Rampa, aprilie 1928 (Anul 13, nr. 3058-3080)

1928-04-01 / nr. 3058

uuttlNICA 1 APRILIE 1955a nul mh no, sock ABONAM­ENTELE . VI (ARA Trei luni..........................................................Lei epe cate luni............................................................. soo Un en ................................................................... 100» In străinătate dublu Abonamentele se piateeo Inel nts sl Ine* 1st eau re «s ale fteo&rel luni «EDACTIA, ADMINISTRATIA Sl ATELIERELE GRAFICE Strada SArindar, 7 Tel ■ f o n Bei«* pubii ^nete* coneeetens** «xctuarv Anonime Rude» Mea«« Oale« Vtotorlat, ei Anunciurite •» ertmoee le (e«ie amentin­e Re­gule notate al­­e adminlatretla clerului Director SCAitLAT FROD4 wmmmmmmmmmmmmmmwm Teatrul de la Chişinau de Corin­ Petrescu Mărturisim că­ nu intelesem de loc o recentă măsură a mi­nistrului Artelor. Căci ne-am fi aşteptat la orice, dar la ho­tărârea de a reduce subvenţii­le acordate teatrelor din pro­vincie, nu. !A luat anume un milion din subvenţia cuvenită Teatrului Naţional din Chişinău ca să în­­fiinţeze alături un consevator. "Am mai arătat de câte ori am avut prilejul ce imens rol social şi naţional , nu numai artistic, joacă teatrele noastre­­din provinciile alipite. Ele cre­ară acolo nuclee de viata româ­neasca, dau un aspect, dorit, vieţii intelectuale a oraşului în care se găsesc, creează centre d­e preocupare pentru public. Niciodată un turneu, cu artişti care nu sunt prieteneşte cunos­­etiţi de spectatorii obicinuiţi nu ▼a isbuti să dea efectele dura­bile pe care Ie dă un Teatru Naţional local. Căci mai mult de­cât cartea chiar şi mai mult de­cât zece întruniri naţionaliste, un tea­­tru înseamnă un factor social activ. Nu mai încape nici o radg­­feră deci că atunci când un mi­nistru are un program de poli­tica de stat cultural, gândul lui trebue să meargă cu deosebire la teatru. Valorile excepţio­nale, cele menite să ilustre­.© neamul, se produc, în teatru, mult mai probabil în Capitală unde mediul e mai favorabil, dar asta nu e un motiv ca tea­trele din provincie să fie des considerate. Mai ales că ele, bi­ne conduse pot constitui admi­rabile pepiniere de artişti. Pen* ■­ru viata teatrală a întregii tari. Ca sunt costisitoare ? de­si­gur. Teatrul e o artă care a constituit totdeauna un lux. Pentru statuil nostril, teatrele de provincie, din provinciile alipite mai ales, sunt un lux absolut necesar. " . De altfel să vorbim serios. Cât e bugetul ministerului ar­telor în raport cu cel al altor ministere ? Disproporţionat de redus. Aşa cum într’unele ta­­blouri astronomice soarele e reprezentat printrun glob de un metru diametru, iar pă­mântul printr’o bilă cât o ci­reaşă, ar putea fi reprezentat şi bugetul ministerului artelor alături de cel mare al oricărui alt minister. Căci preocupările de­ a creea o cultură naţională au căzut întotdeauna la noi pe un plan secundar. Nu s’a inte. Ies că arta e, un incomparabil element de coheziune socială şi naţională. Cu atât mai mult se impune deci, ca atunci când ai un bud­get atât de redus să-l foloseşti cu chibzuinţă, gospodăreşte. Dar mă întreb ce chibzuinţă e aceea de a lua din budgetul unui teatru care luptă cu mari greutăţi o sumă considerabila ca să înfiinţezi alături un Con­servator ! Ş­i pe urmă ce înseamnă atâ­tea conservatoare ? Sunt prea multe. Ce vom face cu atâţi ab­solvenţi? Mai ales când ştim cât de lamentabile sunt programe­le analitice ale acestor Conser­vatoare, cât de puţin se face a­­colo educaţia viitoarelor ele­mente de team. Convingerea noastră e că mai necesară ar fi o şcoală superioară in care vii­torii actori să înveţe să uite ce-au învățat în Conservatoare. De altfel chestiunea nu e lip­sită şi­ de o bună doză de umor. V'aţi întrebat cum de vor mai avea atarajul, tinerii sa se înscrie în noul Conservator, na să devină actori, când văd, de­monstrată pe loc, soarta care-i aşteaptă ? Să devie actori ca să bată drumurile la Bucureşti, pentru ca să nu li se înjumătăţească şi nenorocita de leafă pe care o primesc ? " Probabil că mai curând vor renunța la aşa perspectivă. -xox- Pe Întuneric La Teatrul Naţional din Cer­năuţi, director de scena e talen­tatul Aurel Maican. Una din ma­niile tânărului regizor este ,să mon­teze piesele pe întuneric. Acest lucru, l-a supărat deseori pe d. Iancu Constantiniu, secietar al sus numitului teatru : , ,J­e ce montezi dom’le pe în­tuneric ? 'ÎTV —­ „Fiindcă aşa trebue*. — ,,Aş !... ■ ^ — „Ai fost la repetiţia de azi a­­Teatrului în castel’? — „Dar — „Ţi-a plăcut ? —* Foarte multNumai că vezi:­a un moment dat juca unu. Eu, îmi zic: Ştii că are talent tâ­nărul Cernea­­... Dar când se face mai multă lumină, mi-am zis: Nu frate, nu e Cernea­­... Asta e Anastasiad...” Dar când se face lumină de tot la aplauze, mă pomenesc că Cer­nea şi Anastasiad erau... Nae Bu­­landra,­ ­mambrul.­ La un teatru particular se pune în repetiţie o comedie. Directorul companiei angajează în mod ex­cepţional patru societari ai­ Tea­trului Naţional. Având însă nepoe pentru un rol de ţigan de un actor care să fie experimentat un astfel de ro­luri, apelă la un artist de cinema­tograf de periferie. ~ „Vrei dom le să joci la tea­trul meu? — îi spuse directorul. Ai un rol care îţi convine de mi­tuite. _ ' — „Cine mai joacă ? — „Demetriad, Soreanu, Maria Filotti şi Calboreanu. ” „Da... „Ansamblul îmi, con­­ine!...” răspunse cu superioritate „asul” de cinema. P. U. R. La Teatrul­­din Chişinău se pu­sese în repetiţie piesa R. U. R. a cărei premieră, direcţia teatrului o anunţase cu enorme afişe. A doua zi, directorul Teatrului, primi o sumedenie de scrisori prin cari localnicii îl întrebau cu o se­riozitate îngrijorătoare, următoa­rele : Domnule Director, Subsemnatul care sunt un spec­tator credincios al Teatrului dvs. o să m­ă văd obligat de toată pă­rerea­ de rău de a nu putea porni la ultima piesă pe care aţi anun­ţat-o, deoarece nu aţi găsit de cu­viinţă să-i puneţi titlul complect. Din trei liter­e, nu se poate înţe­lege despre ce piesă e vorba.­­ Cu stimă . Nici aşa Unul e arhitect, celalt scriitor şi amândoi prieteni din copilărie. De câte ori se văd se invidiază. Ce bine de tine, faci o casă, iei milioane, ai eu ce să-ţi plăteşti toate capriciile. — Ce bine de tine, dramaturg faci curte la actriţe, ehei... — Fă şi tu o piesă. Şi tot aşa, în fiecare zi a ajuns omul la concluzia că trebue să facă o piesă. Şi a făcut. In definitiv făcuse el lucruri și mai grele. Ba chiar e a jucat piesa. — Ți, acum ce mai zici, fi-ai n&zut visul cu ochii. — Dar de unde draga. Acum sunt celebru, femeile nu mă mai iubesc pentru mine. -------xox---•— Pin cosea snflrm­inn Pianistul Iligniew Drzewiecki despre arta pianistica moderna Personalitatea virtuosului.­­ Cum îl interpretez pe Chopin.­­ Despre pianiștii romantici. * O vizită la Paderewski. Profesorul Zbigniew Drze­­wiecki de la Conservatorul de mu­­zică din Varșovia va apare la con­certul simfonic de mâine al Fi­larmonicii pentru prima data in fata publicului nostm­, ca solist al festivalului de muzică poloneză dirijat de maestrul Gregor Fitel­­berg. Desigur că o prezentare a distinsului oaspe e necesară. Cu atât mai mult cu cât d. Drzer­­wiecki se bucură atât in patria sa cât și în străinătate de faima u­­nui neîntrecut interpret al ope­rei pianistice a genialului său com­­patriot Fr. Chopin. Pentru apre­cierea de care se bucură solistul concertului de mâine în cercurile competente e edificator faptul că după recentul concert pe care l-a dat la Geneva în fața lui lg. Pa­derewski, veneratul muzician l-a proclamat ,,demn şi unic moşteni­tor al interpretării lui Chopin”. D. prof. Drzerwiecki a binevoit să ne comunice unele opinii per­sonale asupra artei pianistice mo­derne şi pe cari le redăm în cele ce urmează. PERSONALITATEA ARTIS­­TULUI Cariera mea artistică s-a desfă­şurat foarte repede. Mi-am ur­mat studiile muzicale la Varşovia şi Viena, mai ales sub îngrijirea lui Leschetitzky. Inapoindu-mă la Varşovia am fost numit profesor la Conservatorul din Varşovia unde o predau azi încă. Am în­treprins turnee în Elveţia, Ger­mania, Anglia şi Italia”. INTERPRETAREA LUI CHOPIN „Ador muzica lui Chopin. In decursul anilor de studii am cău­tat să pătrund în tainele muzicei ”, Zligniew Drzewiecki sale. Am văzut cu acest prilej cât de greşită e interpretarea curen­tă ce se dă compoziţiilor sale. Virtuoşii romantici i-au statorni­cit un caracter maladiv­, femenin. Or, eu­ văd în compoziţiile­­lui Chopin vigoarea contopindu-se armonios cu poezia. Intepretarea mea e obiectivă. M­-am străduit să reliefez frumuseţile sublime ale muzicei sale păstrându-i totodată neatinsă poezia ei caracteristică. ’ TECHNICA VECHE ŞI CEA NOUA — „Există in­ mod neîndoios o profundă diferenţă între idealul interpretării pianistice vechi şi arta pianistică modernă. Odinioa­ră pianistul tindea spre o inter­pretare de salon: Divertisment sentimental pentru domnişoare bătrâne. Azi interpretarea pianis­tică e « ştiinţă obiectivă. DESPRE IG. PADEREVSKI — „Iată ce ne desparte pe noi, pianiştii generaţiei noi de virtuo­şii de altă­dată. In această pri­vinţa îmi amintesc eu emoţie de recenta vizită la Paderewski, ad­mirabil simbol al generaţiei tre­cute. Ascultând interpretările mele din Chopin, Paderewski a găsit prilej să se pronunţe asupra pianiştilor moderni: „Eu sunt „ultimul mohican” dintre pianiş­tii romantici”, mi-a mărtu­rist Paderewski. „Generaţia care vine aduce un alt ideal al Interpretării muzi­cale”. Rachmaninoff e de fapt­ sin­gu­­rul pianist modern pe care­ Pa­derewski îl apreciază. Cu toata vârsta lui,înaintată ■— Paderewski are azi 67 de ani — genialul virtuoz întreprinde încă mari turnee. Pentru anul viitor, de pildă, el a fost angajat pentru 50 de concerte în America cu un onorariu de 300 mii dolari. To­tuşi Paderewski nu e un adver­sar declarat al tinerilor. El as­cultă cu interes interpretările noui şi mărturiseşte întotdeau­na că nu înţelege aceste realizări fără a le condamna ea false. PREFERINŢE... — „In ceea ce ma priveşte, cu toată simpatia profundă pentru compozitorii moderni nu-mi măr­ginesc alcătuirea, repertoriului exclusiv la lucrările lor. Interpre­­tez cu aceiaş pasiune operele de la Bach şi până la Prokofieff. Nă­­dăjduesc că voiu trece „proba” de mâine în fața publicului bu­­cureştean şi ca vom­ mai avea «st» fid prilejul să revin în stagiunea viitoare aci pentru un recital propriu”. j Teatrul şi SOTipul internaţional Din iniţiativa d-nei Elena Vacărescu, delegata noastră la Societatea Naţiunilor şi mem­bră în Consiliul general al Prie­teniilor internaţionale s-a luat iniţiativa tinerii unei confe­rinţe cu carater internaţional. Prima conferinţă a avut loc Sâmbătă, 24 Martie când cuno­scutul scriitor J. J. Bernard a vorbit despre «Teatrul şi spi­ritul international». D-na Elena Văcărescu Din memoriile divanului verde N­ervi de MINETTES NOIRE» ora o­­după amiază enervantă de verde, stropită de buline roşii, fi început de pnmagara. Vremea febricita. Dacă îndrăsneala unui ora­ş de Ştinţă ar fi putut pune un termo­metru la subţioara timpului, mer­curul s’ar fi înnălţat — cu sigu­ranță— cu­ câteva­ linii peste tem­peratura normală. Soarele congestionat ,de amurg, avea dureri de cap. In aerul lălâu, zefirul — '(cel mai compromis din toate vântu­rile globului) trecea ca un prison... Stăpânul meu Jim, părea repre­zentantul exclusiv al acestei ener­vări­ precise şi absurde... Deaceea — în fața oglinzii lui ovale — şi-a schimbat de opt ori cravata până să se decidă, să păstreze — pietrificată între mu­chiile­ gulerului tare — o cranițâ mici ca nişte coacăze.. S’a apucat apoi să cânte la pian. Ţigara pe care o ţinea, visător, în colţul gurii îi trimetea fumul direct în ochi... U­sturătura a secretat o lacrimă artificială şi ţigara — smulsă vio­lent — a zburat ca un proectil mi­nuscul — către sobă. A căzut însă pe covor, ca un îi curier speriat... Stăpânul mei Jim, renunţase să mai cânte la pian şi­ pregătea pa­tefonul. . In momentul când acul l-a înţe­pat în deget, a ’nceput să miroase în tot apartamentul a lână arsă. , Ţigara­ incendiase covorul... Focul a fost localizat brutal cu ajutorul tălpilor de la ghete... ■, Un­­­nulverizato­ru a restabilit parfumul obişnuit’ al atmosferei’. In timpul acestor operaţii, Zdup, câinele stăpânului meu Jim, excitat de o muscă, dezmorţită de primăvară în imediata lui apro­piere — a răsturnat, prefăcând în cioburi estetice ,— un vas de Se­vres. Stăpânul meu Jim a înnălţat în spaţiu­­­­înjurătură biblică şi-a aruncat între ochii lui Zdup,­cu pulveriza­torul... Zdup, în legitimă apărare, a să­­rit elastic şi indignat — pe măsu­ţa pregătită pentru ceai. Pulverizatorul spart, răspândea un parfum puternic de drog­erie­.. O clipă, Zdup, și stăpânul meu Jim, s’au privit feroce în ochi... Apoi lupta a ’nceput, ca o goană scurtă, circulară în jurul aparta­mentului... «r Zdup înnebunise...'^ Răsturna tot ce i se punea în cale, cu o precizie extraordinară... Granatele, stăpânului meu Jim, _în speță — cutii, vase de flori, lemne de la sobă, pantofi, calapoa­de •— îl ogrileau cu bunăvoință... Apartamentul luase aspectul u­­nei prăvălii pvrceşti devastată de studenţi.» Şi Zdup lătra din toată puteri­le... probabil, de plăcere ori de surprindere» înfuriat, stăpânul meu Jim, re­pezi un­ sertar de la birou şi sco­ţând revolverul, îl îndreptă asu­pra fiarei... Lătratul lui Zdup se transformă într’un urlet formidabil... Câinele își da seama că joacă o carte mare... Se prefăcu întâi, că se supune, tărându-se la picioarele stăpânului, și dintr’o săritură apoi, se aruncă întreg, în pieptul aces­tuia... Glonțul porni înnapoi înfigân­­du-se în mijlocul ^oglinzii, care plesni scurt. _ Zdup înțelese ea e pierdut fi își așteaptă moartea îătrând fără con­trol.. ~ ' încerca prin aceasta o ultimă indimidare.. Dar, stăpânul meu Jim, nu mai putut să-și oprească mâna la timp. Al doilea glonț, porni, din țeava meutia minusculă și se localiza craniană a animalului.. Fu un moment de tăcere solem­nă în cursul căreia Zdup muri și stăpânul meu Jim , își dădu seama de ce făcuse... . " Era însă, fără îndoială­, prea târziu... Patefonul uitat, își învârtea ca un maniac, placa care nu­ mai scotea, alt sunet ’decât părăitul şanțului de' rezervă,' pe care se con­sumă cu încăpăţânare, acul.. Zdup era foarte frumos, mort.. .­­ • Nici un’ strop 'de slogo­­ nu-i păta blana sa somptuoasă de lup civi­lizat... Stăpânul meu Jim, îl privea, cu o '­disperată satisfacție.. . Tn­ acest timp se auzi soneria... Călcând peste cioburi, strecu­­­rându-se printre mobilele răstur­nate, sărind cu oroare peste cada­vrul lui Zdup, stăpânul meu Jim,­­se duse să deschidă ușa... Erau orele cinci, și Jugulica* ve­nise punctuală la rendez-vous... ,pri­mul ei rendez-vous în garoonniera stăpânului meu Ju­ry... O noua Montare a lui Pien­ertiolff Meyerhold, celebrul regizor rus lucrează la punerea în sce­nă a cunoscutei piese «Nenoro­cirea de a avea mult spirit» de Gribviedov. Deşi premiera va avea loc peste o lună, totuş biletele au fost vândute de pe acuma pen­tru 15 reprezentaţii. ---------xpx------­ Criza teatrelor Ca un indiciu al crizei prin care trec actualmente teatrele pariziene este faptul că repre­zentaţiile teatrului La Potinie­­re au trebuit să fie întrerupte din cauza grevei actorilor ,şi neplata luminii electrice, al cărui curent a fost întrerupt. pariziene Teatrul rusesc In doliu A murit zilele trecute artista Limolova considerată ca cea mai mare actriţă a Rusiei. Funeraliile au luat caracte­rul de doliu naţional. Peste 200.000 de persoane au însoţit rămăşiţele actriţei. S’a luat hotărîrea ridicării unui monument. ------. «os---. -— Noua Piesa a lui Verneuil Joi, 4 Aprilie, va avea loc la teatrul Athénée premiera noii piese a lui Louis Verneuil scri­să în colaborare cu George­ Ber și întitulată «Ma soeur et moi*# Ce bine-i stă bolnavă! Octav era desperat. Nu-şi mai vedea de slujba, nu-şi mai lua schwa r­arul cotidian la Capşa, nu-şi mai aţâţa pof­ta de mâncare cu scurtele aperitive cari le înce­pea in picioare „la botul calului” şi le sfârşea la ora 3 când coman­da „grăbit" ultima serie de şpri­ţuri , în sfârşit, în felul lui da viaţă surveni' o întorsăhi'ră neaş­teptată. ' T "V'fWS&fi Şi toată această schimbare, o datora Angela, care de două săp­tămâni era bolnavă. Niciodată, Getan nu şi-ar fi pu­tut inch­pui, că Angela ocupă un loc atât de cert în cutele sufletu­lui său. Fiindcă era căsătorit cu ea de un an, jumătate şi niciodată nu a simţit acel fior suprem al atracţiei conjugale. întotdeauna, Angela era pusă pe scandal ca un deputat din opoziţie, şi Octav, care adora liniştea ca un senator din majoritate,, de foarte multe ori se încuia în biroul lui, prefe­rând să doarmă incomod dar ner deranjat, pe o frântură de cana­pea, decât să profite de lărgimea moale şi primitoare a patului, cu timpanele sfredelite de glasul as­cuţit şi tăios al d-nei Angela. De aceea când sofia lui căzu la pat, Octav — care nu era băiat rău — simţi totuşi o satisfacţie diabolică. ..­ ..Bine că s’a 'mboînavit dom­le !... Să sufere şi ea că destul mu a făcut pe mine să sufăr !... Asta e? blestemul meu !... Prea mi cicălea toată ziua!... Prea nu-i plăcea nimic din ce-i făceam eu!” ...Aşa îşi spunea Octav în pri­mele zile. Dar după a treia noapte — o noapte infernală de insomnie în care Angela se sbătea în friguri cu obrajii fardaţi de febră — lui de N­ICON Octav i se făcu milă şi, îmbră­­cându-şi hainele peste cămaşa de noapte, la 3 dimineaţa suna­ la uşa doctorului Trifomescu. — „Domnule doctor, trebue să veniţi!... Nevasta­ mea e pe moar­te!... Vă rog... vă implor...” Şi fără să vrea, Octav­ îşi umezi cuvintele în două lacrimi nepre­văzute. Ca o cocotă care se lasă până la sfârşit cucerită de foşnetul cu înţeles al porte-feuille-ului, doc­torul cedă insistenţelor şi verii. După un scurt examen medical, Octav se interesă în șoapta .* — „E rau? — „O gripă... Trebue să stea în casă câteva săptămâni... Mai trec eu pe aici... Și plecă strecurând în buzunar un dreptunghiu de cer senii con­cretizat intr’o hârtie de o mie de lei. " *^Te***WX Angela cu vocea stinsă și blân­dă, mângâie pentru prima oară auzul lui Octav, ca o haraiană în­depărtată : „Ce a spus doctorul ? "Am să mor ?... — „Fii cuminte puiule mic­i... O gripă ușoară /... O nimica toată... — „Sărută-mă, Octav /..." și cu mâini râoi și leneșe. Angela mân­gâie tot pentru prima oară părul lui Octav. Apoi, cu o voce de co­pil răzbriat, şopti: — „Mai sărută-mă odată!... Aşa!... Ce bine ştii tu să săruţi Bâzule mic... ~ ~ , — „Ce-i aia Bir. ?” — întrebă nedumerit Octav. — „O desmierdare... Nu vrei să te desmierd şi cu­ cuvintele, scum­pule drag?... ~ Lui Octav îi se părea că nîaca­(Continuare în pagina Hai) (li Nimic nu e mai­ plăcut !« Paris decât un banchet. Se întâlnesc oamenii inteligenţi, buni­ cunoscători ai ridurilor şi mâncărurilor­­ alese ce împodobesc masa care-i aşteaptă» şi vorbind, discutând, bând câte un Haut Sauternes, un Armagnac, un Cha­blis sau una Clos Maisons se amu­­ză şi se împrietenesc. Aşa l-am cunoscut pe H. G Wells, pe Evreinov, pe Luigi Chiarelli şi pe Marcel Arland, la un banchet al Penclubului, unde fusesem invitat de Benjamin Cré­­mieux. Aşa m’am luat la întrecere cu Tristan Bernard, la banchetul Societații Universale de Teatru din anul trecut, să vedem care va bea mai mult vin de Anjou. Şi tot astfel, la recepţiile pe cari le dădea Herriot în splendi­dul hotel din rue Beaujon am pu­tut cunoaşte pe ilustrul conte Ma­­galhae3, autor a treizeci şi patru de piese de teatru jucate în Bra­zilia şi preşedintele societăţii scriitorilor din Rio de Janeiro. La banchetul bucătarilor din Franţa am cunoscut pe regele ,„Jourmets”-ilor, pe veselul Curnowski, care împreună cu Maurice des Ombiaux speriau şi pe cel mai straşnic consumator de delicatesuri. De aceea, când am primit invi­taţia la banchetul „Societăţii de conferinţe” prezidate de René Doumb­ m’am bucurat foarte şi cu gripe mi-am pregătit fracul, cilndrul şi bicarbonatul care a­­vea să-mi permită să fiu la înăl­ţime.­­ _ Banchetul avea Ioc în „Palais d’Orsay”, pe malul Senei, peste drum de minunata piaţă a Con­cordiei. . . pri«­Dar vai! In aceea, seara, tenii mei, bucătari fracceri deau un alt banchet.­­ Am ezitat mult și în sfârșit vo’am­ hotarît pentru masa lui Doumb­ unde hrana intelectuală era un supliment destul de atrăgător.­­ Căci aflasem din vreme că An­dre Maurois va vorbi. Nu se știa despre ce. Dar „toastul” lui Mau­rois, ca şi societatea lui erau a­­tracţia principală.­­ Şi astfel m’am dus la banche­tul „Societăţii de Conferinţe”. René Domm­e, cu barbisa albă, bondoc şi rotund, făcea, afabil onorurile rasei.­­ Henri Bordeaux discuta cu ge­neralul Debeney, într’un colţ, ul­timele progrese ale înarmării ger­manilor. Paul Chak, marinarul care cal­că pe urmele lui Loţi împărtă­şea lui Francis de Croisset impre­siile culese prin Ceylan. Fusese­ră amândoi prin acele meleaguri şi Paul Chak se împrietenise cu Croisset sub semnul „Feeriei cin­­galeze”. Contele de Saint-Aulaire purta impecabil fracul şi discuta cu An­dre Maurois despre America. Noi, câţiva ziarişti mai tineri, îl combateam pe Balzac. A tineri discret, Marcel Boutermi se apro­pie de noi, ne ascultă cu mult in­teres şi surâse. La masă, René Doumb­ deschi­se seria „toast”-urilor. Vorbi academic şi spiritual des­pre noi, adică despre conferen­ţiari şi prieteni. Apoi, despre so­cietatea lui. Dar asta n’are impor­tanţă. Contele de Saint Aulaire a ţi­nut un speech plin de spirituală diplomaţie. - 1. - •' Şi în sfârşit Andre Maurois ne-a spus de ce a conferenţiat despre Byron. Banchetele au un avantaj: Lip­­­sesc femeile. Când eşti alături de o doamnă pe care o frecventezi şi întâlneşti prin saloane nu pofi să bei in voie. Trebuie să fii galant, s’o ger­veşti, să-ţi îndeplineşti toate obli­gaţiile de. ..om de lume”.. Dar la banchetele profesionale femeile lipsesc. Sau, dacă vin, nu­ sunt nici ele decât tot nişte con­fraţi, pe cari îi tratezi ca atare. Noaptea târziu, când ne-am des­partit, René Doumb­ ne-a spus : — Știți, n’a fost decât un di­neu de familie... Voia să se scuze că ne-a făcut să petrecem prea bine. Ah, banchetele ! Yam­ spus eu că sunt lucrurile cele mai plăcu­te,, la Paris.* VIVIAN BELL Scrisori din Paris Un banchet

Next