Rampa, august 1928 (Anul 13, nr. 3155-3181)

1928-08-05 / nr. 3159

ANUL Alii NO. 9139 ItEDAOTlA, ADMINISTRAŢIA Hţi ATELIERELE QRAPIOI Strada s&rindar. 7 T ■ b «''om awn __________I •MgMttMll •X«IU«tV •••»•»Mi MWllIM RuON MMM e«IM VI* *t»H** *•, * x»un«iMrti* •• «nmm tm «••mm* « »ukii*ft>i* d M •« Ca sä nc patern inb^■■■ de Emil Iiac Am primit vizita unui prieten trimet salutul peste geam, în glon­­te, — tu ai observat tăria noastră, ca să ne cunoști slăbiciunile... Avem sare, dar nu attică, avem lemn dar nu pentru amvon, avem zahăr dar nu pentru laptele copi­lului bolnav... Avem vinuri, de cari se îmbată cocotele şi Alfon­­zii... avem fier, din care nu se fac poduri... avem grâu mult-mult, dar ni-l duc trenurile în noapte şi în semaforul roşu este poate sără­cia noastră. Avem toate ce ne tre­­buesc, dar ni s’au dăruit chiar cele de cari ne-am putea lipsi : lacrămile. Şi fireşte că nu ne-am orga­nizat ca să ne putem iubi... Iubire, iubire, frumos cuvânt pe buzele lui Francisc d’Assisi, Petrarca, Heine ori Eminescu, teoria rasei umane, ne obligă să îngenunchiem în fața magicului cuvânt, care nu mai oboseşte... dar te întreb pe tine American, crescut în porun­cile lui Washington, cu biliul în mână, şi cu Ford-ul la poarta, cu Remington-ul subţioară şi cu ra­­dio-ul în geantă — te întreb pe tine, ai putea organiza serbări ale viberei, când iarna îşi arată pum­nul şi (lemnele în miile noastre de năduri...) şi vom tremura de frig ? Du-ne tu, din miraculosul flacon al civilizaţiei americane, din ener­gia In Edison şi din elocînta lui La Folette, din geniul creator al lui Studebaker, Ford, din curajul lui Clynes şi din ironia cinică a lui Upton Sinclair... da-ne secre­­tul facerii unui Stat perfect, cum vi l-a dat Washington şi Abraham Lincoln... şi daca ne vei da ame­­ricanismul­ latinisat, vei găsi nu numai în Rio-de-Janeiro, în Mon­tevideo şi în celelalte Capitale ale Americei latine, ci şi la noi, primi­tivul dispărut, intelectul şi idealis­mul practic, cum se trudea sa ni-l lămurească Emerson... Aşa ar fi trebuit să-i răspund, insă pentru că am simţit durerea unui cioban, ori dragostea unui dascăl din munţi, nu i-am răspuns ci i-am strâns lung-lung mâna. ...Telefonul cel mai sincer, fără fir, între două inimi, pe care Hris­­tos a sigilat acelaş canon de viaţă: iubire... din America. Ne cunoşteam de mult şi ne-am întâlnit după zece ani, cu ochii înduioşaţi şi cu bu­zele umede de zâmbetul plânsu­lui... Atunci, când ne-am despăr­ţit era încă lumea „veche”. Azi îi spunem lume „noua”, dar gus­tul lumesc e amar, ca somnul du­pă un asalt de beţie. Americanul meu este om­ de condeiu şi lucrările i se plătesc în dolari. Onorariul unui foieton mi-ar ajunge pentru două luni, obligându-mă să cumpăr lunar cel puţin zece volume de poesii. Du­pă primele pahare de cordial Medoe (care se mai găseşte la prie­teni) şi după cele dintâi inele de fum ale R. M. S.-ului ne-am aşe­zat la masă şi am început să schimbăm ideile.­­Americanul a venit obsedat de prejudicii în România. Multele veşti şi telegrame ce-au pătruns în presa străină, l-au alarmat şi pe dânsul, se aştepta la atentate, la deraieri, la scheleturi pe străzi­, a crezut şi în fiecare mo­ment vor suna mitralierele,­ iar bandiţii înarmaţi vor năvăli în hotel şi-l vor buzunări cu asis­tenta poliţiştilor... Era atât de fanatizat în dispreţul faţă cu Ro­mânia, încât —­ după cum însuşi a recunoscut — călătoria aceas­ta o făcu ca să uite o dragoste, şi ca să uiţi o dragoste suporţi ori-' ce pericol. Unii se căsătoresc, al­ţii se urcă în ..baisse şi hausse” iar cei mai mulţi apucă­­ toiagul lui Beleazir şi pornesc în pere­grinaj... _ ... Şi americanul, mi-a făcut câte­va complimente şi a spus Cu in­dignare nobila ! — Vedeţi, realmente, în Româ­nia nu sunt atât de multe dureri, cum vi le imaginaţi dv. Sunteţi o tară bogată, plină de sevă, cau un popor care nu este încă trăit. A­veţi toate ce vă trebuesc: apă, sare, fier, lemn, pâine, zahăr şi grâu mai... mult. Petrolul dv. ar putea lumina, încălci şi porni la fericire Statul român.^ Aveţi căr­buni... Aveţi mineralii admirabi­le... poesia se revarsă pe munţi, frumuseţea v*a botezat femeea... Şi totuşi, n’am văzut încă o­­ară, cu atâta ură (un fel de extract Liebte al urei—­ moştenită... — Nu sunteţi­­ organizaţi mea pentru a vă iubi ! — Vă lipseşte propaganda pen­tru a vă iubi. Şi Americanul goli încă un pahar de Cordial Medoc, şi privi cu atenţiune in ochii mei -- Prietene Yankee, nepot al lui Uncle Sam, tu ai venit din Cali­fornia ca să aduci cuvintele păcei la Wild-Westul american, unde se ţintesc farmerii cu pistoale şi-şi e­xox ■ Nu« Vacanţa■ teatralo-Uterară n a ne­­rezit întru nimic asperităţile care dăinuesc fatal între discipolii ar­tei... Sau mai pe scurt bârfeala e în toiu, acum în mijlocul căldu­rilor ca şi în plină activitate a se­zonului. Pe terasa „Cărăbuşului ’ îşi face apariţia un bătrân „om de tea­tru’ cunoscut pentru spiritul lui incisiv şi muşcător. Veni în mijlocul unor confraţi ,aruncă o mică răutate şi se înde­părtă.­­ — Tot mordant, coane C... ii strigă o blondina. — Ca să-şi dea şi el iluzia că mai are dinţi, complectă... o altă poamă. Reuşita D-l T, cunoscutul bancher cu gusturi artstice, după ce încercă zadarnic să lanseze vre­o două-trei actriţe, găsi nimerit să treacă şi în domeniul plasticei. Pentru început, îşi comandă­­ ,,portretul” unul dintre cei mai cei din sensul meu. 00giii pictori ai zilei. * Şi dedesub­t, vă veţi închipui ca maestrul şi-a bătut capul să dea expresie portretului domnului bancher, ceea ce nu-l împiedică însă să cea­ră un onorariu remarcabil. — Cam mult ceri, maestre Fiindcă între noi fie vorba nu e tocmai reușită pânza d-tăle. — Se prea poate fi răspunse pic­torul. Dar mă consolez că nici Na­tura nu te-a reușit mai bine Hin msen sunifrnmlul Cu voninul Pictorul R. au însurat în fine cu nostimul model, al cărui încân­tător corp l-a admirat o lume în­treagă pe pânzele maestrului. Sunt unii cari pretind că l-au apreciat şi pe altfel de pânze. Cum menajul era cam vech­u, a doua zi n'au plecat în voiagiu de nuntă, şi maestrul R. socotea că cel mai bun lucru ar fi să se reapuce de lucru. — Dragă, îi propuse nevestei, hai să terminăm studiul acela de nud. — Nud ? Sa-ţi pozez eu pentru nud ? Cum îţi închipui ? Sunt­­ încă vie în amintirea tuturora penibila ceartă publică, din tim­pul sesiunei internaţionale a tea­trului, dintre Gemier şi Henry Bernstein. Acesta reproşa, deschis directo­rului Odeonului că manifestă sen­timente antifranceze. — Dar el ? ripostă Gemier. N­u s'a dus la Berlin cu o trupa în­treagă. Şi Bernstein ca să încline discu­ţia i-a răspuns: —Adevărat. M’am dus la Ber­lin. Dar eu m'am dus cu Veninul Mușcătorul Mima dramă a lui Oernart nagp­mann O lectură senzaţională la Max Reinhardt. - Ce scrie criticul Chaplio despre noua dramă a lui Huptmann. - Cum a scris Hauptmann noua lui piesă.-Acţiunea.-Cum citeşte Hauptmann frumoasă dintre auditoare. Margareta Hauptmann, sofia poetului, înainte de-a începe lectura, l-am întrebat pe Hauptmann cum a scris această piesă. El mi-a povestit că a lucrat foarte mult în timpul serii şi că frag­mentul «Din însemnările unui nobil» a luat proporţiile unei lucrări uriaşe. In acelaş timp Hauptmann mi-a comunicat că a lucrat şi la numeroase alte Zilele trecute a avut loc în cabinetul directorial al lui Max Reinhardt, la Deutsches Theater din Berlin lectura ul­timei lucrări dramatice a ma­relui poet german Gerhart­­Tanptmann. La această impor­tantă lectură a asistat­­ numai un cerc restrîns de invitaţi. Asupra acestui eveniment, cunoscutul critic şi literat ber­ni­nez. Iosef Chapiro, eminen­tul biograf al lui G. Hauptmann publică în ziarul vienez «Neue Freie Presse» o dare de seamă în care se dau preţioase amă­nunte asupra noiei lucrări a celui mai de seamă scriitor al Germaniei contimporane. — «Când Gerhart Haupt­mann m’a chemat acum câteva seri la telefon — scrie Chapiro — pentru a mă invita să asist diseară la lectura ultimei sale piese, în cabinetul lui Max Reinhardt, la Deutsches Thea­ter. I-am întrebat imediat care este titlul acestei piese. Haupt­mann mi-a răspuns că deocam­dată nu ştie însă nici el cum să-şi numească­ piesa şi că aş­teaptă să-i găsim împreună un nume. Ne-am întâlnit la ora 8 la Reinhardt. Eram în total 51 lucrări, auditori, în afară de cea mai idei a noiei piese i-a venit subit- Hauptmann a întrerupt întreaga sa activitate îndrep­­tându-și toată atenția asupra piesei sale, pe care a termina­t-o acum 10 zile. Lucrarea a fost terminată atât de repede încât poetul nici na avut timp să-i aleagă un titlu. Titlul care i s-ar potrivi piesei a fost utilizat acum 40 de ani de un alt poet. Apoi, Hauptmann a început să citească. Este o misiune ingrată aceea de­ a povesti subiectul piese­lor... altora. De cele mai multe ori, aceste rezumate sunt ori mai bune ori mai proaste decât piesele însăşi. E greu de precizat ce intere­sează mai mult în această pier­să a lui Hauptmann : tema e­­pisoadelor, acţiunea sau acei oameni atât de viu zugrăviţi. Noua dramă a lui Hauptmann este de fapt o simfonie, o sim­fonie fără pauze cu o mişcare mereu crescândă, până la cel mai nebun vârtej. Acţiunea se petrece după­ războiul de 30 ani. Mizeria şi foametea domina pretutindeni în lume. In casa bogatului pri­mar al oraşului Volkenhain se adună un cerc de prieteni­e e­piscopul­ de Hohenswaldau, pa­­storul din Volkenhain, sefii Wüstenfeld şi comerciantul o­­landez Löwel Perl, un evreu care procură primarului ta­blouri preţioase de Reinhardt. Iată deci adunaţi aci oameni aparținând celor mai diverse confesiuni din cele mai diferi­te caractere. Intre aceste per­sonagii se nasc conflicte vio­­lente cari constituesc baza dramei. * Discuțiile între evreul Perl, contele Wüstenfeld și episco­pul de Hohenwald dau prilej la realizarea unei scene impre­sionante. Astfel din tihna solemnă în care se începe piesa, ea sfâr­şeşte cu un baccanal infernal in care se trădează toate nemul­ţumirile fiecăruia dintre cei de faţă şi pasiunile lor ascunse. Acţiunea piesei in sine e greu de redat. Piesa e concentrată în­­tr’un singur act de­ o mişcare vertiginoasă. Lectura a durat fără nici o întrerupere 2 ore. Hauptmann ceteşte cu o mă­­estrie rară pe care n’o poate copia nici un actor. Fiecare gest, fiecare surîs e bine plasat şi abil improvizat în timpul lecturii. Piesa se va Reprezenta desi­gur pe toate scenele Germaniei şi nu va fi primită cu entu­ziasm numai de public ci şi de actori cari vor găsi în fiecare rol un prilej pentru o creaţie minunată. In noua sa piesă Hauptmann aduce un ritm nou mai vioiu decât l-am întâlnit vreodată în piesele sale. Şi când te gândeşti că Haupt­mann a împlinit de curând 63 G, Hauptmann O nouă plosft de Hoinar Frantz Molnár va prezenta în curând la Viena o nouă co­medie întitulată «Veneția» • Rolul principal va fi jucat de artista Thimig. xpx Franz Molnár L’Eau a la bonete Acesta este titlul unei noui operete franceze datorită repu­taţilor Serge Veber, Parces şi Van Parys. Cu «L’Eau a la bouche» îşi va deschide stagiunea la 1 Septembrie cochetul teatru Da­­m­on . xox PAGINI Ca lei DUMINICA , AUGUST US 28 ABONAM­E­N­T­E­L­E IN TARA Tr«l luni.......................................... . . L*' SOO Sease luni..................... . 800 Un ........................................................ in străinatate dublu; Abo­namentele se o­*tesc înainte a I eau la îs ale neoArei luni uirector S­CARL AT akuua Fiica lui Rispain pe scena teatrului Praga (Ceps). — După ştirile ziarelor, fiica lui Rasputin, Maria Solovieva, care a atras atenţia a­­supra ei prin darea în judecată a prinţului Jusupov, ar fi hotărît să se consacre teatrului. D-nei Solo­vieva i s’a propus să îmbrăţişeze filmul, însă ea a primit propune­rea unui antreprenor de teatre și va debuta în curând ca dansa­toare pe scena unui teatru din Berlin. ----------xox----------­ Benoit conferenţiar «Excelsior» anunţă că repu­tatul scriitor francez Benoit va întreprinde la toamnă un tur­Pierre Benoit nou de conferinţe în principa­lele oraşe ale Europei. E foarte probabil ca Benoit să poposească şi la Bucureşti, de ani...». ­ Spiritul lui Tristan Bernard La adunarea generală a socie- al Ţarului mult întovărăşit de tăţii scriitorilor, un cunoscut sora sa Agripina, el se duse la vodevilist, foarte bâlbâit ■— D-le preşedinte, cer cuvân­tul. Tristan Bernard se aplecă dis­cret la urechea vecinului şi spuse: — Mai bine i l-ar cere lui Dum­nezeu. Grianznokistiez, pictorul Curței — Maistre, dorim un portret al răposatului nostru tată. Vrei să ni-l faceţi ? — Desigur. Aveți vre-o fotogra­fie ! — Nici una. Bătrânul conte a urât obiectivul. Ii era frică de un atentat. _ ^ ' — Atunci cum doriți să vă fac portretul ! — Un paşaport n’ar putea să vă dea indicaţii suficiente ? — Un paşaport ! Un semnal­ment. De ce n’aţi spus-o mai de vreme. Voiu picta pe onorabilul d-voastră tată. Trei săptămâni după aceasta... Ossip și Agripina sunt chemaţi de pictor, — desigur că şi d-na Elena Văcarescu, din moment ce ea a povestit această istorioară a lui Tristan Bernard. O mare perdea roşie în fundul atelierului Ossip şi Agripina se apropie foarte emoţionaţi. Cu un gest larg, Gria... etc. trage per­deaua şi într’un cadru scânteetor, apare un războinic majestuos, cu pieptul acoperit de insigne şi de­coraţii. Copiii privesc respectuoşi pe răposatul lor tată. După aceea iz­­roche”, acesta făcu o mişcare gre­bucnesc într’un plânset, sfâşietor. —­ Cum s’a schimbat ! !­șită şi-şi­ scrânti mâna. Court© line fu nevoit să se întoarcă la domiciliu., Probabil pentru a-i a­­lina durerile. Tristan Bernard chemă pe toţi amicii săi la o mică petrecere în casa rănitului lui. In scurt timp camera lui Courteline a fost transformată într’o veritabilă cârciumă: pa­hare sparte, fumărie, discuţii vio­lente, — toate au durat până la o oră din noapte foarte înaintată. In prima zi, vecinii au dat do­vadă de o răbdare mai mult de­cât îngerească. Dar a doua zi, deş­teptat la ora două dimineața de hărmălaie, un brav căpitan care locuia alături, apăru la uşa lui Courteline și întrebă :­ — Dar ce e aici ? La care toată lumea răspunde în cor : — Un bolnav ! « Un maniac îi trimese într’o zi un album cu autografe, rugân­­du-1 să-şi depue preţioasa sa sem­nătură şi să scrie câteva cuvinte. Tristan Bernard trimese ime­diat albumul proprietarului, cu următoarele rânduri dactilogra­fiate . Scumpe domn. De două zeci de ani eu nu mă servesc decât de maşina de scris. Vă voiu oferi deci un specimen Cele ce urmează s’au întâm­plat în ultimele zile are regimu­­­l Ţarului mult, întovărăşit de praxine, astăzi general în armata roşie, era sublocotenent de artile­rie în armata ţarului Nicolae al II-lea, când tatăl sou, aghiotant toane : I I I I un I i rând de bas- 1111 * N’a propus oare Tristan Ber­nard într’o seară, între­­două par­tide de bridge, de a­ se scrie din nou Biblia, adaptând-o vieţii mo­derne ? — Istoria fiului risipitor, de e­­xemplu, care a tentat atâta pe ro­mancierii, nuveliştii şi dramatur­gii noștri, e cu totul demodată. Tristan Bernard asigură că desnodământul ei firesc ar tre­bui să fie următorul : — Tată... tată... iartă-mă... fiul tău, risipitor se întoarce în casa părintească. — Prea de vreme, fătul meu, prea de vreme... întoarce-te la turma ta...­­ vițelul e încă prea scump. Un june autor spunea într’o zi: — Când Tristan Bernard își citește piesele actorilor ele nu sunt nici odată terminate.' Când autorul „Dansatorului Nepoftit” auzi de aceasta, spuse: — Când X— (urmează numele bârfitorulm) citește piesele sale actorilor, el crede că sunt termi­nate...* La Bois de Vincennes, Tristan Bernard dorind să se urce în au­tomobili cu autorul lui „Boubou­Tristan Bernard se urcă in­­trun cupeu. Cele ce urmează s’au petrecut dar de mult. .'pe vremea când se mai întrebuințau aseme­nea vehicule. De abia se urcase în cupeu, și calul începu să facă fel de fel de giumbuşlucuri : necheză, ce ridica în două picioare, sărea, se trân­tea pe jos, etc. Tristan Bernard -coborând din vehicul, se adresă foarte calm biro­jarului-dresor, ca și cum s’ar fi aflat într’un circ :­t-i E tot ce poate să facă ? * ■ Tristan Bernard întâlneşte in­­tr’o zi pe unul din cei mai buni amici a săi din copilărie, — un medic stabilit la Bordeaux Strân­geri de mâini, îmbrăţişări etc. •— Ai ceva clientelă ! — Aşa şi aşa. — Tu ai merita mai mult de cât „aşa şi aşa’’. Şi cum celălalte făcu un gest de modestie. — Da... da... tu meriţi să ai clientela pe care mulţi din con­fraţii tăi nu merită s’o aibe. Tristan Bernard juca poker in­­tr’un cerc de prieteni. Un amic ■lomnoros îi spune : —­ Aș vrea să-i trag un pui de somn. — Unde ! — întrebă Tristan. — In hali. Casa avea într’adevăr un hali foarte comod și răcoros. — Nu există loc în lume un­de să dorm atât de bine ca in a­cest hali, continuă amicul. — Desigur că nu cunoști cabi­netul meu de lucru, — răspunse Tristan Bernard. * rr .....rin ~~r-t—— xox -- -"■> I O zi de netrecere... VINERI ANGELA : Vasile draga, nu a­­ranjăm nimic pentru Duminica?... VASILE : Ba da, dragă, aş vrea să aranjăm ceva, că m am îmbâc­sit cu aerul ăsta puturos din Bu­curești...­­ ANGELA : Unde mergem ?... VASILE : Știu și eu ?... Mergem undeva, afară din oraş... ANGELA : La Snagov... VASILE: Bravo!... Bună idee !... O să petrecem de minune ?... ANGELA : Dar, ştii ceva ?... Nu face să mergem numai noi doi... Să mai spunem şi Ioneştilor... VASILE : Dă-i dracului pe Io­­neştii!... Sunt antipatici şi mof­turoşi !... Mai bine-i luăm pe Va­­sileştii... ANGELA : Ştii prea bine că pu­toarea aia de Vasileasca a spus de mine că sunt mahalagioaică... VASILE : Ce are a face ?... S’a uitat !... ANGELA : Atunci, nai decât să te duci singur cu ei !... Eu ră­mân acasă... VASILE: Bine Angelico, dar atunci, dacă nu-i vrei pe Vasileș­­tii, cu cine plecăm ANGELA : Cu Dumitreştii... VASILE : Da !... Ai dreptate!... Dumitreştii sunt foarte de trea­bă... ANGELA : Atunci, să ştii, că azi după masă iau înţelegere cu ei... VASILE: Sigur !... ANGELA : Ce fericită sunt că Duminică o să petrecem şi noi mai bine­­. VASILE : Ah !... De-abea aştept să mă văd la Snagov !... SÂMBĂTĂ DUMITRESCU: Vrea să zică suntem înţeleşi ?... VASILE: Vorba e vorbă. DUMITREASCA: Ah!... Dragă Angelo, ce bine o să petrecem... ANGELA: Mai scăpăm şi noi, ma ebere, de infecţia asta de Bu­cureşti. VASILE: Atunci unde ne în­­tâlnim ? * DUMITREASCA : Mâine dimi­neaţă la gară... ANGELA : La câte pleacă tre­nul ? . . DUMITRESCU: La 5 fără un sfert... ANGELA : O să trebuiască să ne sculăm dela 4.......... VASILE: Cum la 4 ?... Vrei să scăpăm trenul ? Ne sculăm dela 3 . DUMITRESCU : Evident TOȚI : Lai ce bine o să­­ petre­cem... de NIC­O N DUMINICA Ora 3 dimineața ANGELA: Vasile!. Scoara-te... VASILE : Ih Și tu !... Când mi-era somnul mai dulce, atunci te găsiși să mă trezești... ANGELA : Vrei să scăpăm tre­nul ?... Sau poate crezi că mie-m'­ face plăcere să mă scol cu noaptea în cap ?... VASILE : Ai pregătit ceva de mâncare, să avem pentru drum ?... ANGELA : Nu cumva că,o să luăm mâncare cu noi ?... La Snai (Urmare în pagina II-a). ? Peanystic Playe negh­e Artiştii pe plajă. - Spectacolele, plaja, ani­male bizare, cazinoul.-Decavaţii şi pişă­rile de pradă Deauville, faimoasa plaje înflo­rită de pe coasta normandă, e în plin sezon. Timpul se menţine ad­mirabil şi aglomeraţia e din ce in ce mai mare. Adevărul e că or­­agnizatorii­ reuşesc să -ofere nume­roase atracţii vizitatorilor. Ama­­torii de sport au la dispoziţie golf, tenis, stadion de educaţie fizică, tir de porumbei, concursuri hi­pice, polo, curse de cai etc. ARTIŞTII PE PLAJE In câteva zile de când mă a­­flu pe aici am recunoscut pe Mau­rice Rostand care e vorba să se însoare cu Raquel Meller, pe Pola Negri cu prinţul Midvanni, pe dansatoarea Rahna, cântăreaţa tragică Damia, primadonele Em­ma Suart, Madeleine Mathieu, cântăreţii Vilabela, di Mazzei, Charles Triant, Agustapace, Ro­drigo şi Nutzi Stănescu noua an­gajată, a Teatrului Naţional. Elvira Popescu, împreuna cu Louis Verneuil, care jocnesc la Blonville, la câţiva kilometri, îşi face de asemeni din când în când apariţia prin Deauville. SPECTACOLELE Spectacolele sunt din cea mai buna calitate. S’a cântat Manon, cu Emma Suart şi tenorul Vila­bella, Tosca cu Madeleine Mathieu şi tenorul di Mazzei şi Tapai Mar; * conet .... ... ..." Elvira Popescu va juca în cât­­eva reprezentaţii extraordinare. Pentru săptămâna viitoare se a► nunţă: Le bon Roi Dagobert de­­Samuel Rousteau, apoi, Thali, Ri­­goletto etc. Cu toate că represen­ta­ţi­­ie se dau cu cei mai buni ar­­tişti preţurile locurilor, la repre­­sentaţii de gală nu trec de 40 de franci. La cinematograf se proecteazî­ în fiecare seară ca supliment, scene luate în cursul zilei, luate pe plajă sau în altă parte. PE PLAJA Costumele de baie au fost re­duse la minimum, şi nu rare­ori se văd femei cari îşi exhibează sânii goi. Copii se plimbă cu mici auto­mobile sau cu cărucioare trase de măgari. Anul acesta au apărut pe plajă o serie de animale bizare. Sunt raţe, defini, girafe, cai şi balene de cauciuc umflat, pe cari înca­lecă înotătorii. Nu lipsesc nici bicicletele nautice. Barul de pe plajă atrage la ora 12 întreg Deauville-ul­ Bărbaţii poartă beretul alb american de pichet, femeile rochii imprimate şi umbreluţe drepte japoneze. CASINOTTE Casinoul din Deauville, unul din cele mai frumoase din Fran­ţa oferă vizitatorilor în afară de baccara şi de bula, în fiecare după amiazi, în hali, spectacole cu selecţiuni de operă şi operetă în costume, apoi un jazz formida­bil, şi o orchestră specială de tango. Se dansează cu frenezie până târziu în noapte. Dineurile de la Ambassadeurs sunt de ase­meni foarte vizitate. DECAVAŢII ŞI PASARELE DE PRADA Cei cari perd totul la joc sum destul de numeroşi. In jurul aces­tui fapt s’a creat o industrie nouă. In jurul casinoului funcţio­nează o serie de magazine deschise toată noaptea, unde se cumpără pe preţuri derizorii, bijuterii, blănuri, automobile. Un particular a cumpărat zinele trecute la două, noaptea un Rols Royce care se afla în faţa cazinou­lui cu 50.000 franci, deşi maşina făcea cel puţin două milioane lei. In numărul de mâine o vizită la Elvira Popescu. AL. PETROVier -TOT.

Next