Rampa, ianuarie 1929 (Anul 14, nr. 3283-3306)

1929-01-02 / nr. 3283

e de CESAR PETRESCU şi despre o gândire omenească, ce-a răsculat sufletul noroa­delor. Acest jurnal al anului, era căutat şi aşteptat cu nerăb­dare , dar al lui Moş­ Crăciun, cumpărat de la târg, odată cu drojdia pentru colaci şi miro­deniile pentru carnea de porc afumată. Şi dincolo de almana­hul pentru cei mulţi şi simpli, se statornicise tradiţia calen­darelor pentru cărturarii mai subţiri. Acolo se găsea şi o cro­nică a anului literar pe lângă cel politic, reproduceri după picturile mai de seamă din ex­poziţii, cuvinte despre un scrii­tor dus ori des­pre o nădejde nouă a scrisului. Era un infor­mator, fără multe pretenţii, cântărit de măsura alegerilor, dar viu. Timpurile noui, au înfundat drumurile vechi. Calendare se întocmesc şi a­­cum multe. Unele cu îndestulă grijă. Multe, începând să-şi a­­sigu­re o statornica clientelă anuală. Printre toate, desigur cele mai hidoase »« înfăţişare şi mai anarhice în text, sânt cele ale gazetelor de mare ti­raj, cu materialul cheiat din dreapta şi din stânga, cu cli­şeele vechi ale ziarului şi cu un barbar dispreţ, pentru ros­turile în educaţia gustului pu­blic. Cum aceste calendare sânt o pură afacere comercială, nu e în căderea noastră să ne amestecăm în negoţul nimănui. Dar ce operă folositoare, ar fi săvârşit atâtea organe de propaganda care devoră banul public, alcătuind în celaolaltă un mare calendar popular, în două ediţii : pentru poporul de jos şi pentru cărturari. Două calendare la care sa se vadă contribufia scriitorilor şi artiştilor noştri, care să se bu­cure de o largă şi metodică răspândire, să şi formele o masă de cititori fidelă şi să ră­n-Snă dona­rb' r-- suit- i­şi de păstrat Th­rali, chiar du­pă ce anul se va fi călătorit cu actualitatea lui. S’ar putea născoci un­ vechi­­cul de propagandă mai bun ? Ar străbate mai adânc în po­por, decât orice carte învninsă in sila şi gratuit căci de a­ceasta oglindă a celor cincizeci şi două de Duminici nu so ă­roşii, nici baciul din vi­roasele munţilor şi nici lecto­rul lui Paul Valery, în versiu­nea maghiară. Dar soluţiile simple, sânt cele pe care Ie descopere­au­ Chiar babele cele mai duse la Biserică, au pierdut răbojul sărbătorilor. Ca să nu scape tichetul de intrare la poarta Raiului, se văd silite să se închine sfinţi­lor după două cronologii. O­­dată, după orânduiala cea nouă, care ne-a pus în sfârşit, «un pas cu Apusul» a doua oară, după cum au apucat din părinţi. In mahalalele unde se mai păstrează o răsăriteană tradiţie şi unde înjungherea porcului de Ignat, păstrează proporţiile unui ritual cu lar­mă de guitat şi fum de păr pârlit la paie — a fost şi la a­­ceastă răscruce de an nou cu anul vechi­u, aceiaşi tulbura­re. Iar în satele unde ortodoxia a dat vlăstar pe vechi­ rădăcini, ale păgânelor mistere orfice, moştenite de la trico-ilirii care şi pe elinii lui Platon i-au în­văţat pe vremuri ceva ; acolo, lucrurile, şi-au găsit deslegare mai simplă. Popa slujeşte du­pă norunea de sus : omul se închină după cum a apucat el. Popa citeşte evanghelia pentru Sf. Dumitru, el se roagă la sfinţii părinţi Mihail şi Gavril. In această fază a rămas, du­pă cinci ani răsboiul calenda­rului. Fiecare, retranşat pe ve­chea fortificaţie. Dar niciodată, un almanah pe înţelesul tuturor, n’ar fi săvârşit o ispravă cu mai mult rost. Nu e ştiutor de carte, care să nu-i simtă nevoia, pentru a desnoda încâlcitele rânduieli, care i-au făcut­ capul călindar, însă călindar haotic. Se pune astfel, încă odată problema călindarului pentru popor. In cultura românească, almanahul a fost întotdeauna cea mai cercetată carte, dintre cele căzute în mâin­ile tuturor. El făcea punte intre cărtu­rar şi popor. Debuta cu scoarţa nouă şi sărbătorească în cele dintâi zile ale anului, sfârşea cu foile unsuroase şi rupte, du­pă ce se mutase de r»e »latir .«te “tT!- f ’de pe poliţă •" t'.mla calda de ’--»„r» f-cest alma­nah, desfăta şi ne cei bătrâni, cura desfată şi copiii care­­ cău­tau pozele cu degetul. Câte o povestire începea anul acesta şi sfârşea peste trei. Omul a­­vea răbdare să aştepte un an, cât timp îndrăgostitei eroină îndura cele mai înfricoşate chi­nuri. Mai prindea şi câte un stih. Afla nu numai iarmaroa­cele şi semnele vremii dar o­­dată cu zodiile şi întâmplările anului trecut, nuirdea cuno­ştinţă despre faptele unui om m­ort, despre o născocire nouă fin a oficialităţii mai târziu. a­bonam­entele in TARA Trei luni S sase luni . • Un an in străinătate dublu Ab­o­namentele se plătesc înainte S 1 sau la 15 ale flocareHuni din cuşca saibeurului LA MULŢI ANI.« Gică e desperat. Şi desperarea lui e firească. Un unchi al lui, arhi­milionarul R. al cărui moşte­nitor e Gică, îşi poartă încă plin de sănătate cei 90 de ani. Şi desperarea îi este cu atât mai mare cu cât Gică se vede obli­gat să fie în permanenţă plin de atenţii faţă de unchiul său, numai să nu-şi piardă moştenirea De anul nou, fireşte că Gică era­­de damă la bătrânul . Soţia lui Gică se adresă unchiu­lui : — Să trăeşti unchiule, la mulţi a­ni !­­ Gică o privi f­urios şi la plecare îl apuse cu amărăciune : Degeaba ? — Tu nu vrei nici fericirea mea şi nici fericirea ta!„ — Pentru ce ? — Fiindcă i-ai spus unchiului f La mulţi ani’.... Ei ! — Ge­n. Nu-ţi ajunge cât a trăit?.. 90 de ani, nu sunt destul de mulţi CADOURI. Cu cinci zile înaintea anului nou, Marcela îi spunea lui Andrei, obsedan­ă ca un refren : — Andrei !.. Ce cadou ai să-mi faci de anul nou ?.. —­ Ce cadou vrei să-ți fac ? ■— Eşti în stare să nu-mi num­­peri nimic ! . Şî eu, ca­ o proastă, care ţi-am şi cumpărat un cadou de toată frumusețea... — Ce cadou ? — Nu pot să-ţi spun!.. E sur­priză..­. — Parol , d’honeur că mi-ai cumpărat un cadou ?­. — Mă jur pe ochii mei... In fata acestui jurământ for­­mal, Andrei se decise să-i cumpere Marcelei un inel. Şi în seara revillonului, Andrei id­­itam­ darul .* — Şi acum să-ţi dau şi eu ca­­doul meu !. Şi Marcela, îi ofer un pachet. Curios, Andrei il desfăcu, şi cu surprindere, a constatat că în pa­chet era o poşetă de damă . v~ — Ce vrei să fac, Marcelo, cu poșeta asta... Vrei să zici că nu-i frumoasă ? — Din contră E superbă !.. Dar ce vrei să fac eu cu o poșetă ?— A mai pic de gentilețe­­. Ți-am făcut cadou o poșetă, ca să mi-o faci mie cadou... — Ei, Marcelo, iată inelul ăsta !.. Director s SCARLAT FRODA M. S. Regina Maria ne-a fă­cut înalta cinste de a acorda ziarului «Rampa» autograful de mai jos cu ocazia noului an . In artă nu rămân ritoare de­cât realizările adânc gândite, adânc sim­ţite şi înfăptuite cu avân­tul statornic al unei dorinţi fervente de a nim­i toată bogăţia frumu­seţii. Cu sculptorul Oscar Neto-1 tazi din cauza împrejurărilor Ilizka încheem aceste prezen-1 n’au putut fi prezentaţi. De­­tări ale celor mai însemnaţi ar-1 altfel pentru » #î drepţi d-1 tişti transilvăneni.' prezentări Oscar Walter Ciser şi d-1 Ste» făcute nu în ordinea valorii lor, ci după împrejurări și ea­riwft* ^ ^ Jtfiitvp dai’ cititorilor «Rampe*» pe d-mi Victor Bickerich. Walter Teutch, Nagy Imre. Hans Eder, Heinrich Z*ll*ch. Ludwig Schmidts. Fritz Kimm şi ne d-na Aenne Bickerich. Evident că artiştii transilvă­neni mai numără încă persona­lităţi pe care noi nu le-am cu­noscut. In această împrejurar’« se află d-na Grette Csakî-Co­­pony, o mare pictoriţă, eleva lui Picasso, ajunsă astăzi la o formaţiune interesantă şi per­sonală precum şi d-1 Ernst Ho­nigberger, un artist al compo­ziţiilor picturale, un stilizator de mana întâia, apreciat şi în tarile germane. Am lăsat ne­­prezentaţi şi pe d-nii Eduard Morees, desenatorul cărţilor «Klingsorului» sau pe d-l Hans Hermann. Aceştia sunt tineri şi ocazii de cunoaştere vom mai avea. Regretul nostru de a nu-i fi putut cunoaşte în timpul în care am stat la Braşov ne este neutralizat de nădejdea unei cunoaşteri pentru vara viitoare. D-na Coponu, însă, nu locueşte Braşovul. O vom căuta cândva la Sibiu, oraş de cultură tot atât de mare ca şi Braşovul. Deasemenea cititorii mei vor avea ocazia, nu peste multă vreme, să urmărească o expunere a evoluţiei artei pro­vinciilor alipite. Din ea nu vor lipsi niciunul din cei, cari as­ mm Sculptorul Netoliczka de Petru Comarnescu Jan Nejiitese.n * malt înainte* JiVt Lie O* unii din artiştii transilvăneni, dar despre j^­nii Victor Bicke­rich, Nagy Imre si Walther Teutch suntem noi cei dintâi care vorbim în vechiul regal Deasemenea dacă am lăsat la o parte pe d-l Mattis Teutch, am făcut-o pentru motivul că d-sa s’a integrat mișcării "'instructi­­viste de aici și este îndeajuns cunoscut amatorilor de artă nouă. Majoritatea lor valori europene, artiștii despre care am scris în aceste coloane me­rită atenţia şi interesul nostru. Ei dăru­­esc României valoarea lor rară, spre mândria lor şi a noastră. O­nţelegere în toate ne­clădită efectiv ?­­*­­ Despre d-1 Oscar NetoHegka, sculptor plin de intenţii mari, era muncitor ş? f­ continuă căutare de sine, trebue să vor­bim, mai ales ca despre un ar­­tist în devenire. Aflat în mij­loc de evoluţie, de la sculptura portretistică la marea compo­ziţie sculpturală, Netoliczka în­seamnă căutare, cotrol sever în tot ceea ce face. Tempera­­­ment meditativ şi cu totul blând, el caută să se smulgă din sine, să se descătuşeze din rezervă, să se trezească în faţa unei lovituri definitive. Ochii lui trădează nostalgia creaţiei, dorinţa vagă de ceva mare, in­tegrarea în ceva deosebit. In unele portrete, ca în acela al d-lui Eder a izbutit să dea o ex­presivitate psihologică de toa­tă însemnătatea, făcând toto­dată sculptură adevărata, adică formă perfectă, plină, firească. Linii puţine şi rotunde limi­tează ovalul dându-i o împli­nire organică. Alteori materia­lul capătă străluciri aristocra­tice, precum chipurile primesc expresii prin accentuări, sculp­­turale. Portretele de care vor­bim, dovedesc posibilităţi mari şi o înţelegere a sculpturalului, pe care nu mulţi tineri de azi şi de pretutindeni, Ie au. (Continuare în pag. II-a) Ppsrso*i*Hfr»t.î Rrt*sffre frpf'S’ivănorte C MIERCURI 2 IANUARIE 192? _ (abonam­entele IN TARA Trei luni................................ . Le' 800 Sease luni » 500 Un an » icO­l in străinătate dublu Abo namentele se d­*t®s© înainte 8$ 1 aau ia is ale Neu trei luni ANUL TEATRAL Bilanţul teatral încheiat la sfâr­şitul anului calendaristic e fără îndoială o operaţie pur statistică. Adevăratul an teatral la noi — şi în cele mai multe părţi aiurea — corespunde cu cel şcolar, bine ca­racterizat atât prin organaizare în timp, cât şi prin datele lui spe­cifice. Lunga vacanţă de vară — cu, întocmirea repertoriilor, schim­bările de direcţie şi directive, noua fizionomie a ansamblurilor — de­termina, de fapt, începutul şi sfâr­şitul anului teatral. însemnările pe care le facem la 1 ianuarie nu privesc, aşa­dar, un an teatral ci două jumătăţi de an ; iar încheerile ce se desprind folo­­sesc abia pentru sfârşitul stagiu­­nei în curs — dacă într’adevăr experienţa foloseşte ln ceva, în capricioasa şi aventuroasa noastră organizare teatrală. Şi anul expi­rat dovedeşte că experienţa nu e tocmai concludentă. Iată, de pildă, o constatare ime­diată care se impune în cercetarea anului compus din sfârşitul stagiu­­nei trecute şi începutul celei în ■curs. Deşi anul 1928 începe subt simţiţii apandre ci­titicî crize im­­praznice, deşi teatrele reuşesc să-şi închidă fără ruina stagiunea nu­mai graţie subvenţiilor generosu­lui stat, noua stagiune se caracte­rizează printr’o abundenţă de tea­tre. Noul săli improprii îşi schim­bă destinaţia în săli de spectacole, trupele se înmulţesc prin soizipa­­ritate ca organismele inferioare, noul vedete sunt lansate după re­­ţeta caselor de filme americane. Prea multe teatre. Iată consta­tarea îmbucurătoare — în alte îm­prejurări — pe care o facem azi, în cuvenita­ îngrijorare. Actorii sunt risipiți. Instabilitatea lor cauzează lipsă de omogenitate în trupe. In jurul uneia sau a două vedete ansamblul îl formează în­cepători, anonimi sau pur şi sim-­ plu inexistenţe teatrale. Politica urmată până acum de Teatrul Naţional de a strânge acolo toata armata măruntă actoricească a fost o greşeală. Recentele elimi­nări nau rezolvat încă problema. Din cei 11 — 12 îndepărtaţi sce­nele particulare abia au unul ori două elem­ente bune. La Naţional rămân încă multe inutilităţi. Strângerea rândurilor între com­paniile particulare este o necesi­tate absolută şi imediată, căci sta­rea actuală primejdueşte serios ca­litatea artistică a spectacolelor ,bu­­cureştene. Ministerul Artelor trebue să fie mai circumspect în acordarea Sub­venţiilor pentru a nu face din­­tr’o intervenţie în favoarea cultu­rii, o dăunătoare risipă. sg In acest început de derută Tea.­trul­ Naţional­­ şi-a urmat impertur­­babil drumul Lui tradiţional. T.e.­prezentabile, pe care de câţiva ani, ne-a deprins să le aşteptăm d-şoara Ventura au împlinit ve­chia sa dorinţă şi făgaduială de a juca în piese originale. Am avut păd­­orul cu umbre a d-luî Gibu Mihăescu şi Meşterul Manole crr care d. Octanicn­ Go­ga., revine — salutat cu elogii omagiale de în­treaga critică — la teatru după o atât de lungă trecere de timp, începutul nouei stagiuni vivi­­fiază mersul atât de anemiat că­tre sfârşitul trecutei stagiunii. Cu Principesa Turandot Teatrul Na­ţional face o reconstituire spiri­tuală şi plină de farmec, şi fan­tezie a Comediei del arte, un succes personal pentru regisoml Soare Z. Soare. Două înscenări din Shakespeare: Mult zgomot pentru nimic și Romeo și Julietta sunt ală­turi de realizările dorite din de­­fectuozitatea regiei. In special cea (Continuare în pag. 11-a) de V. TIMES Los flamencos totul de tradiţie şi în aceasta are ei o mare asemănare cu România, care ca şi Spania e o ţară de obi­ceiuri populare şi de tradiţie. In ordinea spirituală şi literară, tra­diţia joacă un rol formidabil căci cei mai de seamă autori îşi caută sursa de inspiraţie, atât in teatru cat şi în romane, în sentimentele pe care le procură obiceiurile şi tradiţia populară. Cuvântul «flamenco» în cea cântec popular — un cântec, o surprinzătoare asemănare cele din Oltenia româneasca. Sunt cântăreţi specializare cul­tivă aceste«flamenco» şi cari se numesc Cantadores de flamenco Ei trăesc din cântecele lor întoc­­mai ca sansoniştii parizieni care îşi cântă compoziţiile personale la colţuri de stradă. Sunt adevă­raţii boemi , şi-au făcut în viaţa spaniolă un loc im­mero şi Fernandez Shaw, au fă­cut o piesă de teatru, în genul tv­neretei sub titlul atractiv Los fla­menco­s. Şi numai titlul a­ fost su­ficient pentru ca teatrul să fie luat cu asalt din ziua primei r­e­­prezentaţii. E o piesă veselă, în care lguzi­­ca e plină de un umor spacific şi atrăgător. «Los flamencos» sunt bine înţeles protagoniştii şi obiec­tul simpatiei şi ovaţiunei­ publicu­lui. Piesa aduce pe scenă toate personagiile specifice periferiei şi mediului în care trăesc aceşti fla­mencos. Astfel Chcule un fel de apaş cu pantaloni largi ca torea­dorii, cu pălăria mare, protectorul caracteristic al dansatoarelor de castagnete. Apoi nu lipsesc desi­­gur nici aceste dansatoare şi nici bâeţii de bani gata care dau târcoale dansatoarelor şi nici^. doamnele şi domnii din societate înaltă, care vin să.şi scape, draslele din mrejele primea *­selor femei. De fapt e un 1 •. T binevenit pentru aefeşti­e­doamne ca să frequenteze omul­­­diu şi o lume care au o mare atracţie. /en r’­c Totul se petrece în lo­cul unde danseaza ieri «Carmen» cu toată cohorta de ad­miratori şi de rivale. Şi cum în Spania aceste reu­niuni în cabarete,pi balurile popu­lare de acolo sunt vestite, scena prezintă pentru public o atracţie deosebită. Autorii au folosit şi locul şi mediul ca să faca să defi­leze prin faţa publicului o lume specială, tipuri caracteristice şi între ele au intercalat dansuri, cântece, divertismente, un întreg arsenal de mijloace cu care aţi făcut din «Los flamences» spec­tacolul astăzi ce! mai caracteristic și cel mai răsunător de succes din­­ Snania. ii. In iS srjf ^T.IeASl' udeaoo u. W- t-, Vie sCh­ yve cvve.e & feur de ^ za i0sa . atât și tu A în c.aVysl^a Doi autori ■ r -, Ppi! J. ’ A 1 Iii M. M­aid anul 1929 de NICON INTRODUCERE: Ştiţi pentru ce în fiecare an Sfântul Vasile apare de mână ca un copilaş spuriant, ca o reclamă de Cacao Suchard ? Iată explicaţia : In lumea sfinţilor există o ne­împăcată ură între Sfântul Vasile şi Sfântul Gheorghe. Primul, e disperat că ziua lui nu şi-o poate serba cu miel gras, cu cireşi ru­mene şi pe­­iarbă verde. De aceea duşmănia lui şi.o .îndreaptă spre­ Sfântul Primăverii'— tânăr­u­­l' şi sveltul Gheorghe, ucigătorul ba­laurului şi patronul legii chirii­lor. — Prea mărite !...­ s’a adresat o­ dată, de mult. Sf. Vasile blândului Dumnezeu Iţi­­cer permisiunea sa-mi angajez un sclav, care să orânduiască primăvara de ziua mea. — Bine, Va­silică !... Şi Sfântul Vasile, veni pe pă­mânt, pentru pima oară, ţinând de mână copilaşul spum­ant : — Ia seama !... La anii, când o fi ziu­a m­ea, vreau să înflorească grădinile, vreau să văd femeile pe stradă în rochiţe de foulard şi vreau să văd cuibarindu-se dra­­dragostea în grădini publice... — Am înţeles... Dar copilul, luat imediat cu a­­salt de Carnaval, începea să-şi piardă nopţile şi frăgezimea şi într’un singur an, îmbătrânea a­­tât de cumpliţi încât uita ordinul. Sfântul Iii-­Vasile. Şi Sfântul Vasi­le, mânios peste t măsură, îl alungă, aducând în lo­­cu-i un alt copilaş spum­ant.. Aşa au trecut an peste an şi Sfântul Vasile, ca un maniac bă­­trân, apare de ziu­a lui cu câte un copilaş nevinovat,­ care-i promite fericirea, care svârlit în vâltoa-­ rea lumii, se înrăieşte şi uită... Copilul 1928, îmbătrânit în se­cetă, criză­­ şi murdărie, pleacă hulit... ' Speranţele unei­ primăveri eter­ne, le păstrează copilul 1929:„ Speranţe... Speranţe... Speran­­ ţe"' , ii’ SORCOVA VESELA... Sorcova, vesela Să trăieşti, să îmbătrâneşti Ca Dissescu, ca Pavlică (Mii şi mii de ani, adică) Să fii tare şi voinic Să­ nu-ţi pese de nimic. Tare, tare ca ciolanul, Iute ca aeroplanul, Sănătos cum e Potârcă Să iei zece inşi în cârcă, Guraliv ca Jeantehas Jovial ca Trancu-Iaşi Ca M­oşoi de mâncăcios ,$i ca Vraca de frumos, Si ca Blanck pesti de bani!.. La a nu fi la mulţi ani. REVEILLON... Emil e atât de timid, încât de doui ani de când o iubește pe Ma. •riana, ori de câte ori a vrut să-mi desvăluie dragostea, i s’a pus un nod în gât — mai pre­cis un dop — care-i oprea explozia cuvinte­­lor de dragoste, lichefiându-i sen­timentele, prin broboane reci de sudoare...­­ ■ . -Fie ce-o fi, de reveillon am a’o sărut »», îşi spunea Emil, cu revoltă parcă, şi cu teamă.« Reveillonul îl făcea la Mariana. Emil venise de la ora 11, şi bău­se douăzeci de liqueruri, ca să-şi oțelească curajul. La 12 fără cruci minate, Maria­na ii privi lung, cu ochi de vio­rele... Emil o-l vedea prin­tr’o ceață de fum si alcool... I se părea că buzele Marianei tremură ca doua cireși coapte.« In momenti­l când Pandele — bătrânul servitor cu fața mototo­lită de­ ani — apăru cu tava în­cărcată de cupe cu șampanie, A­­îexan­dru — soțul Marianei — se adresă invitaților: — Să se facă întuneric !... Anul vechiu s’a dus !... și în timp ce sal­tonul se umplu de bezna, Alexan­dru, continuă: — Sărutați-vă !... E anul nou !... Emil, între timp se strecurase în apropierea Marianei, și învăluit de întuneric, se piedu într’un să­rut lung’şi pătimaş... Valurile de lumină, veniră brusc odată cu anul nou și acom­paniate de un hohot strident : — Emil !... Emil!... Ai înebu- J nit Desmeticit din visul dragostei. Emil privi realitatea, cutremu­­rându-se de spaimă... Fiindcă Emil sărutase pe Pân­dele, care ca o călugăriţă când îi spui o vorbă de ruşine, nu ştie ce să facă : să râdă, sau să se ru­şineze... FELICITĂRI DE SF. VASILE Lui Vasile Enescu (Enice) La mulţi ani cu sănătate Să trăieşti... cu cine vrei, Să trăieşti cu cea mai mândră Şi frumoasă ’ntre femei!... La mulţi ani cu bogăţie «Vraja» să te prindă ’n mreajă Şi ’n turneu să vezi Erice Că şi ’n bani există... «Vrajă» Lui­ Vasile Alexandrescu (Sică) Sică dragă la mulţi ani Cu bani, cu bani şi iar eu bani Să mai faci opt teatre Câinii să latre Şi de al lor foc Sa nu-ți pese deloc... -exo­

Next