Rampa, septembrie 1928 (Anul 13, nr. 3182-3206)
1928-09-15 / nr. 3194
. Ulmanera «Hiptii» Când eşti credincioasă... Măricel, şi-a părăsit bogatul comanditar Max Blumenfeld, pentru ca să-şi trăiască în libertate, dragostea ei tânără şi pătimaşe, în braţele vânjoase ale frumosului Stelian. O prietenă o întrebă : — Pentru ce ţi-ai părăsit un amant atât de bogat, pentruca să te încurci cu un coate goale ca Stelian ? _ Fiindcă îl iubesc pe Stelian, mai presus de orice pe lumea asta.... _ Ei bravo !... Dacă îl iubeşti, ai tot dreptul să faci orice prostie! ...Dar, nau trecut nici tr°i luni, şi frumoasa Măricel — deşi trăia în aceeaş casă cu Stelian — a început să-l înșele cu Arthur Predeanu. Prietena ei o întrebă din nou : — Măricel, pentru ce îl înșeli pe Stelian ? — Fiindcă îl iubesc și vreau să fiu iuibilă. — Pe Arthur ?? _ Din contră. Pe Stelian. _ Atunci, dacă-l iubeşti şi vrei să fii iubită de el, pentru ce nu-i eşti credincioasă ? _ Fiindcă toţi bărbaţii sunt nişte canalii!... Când o femee le este credincioasă, sfârşesc prin a se convinge că nu mai e frumoasă. Lulu şi Fiti Cele mai nedespărţite prietene, erau Lulu şi Fiţi. Amândouă la un loc, abea dacă întruneau patruzeci de ani. Şi prietenia lor era atât de definitivă, încât, de foarte multe ori, gurile rele căutau să atribue acestei prietenii, motive mai mult sau mai puţin ridicole... Dar, spre surprinderea generală, de aproape o lună, Lulu nu mai apare pe nicăeri în tovărăşia blondei Fift. O prietenă comună, curioasă ca orice reprezentantă a Evei, caută so descoase pe Lulu : — Draga mea!... Cum se face că nu mai eşti toată ziua cuFifi ? — Inchipuieşteţi dragă, că de când tata a rămas văduv, Fifi caută să-mi devină mamă... Educaţie Doi taţi de familie — ah, ce perspect'vă '■_îşi mărturisesc reciproc necazurile. ——— Al meu, spune unul, s'a apucat de fumat. Nu știu ce să ma fac. Nu e zi dela Dumnezeu să nu-l prind, pe undeva cu ţigara în gură. I-o iau, o rup, îi trag vre-o câteva dar iar îl prind. — Nu știi să procedezi. — Ei? — Eu pe-al meu când ham prim prima dată nu i-am rupt ţigara din potrivă ham silit s'o fumeze toată până la carton. ANUL XIII No. 3194 JREDACTIA, ADMINISTRAȚIA ':4& ATELIERELE GRAFICE Strada S&rindar, TTBu Ero Maw/H (PubN*M«tea Mn..«l.nall «ut»K)rtv Anonim* RudoK Mo »»o. Oslos. VHM*rt*l No. « AnuncurM* mo pitmaa. Mi **•»• agontH* pub i citat* *1 I* admini.trapa .1 arului PAGINI LEI ^^^AMBA^^I^PTCMBRre ABONAMENTELE\ IN TARA Tr*l luni........................ r»1 Lei 800 SftESS luni a 800 Un an.............................. . «OOO m străinătate» dublu Abonamentele se p'ătesc înainte H teau la 18 ale flecBrei luni Director SC ARE AT FROD A Estetică efbiliarâ de Sf. Porsenna A vorbi de frumuseţi într’o ţară eminamente agricolă, care importă porumb din America şi trestii dinIugoslavia, pare cel puţin o indelicateţe faţă de mizeria generală. Dar ce să-i faci ? Această gazetă tratând numai despre artă, ne călcăm pe conştiinţă şi ne ocupăm puţin de estetica edilitară, arătând importanţa ei, altfel decât pur vizuală, de suprafaţă, deci mai mult ori mai puţin de prisos. Sunt anumite semne exterioare, care trădează intimităţi sufleteşti nebănuite, care descoperă chiar întreaga psichologie a unui individ. Astfel, un om care nu cunoaşte uzajul cotidian al periei de dinţi se poate scuti de a-şi mai exila diplomele universitare. Pe un mosafir care şi-o vârî ghiarele în supă nu-l voi cerceta asupra genului de educaţie primit de la părinţi. Sunt elemente primare, a căror absenţă presupune şi absenţa restului, după, cum despre o odae fără fereastră este inutil să te mai întrebi dacă e aşezată spre răsărit. Abecedarul civilizaţiei este simplu în enunţările lui: curăţenie, spaţiu, ordine. De aici se începe totul. Aidoma ca pe un copil, a cărui primă lecţiune în viaţă va fi aceea de a se spăla singur pe ochi, civilizaţia îţi pretinde mai întâi de toate să fii curat. In materie edilitară curăţenia singură nu poate mult, dacă ea nu combate promiscuitatea umană şi mecanică, prin creare de spaţiu. Presupuneţi un străin, să zicem un francez, care a auzit de noi că sutem latini (99% sînge de al lui Traian, 1% din globulele lui Decebal) ; care a aflat că montăm piese impresioniste, cu perdele negre şi fundaluri delicvescente ; că avem poeţi simbolişti, din a căror operă nu se înţelege un singur vers ; şi care a mai auzit că «Bucureştii sunt un mic Paris» (!?),— presupuneţi că acest frate latin îşi pune în gând să ne viziteze Capitala, după care va judeca şi civilizaţia noastră naţională. Trecând prin mândrul Ardeal (civilizat de unguri) strecurându-se prin coama Carpaţilor, va pătrunde în Vechiul Regat, unde fără să tragă vreo consecinţă din bordeele de troglodiţi ale rurărilor noştri, va însemna însă în carnet un accident mortal de automobil, din cauza prafului de pe admirabilele noastre şosele. Să-l punem să intre în Bucureşti cu o maşină, dar nu pe la villa Minovici, ci prin parcul Rahova sau şoseaua Chitilei... In praful abundent al străzilor nepavate, găinile şi copiii murdari se lăfăesc ca pe o plaje, iar în şanţurile marginale se bălăcesc porcii în noroi. Mai departe... Străzi înguste, întortochiate, aglomerate, nemăturate, cu case vechi şi curţi urît mirositoare, străzi care în cele din urmă dau în celebra Cale a Victoriei. Pe această arteră vitală, care taie în două oraşul, fratele latin va însemna cel mai autentic document de nesimţire naţională, cea ma culpabilă neglijenţă şi flagrantă toleranţă de cumetrie politică. Din împrejurări geografice şi economice care nu interesează, Calea Victoriei este mai îmbulzită ca cel mai frecventat Corso european. Pe aici se fac toate defilările de trupe, se primesc plenipotenţiarii şi oaspeţii străini, se perindă toate cortegiile regale. Şi totuşi a rămas în cunoscuta stare de uliţă demnă de vechiul Stambul, când măcar porţiunea dintre Teatru şi Palat ar fi trebuit şi putut fi dărâmată, lărgită, cu orice sacrificii, cu oricâtă cheltuială, cu de o sută de ori mai puţină cheltuială decât sumele care s’au risipit, pierdut şi delapidat după război. Şi când fratele latin va vizita mahalalele... cu ape înverzite de muşiţa, adevărate focare de malarie şi de pestilenţă ; când în noua organizare a «Municipiului» (!) va vedea că s’au anexat capitalei şi satele de primprejur ; că nici o lege nu circumscrie marginile oraşului, ci îl lasă să se întindă ca o pecingine murdară până la Dunăre şi până la Ploeşti ; când va contempla şi măreţul fluviu al Dâmboviţei, plin de reziduuri petrolifere, de zarzavat şi pisici răposate, — atunci fratele latin va putea spune convins : — Iată civilizaţia voastră. Dacă puteţi suporta praful, înghesuiala, noroiul lipsa de aer, într’un cuvânt barbaria ; dacă nu vă ridicaţi ca un singur om să protestaţi şi să alungaţi întunericul muced în care trăiţi, ci vă simţiţi bine şi veseli în această atmosferă impura, atunci teatrele voastre impresioniste, mci nodurile şi automobilele voastre sunt o simplă spoială. Şi iată cum, un aspect edilitar poate denunţa dintr’odată faţada de civilizaţie superficială a naţiunii şi arăta lipsa de educaţie europeană în toată goliciunea ei. Scriitorii noștri :Aridm D. Ion Pillat Cum işi Dttrece Mana Jeritza Greutăţile vieţii de actor. Bârfeala. — Viaţa la New-York. Ocupaţiile unei artiste celebre - cum se amuză Maria Jeritza înainte de-a se îmbarca pentru America unde va rămâne până la primăvară, celebra cântăreaţă Maria Jeritza a a corelat corespondentului ziarului «Neue Freie Presse» un extrem de interesant interview, povestind felul cum îşi petrece marea artistă ziua. GREUTĂŢILE VIEŢII DE ACTOR — „Cei mai mulţi — aşa spune Ierutza — văd într’o artistă sărbătorită de public, o fiinţă privilegiată de soartă, a cărei viaţă e plină de strălucire şi fericire. Aceşti oameni au numai în parte dreptate şi desigur că nu cunosc şi cealaltă faţă a medaliei. Momentele în care artistul aude aplauzele entuziaste ale publicului sunt fără îndoială de mare importanţă. Ele îi dau noui forţe şi sunt o dovadă ca a reuşit să impresioneze publicul. Aceste momente sunt însă rare şi trecătoare . Căci viaţa artiştilor e de fapt numai un lung şir de lupte şi o muncă neîntrecută. Publicul vede numai succesul, fără a se gândi la greutăţile cu care el e obţinut. . BÂRFEALA In viaţa actorilor împărţirea raţională a timpului e problema de căpetenie. Urăsc bârfeala şi evit de aceea contactul cu colegii şi colegele mele în rândul cărora are totuşi un mare număr de prieteni. Cei ce trăesc în teatru ştiu câtă energie se risipeşte în mod inutil cu bârfeala şi intrigi. Părerea că un artist are nevoie de inspiraţie pentru a putea creia îmi pare demodată. Azi, unica preocupare a unui artist trebuie să fie aceea de ase pregăti pentru misiunea pe care vrea să o îndeplinească. Inspiraţia e un dar divin, pe care nu ne putem bizui întotdeauna atunci când ne prezentăm în faţa publicului. De aceia e mai prevăzător să studiem rolurile până în cele mai mici amănunte. VIAŢA LA NEW-YORK Nici o ţară din lume nu oferă o atmosferă mai prielnică pentru munca intensă ca America. Acolo găseşti ritmul şi impulsul care te îndeamnă să înaintezi cât mai repede pentru a ajunge cât mai departe. Eu îmi petrec cinci luni într’un an la New-York şi cânt două seri pe săptămână la „Metropolitan Opera”. In realitate pierd patru zile pe săptămână cu aceste spectacole findcă, pentru a evita o răceală, nu părăsesc casa o zi înainte de spectacol. OCUPAŢIILE UNEI ARTISTE CELEBRE Dimineaţa mi-o petrec de obiceiu la repetiţii, la care nu întârzii niciodată. De obiceiu învăţ un rol în patru zile, un lied în câteva ore Realizarea dramatică a rolului necesită un studiu mai îndelungat.. Săptămâni întregi studiez acest rol, acasă, până în cele mai mici amănunte. In acelaş timp citesc lucrări istorice şi comentarii literare în legătură cu ceea operă. Niciodată nu repet la două spectacole acelaş gest, căci mişcările le improvizez de obicei în timpul jocului. Amintesc acest amănunt pentru a arăta că de fapt prezenţa mea la repetiţii nu e necesară. Dacă totuşi nu întârzii niciodată la o reprezentaţie e pentru că consider aceste întârzieri drept o jignire adusă colegilor mei. Timpul de la prânz, până la ora cinci e co asacrat convorbirilor tetelfonice. La altă oră nu răspund nimănui. Cele mai multe convorbiri îmi sunt solicitate de spectatori entuziaşti, colecţionari de autograme, societăţi de binefacere şi persoane care-mi cer ajutoare băneşti. Aceste chestiuni le rezolvă de obiceiu secretarii mei. La ora 5 încep studiile vocale sau cercetez partiturile ce mi se trimit din lumea întreagă. Credeţi-mă că cercetez aceste manuscrise cu cea mai mare atenţie fiindcă am reuşit pe această cale să descopăr talente. INTRE ARTA ŞI VIAŢA Repertoriul meu e foarte vast, el cuprinde 72 opere şi peste 100 de lieduri. De aceea pot oricând apare fie pe scenă fie pe estrada de concert. Pentru afacerile mele particulare îmi rămâne foarte puţin timp. De altfel nici nu-mi plac societăţile mari, fiindcă nu pot suporta fumul. Singura mea plăcere e jocul de „bridge”, la mine acasă, în cercul prietenilor mei, cari sunt cu toţii nefumători. Munca intensă îmbătrâneşte repede. Sportul menţine însă tânăr şi cred că de aceia în America unde se face atâta sport, oamenii îşi păstrează atâta timp tinereţea. Peste Ocean am o prietenă care pare a avea 60 de ani. Intrebând-o ce vârste are ea mi-a răspuns ! — „In sufletul meu mă simt ca de 20 de ani, oamenii cred că am (îO. In realitate am împlinit 80. Maria Jeritza O nouă opera de Arnold Schoenberg Arnold Schönberg, celebrul compozitor modernist, conducătorul mișcării atonale a compus o nouă operă al cărei libret e scris dupe legenda lui „Philemon și Baucis”. Zece opere germane i-au propus lui Schönberg să-i reprezinte pentru prima dată opera. xex O nouă piesa de Bernard Zimmer Cunoscutul autor dramatic parizian Bernard Zimmer a cărei comedie «Bava Africanul» a obţinut în trecuta stagiune un succes strălucit la Teatrul Naţional din Bucureşti, a scris o nouă piesă întitulată «Moarta cu inima vie». Piesa se va reprezenta la «Theatre de la ----------xox--------- Arnold Schoenberg Premiera piesei „lolsioi” La Oldenburg a avut loc miera piesei „Tolstoi’’ de toarea germană Hedwig Rossi Piesa n’a obţinut succes deoarece autoarea s’a străduit să redea adevărul istoric stânjenind astfel desfăşurarea acţiunii. Piesa a cărei premieră a avut loc în ziua centenarului naşterii lui Tolstoi a fost scoasă de pe afiș imediat după premieră. preserii- ox- Toreadorul de N„ Constantin eseu febră : — Dragă Jeny !.„ Tu ştii cât te iubesc... — Da... — Tu ştii că pentru nimic pe lume nu m’aş despărţi de tine... Domnul Matei Isăcescu e căsă să-i mângâie obrajii aprinşi de torii de trei ani. Dar, îmbrăţişerile conjugale, nu-i satisfăceau pe deplin dorinţele celor 28 de ani ai săi. Matei era dornic de libertate. Dar nu de libertatea în sensul legal al divorţului, fiindcă Matei era inteligent, şi-şi dădeaseama că revenind la libertatea deplină, sacul necazurilor, cârpit prin divorţ, se va rupe într’altă parte... De aceea, unica şi singura lui dorinţă, era crâmpeiul de libertate, pe care cu iscusinţă de apaş experimentat, lar putea fura îndatoririlor lui de soţ... „De trei zile, doamna Jeny Isăcescu era reţinută în pat de o criză de ficat. — Acum e momentul !... şi-a spus plin de speranţe Matei, şi apropiindu-se de Jeny, începu — Da. ’ * ’ ■’ 1 — E bine, în trei ani, azi pen* tru prima oară îți implor bunătatea. —■ Cum ? — Cred că ni citit, prin ziare că la Arenele Romane sunt lupte cu taurii... — Ei? . — Și m’am gândit să mă duc și eu diseară. — Fără mine ? — Păi dacă tu ești bolnavă. — Cum ? Ai suflet să te duci la lupte cu tauri și pe mine să mă laşi bolnavă de ficat... — Nu cumva ai vrea să te iau cescu era în patul d-nei Ortansa și pe tine ? ! Vasilescu... — Pentruce, nu? ! Din motive bine susținute, nu — Dacă i s’o năzui unui taur să se repeadă în ficatul tău ?... Ce te faci ?.... — Cum o să se repeadă ? — Ficatul e roșu, și taurii nu suferă culoarea roșie... — Dar par’că taurul o să-mi vadă ficatul ?... — Tu crezi că taurul e bou !... — Atunci nu te mai duce nici tu !... Vrei să te mănânce ?... — Cum mi-o fi norocul!... Dar nu vreau să mor, fărăsă văd luptele cu taurii... . . — Bine, dar ai grije să nu-ţi pui cravată roşie... — Las’ că ştiu eu!... — Şi scoate-ţi dracului şi inelul ăla din deget!... — Pentru ce ? — Fiindcă-i cu rubin. ...La ora 8 jumătate, Matei Isăcescu pleca de acasă. La ora 9, Matei Isăcescu era în odaia d-nei Ortansa Vasilescu. La ora 9 jumătate. Matei I săputem indica ce făcea Matei Isăcescu la ora 10. La ora 10 jumătate, în odaia d-nei Ortansa, pătrunde pe neașteptate, domnul Sebastian Vasilescu. - Tu? - Tu? - Ptiu !... Urmează o pauză scurtă în care domnul Matei s’a ’ngălbenit ca o frunză de toamnă, doamna Ortansa s’a nvmeţit ca o pătlăgică vânătă, iar domnul Sebastian s’a înnroşit ca o pătlăgică roşie. . . . ’— Să vă fie ruşine obrazzului, porcilor!... Vrea să zică eu am «spus că mă duc la luptele cu taurii,, şi d-ta ai profitat, des absenţa mea ca să-mi pui coarne...Şi furios ca un taur autentic, domnul Sebastian se repezi la bietul Matei, care urla în disperare : — Vărsările de sânge sunt oprite !... ...La miezul nopţii, Matei se întoarse acasă cu un ochi vânăt, două cucuie în plus şi două dinţi în minus. Jeny îl privi cu spaimă : — Ce ţi s’a ’ntâmplat ? — Nimic dragă!... S’a repezit la mine un bou, și mi-a dat cu coarnele în cap... — Vrei să spui, un taur ?... — Nu !... Un bou !... — Păi n’ai fost la lupte cu tauri ? — Ce are a face ?... Ăla care a dat în mine, a fost bou !... — După ce l’ai cunoscut ? Matei căzu pe gânduri,și freca ochiul și după o pauză interminabilă ca în piesele rusești, răspunse categoric : — După coarne!..« -xqtx Berlin noua polițe a operetei Emerich Kalman celebrul compozitor de operete a declarat unor ziariști berlinezi : „Prin arendarea Teatrului „An der Wien’’ de către Reinhardt, opereta a rămas fără adăpost, ceia ce nu înseamnă însă că opereta e menită să dispară. Primul efect al acestor prefaceri a fost acela că centrul operetei s’a mutat dela Viena la Berlin. Bursa operetei se află acum pe „Unter den Linden”. De acolo se distribue în lumea întreagă ultimele operete. Emerich Kalman Nonfatul Zilei Epifica pentru Hori de dieta Ziarul «Lupta» se ocupă de obiceiul alungării muribunzilor din spitalele noastre şi afirmă că tuberculoşii sunt izgoniţi de apostolii care fac pe seama opiniei publice avere din tuberculoză. Spectacolul carităţii de pestradă se termină cu spectacolul aruncării bolnavilor în stradă. Ce admirabil material al teatrului politic și cultural. Demisia d-lui Z. Bârsan D. Bănescu,, directorul politic al teatrului din Cluj, a trebuit să angajeze pentru latura artistică și administrativă pe fostul director Z. Bârsan. Dar se pare că acest angajament realiza o colaborare ciudată. D. Bârsan era pus să lucreze şi d. Bănescu îi punea beţe în cale. Ca să curme comedia, d. Bârsan a demisionat. E păcat de d. Bănescu pentru care pierderea e grea. Epilog la congresul profesorilor Am avut în Româna un mare congres al tuturor dascălilor din lume care au discutat reforma învăţământului — şi am lăsat nesoluţionată o chestie măruntă —adică un mure număr de tineri pentru care nu mai e loc în licee. Marele explorator al gheţurilor polare s’a oferit să vină în România pentru a depune mărturie în chestia asociaţiei muncitoreşti pe care a fondat-o pentru toată omenirea, şi care pare comunistă pentru acuzatorii scriitorului filoromân Victor Aradi. E regretabil că noi nu putem profita mai mult de această vizită care are o deosebită însemnătate prin prestigiul mondial al savantului. Atât pentru probleme umanitare cât şi pentru ştiinţă, cultura noastră nu mai ia contact cu geniile lumei decât în procese politice. Muzeul lui Tolstoi la Praga conţine pioase şi interesante amintiri şi relicve. Noi nu suntem în stare să organizăm acest cult nici măcar pentru scriitorii noştri dar încă pentru cei străini. Poate că odată S. S. R. ajutat realmente de stat se va gândi să organizeze expoziţii cu manuscrisele şi smeritele obiecte rămase de la înaintaşi uitaţi azi de oficialitate. Sau măcar muzeul din Praga ne va ţine locul Descoperirileprofesorului Brâtianu Să vestim cu plăcere descoperirile unor manuscrise interesante pentru Basarabia — la o bibliotecă din... Berlin ? Faptul dovedeşte numai cât de puţini sunt aceia trimeşi de stat să cerceteze bibliotecile ţărilor învecinate. Acest lucru e cunoscut pentru o serie de biblioteci mari — şi primul care a relevat faptul e d-l N. Iorga. Ştim cu toţii că ar fi multe lucruri încă de studiat la arhivele din Veneţia, Paris, Budapesta, Praga, Sofia, Constantinopol. Dar această muncă pe echipe nu e organizată de stat, şi iată de ce să ne bucurăm accidental pentru o floare care ne aminteşte un câmp. Interview amuzant D. Bănescu a dat un intreview amuzant. Anunţă că deschiderea stagiunei cu o luna după Naţionalul bucureştean, că repertoriul dă loc de frunte comediei—principiul călăuzitor fiind cultivarea sentimentelor nobile, şi că a luat măsuri pentru asigurarea succesului stagiunei, schimbând, tapetul culoarelor din etajul de jos. Anunţă ca o victorie care va înlesni accesul publicului în teatru — faptul că nu va mai juca zilnic. Nansen va veni in România «alela“ !» Acesta este titlul noui piese pe care cunoscutul autor dramatic Noziere a prezentat teatrului Odeon din Paris. iifilpi Noziere Mai Reinhardt înfiinţează o academia te artă dramatică la Viena O şcoală de teatru în castelul de la Schoenbrung Lumea artistică vieneză este întreagă, ea nu posedă o scenă preocupată de o nouă senzaţiune . Pe care un profesor de regie şi-al al cărei obiect este tot Reinhardt, maestrul neîntrecut în înscenarea evenimentelor importante. Este cunoscut faptul că încă de acum două ani, celebrul regizor a fost numit de guvernul austriac în postul de profesor de regie la Academia de artă dramatică din Viena. Deși numirea aceasta a fost întărită cu toate formele legale încă acum două ani, Reinhardt nu a reuşit aici până acum să-şi ţină cursurile ln Viena. Intr’adevăr, deşi Academia de artă dramatică vieneză este una dintre cele mai importante institutului de acest fel din lumea putea ţine cursul său. Or, Max Reinhardt a declarat categoric nu-şi va începe cursul său, atât de aşteptat de cercurile artistice, până când nu i se va pune la dispoziţie o scenă rezervată în mod exclusiv acestui scop. Academia de artă dramatica posedă un teatru pentru cursuri de regie. Teatrul a fost însă cedat «Burgtheaterului» care la transformat în teatru de cameră dându-i denumirea «Akademietheater». Conform dorinţei lui Reinhardt s-au făcut demersuri pe lângă direcţiunea «Burgtheaterului» pentru evacuarea teatrului academic. Aceste demersuri nu au dat nici un rezultat. Reinhardt a propus atunci guvernului austriac, înfiinţarea unei noui academii de teatru şi regie în castelul de la Schönbrunn unde Reinhardt urmează a preda cursurile sale. Această academie va fi organizată după modelul academiei din Fontainebleau fiind prevăzută şi cu un internat pentru elevi. Propunerea lui Reinhardt a fost primită în mod favorabil de guvern şi de cancelarul Seipel. Până în prezent a consimţit a face parte din corpul profesoral al nouei academii, pe lângă Max Reinhardt, Hugo Thimig, Alexandru Moissi, Paul Hartmann, Sokolow şi regizorii Roller, Struad, Geyer şi Iwan Smith. După înapoierea lui Reinhardt din America, tratativele au fost întrerupte în mod trecător. Acum Reinhardt şi-a anunţat sosirea la Viena în vederea continuării discuţiilor cu reprezentanţii guvernului austriac. In cazul când tratativele vor duce la un rezultat satisfăcător, noua academie se va deschide chiar în cursul acestui an școlar.