Rampa, septembrie 1928 (Anul 13, nr. 3182-3206)

1928-09-01 / nr. 3182

SBURATORII Omul care a evadat din viaţă Spărgătorii moderni Serbările navala ala marinei militare Concursul HIPIC de la Oradia World, cinematografiglume, Ifiuvele, aport,locuri distractiva, Veşmântată'n lux de pagini Cu portrete şi imagini, Leagănă actualitatea, Glume, jocuri, proză fină, Un bazar căt o grădină,, au apărut In No. 32 lată ce.i „Realitatea", REALITATEA UusDratA in pagini rum »M Jataeaianfi J. v FILM Lya de Putti vi „noi de inimi Una din cele mai interesante realizări ale producţie americane din acest an, este fără îndoială «Hoţ de inimi» filmul lui Wils Chrysander. Este, în acelaş timp, realizarea aceasta şi ultima pe care Lya de Putti a turnat-o în American. De acum înainte studiourile hollywoodiene nu vor mai vedea frumuseţea fără pereche a marei vedete germane, căci Lya de Putti va reveni in patrie. Era însă necesar ca să se dea realizării de care ne ocupăm — tocmai fiindcă e ultima dintr’un ciclu destul de bogat — o înfăţişare cu totul aparte, care s’o deosibească de tot ce a fost lucrat până astăzi cu Lya de Putti ca vedetă. De aceea, s’a recurs la un regisor european. De aceia, acest regisor a fost Wils Chrysander. S’a ales, de astădată, și un rol nou, într’o măsură oarecare, pentru actrița germano-americană. Din hoafă de inimi, cum o cunoaştem de obiceiu, cum ne apărea uneori, ea a devenit o femeie, ce rezistând atacurilor unui hoţ de inimi, reuşeşte să-l cucerească pe el prin farmecul ei, reuşeşte să-l îmblânzească şi să-l cuminţească. Şi dacă Lya de Putti poate face cu atâta succes contrariul, ea poate face şi lucrurile de mai sus cu egal succes. Căci fizionomia ei frumoasa se pretează de minune oricărui rol. Acei cari au văzut-o în «Hot de inimi» n’au ezitat să numească acest film cel mai bun al marei actriţe. Ea însuşi a făcut acelaş lucru în cursul unui interview acordat unui corespondent ocazional. Dar dacă aportul artistic al acestui star e mare în banda lui Chrysander, nu mai puţin adevărat este să şi rolul tânărului Joseph Schildkraut contribue cu mult la succesul general al filmului. Mediul bogat în care se petrece acţiunea — şi mai bogată încă — a lui «Hoţ de inimi» a fost un fericit prilej pentru o înscenare fastuoasă, elegantă şi aristocratică. Aristocratica, în înţelesul că e făcută cu gust şi pricepere. Nu arareori am văzut filme în cari nici o cheltuială nu fusese economisită pentru a le da un aspect cât mai luxos şi fastuos, lucru care nu reuşea însă din cauza că acei însărcinaţi sa execute montarea n’aveau câtuşi de puţin acel bun simţ şi acel gust, necesar mai presus de toate în realizarea unei adevărate opere de artă Şi la realizarea «Hoţului de inimi» au contribuit oameni cu reputaţie, oameni pentru cari aranjarea unui decor este o problema tot atât de importantă ca, bunăoară, filmarea linei scene, pentru regisor. «Gaumont» care ne va prezenta şi această mare operă cinematografică, a ştiut desigur ce face legându-şi numele de dânsa. ...• ~...........iS~ * ~ Marfa va face cinste mărcii, aşa cum marca o va face mărfii. J. K. -xox In cel mai retras colţ al atelierului, acolo unde nu pătrunde nici lumina reflectoarelor şi nici zoron mulţimii de actori, regizori, muzicanţi şi lucrători, stă o femee pe gânduri... Discuţiile camarazilor săi ne interesază. Cancanurile, glumele, înţepăturile, no ating. Ultimul match de footbal, ultimul record nautic sau ultima femee care a trecut în sbor oceanul, lucruri cari pasionează pe toată lumea, o lasă rece pe dânsa. Ochii iscoditori ai colegilor cari o privesc pe furiş, o incomodează. Îngândurată, ea se retrage şi mai mult în întunerec. Glasul regisorului care o cheamă în faţa aparatului pentru turnarea unei noui scene,o trezeşte brutal din pisul ei... înaintează timid, stânjenită de privirile colegilor şi a lucrătorilor lor. Aceştia se dau, însă respectuoși în lături. Femeea care trece este Greta Garbo... Greta Glarbo s’a născut în anul 1906. La doisprezece ani ea nu mai e copilă. Intr’o zi întâlnește pe-un actor pe care-1 văzuse la teatru. Ii tae calea și-i spune cu hotărâre: «Vreau să fac teatru». Actorul o recomandă unui coleg —• Franz Envell — şi-acesta o sfătueşte să urmeze cursurile şcoalei regale de artă dramatică. Nu se plăteşte nimic acolo — şi-această sumă se găseşte şi’n buzunarul unei fetiţe de doisprezece ani. Reuşeşte la examenul de admitere. ■ ^ AWFp «Mica Greta» era pe-atunci tot atât de mare ca şi astăzi, a devenit doar mai sveltă. Altminteri, o desvoltare normală de la doisprezece ani în sus, ar fi făcut-o uriaşă. Cu toată vârsta ei relativ fragedă, viaţa pe care o duce se aseamănă mult cu cea de astăzi. Era atât de bolnăvicioasă. Un copil care avea conştiinţa genului rău. Se zbatea neputincioasă, îşi petrecea nopţile în teatre, pe scenă, între culise. întotdeauna întârzia la cursuri înainte însă de-a fi avut ocazia să joace cel mai mic rol pe scenă, interveni în viaţa ei o persoană care-i schimbă toate planurile, care-i dădu aspiraţiilor ei o nouă îndrumare. Cineva o recomandă lui Maurice Stiller căruia îi trebuia o actriţă pentru film. Prima lor întâlnire n’a avut nimic extraordinar. O convorbire faGurierul misterios“ După „Curierul Ţarului” Ivan Mosjukine ne pregăteşte, astăzi „Curierul misterios”. Căci acesta e titlul pe care-l va purta filmul ce se turnează acuma ,după romanul lui Stendhal „Roş şi Negru”. Interpreta femenină a acestui film este frumoasa şi eleganta Lil Dagover, obţinută, o întrevedere de toate zilele. Nici rezultatul nu părea a fi satisfăcător. După 48 de ore însă Greta Garbo primi cel dintâi rol al său : «Contesa Dohma din «Gasta Berlin«»". 4 Vireta Garbo se bucură astăzi de o celebritate mondială. Totuşi, n’& Greta Garbo turnat mai mult de şapte filme, din acestea Europa n’a văzut nici patru, celelalte continente şi mai puţine.. . Cum a fost atunci posibilă această uimitoare şi rapidă consacrare ? ! 1 * Fiindcă din puţinul pe care l-am văzut ne-a vorbit omul întreg, artistul matur. Din primul moment Greta Garbo a fost o relevaţie, reputaţia ei exista din clipa în care apăru pe ecran, în faţa ochilor cunoscătorului.... In profesiunea sa, Greta Garbo e de-o sensibilitate și intensitate de pe urma căreia ea e prima care suferă. ‘ ’ Cât timp se lucrează un film dânsa e bolnavă ; are o febră care durează până la sfârșit. Nu se mai poate ocupa cu nimic altceva. E, aceasta o parte a calvarului pe care-l închide arta dramatică pentru pătimaşul suflet scandinav... J. K. XOXi Svonnri Se spune că Jacques de Baroncelli şi-a găsit — in sfârşit — o interpretă pentru, filmul său «Femeia şi paiaţa». Toată presa franceză a înregistrat această ştire cu atâtea comentarii încât i-a dat proporţiile unui eveniment. Şi cu drept cuvânt ! Căci «Femeia» lui Baroncelli nu este cine ştie ce nouă şi grozava descoperire ci dansatoarea arhicunoscută Argentina... Vedeţi cât de greu îi este chiar unui specialist ca Baroncelli s’o găsească pe dansatoarea Argentina. Unii spun că nici n’ar fi găsit-o maestrul. Că Argentina însăşi i-a propus să-i fie interpreta. Dacă-i aşa, ruşine maestrului! Veşti din America ne spun că publicul Yankeu s’a amorezat foc de filmul vorbitor. Cerinţele sunt atât de mari încât. «Paramount» s’a decis să creieze la New-York un centru de producţie. Pe când unul la Paris ? ^ Bernard Shaw s’a decis, în fine, să-şi cedeze drepturile de adaptare pe ecran ale lucrărilor sale. Cum s’a întâmplat această bruscă schimbare la faţă ? Bernard Shaw a văzut odată un film cu Adolphe Meniou care i-a plăcut atât de mult în cât la invitat pe Meniou la un dineu, cu ocazia vizitei sale la Londra. Două zile după acest dineu, soția marelui Shaw îi comunică lui Meniou că, dacă ar fi dispus să interpreteze un scenariu scris după vre-o operă de-a lui George Bernard, acesta nu s’ar opune deloc.... S’a făcut deci ! Bravo Meniou, ambasador al cinematografului ! După o telegramă publicată de unele ziare, Dolores del Rio ar fi sucombat pe bordul vaporului «Ile de France», care o aducea în Europa. în urma unei operaţii neizbutite, înregistrăm ştirea cu toată rezerva. Căci ziarele franceze sosite până astăzi în Capială nu aduc nimic în legătură cu presupusa moarte a vedetei Dolores del Rio, care ar însemna pentru film o pierdere din cele mai grele. In anul 1950, ne-a asigurat un cunoscut cinematografist, vom avea la București cinematograf vorbitor. Nu ne încântă deloc... Sultanul din Maroc a vizitat săptămâna trecută Parisul. Cu ocazia aceea s-a plimbat şi prin vastele ateliere ale societăţi de filme Cinéromans. A asistat şi la turnarea câtorva scene, cari l-au entuziasmat pe suveran.. Se spune, de aceea, că sultanul din Maroc va înfiinţa şi la el şi ţară o industrie de filme... Numai în ţara noastră nu se gândeşte nimeni la aşa ceva... ii Greta Garbo Lya de Patty Lil Dagover A. 2 „Zece mii de plăci" POLYDOR-BUISWICK Victoriei, lOl Cel mai bine asortat magazin Fără sucursală Un cămin de cultură şi higienă populară Asociaţia meseriaşilor, muncitori şi funcţionari ai Capitalei, în frunte cu preşedintele, d. Teodor Ionescu şi ceilalţi membri cari-l ajută în opera de progres a Asociaţiei, a pus bazele unui Cămin de cultură, ajutor, şi higiena populară. În acest cămin care se va construi pe terenul comunal din şoseaua Ştefan cel Mare, colţ cu Aurel Vlaicu, se vor instala : o bae populară, sediul Asociaţiei şi al băncii populare, care ajută pe membrii şi o cooperativă de producţie şi consum. La etaj , un cămin de ucenici şi un dispensar pentru îngrijirea lor şi a tuturor membrilor cari vor plăti mica cotizaţie de 10 lei lunar. In schimb se vor da îngrijiri medicale, îndrumări judiciare, bibliotecă şi ajutoare pentru înmormântări. Deasemenea se va deschide în local o sală de conferinţe, teatru şi cinematograf. Pentru sporirea fondurilor, Asociaţia va da Duminică, 2 Septembrie o mare serbare de vară sub patronajul d-lui Mişu Enescu, directorul general al Casei Centrale a asigurărilor sociale. Vor da concurs: muzica militară şi orchestră naţionala. , Serbarea ne va da în parcul „Nu mă uita” din şos. Ştefan cel Mare 17 xpx ■ RAMPA La Hiena se pregătește o stagiune teatrală strălucită "(Continuare din pag. I-a) acest teatru piesa americană „Artiștii”. In a doua parte a stagiunei opereta își va relua locul de onoare la Theater an der Wien. Cu acest prilej se va monta o opereta postumă de Leo Fall, în prelucrarea lui Emil Wolfgang Korngold. Ultima premieră a stagiunei va fi „Marietta” de Oscar Strauss, pe un libret de Sacha Guitry. In fine la „Johann Straus Theater” se cântă cu inepuizabil succes „Țareviciul’’ de Lehar. Prima premieră a stagiunei va fi opereta-jazz „Thonnabohn’’ de AL Brody. Repertoriul mai cuprinde: „Nunta la Hollywood’ de Oscar Strauss și „Friederick” de Franz Lehar. Corngold Anticole france răzbunat ( Jean Jacque Brousson, literat şi om mediocru, a izbutit să facă oarecare secţenat în jurul numelui său prin publicarea a două volume de amintiri despre Anatole France, al cărui secretar fusese pe vremuri. Cele două volume «Anatole France en nantoufflec» şi «Itinéraire de Paris a Buenos Aires» orntînd o serie de ignominii, detalii scârboase şi situaţii jenante din viaţa intima a lui Anatole France, care au stârnit indignarea admiratorilor autorului «Insulei Pinguinilor». Iată însă că şi Jean Jacque Brousson — încă în viaţă fiind — şi-a găsit naşul, adică... secretarul, în persoana tânărului Maurice Ronzaud, care, certându-se cu patronul său, anunţă un volum «Jean Jacque Brousson en pantouffles», aşteptat cu răutăcioasă nerăbdare şi copioasă satisfacţie în cercurile literare pariziene. In paranteză , Jean Jacques Brousson a publicat recent în volum o piesă scrisă în colaborare cu Raymond Escholier, intitulată : «I la conversion de Figaro» și amuzant sub intitulat : «Respinsă de Comedia Franceză». XOX ,Un Casanova modern“ Pregătirile pentru noul film al Aafei „Un Casanova modern” sunt aproape de terminare. Suntem, de aceea, în măsură să dăm distribuţia complectă a acestei mari realizări, îl define Harry Rolul titular Liedtke. Femeile pe care va căuta să le cucerească sunt interpretate de Vivian Gibson, Lia Eibenschutz, Truns van Aarten, Evi Eva şi Mary Johnson. In celelalte roluri mai însemnate îi vom vedea pe : Hermann Picha, Manfred Kompel, Otto Walburg şi Lydia Potechiha. Regia o are Max Obal. Manuscrisul se datorește lui Franz Rauch. Harry Liedke Betty Balfour la Fans Duminica trecută Betty Belfour a sosit la Paris. Celebra vedetă este însoţită de partenerul său Alexandre Turcy. Betty Balfour nu vizitează de plăcere capitala Franţei, ci în scopul de a turna acolo câteva exterioare ale noului său film „Fiica regimentului”. -xox- Betty Balfour -xox „Mayr-Lou” a fost prezentat la Cinema Capitol din Berlin «Mayr-Lou» noul film în care apare celebra vedetă Lya Mara a fost prezentat cu mire succes la cinematograful «Capitol» din Berlin. A asistat, la premieră, atât regisorul Zelnie cât și soția sa Lya Mara. XOXI Concnrsnrile de dans Pentru tineretul amator de pe «juriu», care — după ce că de mui trecem, concursurile de dans _ sunt de ori o opinie justă — mai suferă o preocupare la ordinea zilei. Ori influenţe exterioare. Astfel că, de cele mai multe ori, premiile sunt pe nedrept distribuite, dansatorii sunt nemulţumiţi şi asistenţa roasă de gelozie. Acum e de văzut care ar fi cel mai bun mijloc de organizat în concurs imparţial... Unii au cerut majoritatea de voturi a unei comisii de 6 persoana, alţii un juriu format din trei profesori de dans, maeştri de balet, în sfârşit dansatori reputaţi care să procedeze cum cred în aprecierile lor. Ideea aceasta este dintre cele mai bune. Afară de asta, ar mai fi o chestiune de, lămurit, şi poate una din esenţialele care produc discuţii şi neplăceri la aceste concursuri de dans. ’’ Să se ceară concurenţilor nu numai un acord armonios de mişcări sau regularitate de paşi, dar şi o ţinută perfectă, estetică din toate punctele de vedere. Să se ceară să se danseze în măsură, nu să se exploateze cu floricele poze pretenţioase. ” 1 .Pe urmă, dansatorii să tindă să-şi aleagă partenere cu un oarecare aspect graţios şi prezentabil, căci nimic mai urât decât să vezi o dudne prăbuşită în braţele cavaterului, tinându-şi umerii cocoşaţi, sau agăţată de gâtul lui, de parca ar sta să cadă. Dansul, mai mult ca orice sport, cere frumuseţea de ansamblu. Dacă îi lipseşte, atunci ce mai rămâne ? Să umble de colo până colo, dând din picioare, ştie toată lumea. Şi Dacă e vorba să nu se facă o adevărată selecţiune, atunci la ce bun să se mai organizeze concursuri de dans , preocupare în perfect acord cu pasiunea dansului, care a luat în anii aceştia din urmă neaşteptate proporţii şi s’a introdus cu desăvârşire în existenţa noastră. Nu mai este clar pentru mulţi, o mică recreaţie, ci un adevărat antrenament, care durează aproape tot sezonul. De unde se şi explică rezistenţa acelora cari obişnuesc să danseze de 3—4 ori pe săptămână câte 5—6 ore, fără să se resimtă câtuşi de puţin de la o zi la alta. Din contră, marea majoritate a acestor entuziaşti, dansând cu o uşurinţă uimitoare, cu un ritm aproape mecanic, ajung să formeze falanga bunilor dansatori. Buni după părerile foarte împărţite ale competenţilor, care îşi au fiecare concepţiile lor asupra modului de a dansa. De aceea, şi poate şi pentru snobismul de a fi întotdeauna în curent cu streinătatea, s’au introdus şi la noi, dela o vreme, «concursurile de dans». S ‘ ! Sunt mici «ma+**h-uri», cari pasionează grozav pe ambiţioşii noştri. «Aşi», şi în deajuns de mult şi pe spectatori. E o luptă mai aprigă de cât s’ar crede... şi în definitiv tot atât de interesantă cât şi a altor sporturi mondene. Deţinătorul unei asemenea cupe mai are, afară de asta avantajul de a fi un răsfăţat al daneingurilor un admirat al saloanelor şi mai a Ies... mai ales al micuţelor partenere. Credeţi poate că este puţin lucru să ţi să spună că : «eşti unul din cei mai buni dansatori», sau «una din cele mai perfecte dansatoare»?... Nu cunoaşteţi atunci vanitatea, această cochetă regină a păcatelor !... Şi indiferent de eşti femee sau de eşti bărbat, sunt sigură că, oricând şi oricum, ţii să-i zâmbeşti, ţii să-i fii pe plac ! Ei, — vanităţile !... Şi, Doamne ! Câţi din judecătorii aceştia pătimaşi fi cruzi, au sa în te vadă în lumina adevărată, domeniul imparţialităţii! Invidia răutăcioasă a fiecăruia te micşorează şi te depreciază, cu cât şansele de succes vor fi mai bune sau mai mari. Te critică şi te condamnă, cu cât partenera, va fi mai frumoasă şi mai graţioasă, cu cât concurentul va fi mai elegant şi mai sigur de el. Comisia de arbitri aproape nu joacă nici un rol în aceste concursuri de dans... Opinia publică este totul... Atmosfera este gata făcută din partizanii diferitelor perechi, care sunt înscrise să concureze... ;i rom . prietenii, în asemenea ocazii, ţin să-ţi arate afecţiunea, cu sau fără convingere... Aproape fiecare grup de cunoştinţe îşi are — cum s’ar zice — un reprezentant al ei, o simpatie, o slăbiciune care trebue neapărat să iasă învingătoare, să poată să sfideze partidele adverse. Atunci ce se petrece ? Anumiţi favoriţi ai comitetelor fac presiuni asupra sărmanului O bibliotecă semimilenară «Guildhall Library», celebra bubliotecă din Londra, şi-a sărbătorit aniversarea a o sută de ani de la deschiderea ei ca instituţie publică. De fapt, «Guildhall Library» a fost întemeiată în 1423. Dar Cur suia «le ani mai târziu ii se întâmplă un accident : ducele Eduard de Somerset, lordprotector, împrumută toate cărţile, aşezate în trei dulapuri, şi... uită să le mai înapoieze. În urma acestei întâmplări, biblioteca funcţiona ca institufie particulară până în 1828, când fu din nou redeschisă pentru public, căruia îi oferease atunci spre lectură ,700 volume. Astăzi poseda 200.000 de lucrari, cele mai multe tratând istoria Londrei si a Marei Britanii. xox xox . K. O femee cnsfirâ Cred că sincerităţii mele incorigibile i se datoresc înfrângeri numeroase. Din aceiaşi cauză, probabil că m’am certat cu cea mai mare parte din confraţi, căci un scriitor nu poate admite să nu fie admirat. Şi tot din acelaş motiv, n’am putut păstra mai mult de o săptămână amantele, cari mă rugau stăruitor să le spun adevărul, tot adevărul, nimic alta decât adevărul, dar femeile nu suportă adevărul, decât atunci când le este plăcut. In sfârşit, tot din cauza acestei sincerităţi, n’am putut fi numaidecât amantul delicioasei Yvonne R. o creatură micuţă, al cărei păr Ea îmi scrise intr’adevăr şi îmi dădu o lecţie, pe care n’o voiu uite, niciodată. Iată scrisoarea ei : Scumpul meu amic. Un bărbat e dator să creadă fără rezerve ceea ce o femeie îndrăzneşte să-i afirme uneori. Tn ceea ce te priveşte pe d-ta, ai mers puţin cam departe cu veşnica d-tale grije de a spune adevărul. Fiindcă ai subliniat că nu mă iubeşti, ai pierdut toate şansele, — cari erau foarte mari — să mă ai. Ai jurat, foarte repede că, sunt o femee cinstită în toată accepţiunea cuvântului şi nu mi-am înşelat niciodată bărbatul, decât cu amanţi cari mă adorau. N’aş fi putut să fiu a ta,decât, roşcat, de culoarea flăcării, incenda că mi-ai fi spus, cu un accent diase inima mea şi a cărei piele albă ca laptele, deşteptase în mine o pofta de pisică, care se găseşte pe neaşteptate în faţa unei străchini cu smântână. Yvonne îmi spusese : Am oroare de minciuni, chiar când sunt dictate de cele mai lăudabile intenţii. Şi cum ea nu-mi ascunsese faptul că-i sunt foarte simpatic, m’am gândit că nu va întârzia să-mi devie cea mai delicioasă din tovarăşele mele nelegitime. Cu atât fui mai sigur, cu cât e v a avea, în timp îi spuneam toate dorințele perverse, care le făcuse să se nască în mine, o tremurare semnificativă a nărilor. — Intr’adevăr, ești chiar atât de sigur că mă iubești ? mă întrebă ea cu un surâs plin de promisiuni. Cedaii odată mai mult păcătoasei mele manii de sinceritate și îi răspunsei. — Că te iubesc nu-i un cuvânt exact. Cred dealtfel că nu sunt capabil să iubesc. Ceva mai mult, în epoca noastră legată mai mult de realităţi palpabile, decât de visuri, amorul este un sentiment care nu mai poate fi întâlnit decât în ţinuturi îndepărtate, în Corsica de pildă. Nu, scumpa mea Ivonne, nu te iubesc, dar am o dorință nebună, o nevoe simțitoare să te desmierd, să te mângâi, să te îmbrăţişez. Spune-mi, spune-mi când voiu avea bucuria să te am ! — Nu știu... Iţi voi scrie, răspunse ea vag cu oarecare răceală. PAUL B. MARIAN Rubrica femeii destul de sincer, că mă iubeşti. O femee cinstită, când e inteligentă, nu crede relativ decât odată o declaraţie de felul ăsta, dar ea nu o va crede a doua oară, fiindcă nu-î îngădue să-şi păstreze propria-i stimă. D-ta n’a înţeles deci că vorbele noastre de dragoste — chiar când noi ştim că sunt înşelătoare şi mincinoase, ocrotesc demnitatea noastră şi sunt în ochii noştri scuza slăbiciunei clipei când ne oferim. Ca să seduci o fată e suficient poate să o asiguri că ţi-a tulburat simţurile, dar ca să cucereşti o femee cinstită, trebue să te adresezi cu totul inimei ei. Dacă în câteva zile, sentimentele tale față de mine se schimbă, atunci poate. Y yvonne A fost deajuns o singură săptămână ca sentimentele mele să se modifice. Cu glas tremurat, semn indiscutabil a unei pasiuni, i-am eimns deseori Yvonnei că inima mea e „plină de ea’’. Atunci această delicioasa femee cinstită, căreia î-am admirat mereu scrupulele şi şoldurile superbe, mi-a răspuns cu cea mai vădită sinceritate: — Ştiu bine că mă iubeşti... «i mă iubeşti, fără să-ţi dai seama Şi cum ea dispreţuia cochetăria, adăugă imediat, scoborând în mod pudic ochii și vocea : Mâine, la trei, sunt la tine...