Rampa, aprilie 1928 (Anul 13, nr. 3058-3080)
1928-04-01 / nr. 3058
uuttlNICA 1 APRILIE 1955a nul mh no, sock ABONAMENTELE . VI (ARA Trei luni..........................................................Lei epe cate luni............................................................. soo Un en ................................................................... 100» In străinătate dublu Abonamentele se piateeo Inel nts sl Ine* 1st eau re «s ale fteo&rel luni «EDACTIA, ADMINISTRATIA Sl ATELIERELE GRAFICE Strada SArindar, 7 Tel ■ f o n Bei«* pubii ^nete* coneeetens** «xctuarv Anonime Rude» Mea«« Oale« Vtotorlat, ei Anunciurite •» ertmoee le (e«ie amentine Regule notate ale adminlatretla clerului Director SCAitLAT FROD4 wmmmmmmmmmmmmmmwm Teatrul de la Chişinau de Corin Petrescu Mărturisim că nu intelesem de loc o recentă măsură a ministrului Artelor. Căci ne-am fi aşteptat la orice, dar la hotărârea de a reduce subvenţiile acordate teatrelor din provincie, nu. !A luat anume un milion din subvenţia cuvenită Teatrului Naţional din Chişinău ca să înfiinţeze alături un consevator. "Am mai arătat de câte ori am avut prilejul ce imens rol social şi naţional , nu numai artistic, joacă teatrele noastredin provinciile alipite. Ele creară acolo nuclee de viata româneasca, dau un aspect, dorit, vieţii intelectuale a oraşului în care se găsesc, creează centre de preocupare pentru public. Niciodată un turneu, cu artişti care nu sunt prieteneşte cunosetiţi de spectatorii obicinuiţi nu ▼a isbuti să dea efectele durabile pe care Ie dă un Teatru Naţional local. Căci mai mult decât cartea chiar şi mai mult decât zece întruniri naţionaliste, un teatru înseamnă un factor social activ. Nu mai încape nici o radgferă deci că atunci când un ministru are un program de politica de stat cultural, gândul lui trebue să meargă cu deosebire la teatru. Valorile excepţionale, cele menite să ilustre.© neamul, se produc, în teatru, mult mai probabil în Capitală unde mediul e mai favorabil, dar asta nu e un motiv ca teatrele din provincie să fie des considerate. Mai ales că ele, bine conduse pot constitui admirabile pepiniere de artişti. Pen* ■ru viata teatrală a întregii tari. Ca sunt costisitoare ? desigur. Teatrul e o artă care a constituit totdeauna un lux. Pentru statuil nostril, teatrele de provincie, din provinciile alipite mai ales, sunt un lux absolut necesar. " . De altfel să vorbim serios. Cât e bugetul ministerului artelor în raport cu cel al altor ministere ? Disproporţionat de redus. Aşa cum într’unele tablouri astronomice soarele e reprezentat printrun glob de un metru diametru, iar pământul printr’o bilă cât o cireaşă, ar putea fi reprezentat şi bugetul ministerului artelor alături de cel mare al oricărui alt minister. Căci preocupările de a creea o cultură naţională au căzut întotdeauna la noi pe un plan secundar. Nu s’a inte. Ies că arta e, un incomparabil element de coheziune socială şi naţională. Cu atât mai mult se impune deci, ca atunci când ai un budget atât de redus să-l foloseşti cu chibzuinţă, gospodăreşte. Dar mă întreb ce chibzuinţă e aceea de a lua din budgetul unui teatru care luptă cu mari greutăţi o sumă considerabila ca să înfiinţezi alături un Conservator ! Şi pe urmă ce înseamnă atâtea conservatoare ? Sunt prea multe. Ce vom face cu atâţi absolvenţi? Mai ales când ştim cât de lamentabile sunt programele analitice ale acestor Conservatoare, cât de puţin se face acolo educaţia viitoarelor elemente de team. Convingerea noastră e că mai necesară ar fi o şcoală superioară in care viitorii actori să înveţe să uite ce-au învățat în Conservatoare. De altfel chestiunea nu e lipsită şi de o bună doză de umor. V'aţi întrebat cum de vor mai avea atarajul, tinerii sa se înscrie în noul Conservator, na să devină actori, când văd, demonstrată pe loc, soarta care-i aşteaptă ? Să devie actori ca să bată drumurile la Bucureşti, pentru ca să nu li se înjumătăţească şi nenorocita de leafă pe care o primesc ? " Probabil că mai curând vor renunța la aşa perspectivă. -xox- Pe Întuneric La Teatrul Naţional din Cernăuţi, director de scena e talentatul Aurel Maican. Una din maniile tânărului regizor este ,să monteze piesele pe întuneric. Acest lucru, l-a supărat deseori pe d. Iancu Constantiniu, secietar al sus numitului teatru : , ,Je ce montezi dom’le pe întuneric ? 'ÎTV — „Fiindcă aşa trebue*. — ,,Aş !... ■ ^ — „Ai fost la repetiţia de azi aTeatrului în castel’? — „Dar — „Ţi-a plăcut ? —* Foarte multNumai că vezi:a un moment dat juca unu. Eu, îmi zic: Ştii că are talent tânărul Cernea... Dar când se face mai multă lumină, mi-am zis: Nu frate, nu e Cernea... Asta e Anastasiad...” Dar când se face lumină de tot la aplauze, mă pomenesc că Cernea şi Anastasiad erau... Nae Bulandra, mambrul. La un teatru particular se pune în repetiţie o comedie. Directorul companiei angajează în mod excepţional patru societari ai Teatrului Naţional. Având însă nepoe pentru un rol de ţigan de un actor care să fie experimentat un astfel de roluri, apelă la un artist de cinematograf de periferie. ~ „Vrei dom le să joci la teatrul meu? — îi spuse directorul. Ai un rol care îţi convine de mituite. _ ' — „Cine mai joacă ? — „Demetriad, Soreanu, Maria Filotti şi Calboreanu. ” „Da... „Ansamblul îmi, conine!...” răspunse cu superioritate „asul” de cinema. P. U. R. La Teatruldin Chişinău se pusese în repetiţie piesa R. U. R. a cărei premieră, direcţia teatrului o anunţase cu enorme afişe. A doua zi, directorul Teatrului, primi o sumedenie de scrisori prin cari localnicii îl întrebau cu o seriozitate îngrijorătoare, următoarele : Domnule Director, Subsemnatul care sunt un spectator credincios al Teatrului dvs. o să mă văd obligat de toată părerea de rău de a nu putea porni la ultima piesă pe care aţi anunţat-o, deoarece nu aţi găsit de cuviinţă să-i puneţi titlul complect. Din trei litere, nu se poate înţelege despre ce piesă e vorba. Cu stimă . Nici aşa Unul e arhitect, celalt scriitor şi amândoi prieteni din copilărie. De câte ori se văd se invidiază. Ce bine de tine, faci o casă, iei milioane, ai eu ce să-ţi plăteşti toate capriciile. — Ce bine de tine, dramaturg faci curte la actriţe, ehei... — Fă şi tu o piesă. Şi tot aşa, în fiecare zi a ajuns omul la concluzia că trebue să facă o piesă. Şi a făcut. In definitiv făcuse el lucruri și mai grele. Ba chiar e a jucat piesa. — Ți, acum ce mai zici, fi-ai n&zut visul cu ochii. — Dar de unde draga. Acum sunt celebru, femeile nu mă mai iubesc pentru mine. -------xox---•— Pin cosea snflrminn Pianistul Iligniew Drzewiecki despre arta pianistica moderna Personalitatea virtuosului. Cum îl interpretez pe Chopin. Despre pianiștii romantici. * O vizită la Paderewski. Profesorul Zbigniew Drzewiecki de la Conservatorul de muzică din Varșovia va apare la concertul simfonic de mâine al Filarmonicii pentru prima data in fata publicului nostm, ca solist al festivalului de muzică poloneză dirijat de maestrul Gregor Fitelberg. Desigur că o prezentare a distinsului oaspe e necesară. Cu atât mai mult cu cât d. Drzerwiecki se bucură atât in patria sa cât și în străinătate de faima unui neîntrecut interpret al operei pianistice a genialului său compatriot Fr. Chopin. Pentru aprecierea de care se bucură solistul concertului de mâine în cercurile competente e edificator faptul că după recentul concert pe care l-a dat la Geneva în fața lui lg. Paderewski, veneratul muzician l-a proclamat ,,demn şi unic moştenitor al interpretării lui Chopin”. D. prof. Drzerwiecki a binevoit să ne comunice unele opinii personale asupra artei pianistice moderne şi pe cari le redăm în cele ce urmează. PERSONALITATEA ARTISTULUI Cariera mea artistică s-a desfăşurat foarte repede. Mi-am urmat studiile muzicale la Varşovia şi Viena, mai ales sub îngrijirea lui Leschetitzky. Inapoindu-mă la Varşovia am fost numit profesor la Conservatorul din Varşovia unde o predau azi încă. Am întreprins turnee în Elveţia, Germania, Anglia şi Italia”. INTERPRETAREA LUI CHOPIN „Ador muzica lui Chopin. In decursul anilor de studii am căutat să pătrund în tainele muzicei ”, Zligniew Drzewiecki sale. Am văzut cu acest prilej cât de greşită e interpretarea curentă ce se dă compoziţiilor sale. Virtuoşii romantici i-au statornicit un caracter maladiv, femenin. Or, eu văd în compoziţiilelui Chopin vigoarea contopindu-se armonios cu poezia. Intepretarea mea e obiectivă. M-am străduit să reliefez frumuseţile sublime ale muzicei sale păstrându-i totodată neatinsă poezia ei caracteristică. ’ TECHNICA VECHE ŞI CEA NOUA — „Există in mod neîndoios o profundă diferenţă între idealul interpretării pianistice vechi şi arta pianistică modernă. Odinioară pianistul tindea spre o interpretare de salon: Divertisment sentimental pentru domnişoare bătrâne. Azi interpretarea pianistică e « ştiinţă obiectivă. DESPRE IG. PADEREVSKI — „Iată ce ne desparte pe noi, pianiştii generaţiei noi de virtuoşii de altădată. In această privinţa îmi amintesc eu emoţie de recenta vizită la Paderewski, admirabil simbol al generaţiei trecute. Ascultând interpretările mele din Chopin, Paderewski a găsit prilej să se pronunţe asupra pianiştilor moderni: „Eu sunt „ultimul mohican” dintre pianiştii romantici”, mi-a mărturist Paderewski. „Generaţia care vine aduce un alt ideal al Interpretării muzicale”. Rachmaninoff e de fapt singurul pianist modern pe care Paderewski îl apreciază. Cu toata vârsta lui,înaintată ■— Paderewski are azi 67 de ani — genialul virtuoz întreprinde încă mari turnee. Pentru anul viitor, de pildă, el a fost angajat pentru 50 de concerte în America cu un onorariu de 300 mii dolari. Totuşi Paderewski nu e un adversar declarat al tinerilor. El ascultă cu interes interpretările noui şi mărturiseşte întotdeauna că nu înţelege aceste realizări fără a le condamna ea false. PREFERINŢE... — „In ceea ce ma priveşte, cu toată simpatia profundă pentru compozitorii moderni nu-mi mărginesc alcătuirea, repertoriului exclusiv la lucrările lor. Interpretez cu aceiaş pasiune operele de la Bach şi până la Prokofieff. Nădăjduesc că voiu trece „proba” de mâine în fața publicului bucureştean şi ca vom mai avea «st» fid prilejul să revin în stagiunea viitoare aci pentru un recital propriu”. j Teatrul şi SOTipul internaţional Din iniţiativa d-nei Elena Vacărescu, delegata noastră la Societatea Naţiunilor şi membră în Consiliul general al Prieteniilor internaţionale s-a luat iniţiativa tinerii unei conferinţe cu carater internaţional. Prima conferinţă a avut loc Sâmbătă, 24 Martie când cunoscutul scriitor J. J. Bernard a vorbit despre «Teatrul şi spiritul international». D-na Elena Văcărescu Din memoriile divanului verde Nervi de MINETTES NOIRE» ora odupă amiază enervantă de verde, stropită de buline roşii, fi început de pnmagara. Vremea febricita. Dacă îndrăsneala unui oraş de Ştinţă ar fi putut pune un termometru la subţioara timpului, mercurul s’ar fi înnălţat — cu siguranță— cu câteva linii peste temperatura normală. Soarele congestionat ,de amurg, avea dureri de cap. In aerul lălâu, zefirul — '(cel mai compromis din toate vânturile globului) trecea ca un prison... Stăpânul meu Jim, părea reprezentantul exclusiv al acestei enervări precise şi absurde... Deaceea — în fața oglinzii lui ovale — şi-a schimbat de opt ori cravata până să se decidă, să păstreze — pietrificată între muchiile gulerului tare — o cranițâ mici ca nişte coacăze.. S’a apucat apoi să cânte la pian. Ţigara pe care o ţinea, visător, în colţul gurii îi trimetea fumul direct în ochi... Usturătura a secretat o lacrimă artificială şi ţigara — smulsă violent — a zburat ca un proectil minuscul — către sobă. A căzut însă pe covor, ca un îi curier speriat... Stăpânul mei Jim, renunţase să mai cânte la pian şi pregătea patefonul. . In momentul când acul l-a înţepat în deget, a ’nceput să miroase în tot apartamentul a lână arsă. , Ţigara incendiase covorul... Focul a fost localizat brutal cu ajutorul tălpilor de la ghete... ■, Unnulverizatoru a restabilit parfumul obişnuit’ al atmosferei’. In timpul acestor operaţii, Zdup, câinele stăpânului meu Jim, excitat de o muscă, dezmorţită de primăvară în imediata lui apropiere — a răsturnat, prefăcând în cioburi estetice ,— un vas de Sevres. Stăpânul meu Jim a înnălţat în spaţiuînjurătură biblică şi-a aruncat între ochii lui Zdup,cu pulverizatorul... Zdup, în legitimă apărare, a sărit elastic şi indignat — pe măsuţa pregătită pentru ceai. Pulverizatorul spart, răspândea un parfum puternic de drogerie.. O clipă, Zdup, și stăpânul meu Jim, s’au privit feroce în ochi... Apoi lupta a ’nceput, ca o goană scurtă, circulară în jurul apartamentului... «r Zdup înnebunise...'^ Răsturna tot ce i se punea în cale, cu o precizie extraordinară... Granatele, stăpânului meu Jim, _în speță — cutii, vase de flori, lemne de la sobă, pantofi, calapoade •— îl ogrileau cu bunăvoință... Apartamentul luase aspectul unei prăvălii pvrceşti devastată de studenţi.» Şi Zdup lătra din toată puterile... probabil, de plăcere ori de surprindere» înfuriat, stăpânul meu Jim, repezi un sertar de la birou şi scoţând revolverul, îl îndreptă asupra fiarei... Lătratul lui Zdup se transformă într’un urlet formidabil... Câinele își da seama că joacă o carte mare... Se prefăcu întâi, că se supune, tărându-se la picioarele stăpânului, și dintr’o săritură apoi, se aruncă întreg, în pieptul acestuia... Glonțul porni înnapoi înfigându-se în mijlocul ^oglinzii, care plesni scurt. _ Zdup înțelese ea e pierdut fi își așteaptă moartea îătrând fără control.. ~ ' încerca prin aceasta o ultimă indimidare.. Dar, stăpânul meu Jim, nu mai putut să-și oprească mâna la timp. Al doilea glonț, porni, din țeava meutia minusculă și se localiza craniană a animalului.. Fu un moment de tăcere solemnă în cursul căreia Zdup muri și stăpânul meu Jim , își dădu seama de ce făcuse... . " Era însă, fără îndoială, prea târziu... Patefonul uitat, își învârtea ca un maniac, placa care nu mai scotea, alt sunet ’decât părăitul şanțului de' rezervă,' pe care se consumă cu încăpăţânare, acul.. Zdup era foarte frumos, mort.. . • Nici un’ strop 'de slogo nu-i păta blana sa somptuoasă de lup civilizat... Stăpânul meu Jim, îl privea, cu o 'disperată satisfacție.. . Tn acest timp se auzi soneria... Călcând peste cioburi, strecurându-se printre mobilele răsturnate, sărind cu oroare peste cadavrul lui Zdup, stăpânul meu Jim,se duse să deschidă ușa... Erau orele cinci, și Jugulica* venise punctuală la rendez-vous... ,primul ei rendez-vous în garoonniera stăpânului meu Jury... O noua Montare a lui Pienertiolff Meyerhold, celebrul regizor rus lucrează la punerea în scenă a cunoscutei piese «Nenorocirea de a avea mult spirit» de Gribviedov. Deşi premiera va avea loc peste o lună, totuş biletele au fost vândute de pe acuma pentru 15 reprezentaţii. ---------xpx------ Criza teatrelor Ca un indiciu al crizei prin care trec actualmente teatrele pariziene este faptul că reprezentaţiile teatrului La Potiniere au trebuit să fie întrerupte din cauza grevei actorilor ,şi neplata luminii electrice, al cărui curent a fost întrerupt. pariziene Teatrul rusesc In doliu A murit zilele trecute artista Limolova considerată ca cea mai mare actriţă a Rusiei. Funeraliile au luat caracterul de doliu naţional. Peste 200.000 de persoane au însoţit rămăşiţele actriţei. S’a luat hotărîrea ridicării unui monument. ------. «os---. -— Noua Piesa a lui Verneuil Joi, 4 Aprilie, va avea loc la teatrul Athénée premiera noii piese a lui Louis Verneuil scrisă în colaborare cu George Ber și întitulată «Ma soeur et moi*# Ce bine-i stă bolnavă! Octav era desperat. Nu-şi mai vedea de slujba, nu-şi mai lua schwa rarul cotidian la Capşa, nu-şi mai aţâţa pofta de mâncare cu scurtele aperitive cari le începea in picioare „la botul calului” şi le sfârşea la ora 3 când comanda „grăbit" ultima serie de şpriţuri , în sfârşit, în felul lui da viaţă surveni' o întorsăhi'ră neaşteptată. ' T "V'fWS&fi Şi toată această schimbare, o datora Angela, care de două săptămâni era bolnavă. Niciodată, Getan nu şi-ar fi putut inchpui, că Angela ocupă un loc atât de cert în cutele sufletului său. Fiindcă era căsătorit cu ea de un an, jumătate şi niciodată nu a simţit acel fior suprem al atracţiei conjugale. întotdeauna, Angela era pusă pe scandal ca un deputat din opoziţie, şi Octav, care adora liniştea ca un senator din majoritate,, de foarte multe ori se încuia în biroul lui, preferând să doarmă incomod dar ner deranjat, pe o frântură de canapea, decât să profite de lărgimea moale şi primitoare a patului, cu timpanele sfredelite de glasul ascuţit şi tăios al d-nei Angela. De aceea când sofia lui căzu la pat, Octav — care nu era băiat rău — simţi totuşi o satisfacţie diabolică. .. ..Bine că s’a 'mboînavit domle !... Să sufere şi ea că destul mu a făcut pe mine să sufăr !... Asta e? blestemul meu !... Prea mi cicălea toată ziua!... Prea nu-i plăcea nimic din ce-i făceam eu!” ...Aşa îşi spunea Octav în primele zile. Dar după a treia noapte — o noapte infernală de insomnie în care Angela se sbătea în friguri cu obrajii fardaţi de febră — lui de NICON Octav i se făcu milă şi, îmbrăcându-şi hainele peste cămaşa de noapte, la 3 dimineaţa suna la uşa doctorului Trifomescu. — „Domnule doctor, trebue să veniţi!... Nevasta mea e pe moarte!... Vă rog... vă implor...” Şi fără să vrea, Octav îşi umezi cuvintele în două lacrimi neprevăzute. Ca o cocotă care se lasă până la sfârşit cucerită de foşnetul cu înţeles al porte-feuille-ului, doctorul cedă insistenţelor şi verii. După un scurt examen medical, Octav se interesă în șoapta .* — „E rau? — „O gripă... Trebue să stea în casă câteva săptămâni... Mai trec eu pe aici... Și plecă strecurând în buzunar un dreptunghiu de cer senii concretizat intr’o hârtie de o mie de lei. " *^Te***WX Angela cu vocea stinsă și blândă, mângâie pentru prima oară auzul lui Octav, ca o haraiană îndepărtată : „Ce a spus doctorul ? "Am să mor ?... — „Fii cuminte puiule mici... O gripă ușoară /... O nimica toată... — „Sărută-mă, Octav /..." și cu mâini râoi și leneșe. Angela mângâie tot pentru prima oară părul lui Octav. Apoi, cu o voce de copil răzbriat, şopti: — „Mai sărută-mă odată!... Aşa!... Ce bine ştii tu să săruţi Bâzule mic... ~ ~ , — „Ce-i aia Bir. ?” — întrebă nedumerit Octav. — „O desmierdare... Nu vrei să te desmierd şi cu cuvintele, scumpule drag?... ~ Lui Octav îi se părea că nîaca(Continuare în pagina Hai) (li Nimic nu e mai plăcut !« Paris decât un banchet. Se întâlnesc oamenii inteligenţi, buni cunoscători ai ridurilor şi mâncărurilor alese ce împodobesc masa care-i aşteaptă» şi vorbind, discutând, bând câte un Haut Sauternes, un Armagnac, un Chablis sau una Clos Maisons se amuză şi se împrietenesc. Aşa l-am cunoscut pe H. G Wells, pe Evreinov, pe Luigi Chiarelli şi pe Marcel Arland, la un banchet al Penclubului, unde fusesem invitat de Benjamin Crémieux. Aşa m’am luat la întrecere cu Tristan Bernard, la banchetul Societații Universale de Teatru din anul trecut, să vedem care va bea mai mult vin de Anjou. Şi tot astfel, la recepţiile pe cari le dădea Herriot în splendidul hotel din rue Beaujon am putut cunoaşte pe ilustrul conte Magalhae3, autor a treizeci şi patru de piese de teatru jucate în Brazilia şi preşedintele societăţii scriitorilor din Rio de Janeiro. La banchetul bucătarilor din Franţa am cunoscut pe regele ,„Jourmets”-ilor, pe veselul Curnowski, care împreună cu Maurice des Ombiaux speriau şi pe cel mai straşnic consumator de delicatesuri. De aceea, când am primit invitaţia la banchetul „Societăţii de conferinţe” prezidate de René Doumb m’am bucurat foarte şi cu gripe mi-am pregătit fracul, cilndrul şi bicarbonatul care avea să-mi permită să fiu la înălţime. _ Banchetul avea Ioc în „Palais d’Orsay”, pe malul Senei, peste drum de minunata piaţă a Concordiei. . . pri«Dar vai! In aceea, seara, tenii mei, bucătari fracceri deau un alt banchet. Am ezitat mult și în sfârșit vo’am hotarît pentru masa lui Doumb unde hrana intelectuală era un supliment destul de atrăgător. Căci aflasem din vreme că Andre Maurois va vorbi. Nu se știa despre ce. Dar „toastul” lui Maurois, ca şi societatea lui erau atracţia principală. Şi astfel m’am dus la banchetul „Societăţii de Conferinţe”. René Domme, cu barbisa albă, bondoc şi rotund, făcea, afabil onorurile rasei. Henri Bordeaux discuta cu generalul Debeney, într’un colţ, ultimele progrese ale înarmării germanilor. Paul Chak, marinarul care calcă pe urmele lui Loţi împărtăşea lui Francis de Croisset impresiile culese prin Ceylan. Fuseseră amândoi prin acele meleaguri şi Paul Chak se împrietenise cu Croisset sub semnul „Feeriei cingaleze”. Contele de Saint-Aulaire purta impecabil fracul şi discuta cu Andre Maurois despre America. Noi, câţiva ziarişti mai tineri, îl combateam pe Balzac. A tineri discret, Marcel Boutermi se apropie de noi, ne ascultă cu mult interes şi surâse. La masă, René Doumb deschise seria „toast”-urilor. Vorbi academic şi spiritual despre noi, adică despre conferenţiari şi prieteni. Apoi, despre societatea lui. Dar asta n’are importanţă. Contele de Saint Aulaire a ţinut un speech plin de spirituală diplomaţie. - 1. - •' Şi în sfârşit Andre Maurois ne-a spus de ce a conferenţiat despre Byron. Banchetele au un avantaj: Lipsesc femeile. Când eşti alături de o doamnă pe care o frecventezi şi întâlneşti prin saloane nu pofi să bei in voie. Trebuie să fii galant, s’o gerveşti, să-ţi îndeplineşti toate obligaţiile de. ..om de lume”.. Dar la banchetele profesionale femeile lipsesc. Sau, dacă vin, nu sunt nici ele decât tot nişte confraţi, pe cari îi tratezi ca atare. Noaptea târziu, când ne-am despartit, René Doumb ne-a spus : — Știți, n’a fost decât un dineu de familie... Voia să se scuze că ne-a făcut să petrecem prea bine. Ah, banchetele ! Yam spus eu că sunt lucrurile cele mai plăcute,, la Paris.* VIVIAN BELL Scrisori din Paris Un banchet