Rampa, noiembrie 1928 (Anul 13, nr. 3234-3259)
1928-11-25 / nr. 3255
ANUL XIII No. 3251, R EDACTlA, ADMINIS3TR4TIA Sl ATELIERELE QRAcICE Strada Sftrlndar. 7 T ■ L e F o N set as Pu’sllolt«*«* eonosilanalA sicelu.lv • oots’atl Anonime Hudoli Mosas. Oalsa Vielerlei No. ai A uiijidilttt se uimeau w ieste agsn iile • jjöii-i sts sl la administra;!« alatyJUf PAGINI LEI Directors SCARLAT FRODA ~ DUMINICA 2* NOEMBRTE l«tt -tv. . y^msáíÉáiAtatc . isAir-•-«a#' ABONAM ENTELEl IN TARA Tre. luril ... .................... Le, soo Şea»« »uni . 7 . . ................................. Un an........................................... , topo in strAIndiare dubiu Abonamentele se clatesc înainta la 1 sau la 19 ale unao&de luni „Satrconul“ lui Petronius ,de Mrcea Demurdulescu Cred că sunt foate puţini aceia, rcari au citit „Satiriconul’’ lui Petronius : erudiţii, latiniştii, cercetătorii textelor antice, câţiva profesori de literatură veche şi amatorii de lecturi cu picanterie... Am citit şi am recitit admirabila evocare a moravurilor antice. E o frescă pitorească, o descriere vie şi plină de savoare, incrustată cu amănunte surprinzătoare, minunate scene de viaţă latină, exuberantă, pe care Arbitrul Eleganţei ne-o oferă cu generozitatea unui nabab. Asupra scriitorului s’au lansat controverse, deşi marele Tacit, ne spune precis in cartea XV, că fostul proconsul din Bithinia şi consul la Roma, supranumit Arbitrul Eleganţei, unul din prietenii cei mai de aproape ai lui Neron, a fost condamnat la moarte de imperator, prin tăierea vinelor, şi înainte de a muri, Petronius, estetul elegant şi rafinat, i-a trimes împăratului „Satiriconul” faimoasa satiră a epecei lui Neron. S’ar părea că prietenul şi sfetnicul Cezarului a fost el însuşi un desfrâmt, un iubitor de senzaţii lubrice, un copil al secolului. Totuşi, dacă stăm şi analizăm puţin textele antice, constatăm că ne găsim în faţa celei mai incisive satire care s’a scris vreodată. Evocarea orgiilor dela curtea imperatorului roman redate cu atâta măiestrie, descrierea faimosului handlet al lui Trimaldio, peripeţiile picante şi savuroase ale eroilor, sângeroasa ironie cu care 3 împănată satira, ne concretizea- 2tă adevărul că această operă magistral construită, este fructul unui spirit disciplinat, logic şi perfect sănătos. Figura lui Trimaldo, acest latifund iar lubrici înfumurat şi prost, moştenitor al unor averi incomensurabile, prototipul invelişului din toate vremurile de o incultură crasă, de o impertinenţă fără pereche, nu este alta decât cea a lui Neron. Nabab semidoct, cinic şi orgolios. Trimaldio, îşi etalează incultura în cadrul unei bogaţii putrede, înconjurat de mediocrităţi, de detracaţi, de histrioni, de o camarilă destrăbălată, de toţi aceia care se insinuiază şi se infiltrează prin mijloace reptiliene şi formează, de obiceiu, garda intimă a celor care guvernează. Figuri oribile de rataţi, de proxeneţi, de bacante, de negustori de pompe funebre, de histrioni, defilează în ,,Satiriconul’’ lui Petronius. Ironia şi înfierarea este caustică. Petronius se ridică biciuitor şi satirizează pentru eternitate, întreaga epocă de detracare morală şi de destrăbălare fizică. Dar ceea ce iubeşte mai mult în «Satiricon ’ este arta cu care e scrisă această operă. Biciuirea moravurilor este făcută cu o măestrie neîntrecuttă. Situaţiile de comic alternează cu scăpărările de spirit, înflorite cu anecdote savuroase, cu jonglerii de humor, care se îmbină intr’o operă satirică, unică în felul ei, şi care se citeşte şi astăzi cu aceeaş plăcere cu care citeşti onerele urmi Cervantes, Moliére sau Amtele France. Prin această latură de satirizare, opera lui Petronius, este o areră de asanare morală, este o biciuire năpraznică a unei societăţi detracate şi în decadenţă şi este o frescă vie pentru toate generaţiile cari au Neronii, nababii şi detracaţii lor. -xox- INTRE CONFRAŢI. La Casa Beritoriior se întâlnesc în fiecare după amiaza numeroşi scriitori, ziarişti şi critici, cari fie că joacă table, fie că discută cu aprindere, ultimele probleme literare. Deunăzi, se aderă unui critic, un tânăr şi talentat poet . — MaestreAi citit ultimul roman al lui X ! — Nu. — Vai ... E o oroare !.. Omul ăsta nare pic de stil, n’are pic de fantezie ; iţi face impresie că scrie cu picioarele !.. Şi apoi, mai presus de toate, are şi un subiect imposibil... Nu e naturali Toţi eroii lui îţi fac impresia unor păpuşi fără viaţă... — Ai citit romanul ? — Nu /... Dar X e cel mai bun prieten al meu /„ IN FAMILIE. Bătrânul bancher B. are doi fii Unul dintre ei, e tot bancher, iar celălalt, s’a mulţumit să-şi trăiască viaţa in chefuri şi beţii, cheltuind ca un nebun in dreapta şi în stânga. Un bun prieten al casei se adresează bătrânului părinte : — Domnule A. Fiul dumitdtesei mic, face chefueli nebuneştii.. Şi plăteşte dobânzi enorme. — Știu !.. — O să se ruineze !.. — Nu face nimic !.. Banii lui nu se pierd... — Pentru ce ? — Fiindcă se împrumută dela frate său.. Așa că banii lui rămân tot in familie. GURA LUMII. Mitică e în căutarea unui post, in urma evenimentului care l-a făcut să părăsească puţin corn precipitat postul ce avusese până acum Aşadar Mitică se prezintă directorului unei instituţii bancare. __ Bine domnule, îi spune acesta, lasă-ţi d-ta actele secretarului meu şi să treci peste câteva zile ca să luăm referinţe despre d-ta„ Peste câteva zile Mitică se preginta, directorul chiamă pe secretar : — Ce referinţe ?, domnule despre dumnealui. — Foarte proaste, domnule director. —Nu-l credeţi, intervine Mitică, d-lui nici măcar nu mă cunoaşte, spune şi el ce a auzit de la alţii. Din coşea sufleorul De la uz*n* ță Metropolitan House care a fost la p uzina Miss Clara Jacobs de curând lucrătoare Ziarul „Comoedia” publică mătoarele asupra toaletelor din New-York. a obtiput un mare care le-a arborat d-na Elvira succes pe scena lui Metropolitan House din New-York unde a interpretat rolul Loottoreî din „Tro.vatore” de Verdi............... Artista, fată de oameni săracî și căreia critica îi prevede o carieră strălucitoare, apare mai mult de 14 ani. TOT Teatrul Mic Dşnara Marietta Deculescu Pentruse se închid teatrele la Viena Criza teatrală la propel ația Etiiahare în capitala Austral. Taxele pe spactacode.Un congres al diractoriei. Succesele Operei de stat In cercurile artistice de la Viena domneşte o vie agitaţie din cauza proporţiilor ameninţătoare pe cari le-a luat criza teatrală în acest oraş. Pe când, până acum, cinematografele nu aveau de suferit din cauza acestei crize, în ultimul timp criza a devenit generala, în toate ramurile activităţii artistice astfel încât şi cinematografele vieneze trec, actualmente printr-o gravă criză. Motivele crizei trebua cantate în primul rând în taxele exagerate la cari sunt impusa toate genurile de spectacole din Viena. Din cauza acestor taxe sau inchis numeroase teatre şi cinematografe vieneze. Alarmaţi de proporţiile crizei directorii cinematografelor vieneze a a ținut un mare congres ce-'"d reducerea taxelor pe spectacole. Interesant e faptul ca din canea taxelor execrate tr”~ele rric’~e nu mai vizitează Viena, evitând în turneele lor acest oră- ortoriar* centru artistic al lumi’. De altă parte multe ansambluri vieneze întreprind turnee, prefe-’nd re-și părăsească patia, der’t să plătească taxele ext.Jerrfe Iaari 1 impune municipalitatea om n-ului. In această privință e carneterist’c cazul lui Hubert Mariseiba, celebrul „rege al operetei vieneze’’ care întreprinde tocmai un an saman der Dohos Invadiat de la Theater turneu in Mul său Wien. Tot in Cehoslovacia paca actualmente si ansamblul de la „Volkstheater”, în frunte cu directorul Rudolf Beer. O penibilă impresie a provocat în cercurile artistice vieneze închiderea vechiului „Carl-Theater” una dintre primele scene de operetă ale Vienii care nu poate fi redeschis deoarece taxele pe spectacole nu au fost plătite aproape un an de zile iar întreprinderea care ar închiria teatrul ar urma să plătească întreaga datorie a ansamblului anterior. În schimb se dă ca sigură redeschiderea unui alt teatru de operetă ,.Burgertheater”. Acest teatru e închis de căteva luni şi îşi va redeschide porţile probabil în cursul lunii ianuarie cu o operetă americană. Departe de grijile celorlalte tente, Opera rio sunt din Vtonn îşi confin mn returburată activitatea ei strălucite. Frrfwargler, directorul pre -mnotiv al Onerii s’a înnnoîat la Vî-un rebiân-b»--? r, o îrscenire a «Nunţii lui Figaro» de Mozart. Această reluare a nriTeî'ît o ma-e manifest-tio c’e ‘•îm,,ai’e mnartea publicului, nertrn viitorul dîr-otor al One ti de stat. Tot în cursul acestei s^nt^mâni a avut to- la O-crn de st"t o re"rezer*"'to fe^'vă în memoria lui Franz Schubert. La această solemnitate au luat na te rembrii guvernului $i cor"rl fli-to-nnt*c. S’a cântat «F^l-pîu! casnic», o. peră înt-to-i a^f de Ca«t-llî. t-n-. Z’cn îl- „u —re+-—on!'f” a«tsn-nT'l„ipj Operii din Viena în di-to*btr**e. D-’-nul Orjerîi a e—--„tof toi «Ros-mi-rii—» d- S-b-’-ert cu «va-'Vt'vuof't It»i 5*«^ T Festivalul s’a to-7'e*-t cu «Ge—-;î» e-e-- d» S-bnb-rt. Spectnrolul a ie«f de marea arfistă G-i1—’! Schoderi,dirijat de Robert Heger. Hufbert Marischa Toatefele dnei Elvira Popescu în „La Course aPEtoiler D-na Elvira Popescu a parcurs toate etapele eleganţei, arborând rochiile şi mantourile cele mai variate, de la rochia foarte simplă până la rochia de seară cea mai complicată. Linia, coloritul, noutatea, toate concurau pentru strălucirea toaletelor. Pălăriile frumoasei vedete sunt în nota toaletelor. Sunt de un gust perfect, de o Ştiinţă rară, ori de o excepţională înţelegere a ceeace prinde unei fizionomii şi ceeace se armonizează cu rochiile. Deasemenea a fost admirabil coafată ■■■ xox— .....—1 pescu la l’Etoile” premiera „La Donurpero a D-na Elvira Popescu O nouă piesa de Deval 50.000.000 de Constantinescu De trei luni Costăchel Soricescu e «prietenul» Mariettei. Dar Costăchel fiind băiat sărac, fireşte că nu poate dărui frumoaseii lui metrese decât cele mai... preţioase ore de iubire. Atât ! Fiindcă, din ridicola leafă de funcţionar la minister, Costăchel abea reuşeşte săşi plătească ratele parderului făcut încă din primăvara trecută. Aşadar, nici măcar un tradiţional buchet de flori, nu a primit Marietta dela dânsul. Dar, dacă aceasta supremă desinteresare a Mariettei, nu făcea decât să repete o veche stare de lucruri a tuturor aventurilor sentimentale ale lui Costăchel — care de altfel era băiat tânăr, nostim și destul de inteligent pentru ca să mai aibă nevoie de bani — dezinteresarea Mariettei, a stârnit nedumerirea prietenelor ei: _ Ma chére !. Nu te înțelegem deloc ?... Se poate să trăieşti cu un rable de teapa lui Costăchel ?... Tu, o viaţa întreagă ai fost materialistă !... Ce ţi-a venit să-ţi schimbi felul tău de a fi Sau poate că-l iubeşti pe Costăchel... — O ! Nu-l iubesc!... Mi-e pur ■j simplu simpatic. — Atunci, enigma devine şi mai complicată. — Şi totuşi e atât de simplu !... Iată cum stau lucrurile ! Am devenit metresa lui Costăchel, călăuzindu-mă după vechiul meu principiu de interesare. E drept, că bietul Costăchel, n’are nici un ban! Asta nu înseamnă însă, că o să rămână sărac o viață întreagă ! înainte de a mă încurca am avut prudența să mă interesez de sănătatea tatălui său. Ei bine, bogatul Mache Soricescu, zace în pat fără nici o speranţă de salvare... Aşa că, ce ra’-ara zis ?... O să aştept, o lună sau două, până ce bătrânul va muri, lăsându-l moştenitor pe Costăchel, şi din ziua aceea, ştiu cel puţin că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap “. Fiindcă la rândul lui, Costăchel moştenind 50 de milioane, n’o să uite că mam purtat cu el atât de dezinteresat, şi o să-mi cumpere tot ce vreau !... Prietenele o ascultară pe Marietta cu ochi mirafi de ţărani cari pentru prima oară s’ar duce la cinematograf. Şi toate ar fi voit să-şi manifeste admiraţia faţă de inteligenţa Mariettei, în termeni cât mai elogioşi. Dar Marietta, nu le dădu răgaz, şi continuă pe un ton superior: „ De altfel, Costăchel, mi-a promis formal că în ziua când va pune mâna pe ban.’, îmi cumpără o moşie, o casă, un automobil și o pereche de cercei cu briliante!... In acelaș moment, apăru, și Costăchel. Marietta, cu aerul îngrijat îl întrebă : — Cum îi-e tatălui tau ?... — Azi i-a fost rău de tot !... Chiar acum a avut loc un consult de doctori, carii au spus că poate chiar în noaptea aceasta să moară... — Bietul bătrân!... adaose Marietta cu ochii împăienjeniți de o tristețe prefăcută. Prietenele, — curioase și indiscrete ca toate femeile — vrură să se convingă de autenticitatea afirmațiilor Mariettei. — Ei, dom’le Costăchel !... Vrea se zică în curând ai să fii un omogat.. — Cât moşteniţi ? — Se spune că 50 de milioane? Costăchel răspunse bazat: — DaNumai 50 de milioane. — Sunt curioasă, ce cadou ai să-i faci Mariettei. — Am să-i cumpăr o casă, o moşie, și un automobil Marietta intervine brusc . — Cercei’ cu briliant i-ai uitat. — Cari cercei ? — Fai nu mi ai promis şi o pereche de solitari ?››*o — Ai visat — Drr.jră Costăchel îmi par rău !... Gândeşte-te bine !... Nu e frumos din partea ta să promit şi să nu te ţii de cuvânt!... Şi n nu e vorba pentru nişte ”00061 V De altfel nici n’am nevoe de ei !.. Cum am putut să trăesc cu tir şi fără cercei, o să pot trăi şi deci înainte !... Tu ştii prea bine c nu sunt o interesată. Eu te iubesc pe tine aşa cum eşti sărac. Mie nu-mi trebue bogăţie ! Costăchel, cu ochii scăldaţi ! lacrimi o îmbrăţişează lung: — Draga mea, dragă !.. Şi eu ador, tocmai fiindcă ştiu că nu iubeşti atât de dezintersat L.. Prietenele își șoptiră între ele: — Deștee.ntă e Marietta !... B' ”e IV mai legat la gard pe bou ăsta ... După cinci zile, bătrânul Sorinescu intrase în rândul drepților iar tânărul Costăchel. intrase o tot i'i bae de aur, în cele 50 de milioane. Marietta îl aștepta emoționată. Costăchel apăru cu o cutie de imbocne. — Uite draga mea, ţi-am adus işte bomboane... — Mă iubeşti Costăchel ? — Te ador. — Ştii, am citit în ziar că e oasă de vânzare. — Ce vrei să faci cu ea ? — Păi nu mai promis că-mi umneri o casă, o moşie, un automobil şi o nereche de solitari. — Când ? — înainte sa moară tatăl tău. — Poate !... Dar vezi, că atunci aveam bani. — Acum ai însă 50 de milioane. — Și nu cumva vrei să-mi ridice 50 de milioane, cumpărându-ţi de toate mofturile cari ti-am promis ... Așa cel puțin știu ca am suma rotundă. — Cum ?... Vrea se zică nu te i de cuvânt?... — Nu. ' —■ Caliciile! — Pardon ! Nu sunt calic !... ir fiind tânăr, vreau să mă stu bit pentru mine şi nu pentru baii mei !... Până acum toate fe■eil.e cu cari am trăit, nu mi au rut nici un capăt de aţă Şi asta ■a marfa mea satisfacţie • vă (Urmare la pagina 11-a) Pentru a executa un sfert de ton Doctorul P. Psachos, profesor de muzică bizantină la Conservatorul din Gottingen a inventat un instrument care face posibilă executarea sfertului de ton. Graţie acestui instrument, care seamănă foarte mult cu o orgă se ■va putea executa numeroase bucăţi de muzică orientală, cărora până în prezent nin li se putea da o realizare instrumentală. Un decret energic Ministrul de Interne spaniol a prevenit printr’un decret direcţiunile teatrelor că dacă scena şi sala nu întrunesc comb' 'mile de regulamente vor fi închise. Termenul este 14 Decembrie. -----——xox-------5— xox Căsătoria fiului exkaizerului Prinţul Eitel Frederich, al doilea fiu al ex-kaiserului Wilhelm II-lea şi care divorţase de curând de prinţesa d'Oldenburg s-a căsătorit cu văduva cântăreţului Joseph Schwarz, decedat acum doi ani. xox------- Se va reconstrui teatru deNovedades „La Nación” din că ! Ziarul spaniol Jaques Deval a scris o nouă co- Madrid, anunţă că proprietarii poate fi mai... dimpotrivă. Gocteau mede „Une tant belle füle”, care fostului teatru Novedades un preu care taci nu-şi va semna nici rese va juca chiar în cursul lunei că cu mai mulţi impresari au ho- gisa frea, vrea să dovedească lu Decembrie. Se vorbeşte mult bine tărît, să reconstruiască teatrul returor cât de comod se poate conde această piesă. pent distrus de incendiu, fecţiona o piesă comercială. -XOX Cocteau a scris o piesa Se afirmă că un teatru Parisian va reprezenta o piesă care ar fi datorită lui Cocteau. Nici teatrul și nici piesa sunt de avantgardă, ci tot nu ce Cocteau Teatru de ariergardă Se trâmbiţează din când în când despre câte un teatru că are repertor înaintat, că joacă piese de teatru ce abia mâine vor fi, înţelese, cu decoruri excentrice şi fistichii. Se laudă câte-o dată activitatea normală a câte unui teatru cu repertor normal şi onorabil dar se vorbeşte prea puţin de teatrele de ariergardă. Şi slavă Domnului avem destule teatre în care vegetează sinecurişti scandaloşi, directori de scenă incapabili să monteze o piesă, actori fonşi, lipsiţi de memoriede talent să nu mai vorbim montări banale de o urâţenie de bâlci, şi repertor ce se mai adapă la melodramă. La ce foloseşte acest teatru de coadă, culturei dramatice ? Cum poate educa artistic o masă de oameni reprezentarea mizerabilă a unei piese submediocre în care parcă şi frazele se schimbă în ias**ă şi câlţi 1 ■/ S’a vorbit prea mult de teatrul înaintat şi prea puţin de teatru înănotat. Or, de acesta ar fi să ne ocunăm cel mai mult. Dacă judecând experienţele noi putem să comitem uneori greşeli — şi se cere o deosebită agerime de judecată — nu tot al-" prezintă cazul cu piesele mult Pipa învechite din care e evident că a dispărut orice scânteie de artă. E mult mai uşor să curăţim aceste uscături de repertor ce trebuesc odată pentru totdeauna m-alăturate. Poate chiar la fel am putea revizui tot ce s’a învechit prea mult în arte dramatică — directorii de scenă inculţi pot fi uşor înlăturaţi (dacă nu ar fi protecţia fără ca aceasta să implice numiri noui. Câţiva actori cu vădită lipsă de talent pot fi pensionaţi fără ca prin aceasta să se micşoreze puterea teatrelor. Opinia publică a fost însă obsedată de ideia unui teatru înaintat şi a tolerat în acela? timp cele mai înapoiate elemente. Sforţările într’o direcţie nouă au uitat pe cei care niciodată nu au fost nici înaintaşi nici talente. înţelegem şi apreciem respectul trecutului în tot ce are bun, nu însă şi în tot ce a avut nefast. Ori azi se impune să privim înapoi şi să facem măcar o întârziată purificare. Şi înainte de a încerca noutăţi să consolidăm terenul adevăratului teatru pentru care sunt încă multe de făcut. Munca aceasta se îndreaptă nu numai spre materialul omenesc ci şi spre opere de artă. Trebueşte revizuit repertoriul, trebuesc primenite traducerile (multe în teatrele provinciale datează de la 48) trebue complectată o educaţie temeinică şi numai atunci vom putea porni cu toţii pe un drum sănătos mai departe. Adrian Maniu Scandalul literar Contesa de Noaîlles’René Benjamin De a •) ,ud a apărut in librăria franceză un volum intitulat • Sans l’oeil en îleur de M-me de Noail Ies» datorat cunoscutului și apreciatului scriitor René Benjamin. Volumul trebuia să fie împodobit în prima Pacrin» de un portret al Contesei, făcut de ea însăşi. Ori în ultimul moment d-na contesă de Noailles a făcut en norcut d-lui Rene Benjamin că îşi retrage portretul care trebuia să însoţească volumul ci că îl roagă insistent să nu apară înştiinţarea a fost făcută în ultimul timp şi cu drept cuvânt Rene Benjamin a socotit-o tardivă, volumul fiind aproape scos de sub tipar. Contesa de Nonilles a insistat totuşi, şi pentru a nu fi pusă în faţa unui fapt împlinit a dat presei o scrisoare în care face cunoscut că şi-a retras portretul pe care îl făgăduise lui René Benjamin. D-na de Nociles nu arată totuşi motivul acestei retrageri şi cu drept cuvânt curiozitatea publicului a dat naştere celor mai abscadabrante conjecturi. Trei ipoteze se menţin încă ■ întâi că d-na de Noailles şi-ar fi dat seama în ultimul moment că auto-portretul său e nereuşit şi numicioasă ori din conştiinţă artistică a ţinut să nu apară o operă a sa pe care singură o socotea imperfectă. Dună alte conjecturi d-na de Noaiîles ar fî nemuîtrimită nu de onora sa ci de a lui René Benjamin. Ponta socotise că excelentul scriitor va scrie un elogiu literar. Ori Fos I’oeR en fleur de Mme de ’VTnpj,1es ar fi numai un lung ti în. Haetoat volum de ourtoasio. D-na de Noaiîles nu s’ar putea, tn nici un caz supăra de caracterul în-I discret al acestei curtoazii, dar tn nici un caz nu ser putea asocia printr’un portret făcut de ea în*săși pentru a însoți galantul omacin. ' t După alte conjecturi în fin©, n’ar fi între contesă şi'Ben/5 Beniamin decât o simplă neînţelegere din ordin comercial... Ceea ce mareşte însă proporţiile scandalului e faptul că împotriva somaţiunei exprese, volumul a apărut în vitrile câtorva librării rle lux din Paris. Contesa de Noaiîles a dat o nouă scrisoare somalie invitând de asta dată de René Benjamin să-şî retragă volumul din vânzare. Autorul a făcut cunoscut că nu vede modalitatea de a-i împlini dorința mai ales «*11 cât acum chestiunea privește exclusiv pe editor, iar el în n.ci un caz nu și-ar lua sarcina sa cutreere librăriile pentru a strânge volumele din comerţ. Se înțelege că acum curiozitatea publicului asupra cauzelor care au provocat scandalul e şi mai vie. Deocamdată servește drept reclamă pentru volum. -xox- René Benjamin S*a spânzurat un sculptor francez Sculptorul Eugene Piron, care conta ca unul din cei mai talentaţi. Sculptori francezi, fiind şi laureat al premiului Bornei, s’a spânzurat din cauza mizeriei» .4