţiune a me­moriei. Din ziua de când am devenit colegi de birou, am constatat o perfectă armonie în toate punctele de vedere profesionale. Nu a tre­cut mult timp şi am văzut că şi în chestiunile sufleteşti eram în deplin acord. Suntem tineri. „Dânsa” are 21 de ani. Eu la fel. Dar prea suntem timizi ca să spu­nem unul altuia ce ne doare. Până astăzi, „dezbăteam” subiec­tul numai prin apropouri şi aluzii. Inimele noastre au renunţat la in­termediul Iangajului, şi au dat c­u­vântul marelui meşteşugar al dra­gostei : Sărutul. Acesta a pus la cale totul. Am condus-o acasă. Astăzi din întâmplare cu trăsura. Câte­va sclipiri, un schimb de cuvinte şi când lumina a închis ochii binevoitor, sa produs „Ac­tul”. O apropiere a doi poli... po­zitivi. Buzele umede, sau înfipt cu sete în obraz şi au sărutat. Au emis un sărut care ca un fluid a străfulgerat în zig-zeg tot corpul, cătând un adăpost. Şi l’a găsit în inimă. Sunt ferm convins că în inimă şi-a făcut culcuşul, fiindcă am simţit-o atunci, o simt acum, şi o voiu simţi cât voiu a­­vea sânge cald în vine. MYKY „Puterea mvnutelor“ la Teatrul Antoine Nevoia de a distinge lumea reală, de a o nega, de a evada din ea, caracterizează tânăra lite­ratură de după război. Câţiva autori de teatru au abordat, cu mijloace diferite, a­­ceste probleme, iar psihologia s-a găsit în parte reînoită. Scriitorul René Bruyez, autorul piesei re­prezentată zilele trecute la Tea­trul Antoine, şi-a luat sarcina foar­te grea, de a exprima scenic, caia­ce, chiar prin esenţă, rămâne inexprimabil, de a face sensibil ceea ce scapă analizei, de a sugera ceea ce e in afara realităţii ime­diate. In ultimul timp autorii de teatru au întrebuinţat­ mai mul­te procedee în vederea acestui scop: dedublarea personalităţii, cazurile patologice, în sfârşit psihanaliza. Pentru ajungerea a­­cestui scop, ai nevoe, înainte de orice, de invenţie poetică. Ce este oare poezia, dacă nu facul­tatea de a prelungi realul ? Piesa lui Bruyez se situează în acest punct de întâlnire ideal, unde Viaţa şi Arta nu se disting una de alta, unde fantomele ima­ginate de spirit ajung să existe cu adevărat, unde apelul misterios al, cuvintelor face sa renască fiin­ţele uitate, fiice ale visului şi ale memoriei cari nu cer decât să se materializeze. Raymond Dargalls, pictor, ro­mancier şi muzicant, trece prin­­tr’una din acele crize obscure ale sufletului, cunoscute de artiştii superiori şi prea sensibili. O fan­tomă tulbură gândirea sa: aceea Premiere parisiene a unei femei blonde, cu ochii de ameţişi. El ştie precis că ea nu există Şi totuşi nu încetează să se gândească la ea: blondă, ametist; el nu trăeşte decât cu viziunea ei.­­Nevasta sa Clotilda, crede că o înşeală cu una din prietenele ei, Elena. Aceasta e brună, cu ochii negri. Pentru a deturna bă­­nuelile Clotildei, Raymond îi spu­ne că vede în fiecare zi această blondă necunoscută, la care vi­sează. Putere evocatoare a cuvinte­lor ! René Bruyez dă cuvântului o forță activă, o putere creatoare. Blonda necunoscută a lui Daryel­­les era mama unuia din prietenii săi, a cărei frumuseţe l-a frapat când era copil. A uitat-o şi n’o recunoaşte chiar când revine în­­tr’o zi,o femeie bătrână, ca să-şi conducă fiul orb. Această femeie are însă o fiică , portret identic din tinereţea sa, blondă ni cu ochii de ametist. Fata lui Ray­mond o opreşte însă de a intra în casă : „Tatăl meu nu iioune sâ te vadă”. Şi cortina cade. Tot ast­fel idealul, evocat de inconştient, chemat de puterea cuvintelor, a­­junge până la realizare, unde este oprită de o forţă străină. Există un roman a lui Thomas Hardy „La bien amiée”, care pre­zintă, deşi pe un plan diferit, cam aceleaşi sugestii. Piesa d-lui Bruyez, subtilă, mai conţine şi alte teme, ceea ce face să nu fie tocmai reuşită ca lucrare de teatru. Prsonagiile se­cundare sunt foarte puţin trasate şi cam lipsite de interes. Piesa pare din această cauză oarecum fabricată. Din interpretare s-a relevat d-na Cootant-Lambert care a interpretat cu multă inteligență rolul d-nei Daryelles. In rolul di­ficil al lui Daryeles a apărut d. Paul Dettly de la Odeon. Personagiul confuz al Elenei a fost jucat de d-na Fanny Robiane. La Requiem O impresionantă şi pioasă cere­monie funebră s’a oficiat ieri Du­minică la ora 10 jun. dimineaţa în Templul spaniol din str. Ne­­gru-Vodă, cu ocazia împlinirii de o lună a morţii mult regretatei Ester Alice della Pergola, soţia distinsului prim oficiant della Pergola. Templul era plin până la ultimul loc. Şi-au dat binevoito­rul concurs: d-ni Jean Athanasiu, Georgevski, E. Alaazi şi Gr. Pe­­­trovicescu, de la Opera Română. Au rostit discursuri în memoria decedatei : Şef-rabinul senator Niemerower, dr. Aiperin, şi I­ D. Benzal, vice-preşedintele Comuni­tăţii. Acompaniamentul şi con­ducerea corului l-a avut maestrul Rosensteck. AMARG

Next