Rampa, noiembrie 1928 (Anul 13, nr. 3234-3259)

1928-11-25 / nr. 3255

ANUL XIII No. 3251, R EDACTlA, A­DMINIS3TR4TIA Sl ATELIERELE QRAcICE Strada Sftrlndar. 7 T ■ L e F o N set as Pu’sllolt«*«* eonosilanalA sicelu.lv • oots’atl Anonime Hudoli Mosas. Oalsa Vielerlei No. ai A uiijidilttt se uimeau w ieste agsn iile • jjöii-i sts sl la administra;!« alatyJUf PAGINI LEI Directors SCARLAT FRODA ~ DUMINICA 2* NOEMBRTE l«tt -tv. . y^msáíÉáiAtatc . isAir-•-«a#' ABONAM ENTELEl IN TARA Tre. luril ... .................... Le, soo Şea»« »uni . 7 . . ................................. Un an........................................... , topo in strAIndiare dubiu Abo­namentele se clatesc înainta la 1 sau la 19 ale unao&de luni „Sat­r­conul“ lui Petronius ,de M­rcea Dem­­urdulescu Cred că sunt foate puţini a­­ceia, rcari au citit „Satiriconul’’ lui Petronius : erudiţii, latini­ştii, cercetătorii textelor antice, câţiva profesori de literatură vech­e şi amatorii de lecturi cu pican­terie... Am citit şi am recitit admira­bila evocare a moravurilor an­tice. E o frescă pitorească, o des­criere vie şi plină de savoare, in­crustată cu amănunte surprinză­toare, minunate scene de viaţă latină, exuberantă, pe care Arbi­trul Eleganţei ne-o oferă cu ge­nerozitatea unui nabab. Asupra scriitorului s’au lansat controverse, deşi marele Tacit, ne spune precis in cartea XV, că fos­tul proconsul din Bithinia şi con­sul la Roma, supranumit Arbitrul Eleganţei, unul din prietenii cei mai de aproape ai lui Neron, a fost condamnat la moarte de impe­rator, prin tăierea vinelor, şi îna­inte de a muri, Petronius, estetul elegant şi rafinat, i-a trimes îm­­păratului „Satiriconul” faimoasa satiră a epecei lui Neron. S’ar părea că prietenul şi sfet­nicul Cezarului a fost el însuşi un desfrâm­t, un iubitor de senzaţii lubrice, un copil al secolului. Totuşi, dacă stăm şi analizăm puţin textele antic­e, constatăm că ne găsim în faţa celei mai incisive satire care s’a scris vre­odată. Evocarea orgiilor dela curtea imperatorului roman redate cu a­­tâta măiestrie, descrierea faimo­sului handlet al lui Trimaldio, pe­ripeţiile picante şi savuroase ale eroilor, sângeroasa ironie cu care 3 împănată satira, ne concretizea- 2tă adevărul că această operă ma­gistral construită, este fructul u­­nui spirit disciplinat, logic şi per­fect sănătos. Figura lui Trimald­o, acest la­­tifund iar lubrici înfumurat şi prost, moştenitor al unor averi in­comensurabile, prototipul inve­­lişului din toate vremurile­ de o incultură crasă, de o impertinen­ţă fără pereche, nu este alta decât cea a lui Neron. Nabab semidoct, cinic şi orgo­lios. Trimaldio, îşi etalează incul­tura în cadrul unei bogaţii pu­trede, înconjurat de mediocrităţi, de detracaţi, de histrioni, de o camarilă destrăbălată, de toţi aceia care se insinuiază şi se infiltrează prin mijloace reptiliene şi for­mează, de obiceiu, garda intimă a celor care guvernează. Figuri oribile de rataţi, de proxeneţi, de bacante, de negus­tori de pompe funebre, de his­trioni, defilează în ,,Satiriconul’’ lui Petronius. Ironia şi înfierarea este cau­stică. Petronius se ridică biciuitor şi satirizează pentru eternitate, în­treaga epocă de detracare morală şi de destrăbălare fizică. Dar ceea ce iubeşte mai mult în «Satiricon ’ este arta cu care e scrisă această operă. Biciuirea moravurilor este fă­cută cu o măestrie neîntrecuttă. Situaţiile de comic alternează cu scăpărările de spirit, înflorite cu anecdote savuroase, cu jonglerii de humor, care se îmbină intr’o operă satirică, unică în felul ei, şi care se citeşte şi astăzi cu a­­ceeaş plăcere cu care citeşti one­­rele urmi Cervantes, Moliére sau Amtele France. Prin această latură de satiri­zare, opera lui Petronius, este o ar­eră de asanare morală, este o biciuire năpraznică a unei socie­tăţi detracate şi în decadenţă şi este o frescă vie pentru toate ge­neraţiile cari au Neronii, nababii şi detracaţii lor. -xox- INTRE CONFRAŢI. La Casa Berit­­orii­or se întâl­nesc în fiecare după amiaza nu­meroşi scriitori, ziarişti şi critici, cari fie­ că joacă table, fie că dis­cută cu aprindere, ultimele pro­bleme literare. Deunăzi, se aderă unui critic, un tânăr şi talentat poet . — MaestreAi citit ultimul roman al lui X ! — Nu. — Vai ... E o oroare !.. Omul ăsta nare pic de stil, n’are pic de fantezie ; iţi face impresie că scrie cu picioarele !.. Şi apoi, mai pre­sus de toate, are şi un subiect im­posibil... Nu e naturali Toţi e­­roii lui îţi fac impresia unor pă­puşi fără viaţă... — Ai citit romanul ? —­ Nu /... Dar X e cel mai bun prieten al meu /„ IN FAMILIE. Bătrânul bancher B. are doi fii Unul dintre ei, e tot bancher, iar celălalt, s’a mulţumit să-şi trăia­scă viaţa in chefuri şi beţii, chel­tuind ca un nebun in dreapta şi în stânga. Un bun prieten al casei se adre­sează bătrânului părinte : — Domnule A. Fiul dumitdte­sei mic, face chefueli nebuneştii.. Şi plăteşte dobânzi enorme. — Știu !.. — O să se ruineze !.. — Nu face nimic !.. Banii lui nu se pierd.­­.. — Pentru ce ? — Fiindcă se împrumută dela frate său­­.. Așa că banii lui ră­mân tot in familie. GURA LUMII. Mitică e în căutarea unui post, in urma evenimentului care l-a fă­­cut să părăsească puţin corn pre­­ci­pitat postul ce avusese până a­­cum Aşa­dar Mitică se prezintă directorului unei instituţii ban­­care. __ Bine domnule, îi spune aces­ta, lasă-ţi d-ta actele secretarului meu şi să treci peste câteva zile ca să luăm referinţe despre d-ta„ Peste câteva zile Mitică se pre­­ginta, directorul chiamă pe secre­­tar : — Ce referinţe ?, domnule des­­pre dumnealui. — Foarte proaste, domnule di­rector. —Nu-l credeţi, intervine Mitică, d-lui nici măcar nu mă cunoaşte, spune şi el ce a auzit de la alţii. Din coşea sufleoru­l De la uz*n* ță Metropolitan House care a fost la p uzina Miss Clara Jacobs de curând lucrătoare Ziarul „Comoedia” publi­că mătoarele asupra toaletelor din New-Yor­k. a obtiput un mare care le-a arborat d-na Elvira succes pe scena lui Metropolitan House din New-York unde a in­terpretat rolul Loottoreî din „Tro.­va­tore” de Verdi............... Artista, fată de oameni săracî și căreia critica îi prevede o ca­­rieră strălucitoare, apare mai­­ mult de 14 ani.­ ­TOT­ Teatrul Mic D­şnara Marietta Deculescu Pentruse se închid teatrele la Viena Criza teatrală la propel ația Etiiahare în capitala Austral. Taxele pe spactacode.­Un congres al diractori­ei. Succesele Operei de stat In cercurile artistice de la Vie­na domneşte o vie agitaţie din cauza proporţiilor ameninţătoare pe cari le-a luat criza teatrală în acest oraş. Pe când, până acum, cinemato­­grafele nu aveau de suferit din cauza acestei crize, în ultimul timp criza a devenit generala, în toate ramurile activităţii artistice astfel încât şi cinematografele vieneze trec, actualmente printr-o gravă criză. Motivele crizei trebua cantate în primu­l rând în taxele exage­rate la cari sunt impusa toate ge­­n­urile de spectacole din Viena. Din cauza acestor taxe sau inchis numeroase teatre şi cinematografe vieneze. Alarmaţi de proporţiile crizei directorii cinematografelor viene­ze a­ a ținut un mare congres ce­­-'"d reducerea taxelor pe specta­cole. Interesant e faptul ca din can­ea taxelor execrate tr”~ele rric­­’~e nu mai vizitează Viena, evi­tând în turneele lor acest oră- o­­rtoriar* centru artistic al lumi’. De altă parte multe ansambluri vieneze întreprind turnee, prefe­­-’nd re-și părăsească pat­ia, der’t să plătească taxele ext.Jerrfe Ia­­ari 1­ impune municipalitatea o­­m n-ului. In această privință e carnete­­rist’c cazul lui Hubert Mariseiba, celebrul „rege al operetei vie­neze’’ care întreprinde tocmai un an sam­an der Dohos Invadia­t de la Theater turneu in Mul său Wien. Tot in Cehoslovacia paca ac­tualmente si ansamblul de la „Volkstheater”, în frunte cu di­rectorul Rudolf Beer. O penibilă impresie a provocat în cercurile artistice vieneze în­chiderea vechiului „Carl-Theater” una dintre primele scene de ope­retă ale Vienii care nu poate fi redeschis deoarece taxele pe spec­tacole nu au fost plătite aproape un an de zile iar întreprinderea care ar închiria teatrul ar urma să plătească întreaga datorie a ansamblului anterior. În schimb se dă ca sigură re­deschiderea unui alt­ teatru de o­­peretă ,.Burgertheater”. Acest teatru e închis de căteva luni şi îşi va redeschide porţile probabil în cursul lunii ianuarie cu o ope­retă americană. Departe de grijile celorlalte tent­e, Opera rio sunt din Vtonn îşi con­fin mn re­turburată activitatea ei strălucite. Frrfwargler, directorul pre­ -mnotiv al Onerii s’a înnnoîat la Vî-un rebiân-b»--? r,­ o îrscenire a «Nunţii lui Figaro» de Mozart. Această reluare a nriTeî'ît o ma-e manifest-tio c’e ‘•îm,,ai’e m­­nartea publicului, nertrn viitorul dîr-otor al One­ ti de stat. Tot în cursul acestei s^nt^mâni a avut to- la O-crn de st"t o re­­"rezer*"'to fe^'vă în memoria lui Franz Schubert. La această solemnitate au luat na­ te r­embrii guvernului $i cor­­"rl fli-to-nnt*c. S’a cântat «F^l-pîu! casnic», o. peră înt-to-i a^f de Ca«t-llî. t-n-. Z’cn îl- „u —re+-—on!'f” a«tsn-nT'l„ipj Operii din Viena în di-to*btr**e. D-’-nul Orjerîi a e—--„tof toi «Ros-mi-rii—» d- S-b-’-ert cu «va-'Vt'vuof't It»i 5*«^ T Festivalul s’a to-7'e*-t cu «Ge­­—-;î» e-e-- d» S-bnb-rt. Spectnrolul a ie«f de marea a­rfistă G-i1—’! Schoder­­i,dirijat de Robert Heger. Hufbert Marischa Toatefele d­nei Elvira Popescu în „La Course aPEtoiler D-na Elvira Popescu a parcurs toate etapele eleganţei, arborând rochiile şi mantourile cele mai va­riate, de la rochia foarte simplă până la rochia de seară cea mai complicată. Linia, coloritul, nou­tatea, toate concurau pentru stră­lucirea toaletelor. Pălăriile frumoasei vedete sunt în nota toaletelor. Sunt de un gust perfect, de o Ştiinţă rară, ori de o excepţională înţelegere a ceea­­ce prinde unei fizionomii şi ceea­­ce se armonizează cu rochiile. De­­asemenea a fost admirabil coafată ■■■ xox— .....—1 pescu la l’Etoile” premiera „La Don­­ur­pe­r­o a­ D-na Elvira Popescu O nouă piesa de Deval 50.000.000 de Constantinescu De trei luni Costăchel Soricescu e «prietenul» Mariettei. Dar Co­­stăchel fiind băiat sărac, fireşte că nu poate dărui frumoaseii lui metrese decât cele mai... preţioase ore de iubire. Atât ! Fiindcă, din ridicola leafă de funcţionar la mi­­nister, Costăchel abea reuşeşte să­­şi plătească ratele parderului fă­cut încă din primăvara trecută. Aşa­dar, nici măcar un tradiţional buchet de flori, nu a primit Ma­­rietta dela dânsul. Dar, dacă aceasta supremă de­­sinteresare a Mariettei, nu făcea decât să repete o veche stare de lucruri a tuturor aventurilor sen­timentale ale lui Costăchel — care de altfel era băiat tânăr, nostim și destul de inteligent pentru ca să mai aibă nevoie de bani — dezin­teresarea Mariettei, a stârnit ne­dumerirea prietenelor ei: _ Ma chére !.­ Nu te înțelegem deloc ?... Se poate să trăieşti cu un rable de teapa lui Costăchel ?... Tu, o viaţa întreagă ai fost mate­rialistă !... Ce ţi-a venit să-ţi schim­bi felul tău de a fi Sau poate că-l iubeşti pe Costăchel... — O ! Nu-l iubesc!... Mi-e pur ■j simplu simpatic. — Atunci, enigma devine şi mai complicată­­. — Şi totuşi e atât de simplu !... Iată cum stau lucrurile ! Am de­venit metresa lui Costăchel, călău­­zindu-mă după vechiul meu prin­cipiu de interesare. E drept, că bietul Costăchel, n’are nici un ban! Asta nu înseamnă însă, că o să rămână sărac o viață întreagă ! înainte de a mă încurca am avut prudența să mă interesez de sănă­tatea tatălui său. Ei bine, bogatul Mache Soricescu, zace în pat fără nici o speranţă de salvare­­... Aşa că, ce ra’-ara zis ?... O să aştept, o lună sau două, până ce bătrânul va muri, lăsându-l moştenitor pe Costăchel, şi din ziua aceea, ştiu cel puţin că mi-a pus Dumnezeu mâna în­ cap “. Fiindcă la rândul lui, Costăchel moştenind 50 de mi­lioane, n’o să uite că mam purtat cu el atât de dezinteresat, şi o să-mi cumpere tot ce vreau !... Prietenele o ascultară pe Ma­rietta cu ochi mirafi d­e ţărani cari pentru prima oară s’ar duce la ci­nematograf. Şi toate ar fi voit să-şi manifeste admiraţia faţă de inteligenţa Mariettei, în termeni cât mai elogioşi. Dar Marietta, nu le dădu răgaz, şi continuă pe un ton superior: „ De altfel, Costăchel, mi-a promis formal că în ziua când va pune mâna pe ban.’, îmi cumpără o moşie, o casă, un automobil și o pereche de cercei cu briliante!... In a­cela­­ș moment, apăru, și Co­stăchel. Marietta, cu aerul îngrijat îl în­trebă : — Cum îi-e tatălui tau ?... — Azi i-a fost rău de tot !... Chiar acum a avut loc un consult de doctori, carii au spus că poate chiar în noaptea aceasta să moa­ră... — Bietul bătrân!... adaose Ma­rietta cu ochii împăienjeniți de o tristețe prefăcută. Prietenele, — curioase și indis­­crete ca toate femeile — vrură să se convingă de autenticitatea afir­mațiilor Mariettei. — Ei, dom’le Costăchel !... Vrea se zică în curând ai să fii un om­­­ogat.. — Cât moşteniţi ? —­ Se spune că 50 de milioane? Costăchel răspunse b­azat: — DaNumai 50 de milioane. — Sunt curioasă, ce cadou ai să-i faci Mariettei­. — Am să-i cumpăr o casă, o moşie, și un automobil­ Marietta intervine brusc . — Cercei’ cu briliant i-ai uitat. — Cari cercei ? — Fai nu mi ai promis şi o pe­reche de solitari ?››*o — Ai visat — Drr.jră Costăchel îmi par rău !... Gândeşte-te bine !... Nu e frumos din partea ta să promit şi să n­u te ţii de cuvânt!... Şi n nu e vorba pentru nişte ”00061 V De altfel nici n’am nevoe de ei !.. Cum am putut să trăesc cu tir şi fără cercei, o să pot trăi şi d­eci înainte !... Tu ştii prea bine c nu sunt o interesată­­. Eu te iu­besc pe tine aşa cum eşti sărac­­. Mie nu-mi trebue bogăţie ! Costăchel, cu ochii scăldaţi ! lacrimi o îmbrăţişează lung: — Draga mea, dragă !.. Şi eu­­ ador, tocmai fiindcă ştiu că nu iubeşti atât de dezintersat L.. Prietenele își șoptiră între ele: —­ Deștee.ntă e Marietta !... B' ”e IV mai legat la gard pe bou ăsta ... După cinci zile, bătrânul Sori­nescu intrase în rândul drepților iar tânărul Costăchel. intrase o tot i'i bae de aur, în cele 50 de mi­l­ioane. Marietta îl aștepta emoționată. Costăchel apăru cu o cutie de imbocne. — Uite draga mea, ţi-am adus işte bomboane... — Mă iubeşti Costăchel ? — Te ador. — Ştii, am citit în ziar că e o­asă de vânzare. — Ce vrei să faci cu ea ? — Păi nu mai promis că-mi umneri o casă, o moşie, un auto­mobil şi o nereche de solitari. — Când ? — înainte sa moară tatăl tău. — Poate !... Dar vezi, că atunci aveam bani­­. — Acum ai însă 50 de milioane. — Și nu cumva vrei să-mi ridic­­e 50 de milioane, cumpărându-ţi de toate mofturile cari ti-am prom­­­is ... Așa cel puțin știu ca am suma rotundă. — Cum ?... Vrea se zică nu te i de cuvânt?... — Nu. ' —■ Caliciile! — Pardon ! Nu sunt calic !... ir fiind tânăr, vreau să mă st­u bit pentru mine şi nu pentru ba­ii mei !... Până acum toate fe­­■eil.e cu cari am trăit, nu mi au rut nici un capăt de aţă Şi asta ■a marfa mea satisfacţie • vă (Urmare la pagina 11-a) Pentru a executa un sfert de ton Doctorul P. Psachos, profesor de muzică bizantină la Conserva­torul din Gottingen a inventat un instrument care face posibilă exe­cutarea sfertului de ton. Graţie acestui instrument, care seamănă foarte mult cu o orgă se ■va putea executa numeroase bu­­căţi de muzică orientală, cărora până în prezent nin li se putea da o realizare instrumentală. Un decret energic Ministrul de Interne spaniol a prevenit printr’un decret direc­ţiunile teatrelor că dacă scena şi sala nu întrunesc comb' 'mile de regulamente vor fi închise. Termenul este 14 Decembrie. -----——xox-------5— xox Căsătoria fiului exkaizerului Prinţul Eitel Frederich, al doi­lea fiu al ex-kaiserului Wilhelm II-lea şi care divorţase de curând de prinţesa d'Oldenburg s-a căsă­torit cu văduva cântăreţului Jo­seph Schwarz, decedat acum doi ani. xox-------­ Se va reconstrui teatru­ deNovedades „La Nación” din că ! Ziarul spaniol Jaques Deval a scris o nouă co-­ Madrid, anunţă că proprietarii poate fi mai... dimpotrivă. Gocteau med­e „Une tant belle füle”, care fostului teatru Novedades un preu care taci nu-şi va semna nici re­­se va juca chiar în cursul lunei că cu mai mulţi impresari au ho- gisa fr­e­a, vrea să dovedească lu­ Decembrie. Se vorbeşte mult bine tărît, să reconstruiască teatrul re­­turor cât de comod se poate con­­de această piesă. pent distrus de incendiu, fecţiona o piesă comercială. -XOX­ Cocteau a scris o piesa Se afirmă că un teatru Pari­sian va reprezenta o piesă care ar fi datorită lui Cocteau. Nici teatrul și nici piesa sunt de avantgardă, ci tot nu ce Cocteau Teatru de ariergardă Se trâmbiţează din când în când despre câte un teatru că are repertor înaintat, că joacă piese­­ de teatru ce abia mâine vor fi, înţelese, cu decoruri excentrice şi fistichii. Se laudă câte-o dată ac­tivitatea normală a câte unui tea­tru cu repertor normal şi onorabil dar se vorbeşte prea puţin de tea­trele de ariergardă. Şi slavă Domnului avem destule teatre în care vegetează sinecu­­rişti scandaloşi, directori de sce­nă incapabili să monteze o piesă, actori fonşi, lipsiţi de memorie­­de talent să nu mai vorbim­ mon­tări banale de o urâţenie de bâlci, şi repertor ce se mai adapă la melodramă. La ce foloseşte acest teatru de coadă, culturei dramatice ? Cum poate educa artistic o masă de oameni reprezentarea mizerabilă a unei piese submediocre în care parcă şi frazele se schimbă în ias**ă şi câlţi 1 ■/ S’a vorbit prea mult de teatrul înaintat şi prea puţin de teatru­ înănotat. Or, de acesta ar fi să ne ocunăm cel mai mult. Dacă judecând experienţele noi putem să comitem uneori gre­şeli — şi se cere o deosebită age­rime de judecată — nu tot al-" prezintă cazul cu piesele mult Pipa învechite din care e evident că a dispărut orice scânteie de artă. E mult mai uşor să cu­răţim aceste uscături de repertor ce tre­buesc odată pentru totdeauna m-a­lăturate. Poate chiar la fel am putea revizui tot ce s’a învechit prea mult în arte dramatică — directorii de scenă inculţi pot fi uşor înlăturaţi (dacă nu ar fi protecţia­ fără ca aceasta să im­plice numiri noui. Câţiva actori cu vădită lipsă de talent pot­ fi pensionaţi fără ca prin aceasta să se micşoreze pute­rea teatrelor. Opinia publică a fost­ însă obsedată de ideia unui teatru înaintat şi a tolerat în ace­la? timp cele mai înapoiate ele­mente. Sforţările într’o direcţie nouă au uitat pe cei care niciodată nu au fost­ nici înaintaşi nici talente. înţelegem şi apreciem respectul trecutului în tot ce are bun, nu însă şi în tot­ ce a avut nefast. Ori azi se impune să privim îna­­poi şi să facem măcar o întârziată purifica­re. Şi înainte de a încerca noutăţi să consolidăm terenul adevăratu­lui teatru pentru care sunt încă multe de făcut. Munca aceasta se îndreaptă nu­ numai spre materialul omenesc ci şi spre opere de artă. Trebueşte re­vizuit repertoriul, trebuesc pri­menite traducerile (multe în tea­trele provinciale datează de la 48)­ trebue complectată o educaţie te­meinică şi numai atunci vom pu­tea porni cu toţii pe un drum să­nătos mai departe. Adrian Maniu Scandalul literar Contesa de Noaîlles­’René Benjamin De a •) ,­ud a apărut in librăria franceză un volum intitulat • Sans l’oeil en îleur de M-me de Noail­ Ies» datorat cunoscutului și apre­ciatului scriitor René Benjamin. Volumul trebuia să fie împodo­bit în prima Pacrin» de un portret al Contesei, făcut de ea însăşi. Ori în ultimul moment d-na contesă de Noailles a făcut en­ norcut d-lui Rene Benjamin că îşi retrage portretul care trebuia să însoţească volumul ci că îl roagă insistent să nu apară înştiinţarea a fost făcută în ul­timul timp şi cu drept cuvânt Re­ne Benjamin a socotit-o tardivă, volumul fiind aproape scos de sub tipar. Contesa de Non­illes a insistat totuşi, şi pentru a n­u fi pusă în faţa unui fapt împlinit a dat pre­sei o scrisoare în care face cu­noscut că şi-a retras portretul pe care îl făgăduise lui René Ben­jamin. D-na de Nociles nu arată totuşi motivul acestei retrageri şi cu drept cuvânt curiozitatea publi­cului a dat naştere celor mai a­­bscadabrante conjecturi. Trei ipoteze se menţin încă ■ întâi că d-na de Noailles şi-ar fi dat seama în ultimul moment că auto-portretul său e nereuşit şi num­icioasă ori din conştiinţă ar­tistică a ţinut să nu apară o operă a sa pe care singură o socotea im­perfectă. Dună alte con­jecturi d-na de Noaiîles ar fî nemuîtrimită nu de onora sa ci de a lui René Benja­min. Ponta socotise că excelentul scriitor va scrie un elogiu literar. Ori Fo­s I’oeR en fleur de Mme de ’VTnpj,1es ar fi numai un lung ti în. Haetoat volum de ourtoasio. D-na de Noaiîles nu s’ar putea, tn nici un caz supăra de caracterul în-I discret al acestei curtoazii, dar tn nici un caz nu ser putea asocia printr’un portret făcut de ea în*­săși pentru a însoți galantul o­­macin. ' t După alte conjecturi în fin©, n’ar fi între contesă şi'Ben/5 Ben­iamin decât o simplă neînţelegere din ordin comercial... Ceea ce mareşte însă proporţiile scandalului e faptul că împotriva somaţiunei exprese, volumul a a­­părut în vitrile câtorva librării rle lux din Paris. Contesa de Noaiîles a dat o nouă scrisoare somalie invitând de asta dată de René Benjamin să-şî retragă volumul din vânzare. Autorul a făcut cunoscut că nu vede modalitatea de a-i împlini dorința mai ales «*11 cât acum ches­tiunea privește exclusiv pe edi­tor, iar el în n.­ci un caz nu și-ar lua sarcina sa cutreere librăriile pentru a strânge volumele din co­merţ. Se înțelege că acum curiozitatea publicului asupra cauzelor care au provocat scandalul e şi mai vie. Deocamdată servește drept re­clamă pentru volum. -xox- René Benjamin S*a spânzurat un sculptor francez Sculptorul Eugene Piron, care conta ca unul din cei mai ta­­lentaţi. Sc­ulptori francezi, fiind şi laureat al premiului Bornei, s’a spânzurat din cauza mizeriei» .4

Next