Rampa, august 1928 (Anul 13, nr. 3155-3181)
1928-08-05 / nr. 3159
ANUL Alii NO. 9139 ItEDAOTlA, ADMINISTRAŢIA Hţi ATELIERELE QRAPIOI Strada s&rindar. 7 T ■ b «''om awn __________I •MgMttMll •X«IU«tV •••»•»Mi MWllIM RuON MMM e«IM VI* *t»H** *•, * x»un«iMrti* •• «nmm tm «••mm* « »ukii*ft>i* d M •« Ca sä nc patern inb^■■■ de Emil Iiac Am primit vizita unui prieten trimet salutul peste geam, în glonte, — tu ai observat tăria noastră, ca să ne cunoști slăbiciunile... Avem sare, dar nu attică, avem lemn dar nu pentru amvon, avem zahăr dar nu pentru laptele copilului bolnav... Avem vinuri, de cari se îmbată cocotele şi Alfonzii... avem fier, din care nu se fac poduri... avem grâu mult-mult, dar ni-l duc trenurile în noapte şi în semaforul roşu este poate sărăcia noastră. Avem toate ce ne trebuesc, dar ni s’au dăruit chiar cele de cari ne-am putea lipsi : lacrămile. Şi fireşte că nu ne-am organizat ca să ne putem iubi... Iubire, iubire, frumos cuvânt pe buzele lui Francisc d’Assisi, Petrarca, Heine ori Eminescu, teoria rasei umane, ne obligă să îngenunchiem în fața magicului cuvânt, care nu mai oboseşte... dar te întreb pe tine American, crescut în poruncile lui Washington, cu biliul în mână, şi cu Ford-ul la poarta, cu Remington-ul subţioară şi cu radio-ul în geantă — te întreb pe tine, ai putea organiza serbări ale viberei, când iarna îşi arată pumnul şi (lemnele în miile noastre de năduri...) şi vom tremura de frig ? Du-ne tu, din miraculosul flacon al civilizaţiei americane, din energia In Edison şi din elocînta lui La Folette, din geniul creator al lui Studebaker, Ford, din curajul lui Clynes şi din ironia cinică a lui Upton Sinclair... da-ne secretul facerii unui Stat perfect, cum vi l-a dat Washington şi Abraham Lincoln... şi daca ne vei da americanismul latinisat, vei găsi nu numai în Rio-de-Janeiro, în Montevideo şi în celelalte Capitale ale Americei latine, ci şi la noi, primitivul dispărut, intelectul şi idealismul practic, cum se trudea sa ni-l lămurească Emerson... Aşa ar fi trebuit să-i răspund, insă pentru că am simţit durerea unui cioban, ori dragostea unui dascăl din munţi, nu i-am răspuns ci i-am strâns lung-lung mâna. ...Telefonul cel mai sincer, fără fir, între două inimi, pe care Hristos a sigilat acelaş canon de viaţă: iubire... din America. Ne cunoşteam de mult şi ne-am întâlnit după zece ani, cu ochii înduioşaţi şi cu buzele umede de zâmbetul plânsului... Atunci, când ne-am despărţit era încă lumea „veche”. Azi îi spunem lume „noua”, dar gustul lumesc e amar, ca somnul după un asalt de beţie. Americanul meu este om de condeiu şi lucrările i se plătesc în dolari. Onorariul unui foieton mi-ar ajunge pentru două luni, obligându-mă să cumpăr lunar cel puţin zece volume de poesii. După primele pahare de cordial Medoe (care se mai găseşte la prieteni) şi după cele dintâi inele de fum ale R. M. S.-ului ne-am aşezat la masă şi am început să schimbăm ideile.Americanul a venit obsedat de prejudicii în România. Multele veşti şi telegrame ce-au pătruns în presa străină, l-au alarmat şi pe dânsul, se aştepta la atentate, la deraieri, la scheleturi pe străzi, a crezut şi în fiecare moment vor suna mitralierele, iar bandiţii înarmaţi vor năvăli în hotel şi-l vor buzunări cu asistenta poliţiştilor... Era atât de fanatizat în dispreţul faţă cu România, încât — după cum însuşi a recunoscut — călătoria aceasta o făcu ca să uite o dragoste, şi ca să uiţi o dragoste suporţi ori-' ce pericol. Unii se căsătoresc, alţii se urcă în ..baisse şi hausse” iar cei mai mulţi apucă toiagul lui Beleazir şi pornesc în peregrinaj... _ ... Şi americanul, mi-a făcut câteva complimente şi a spus Cu indignare nobila ! — Vedeţi, realmente, în România nu sunt atât de multe dureri, cum vi le imaginaţi dv. Sunteţi o tară bogată, plină de sevă, cau un popor care nu este încă trăit. Aveţi toate ce vă trebuesc: apă, sare, fier, lemn, pâine, zahăr şi grâu mai... mult. Petrolul dv. ar putea lumina, încălci şi porni la fericire Statul român.^ Aveţi cărbuni... Aveţi mineralii admirabile... poesia se revarsă pe munţi, frumuseţea v*a botezat femeea... Şi totuşi, n’am văzut încă oară, cu atâta ură (un fel de extract Liebte al urei— moştenită... — Nu sunteţi organizaţi mea pentru a vă iubi ! — Vă lipseşte propaganda pentru a vă iubi. Şi Americanul goli încă un pahar de Cordial Medoc, şi privi cu atenţiune in ochii mei -- Prietene Yankee, nepot al lui Uncle Sam, tu ai venit din California ca să aduci cuvintele păcei la Wild-Westul american, unde se ţintesc farmerii cu pistoale şi-şi exox ■ Nu« Vacanţa■ teatralo-Uterară n a nerezit întru nimic asperităţile care dăinuesc fatal între discipolii artei... Sau mai pe scurt bârfeala e în toiu, acum în mijlocul căldurilor ca şi în plină activitate a sezonului. Pe terasa „Cărăbuşului ’ îşi face apariţia un bătrân „om de teatru’ cunoscut pentru spiritul lui incisiv şi muşcător. Veni în mijlocul unor confraţi ,aruncă o mică răutate şi se îndepărtă. — Tot mordant, coane C... ii strigă o blondina. — Ca să-şi dea şi el iluzia că mai are dinţi, complectă... o altă poamă. Reuşita D-l T, cunoscutul bancher cu gusturi artstice, după ce încercă zadarnic să lanseze vreo două-trei actriţe, găsi nimerit să treacă şi în domeniul plasticei. Pentru început, îşi comandă ,,portretul” unul dintre cei mai cei din sensul meu. 00giii pictori ai zilei. * Şi dedesubt, vă veţi închipui ca maestrul şi-a bătut capul să dea expresie portretului domnului bancher, ceea ce nu-l împiedică însă să ceară un onorariu remarcabil. — Cam mult ceri, maestre Fiindcă între noi fie vorba nu e tocmai reușită pânza d-tăle. — Se prea poate fi răspunse pictorul. Dar mă consolez că nici Natura nu te-a reușit mai bine Hin msen sunifrnmlul Cu voninul Pictorul R. au însurat în fine cu nostimul model, al cărui încântător corp l-a admirat o lume întreagă pe pânzele maestrului. Sunt unii cari pretind că l-au apreciat şi pe altfel de pânze. Cum menajul era cam vechu, a doua zi n'au plecat în voiagiu de nuntă, şi maestrul R. socotea că cel mai bun lucru ar fi să se reapuce de lucru. — Dragă, îi propuse nevestei, hai să terminăm studiul acela de nud. — Nud ? Sa-ţi pozez eu pentru nud ? Cum îţi închipui ? Sunt încă vie în amintirea tuturora penibila ceartă publică, din timpul sesiunei internaţionale a teatrului, dintre Gemier şi Henry Bernstein. Acesta reproşa, deschis directorului Odeonului că manifestă sentimente antifranceze. — Dar el ? ripostă Gemier. Nu s'a dus la Berlin cu o trupa întreagă. Şi Bernstein ca să încline discuţia i-a răspuns: —Adevărat. M’am dus la Berlin. Dar eu m'am dus cu Veninul Mușcătorul Mima dramă a lui Oernart nagpmann O lectură senzaţională la Max Reinhardt. - Ce scrie criticul Chaplio despre noua dramă a lui Huptmann. - Cum a scris Hauptmann noua lui piesă.-Acţiunea.-Cum citeşte Hauptmann frumoasă dintre auditoare. Margareta Hauptmann, sofia poetului, înainte de-a începe lectura, l-am întrebat pe Hauptmann cum a scris această piesă. El mi-a povestit că a lucrat foarte mult în timpul serii şi că fragmentul «Din însemnările unui nobil» a luat proporţiile unei lucrări uriaşe. In acelaş timp Hauptmann mi-a comunicat că a lucrat şi la numeroase alte Zilele trecute a avut loc în cabinetul directorial al lui Max Reinhardt, la Deutsches Theater din Berlin lectura ultimei lucrări dramatice a marelui poet german GerhartTanptmann. La această importantă lectură a asistat numai un cerc restrîns de invitaţi. Asupra acestui eveniment, cunoscutul critic şi literat berninez. Iosef Chapiro, eminentul biograf al lui G. Hauptmann publică în ziarul vienez «Neue Freie Presse» o dare de seamă în care se dau preţioase amănunte asupra noiei lucrări a celui mai de seamă scriitor al Germaniei contimporane. — «Când Gerhart Hauptmann m’a chemat acum câteva seri la telefon — scrie Chapiro — pentru a mă invita să asist diseară la lectura ultimei sale piese, în cabinetul lui Max Reinhardt, la Deutsches Theater. I-am întrebat imediat care este titlul acestei piese. Hauptmann mi-a răspuns că deocamdată nu ştie însă nici el cum să-şi numească piesa şi că aşteaptă să-i găsim împreună un nume. Ne-am întâlnit la ora 8 la Reinhardt. Eram în total 51 lucrări, auditori, în afară de cea mai idei a noiei piese i-a venit subit- Hauptmann a întrerupt întreaga sa activitate îndreptându-și toată atenția asupra piesei sale, pe care a terminat-o acum 10 zile. Lucrarea a fost terminată atât de repede încât poetul nici na avut timp să-i aleagă un titlu. Titlul care i s-ar potrivi piesei a fost utilizat acum 40 de ani de un alt poet. Apoi, Hauptmann a început să citească. Este o misiune ingrată aceea de a povesti subiectul pieselor... altora. De cele mai multe ori, aceste rezumate sunt ori mai bune ori mai proaste decât piesele însăşi. E greu de precizat ce interesează mai mult în această piersă a lui Hauptmann : tema episoadelor, acţiunea sau acei oameni atât de viu zugrăviţi. Noua dramă a lui Hauptmann este de fapt o simfonie, o simfonie fără pauze cu o mişcare mereu crescândă, până la cel mai nebun vârtej. Acţiunea se petrece după războiul de 30 ani. Mizeria şi foametea domina pretutindeni în lume. In casa bogatului primar al oraşului Volkenhain se adună un cerc de prietenie episcopul de Hohenswaldau, pastorul din Volkenhain, sefii Wüstenfeld şi comerciantul olandez Löwel Perl, un evreu care procură primarului tablouri preţioase de Reinhardt. Iată deci adunaţi aci oameni aparținând celor mai diverse confesiuni din cele mai diferite caractere. Intre aceste personagii se nasc conflicte violente cari constituesc baza dramei. * Discuțiile între evreul Perl, contele Wüstenfeld și episcopul de Hohenwald dau prilej la realizarea unei scene impresionante. Astfel din tihna solemnă în care se începe piesa, ea sfârşeşte cu un baccanal infernal in care se trădează toate nemulţumirile fiecăruia dintre cei de faţă şi pasiunile lor ascunse. Acţiunea piesei in sine e greu de redat. Piesa e concentrată într’un singur act de o mişcare vertiginoasă. Lectura a durat fără nici o întrerupere 2 ore. Hauptmann ceteşte cu o măestrie rară pe care n’o poate copia nici un actor. Fiecare gest, fiecare surîs e bine plasat şi abil improvizat în timpul lecturii. Piesa se va Reprezenta desigur pe toate scenele Germaniei şi nu va fi primită cu entuziasm numai de public ci şi de actori cari vor găsi în fiecare rol un prilej pentru o creaţie minunată. In noua sa piesă Hauptmann aduce un ritm nou mai vioiu decât l-am întâlnit vreodată în piesele sale. Şi când te gândeşti că Hauptmann a împlinit de curând 63 G, Hauptmann O nouă plosft de Hoinar Frantz Molnár va prezenta în curând la Viena o nouă comedie întitulată «Veneția» • Rolul principal va fi jucat de artista Thimig. xpx Franz Molnár L’Eau a la bonete Acesta este titlul unei noui operete franceze datorită reputaţilor Serge Veber, Parces şi Van Parys. Cu «L’Eau a la bouche» îşi va deschide stagiunea la 1 Septembrie cochetul teatru Damon . xox PAGINI Ca lei DUMINICA , AUGUST US 28 ABONAMENTELE IN TARA Tr«l luni.......................................... . . L*' SOO Sease luni..................... . 800 Un ........................................................ in străinatate dublu; Abonamentele se o*tesc înainte a I eau la îs ale neoArei luni uirector SCARL AT akuua Fiica lui Rispain pe scena teatrului Praga (Ceps). — După ştirile ziarelor, fiica lui Rasputin, Maria Solovieva, care a atras atenţia asupra ei prin darea în judecată a prinţului Jusupov, ar fi hotărît să se consacre teatrului. D-nei Solovieva i s’a propus să îmbrăţişeze filmul, însă ea a primit propunerea unui antreprenor de teatre și va debuta în curând ca dansatoare pe scena unui teatru din Berlin. ----------xox---------- Benoit conferenţiar «Excelsior» anunţă că reputatul scriitor francez Benoit va întreprinde la toamnă un turPierre Benoit nou de conferinţe în principalele oraşe ale Europei. E foarte probabil ca Benoit să poposească şi la Bucureşti, de ani...». Spiritul lui Tristan Bernard La adunarea generală a socie- al Ţarului mult întovărăşit de tăţii scriitorilor, un cunoscut sora sa Agripina, el se duse la vodevilist, foarte bâlbâit ■— D-le preşedinte, cer cuvântul. Tristan Bernard se aplecă discret la urechea vecinului şi spuse: — Mai bine i l-ar cere lui Dumnezeu. Grianznokistiez, pictorul Curței — Maistre, dorim un portret al răposatului nostru tată. Vrei să ni-l faceţi ? — Desigur. Aveți vre-o fotografie ! — Nici una. Bătrânul conte a urât obiectivul. Ii era frică de un atentat. _ ^ ' — Atunci cum doriți să vă fac portretul ! — Un paşaport n’ar putea să vă dea indicaţii suficiente ? — Un paşaport ! Un semnalment. De ce n’aţi spus-o mai de vreme. Voiu picta pe onorabilul d-voastră tată. Trei săptămâni după aceasta... Ossip și Agripina sunt chemaţi de pictor, — desigur că şi d-na Elena Văcarescu, din moment ce ea a povestit această istorioară a lui Tristan Bernard. O mare perdea roşie în fundul atelierului Ossip şi Agripina se apropie foarte emoţionaţi. Cu un gest larg, Gria... etc. trage perdeaua şi într’un cadru scânteetor, apare un războinic majestuos, cu pieptul acoperit de insigne şi decoraţii. Copiii privesc respectuoşi pe răposatul lor tată. După aceea izroche”, acesta făcu o mişcare grebucnesc într’un plânset, sfâşietor. — Cum s’a schimbat ! !șită şi-şi scrânti mâna. Court© line fu nevoit să se întoarcă la domiciliu., Probabil pentru a-i alina durerile. Tristan Bernard chemă pe toţi amicii săi la o mică petrecere în casa rănitului lui. In scurt timp camera lui Courteline a fost transformată într’o veritabilă cârciumă: pahare sparte, fumărie, discuţii violente, — toate au durat până la o oră din noapte foarte înaintată. In prima zi, vecinii au dat dovadă de o răbdare mai mult decât îngerească. Dar a doua zi, deşteptat la ora două dimineața de hărmălaie, un brav căpitan care locuia alături, apăru la uşa lui Courteline și întrebă : — Dar ce e aici ? La care toată lumea răspunde în cor : — Un bolnav ! « Un maniac îi trimese într’o zi un album cu autografe, rugându-1 să-şi depue preţioasa sa semnătură şi să scrie câteva cuvinte. Tristan Bernard trimese imediat albumul proprietarului, cu următoarele rânduri dactilografiate . Scumpe domn. De două zeci de ani eu nu mă servesc decât de maşina de scris. Vă voiu oferi deci un specimen Cele ce urmează s’au întâmplat în ultimele zile are regimul Ţarului mult, întovărăşit de praxine, astăzi general în armata roşie, era sublocotenent de artilerie în armata ţarului Nicolae al II-lea, când tatăl sou, aghiotant toane : I I I I un I i rând de bas- 1111 * N’a propus oare Tristan Bernard într’o seară, întredouă partide de bridge, de a se scrie din nou Biblia, adaptând-o vieţii moderne ? — Istoria fiului risipitor, de exemplu, care a tentat atâta pe romancierii, nuveliştii şi dramaturgii noștri, e cu totul demodată. Tristan Bernard asigură că desnodământul ei firesc ar trebui să fie următorul : — Tată... tată... iartă-mă... fiul tău, risipitor se întoarce în casa părintească. — Prea de vreme, fătul meu, prea de vreme... întoarce-te la turma ta... vițelul e încă prea scump. Un june autor spunea într’o zi: — Când Tristan Bernard își citește piesele actorilor ele nu sunt nici odată terminate.' Când autorul „Dansatorului Nepoftit” auzi de aceasta, spuse: — Când X— (urmează numele bârfitorulm) citește piesele sale actorilor, el crede că sunt terminate...* La Bois de Vincennes, Tristan Bernard dorind să se urce în automobili cu autorul lui „BoubouTristan Bernard se urcă intrun cupeu. Cele ce urmează s’au petrecut dar de mult. .'pe vremea când se mai întrebuințau asemenea vehicule. De abia se urcase în cupeu, și calul începu să facă fel de fel de giumbuşlucuri : necheză, ce ridica în două picioare, sărea, se trântea pe jos, etc. Tristan Bernard -coborând din vehicul, se adresă foarte calm birojarului-dresor, ca și cum s’ar fi aflat într’un circ :t-i E tot ce poate să facă ? * ■ Tristan Bernard întâlneşte intr’o zi pe unul din cei mai buni amici a săi din copilărie, — un medic stabilit la Bordeaux Strângeri de mâini, îmbrăţişări etc. •— Ai ceva clientelă ! — Aşa şi aşa. — Tu ai merita mai mult de cât „aşa şi aşa’’. Şi cum celălalte făcu un gest de modestie. — Da... da... tu meriţi să ai clientela pe care mulţi din confraţii tăi nu merită s’o aibe. Tristan Bernard juca poker intr’un cerc de prieteni. Un amic ■lomnoros îi spune : — Aș vrea să-i trag un pui de somn. — Unde ! — întrebă Tristan. — In hali. Casa avea într’adevăr un hali foarte comod și răcoros. — Nu există loc în lume unde să dorm atât de bine ca in acest hali, continuă amicul. — Desigur că nu cunoști cabinetul meu de lucru, — răspunse Tristan Bernard. * rr .....rin ~~r-t—— xox -- -"■> I O zi de netrecere... VINERI ANGELA : Vasile draga, nu aranjăm nimic pentru Duminica?... VASILE : Ba da, dragă, aş vrea să aranjăm ceva, că m am îmbâcsit cu aerul ăsta puturos din București... ANGELA : Unde mergem ?... VASILE : Știu și eu ?... Mergem undeva, afară din oraş... ANGELA : La Snagov... VASILE: Bravo!... Bună idee !... O să petrecem de minune ?... ANGELA : Dar, ştii ceva ?... Nu face să mergem numai noi doi... Să mai spunem şi Ioneştilor... VASILE : Dă-i dracului pe Ioneştii!... Sunt antipatici şi mofturoşi !... Mai bine-i luăm pe Vasileştii... ANGELA : Ştii prea bine că putoarea aia de Vasileasca a spus de mine că sunt mahalagioaică... VASILE : Ce are a face ?... S’a uitat !... ANGELA : Atunci, nai decât să te duci singur cu ei !... Eu rămân acasă... VASILE: Bine Angelico, dar atunci, dacă nu-i vrei pe Vasileștii, cu cine plecăm ANGELA : Cu Dumitreştii... VASILE : Da !... Ai dreptate!... Dumitreştii sunt foarte de treabă... ANGELA : Atunci, să ştii, că azi după masă iau înţelegere cu ei... VASILE: Sigur !... ANGELA : Ce fericită sunt că Duminică o să petrecem şi noi mai bine. VASILE : Ah !... De-abea aştept să mă văd la Snagov !... SÂMBĂTĂ DUMITRESCU: Vrea să zică suntem înţeleşi ?... VASILE: Vorba e vorbă. DUMITREASCA: Ah!... Dragă Angelo, ce bine o să petrecem... ANGELA: Mai scăpăm şi noi, ma ebere, de infecţia asta de Bucureşti. VASILE: Atunci unde ne întâlnim ? * DUMITREASCA : Mâine dimineaţă la gară... ANGELA : La câte pleacă trenul ? . . DUMITRESCU: La 5 fără un sfert... ANGELA : O să trebuiască să ne sculăm dela 4.......... VASILE: Cum la 4 ?... Vrei să scăpăm trenul ? Ne sculăm dela 3 . DUMITRESCU : Evident TOȚI : Lai ce bine o să petrecem... de NICO N DUMINICA Ora 3 dimineața ANGELA: Vasile!. Scoara-te... VASILE : Ih Și tu !... Când mi-era somnul mai dulce, atunci te găsiși să mă trezești... ANGELA : Vrei să scăpăm trenul ?... Sau poate crezi că mie-m' face plăcere să mă scol cu noaptea în cap ?... VASILE : Ai pregătit ceva de mâncare, să avem pentru drum ?... ANGELA : Nu cumva că,o să luăm mâncare cu noi ?... La Snai (Urmare în pagina II-a). ? Peanystic Playe neghe Artiştii pe plajă. - Spectacolele, plaja, animale bizare, cazinoul.-Decavaţii şi pişările de pradă Deauville, faimoasa plaje înflorită de pe coasta normandă, e în plin sezon. Timpul se menţine admirabil şi aglomeraţia e din ce in ce mai mare. Adevărul e că oragnizatorii reuşesc să -ofere numeroase atracţii vizitatorilor. Amatorii de sport au la dispoziţie golf, tenis, stadion de educaţie fizică, tir de porumbei, concursuri hipice, polo, curse de cai etc. ARTIŞTII PE PLAJE In câteva zile de când mă aflu pe aici am recunoscut pe Maurice Rostand care e vorba să se însoare cu Raquel Meller, pe Pola Negri cu prinţul Midvanni, pe dansatoarea Rahna, cântăreaţa tragică Damia, primadonele Emma Suart, Madeleine Mathieu, cântăreţii Vilabela, di Mazzei, Charles Triant, Agustapace, Rodrigo şi Nutzi Stănescu noua angajată, a Teatrului Naţional. Elvira Popescu, împreuna cu Louis Verneuil, care jocnesc la Blonville, la câţiva kilometri, îşi face de asemeni din când în când apariţia prin Deauville. SPECTACOLELE Spectacolele sunt din cea mai buna calitate. S’a cântat Manon, cu Emma Suart şi tenorul Vilabella, Tosca cu Madeleine Mathieu şi tenorul di Mazzei şi Tapai Mar; * conet .... ... ..." Elvira Popescu va juca în câteva reprezentaţii extraordinare. Pentru săptămâna viitoare se a► nunţă: Le bon Roi Dagobert deSamuel Rousteau, apoi, Thali, Rigoletto etc. Cu toate că representaţiie se dau cu cei mai buni artişti preţurile locurilor, la representaţii de gală nu trec de 40 de franci. La cinematograf se proecteazî în fiecare seară ca supliment, scene luate în cursul zilei, luate pe plajă sau în altă parte. PE PLAJA Costumele de baie au fost reduse la minimum, şi nu rareori se văd femei cari îşi exhibează sânii goi. Copii se plimbă cu mici automobile sau cu cărucioare trase de măgari. Anul acesta au apărut pe plajă o serie de animale bizare. Sunt raţe, defini, girafe, cai şi balene de cauciuc umflat, pe cari încalecă înotătorii. Nu lipsesc nici bicicletele nautice. Barul de pe plajă atrage la ora 12 întreg Deauville-ul Bărbaţii poartă beretul alb american de pichet, femeile rochii imprimate şi umbreluţe drepte japoneze. CASINOTTE Casinoul din Deauville, unul din cele mai frumoase din Franţa oferă vizitatorilor în afară de baccara şi de bula, în fiecare după amiazi, în hali, spectacole cu selecţiuni de operă şi operetă în costume, apoi un jazz formidabil, şi o orchestră specială de tango. Se dansează cu frenezie până târziu în noapte. Dineurile de la Ambassadeurs sunt de asemeni foarte vizitate. DECAVAŢII ŞI PASARELE DE PRADA Cei cari perd totul la joc sum destul de numeroşi. In jurul acestui fapt s’a creat o industrie nouă. In jurul casinoului funcţionează o serie de magazine deschise toată noaptea, unde se cumpără pe preţuri derizorii, bijuterii, blănuri, automobile. Un particular a cumpărat zinele trecute la două, noaptea un Rols Royce care se afla în faţa cazinoului cu 50.000 franci, deşi maşina făcea cel puţin două milioane lei. In numărul de mâine o vizită la Elvira Popescu. AL. PETROVier -TOT.