Rampa, septembrie 1928 (Anul 13, nr. 3182-3206)

1928-09-15 / nr. 3194

. Ulm­anera «Hiptii» Când eşti credincioasă... Măricel, şi-a părăsit bogatul co­manditar Max Blumenfeld, pen­­tru ca să-şi trăiască în libertate, dragostea ei tânără şi pătimaşe, în braţele vânjoase ale frumosului Stelian. O prietenă o întrebă : — Pentru ce ţi-ai părăsit un a­­mant atât de bogat, pentruca să te încurci cu­ un coate­ goale ca Stelian ? _ Fiindcă îl iubesc pe Stelian, mai presus de orice pe lumea a­sta.... _ Ei bravo !... Dacă îl iubeşti, ai tot dreptul să faci orice prostie! ...Dar, nau trecut nici tr°i luni, şi frumoasa Măricel — deşi trăia în aceeaş casă cu Stelian — a înce­­put să-l înșele cu Arthur Pre­­deanu. Prietena ei o întrebă din nou : — Măricel, pentru ce îl înșeli pe Stelian ? — Fiindcă îl iubesc și vreau să fiu iuibilă. — Pe Arthur ?? _ Din contră. Pe Stelian. _ Atunci, dacă-l iubeşti şi vrei să fii iubită de el, pentru ce nu-i eşti credincioasă ? _ Fiindcă toţi bărbaţii sunt nişte canalii!... Când o femee le este credincioasă, sfârşesc prin a se convinge că nu mai e frumoasă. Lulu şi Fiti Cele mai nedespărţite prietene, erau Lulu şi Fiţi. Amândouă la un loc, abea dacă întruneau patru­zeci de ani. Şi prietenia lor era atât de defi­nitivă, încât, de foarte multe ori, gurile rele căutau să atribue aces­­tei prietenii, motive mai mult sau mai puţin ridicole... Dar, spre surprinderea generală, de aproape o lună, Lulu nu mai a­pare pe nicăeri în tovărăşia blon­dei Fift. O prietenă comună, curioasă ca orice reprezentantă a Evei, caută so descoase pe Lulu : — Draga mea!... Cum se face că nu mai eşti toată ziua cu­­Fifi ? — Inchipuieşteţi dragă, că de când tata a rămas văduv, Fifi cau­tă să-mi devină mamă­­... Educaţie Doi taţi de familie — ah, ce per­­spect'­vă '■_îşi mărturisesc reciproc necazurile. ——— Al meu, spune unul, s'a apu­cat de fumat. Nu știu ce să ma fac. Nu e zi dela Dumnezeu să nu-l prind, pe undeva cu ţigara în gură. I-o iau, o rup, îi trag vre-o câte­va dar iar îl prind. — Nu știi să procedezi. — Ei? — Eu pe-al meu când ham prim prima dată nu i-am rupt ţigara din potrivă ham silit s'o fumeze toată până la carton. ANUL XIII No. 3194 JREDACTIA, ADMINISTRAȚIA ':4& ATELIERELE GRAFICE Strada S&rindar, T­T­B­u E­r­o M­aw/H (PubN*M«tea Mn..«l.nall «ut»K)rtv Anonim* RudoK Mo »»o. Oslos. VHM*rt*l No. « Anunc­urM* mo pitmaa. Mi *­*•»• agont­H* p­ub i­ citat* *1 I* ad­mini.trapa .1 arului PAGINI LEI ^^^AMBA^^I^PTCMBRre ABONAM­ENTEL­E\ IN TARA Tr*l luni........................ r»1 Lei 800 SftESS luni a 800 Un an.............................. . «OOO m străinătate» dublu Abo­namentele se p'ătesc înainte H t­eau la 18 ale flecBrei luni Director SC ARE AT FROD A Estetică efb­iliarâ de Sf. Porsenna A vorbi de frumuseţi într’o ţară eminamente agricolă, care importă porumb din America şi trestii din­­Iugoslavia, pare cel puţin o indeli­­cateţe faţă de mizeria generală. Dar ce să-i faci ? Această gazetă tratând numai despre artă, ne căl­căm pe conştiinţă şi ne ocupăm puţin de estetica edilitară, arătând importanţa ei, altfel decât pur vi­zuală, de suprafaţă, deci mai mult ori mai puţin de prisos. Sunt anumite semne exterioare, care trădează intimităţi sufleteşti nebănuite, care descoperă chiar în­treaga psichologie a unui individ. Astfel, un om care nu cunoaşte u­­zajul cotidian al periei de dinţi se poate scuti de a-şi mai exila diplo­mele universitare. Pe un mosafir care şi-o vârî ghiarele în supă nu-l voi cerceta asupra genului de edu­caţie primit de la părinţi. Sunt ele­mente primare, a căror absenţă presupune şi absenţa restului, după, cum despre o odae fără fe­­reastră este inutil să te mai întrebi dacă e aşezată spre răsărit. Abecedarul civilizaţiei este sim­plu în enunţările lui: curăţenie, spaţiu, ordine. De aici se începe to­tul. Aidoma ca pe un copil, a că­rui primă lecţiune în viaţă va fi aceea de a se spăla singur pe ochi, civilizaţia îţi pretinde mai întâi de toate să fii curat. In materie e­­dilitară curăţenia singură nu poa­te mult, dacă ea nu combate pro­miscuitatea umană şi mecanică, prin creare de spaţiu. Presupuneţi un străin, să zicem un francez, care a auzit de noi că sutem latini (99% sînge de al lui Traian, 1% din globulele lui De­­cebal) ; care a aflat că montăm piese impresioniste, cu perdele ne­gre şi fundaluri delicvescente ; că avem poeţi simbolişti, din a căror operă nu se înţelege un singur vers ; şi care a mai auzit că «Bu­cureştii sunt un mic Paris» (!?),— presupuneţi că acest frate latin îşi pune în gând să ne viziteze Capi­tala, după care va judeca şi civi­lizaţia noastră naţională. Trecând prin mândrul Ardeal (civilizat de unguri) strecurându-se prin coama Carpaţilor, va pătrunde în Vechiul Regat, unde fără să tragă vreo con­secinţă din bordeele de troglodiţi ale rurărilor noştri, va însemna însă în carnet un accident mortal de automobil, din cauza prafului de pe admirabilele noastre şosele. Să-l punem să intre în Bucureşti cu o maşină, dar nu pe la villa Mi­novici, ci prin parcul Rahova sau şoseaua Chitilei... In praful abun­dent al străzilor nepavate, găinile şi copiii murdari se lăfăesc ca pe o plaje, iar în şanţurile marginale se bălăcesc porcii în noroi. Mai departe... Străzi înguste, întorto­­chiate, aglomerate, nemăturate, cu case vechi şi curţi urît mirositoare, străzi care în cele din urmă dau în celebra Cale a Victoriei. Pe această arteră vitală, care taie în două oraşul, fratele latin va însemna cel mai autentic docu­ment de nesimţire naţională, cea ma culpabilă neglijenţă şi flagran­tă toleranţă de cumetrie politică. Din împrejurări geografice şi eco­nomice care nu interesează, Calea Victoriei este mai îmbulzită ca cel mai frecventat Corso european. Pe aici se fac toate defilările de tru­pe, se primesc plenipotenţiarii şi oaspeţii străini,­ se perindă toate cortegiile regale. Şi totuşi a rămas în cunoscuta stare de uliţă demnă de vechiul Stambul, când măcar porţiunea dintre Teatru şi Palat ar fi trebuit şi putut fi dărâmată, lăr­gită, cu orice sacrificii, cu oricâtă cheltuială, cu de o sută de ori mai puţină cheltuială decât sumele ca­re s’au risipit, pierdut şi delapidat după război. Şi când fratele latin va vizita mahalalele... cu ape înverzite de muşiţa, adevărate focare de mala­rie şi de pestilenţă ; când în noua organizare a «Municipiului» (!) va vedea că s’au anexat capitalei şi satele de primprejur ; că nici o lege nu circumscrie marginile ora­­şului, ci îl lasă să se întindă ca o pecingine murdară până la Du­năre şi până la Ploeşti ; când va contempla şi măreţul fluviu al Dâmboviţei, plin de reziduuri pe­trolifere, de zarzavat şi pisici ră­­posate, — atunci fratele latin va putea spune convins : — Iată civilizaţia voastră. Dacă puteţi suporta praful, înghesuiala, noroiul lipsa de aer, într’un cuvânt barbaria ; dacă nu vă ridicaţi ca un singur om să protestaţi şi să alungaţi întunericul muced în care trăiţi, ci vă simţiţi bine şi veseli în această atmosferă impura, atunci teatrele voastre impresioniste, mci nodurile şi automobilele voastre sunt o simplă spoială. Şi iată cum, un aspect edilitar poate denunţa dintr’odată faţada de civilizaţie superficială a na­­­ţiunii şi arăta lipsa de educaţie eu­­ropeană în toată goliciunea ei. Scriitorii noștri :Aridm D. Ion Pillat Cum işi Dttrece Mana Jeritza Greutăţile vieţii de actor.­­ Bârfeala. — Viaţa la New-York. Ocupaţiile unei artiste celebre - cum se amuză Maria Jeritza înainte de-a se îmbarca pen­tru America unde va rămâne până la primăvară, celebra cântăreaţă Maria Jeritza a a corelat corespondentului ziaru­lui «Neue Freie Presse» un ex­trem de interesant interview, povestind felul cum îşi petrece marea artistă ziua. GREUTĂŢILE VIEŢII DE ACTOR — „Cei mai mulţi — aşa spu­ne Ierutza — văd într’o artistă sărbătorită de public, o fiinţă privilegiată de soartă, a cărei viaţă e plină de strălucire şi fe­ricire. Aceşti oameni au­ numai în par­te dreptate şi desigur că nu cu­nosc şi cealaltă faţă a medaliei. Momentele în care artistul aude aplauzele entuziaste ale publicu­lui sunt fără îndoială de mare importanţă. Ele îi dau noui forţe şi sunt o dovadă ca a reuşit să impresio­neze publicul. Aceste momente sunt însă rare şi trecătoare . Căci viaţa artiştilor e de fapt numai un lung şir de lupte şi o muncă neîntrecută. Publicul vede numai succesul, fără a se gândi la greutăţile cu care el e obţinut. . BÂRFEALA In viaţa actorilor împărţirea raţională a timpului e proble­ma de căpetenie. Urăsc bâr­feala şi evit de aceea contactul cu colegii şi colegele mele în rândul cărora are totuşi un ma­re număr de prieteni. Cei ce trăesc în teatru ştiu câtă energie se risipeşte în mod inutil cu bârfeala şi intrigi. Părerea că un artist are nevoie de inspiraţie pentru a putea creia îmi pare demodată. Azi, unica preocupare a unui artist trebuie să fie aceea de a­­se pregăti pentru misiunea pe ca­re vrea să o îndeplinească. In­spiraţia e un dar divin, pe care nu ne putem bizui întotdeauna a­tunci când ne prezentăm în fa­ţa publicului. De aceia e mai prevăzător să studiem rolurile până în cele mai mici amă­nunte. VIAŢA LA NEW-YORK Nici o ţară din lume nu oferă o atmosferă mai prielnică pentru munca intensă ca America. Acolo găseşti ritmul şi impulsul care te îndeamnă să înaintezi cât mai re­pede pentru a ajunge cât mai de­parte. Eu îmi petrec cinci luni într’un an la New-York şi cânt două seri pe săptămână la „Metropolitan Opera”. In realitate pierd patru zile pe săptămână cu aceste spec­tacole findcă, pentru a evita o ră­ceală, nu părăsesc casa o zi înainte de spectacol. OCUPAŢIILE UNEI ARTISTE CELEBRE Dimineaţa mi-o petrec de o­­biceiu la repetiţii, la care nu întârzii niciodată. De obiceiu învăţ un rol în patru zile, un lied în­ câteva ore­ Realizarea dramatică a rolu­lui necesită un studiu mai îndelungat.. Săptămâni întregi studiez acest rol, acasă, până în cele mai mici amănunte. In acelaş timp citesc lucrări isto­rice şi comentarii literare în legătură cu ceea operă. Niciodată nu repet la două spectacole acelaş gest, căci miş­cările le improvizez de obicei în­ timpul jocului. Amintesc a­­cest amănunt pentru a arăta că de fapt prezenţa mea la repe­tiţii nu e necesară. Dacă totuşi nu întârzii niciodată la o re­prezentaţie e pentru că consi­der aceste întârzieri drept o jignire adusă colegilor mei. Timpul de la prânz, până la ora cinci e co asacrat convorbirilor te­­telfonice. La altă oră nu răspund nimănui. Cele mai multe convor­biri îmi sunt solicitate de specta­tori entuziaşti, colecţiona­­ri de au­tograme, societăţi de binefacere şi persoane care-mi cer ajutoare băneşti. Aceste chestiuni le rezol­vă de obiceiu secretarii mei. La ora 5 încep studiile vocale sau cercetez partiturile ce mi se trimit din lumea întreagă. Cre­­deţi-mă că cercetez aceste manus­crise cu cea mai mare atenţie fiindcă am reuşit pe această cale să descopăr talente. INTRE ARTA ŞI VIAŢA Repertoriul meu e foarte vast, el cuprinde 72 opere şi peste 100 de lieduri. De aceea pot oricând apare fie pe scenă fie pe estrada de concert. Pentru afacerile mele particu­lare îmi rămâne foarte puţin timp. De altfel nici nu-mi plac societă­ţile mari, fiindcă nu pot suporta fumul. Singura mea plăcere e jo­cul de „bridge”, la mine acasă, în cercul prietenilor mei, cari sunt cu toţii nefumători. Munca intensă îmbătrâneşte repede. Sportul menţine însă tâ­năr şi cred că de aceia în America unde se face atâta sport, oamenii îşi păstrează atâta timp tinereţea. Peste Ocean am o prietenă care pare a avea­ 60 de ani. Intre­­bând-o ce vârste are ea mi-a răs­puns ! — „In sufletul meu mă simt ca de 20 de ani, oamenii cred că am (îO. In realitate am împlinit 80. Maria Jeritza O nouă opera de Arnold Schoenberg Arnold Schönberg, celebrul compozitor modernist, conducăto­rul mișcării atonale a compus o nouă operă al cărei libret e scris dupe legenda lui „Philemon și Baucis”. Zece opere germane i-au propus lui Schönberg să-i reprezinte pen­tru prima dată opera.­ ­x­ex­ O nouă piesa de Bernard Zimmer Cunoscutul autor dramatic parizian Bernard Zimmer a că­­rei comedie «Bava Africanul» a obţinut în tr­ecuta stagiune un succes strălucit la Teatrul Naţional din Bucureşti, a scris o nouă piesă întitulată «Moar­ta cu inima vie». Piesa se va reprezenta la «Theatre de la ----------xox---------­ Arnold Schoenberg Premiera piesei „lolsioi” La Oldenburg a avut loc miera piesei „Tolstoi’’ de toarea germană Hedwig Rossi Piesa n’a obţinut succes deoarece autoarea s’a străduit să redea ade­vărul istoric stânjenind astfel des­făşurarea acţiunii. Piesa a cărei premieră a avut loc în ziua centenarului naşterii lui Tolstoi a fost scoasă de pe afiș imediat după premieră. pre­se­rii- ­ox- Toreadorul de N„ Constantin eseu febră : — Dragă Jeny !.„ Tu ştii cât te iubesc... — Da... — Tu ştii că pentru nimic pe lume nu m’aş despărţi de tine... Domnul Matei Isăcescu e căsă­ să-i mângâie obraji­i aprinşi de torii de trei ani. Dar, îmbrăţişe­­rile conjugale, nu-i satisfăceau pe deplin dorinţele celor 28 de ani ai săi. Matei era dornic de libertate. Dar nu de libertatea în sensul legal al divorţului, fi­indcă Matei era inteligent, şi-şi dădea­­seama că revenind la li­bertatea deplină, sacul necazuri­lor, cârpit prin divorţ, se va rupe într’altă parte... De aceea, unica şi singura lui dorinţă, era crâmpeiul de liber­tate, pe care cu iscusinţă de apaş experimentat, lar putea fura îndatoririlor lui de soţ... „De trei zile, doamna Jeny Isăcescu era reţinută în pat de o criză de ficat. — Acum e momentul !... şi-a spus plin de speranţe Matei, şi apropiindu-se de Jeny, începu — Da. ’ * ’ ■’ 1 — E bine, în trei ani, azi pen* tru prima oară îți implor bună­tatea. —■ Cum ? — Cred că ni citit, prin ziare că la Arenele Romane sunt lup­te cu taurii... — Ei? . — Și m’am gândit să mă duc și eu diseară. — Fără mine ? — Păi dacă tu ești bolnavă. — Cum ? Ai suflet să te duci la­ lupte cu tauri și pe mine să mă laşi bolnavă de ficat... — Nu cumva ai vrea să te iau cescu era în patul d-nei Ortansa și pe tine ? ! Vasilescu... — Pentruce, nu? ! Din motive bine susținute, nu — Dacă i s’o năzui unui taur să se repeadă în ficatul tău ?... Ce te faci ?.... — Cum o să se repeadă ? — Ficatul e roșu, și taurii nu suferă culoarea roșie... — Dar par’că taurul o să-mi vadă ficatul ?... — Tu crezi că taurul e bou !... — Atunci nu te mai duce nici tu !... Vrei să te mănânce ?... — Cum mi-o fi norocul!... Dar nu vreau să mor, fără­­să văd lup­tele cu taurii... . . — Bine, dar ai gri­je să nu-ţi pui cravată roşie... — Las’ că ştiu eu!... — Şi scoate-ţi dracului şi ine­lul ăla din deget!... — Pentru ce ? — Fiindcă-i cu rubin. ...La ora 8 jumătate, Matei Isă­­cescu pleca de acasă. La ora 9, Matei Isăcescu era în odaia d-nei Ortansa Vasilescu. La ora 9 jumătate. Matei I să­putem indica ce fă­cea Matei Isă­­cescu la ora 10. La ora 10 jumătate, în odaia d-nei Ortansa, pătrunde pe ne­așteptate, domnul Sebastian Va­silescu. - Tu? - Tu? - Ptiu !... Urmează o pauză scurtă în care domnul Matei s’a ’ngălbenit ca o frunză de toamnă, doamna Ortansa s’a nvm­eţit ca o pătlă­gică vânătă, iar domnul Sebas­tian s’a înnroşit ca o pătlăgică roşie. . . . ’— Să vă fie ruşine obrazzului, porcilor!... Vrea să zică eu am «spus că mă duc la luptele cu taurii,, şi d-ta ai profitat, des ab­senţa mea ca să-mi pui coarne.­..­Şi furios ca un taur autentic, domnul Sebastian se repezi la bietul Matei, care urla în dispe­rare : — Vărsările de sânge sunt o­­prite !... ...La miezul nopţii, Matei se întoarse acasă cu un ochi vânăt, două cucuie în plus şi două dinţi în minus. Jeny îl privi cu spaimă : — Ce ţi s’a ’ntâmplat ? — Nimic dragă!... S’a repezit la mine un bou, și mi-a dat cu coarnele în cap... — Vrei să spui, un taur ?... — Nu !... Un bou !... — Păi n’ai fost la lupte cu tauri ? — Ce are a face ?... Ăla care a dat în mine, a fost bou !... — După ce l’ai cunoscut ? Matei căzu pe gânduri,­­și fre­ca ochiul și după o pauză inter­minabilă ca în piesele rusești, răspunse categoric : — După coarne!..« -xqtx­ Berlin noua polițe a operetei Emerich Kalman celebrul com­pozitor de operete a declarat unor ziariști berlinezi : „Prin arenda­rea Teatrului „An der Wien’’ de către Reinhardt, opereta a rămas fără adăpost, ceia ce nu înseamnă însă că opereta e menită să dis­pară. Primul efect al acestor pre­faceri a fost acela că centrul ope­retei s’a mutat dela Viena la Ber­lin. Bursa operetei se află acum pe „Unter den Linden”. De a­­colo se distribue în lumea întrea­gă ultimele operete. Emerich Kalman Nonfatul Zilei Epifica pentru Hori de d­ieta Ziarul «Lupta» se ocupă de o­­biceiul alungării muribunzilor din spitalele noastre şi afirmă că tuberculoşii sunt izgoniţi de a­­postolii care fac pe seama opi­niei publice avere din tubercu­loză. Spectacolul carităţii de pe­­stra­dă se termină cu spectacolul a­­runcării bolnavilor în stradă. Ce admirabil material al tea­trului politic și cultural. Demisia d-lui Z. Bârsan D. Bănescu,, directorul politic al teatrului din Cluj, a trebuit să angajeze pentru latura artis­tică și administrativă pe fostul director Z. Bârsan. Dar se pare că acest angajament realiza o colaborare ciudată. D. Bârsan era pus să lucreze şi d. Bănescu îi punea beţe în cale. Ca să curme comedia, d. Bârsan a de­misionat. E păcat de d. Bănescu pentru care pierderea e grea. Epilog la congresul profesorilor Am avut în Româna un mare congres al tuturor dascălilor din lume care au discutat reforma în­văţământului — şi am lăsat ne­­soluţionată o chestie măruntă —­­adică un mu­re număr de tineri pentru care nu mai e loc în licee. Marele explorator al gheţurilor polare s’a oferit să vină în Româ­nia pentru a depune mărturie în chestia asociaţiei muncitoreşti pe care a fondat-o pentru toată ome­nirea, şi care pare comunistă pen­­tru acuzatorii scriitorului filoro­­mân Victor Aradi. E regretabil că noi nu putem profita mai mult de această vizită care are o deosebită însemnătate prin prestigiul mondial al savan­tului. Atât pentru probleme uma­nitare cât şi pentru ştiinţă, cultura noastră nu mai ia contact cu ge­niile lumei decât în procese poli­tice. Muzeul lui Tolstoi la Praga conţine pioase şi interesante a­­mintiri şi relicve. Noi nu suntem în stare să organizăm acest cult nici măcar pentru scriitorii noştri dar încă pentru cei străini. Poate că odată S. S. R. ajutat realmente de stat se va gândi să organizeze expoziţii cu manuscrisele şi smeri­tele obiecte rămase de la înaintaşi uitaţi azi de oficialitate. Sau mă­car muzeul din Praga ne va ţine locul Descoperirile­profesorului Brâtianu Să vestim cu plăcere descoperi­rile unor manuscrise interesante pentru Basarabia — la o bibliotecă din... Berlin ? Faptul dovedeşte numai cât de puţini sunt aceia tri­­meşi de stat să cerceteze bibliote­cile ţărilor învecinate. Acest lucru e cunoscut pentru o serie de biblio­­teci mari — şi primul care a rele­­vat faptul e d-l N. Iorga. Ştim cu toţii că ar fi multe lu­cruri încă de studiat la arhivele din Veneţia, Paris, Budapesta, Pra­ga, Sofia, Constantinopol. Dar a­­ceastă muncă pe echipe nu e orga­nizată de stat, şi iată de ce să ne bucurăm accidental pentru o floa­re care ne aminteşte un câmp. Interview amuzant D. Bănescu a dat un intreview amuzant. Anunţă că deschiderea stagiunei cu o luna după Naţio­nalul bucureştean, că repertoriul dă loc de frunte comediei—prin­cipiul călăuzitor fiind cultivarea sentimentelor nobile, şi că a luat măsuri pentru asigurarea succe­sului stagiunei, schimbând, tape­tul culoarelor din etajul de jos. Anunţă ca o victorie care va în­lesni accesul publicului în tea­tru — faptul că nu va mai juca zilnic. Nansen va veni in România «alela“ !» Acesta este titlul noui piese pe care cunoscutul autor dra­matic Noziere a prezentat tea­trului Odeon din Paris. iifilpi Noziere Mai Reinhardt înfiinţează o academ­i­a te artă dramatică la Viena O şcoală de teatru în castelul de la Schoenbrung Lumea artistică vieneză este întreagă, ea nu posedă o scenă preocupată de o nouă senzaţiune . Pe care un profesor de regie şi-al al cărei obiect este tot Reinhardt, maestrul neîntrecut în înscena­rea evenimentelor importante. Este cunoscut faptul că încă de acum două ani, celebrul regi­zor a fost numit de guvernul au­striac în postul de profesor de regie la Academia de artă dra­matică din Viena. Deși numirea aceasta a fost întărită cu­ toate formele legale încă acum două ani, Reinhardt nu a reuşit aici până acum să-şi ţină cursurile ln Viena. Intr’adevăr, deşi Academia de artă dramatică vieneză este una dintre cele mai importante in­stitutului de acest fel din lumea putea ţine cursul său. Or, Max Reinhardt a declarat categoric nu-şi va începe cursul său, a­­tât de aşteptat de cercurile artis­tice, până când nu i se va pune la dispoziţie o scenă rezervată în mod exclusiv acestui scop. Academia de artă dramatica posedă un teatru pentru cursuri de regie. Teatrul a fost însă ce­dat «Burgtheaterului» care la transformat în teatru de cameră dându-i denumirea «Akademie­theater». Conform­­ dorinţei lui Rein­hardt s-au făcut demersuri pe lângă direcţiunea «Burgtheate­rului» pentru evacuarea teatru­lui academic. Aceste demersuri nu au dat nici un rezultat. Reinhardt a propus atunci gu­vernului austriac, înfiinţarea u­­nei noui academii de teatru şi­ regie în castelul de la Schön­brunn unde Reinhardt urmează a preda cursurile sale. Această academie va fi organizată după modelul academiei din Fontaine­bleau fiind prevăzută şi cu un internat pentru elevi. Propunerea lui Reinhardt a fost primită în mod favorabil de guvern şi de cancelarul Seipel. Până în prezent a consimţit a face parte din corpul profesoral al nouei academii, pe lângă Max Reinhardt, Hugo Thimig, Ale­­xandru Moissi, Paul Hartmann, Sokolow şi regizorii Roller, Struad, Geyer şi Iwan Smith. După înapoierea lui Reinhardt din America, tratativele au fost întrerupte în mod trecător. A­­cum Reinhardt şi-a anunţat so­sirea la Viena în vederea conti­nuării discuţiilor cu reprezen­tanţii guvernului austriac. In cazul când tratativele vor­ duce la un rezultat satisfăcător, noua academie se va deschide chiar în cursul acestui an școlar.

Next