Rampa, ianuarie 1929 (Anul 14, nr. 3283-3306)
1929-01-02 / nr. 3283
e de CESAR PETRESCU şi despre o gândire omenească, ce-a răsculat sufletul noroadelor. Acest jurnal al anului, era căutat şi aşteptat cu nerăbdare , dar al lui Moş Crăciun, cumpărat de la târg, odată cu drojdia pentru colaci şi mirodeniile pentru carnea de porc afumată. Şi dincolo de almanahul pentru cei mulţi şi simpli, se statornicise tradiţia calendarelor pentru cărturarii mai subţiri. Acolo se găsea şi o cronică a anului literar pe lângă cel politic, reproduceri după picturile mai de seamă din expoziţii, cuvinte despre un scriitor dus ori despre o nădejde nouă a scrisului. Era un informator, fără multe pretenţii, cântărit de măsura alegerilor, dar viu. Timpurile noui, au înfundat drumurile vechi. Calendare se întocmesc şi acum multe. Unele cu îndestulă grijă. Multe, începând să-şi asigure o statornica clientelă anuală. Printre toate, desigur cele mai hidoase »« înfăţişare şi mai anarhice în text, sânt cele ale gazetelor de mare tiraj, cu materialul cheiat din dreapta şi din stânga, cu clişeele vechi ale ziarului şi cu un barbar dispreţ, pentru rosturile în educaţia gustului public. Cum aceste calendare sânt o pură afacere comercială, nu e în căderea noastră să ne amestecăm în negoţul nimănui. Dar ce operă folositoare, ar fi săvârşit atâtea organe de propaganda care devoră banul public, alcătuind în celaolaltă un mare calendar popular, în două ediţii : pentru poporul de jos şi pentru cărturari. Două calendare la care sa se vadă contribufia scriitorilor şi artiştilor noştri, care să se bucure de o largă şi metodică răspândire, să şi formele o masă de cititori fidelă şi să răn-Snă donarb' r-- suit- işi de păstrat Thrali, chiar după ce anul se va fi călătorit cu actualitatea lui. S’ar putea născoci un vechicul de propagandă mai bun ? Ar străbate mai adânc în popor, decât orice carte învninsă in sila şi gratuit căci de aceasta oglindă a celor cincizeci şi două de Duminici nu so ăroşii, nici baciul din viroasele munţilor şi nici lectorul lui Paul Valery, în versiunea maghiară. Dar soluţiile simple, sânt cele pe care Ie descopereau Chiar babele cele mai duse la Biserică, au pierdut răbojul sărbătorilor. Ca să nu scape tichetul de intrare la poarta Raiului, se văd silite să se închine sfinţilor după două cronologii. Odată, după orânduiala cea nouă, care ne-a pus în sfârşit, «un pas cu Apusul» a doua oară, după cum au apucat din părinţi. In mahalalele unde se mai păstrează o răsăriteană tradiţie şi unde înjungherea porcului de Ignat, păstrează proporţiile unui ritual cu larmă de guitat şi fum de păr pârlit la paie — a fost şi la această răscruce de an nou cu anul vechiu, aceiaşi tulburare. Iar în satele unde ortodoxia a dat vlăstar pe vechi rădăcini, ale păgânelor mistere orfice, moştenite de la trico-ilirii care şi pe elinii lui Platon i-au învăţat pe vremuri ceva ; acolo, lucrurile, şi-au găsit deslegare mai simplă. Popa slujeşte după norunea de sus : omul se închină după cum a apucat el. Popa citeşte evanghelia pentru Sf. Dumitru, el se roagă la sfinţii părinţi Mihail şi Gavril. In această fază a rămas, după cinci ani răsboiul calendarului. Fiecare, retranşat pe vechea fortificaţie. Dar niciodată, un almanah pe înţelesul tuturor, n’ar fi săvârşit o ispravă cu mai mult rost. Nu e ştiutor de carte, care să nu-i simtă nevoia, pentru a desnoda încâlcitele rânduieli, care i-au făcut capul călindar, însă călindar haotic. Se pune astfel, încă odată problema călindarului pentru popor. In cultura românească, almanahul a fost întotdeauna cea mai cercetată carte, dintre cele căzute în mâinile tuturor. El făcea punte intre cărturar şi popor. Debuta cu scoarţa nouă şi sărbătorească în cele dintâi zile ale anului, sfârşea cu foile unsuroase şi rupte, după ce se mutase de r»e »latir .«te “tT!- f ’de pe poliţă •" t'.mla calda de ’--»„r» f-cest almanah, desfăta şi ne cei bătrâni, cura desfată şi copiii care căutau pozele cu degetul. Câte o povestire începea anul acesta şi sfârşea peste trei. Omul avea răbdare să aştepte un an, cât timp îndrăgostitei eroină îndura cele mai înfricoşate chinuri. Mai prindea şi câte un stih. Afla nu numai iarmaroacele şi semnele vremii dar odată cu zodiile şi întâmplările anului trecut, nuirdea cunoştinţă despre faptele unui om mort, despre o născocire nouă fin a oficialităţii mai târziu. abonamentele in TARA Trei luni S sase luni . • Un an in străinătate dublu Abonamentele se plătesc înainte S 1 sau la 15 ale flocareHuni din cuşca saibeurului LA MULŢI ANI.« Gică e desperat. Şi desperarea lui e firească. Un unchi al lui, arhimilionarul R. al cărui moştenitor e Gică, îşi poartă încă plin de sănătate cei 90 de ani. Şi desperarea îi este cu atât mai mare cu cât Gică se vede obligat să fie în permanenţă plin de atenţii faţă de unchiul său, numai să nu-şi piardă moştenirea De anul nou, fireşte că Gică erade damă la bătrânul . Soţia lui Gică se adresă unchiului : — Să trăeşti unchiule, la mulţi ani ! Gică o privi furios şi la plecare îl apuse cu amărăciune : Degeaba ? — Tu nu vrei nici fericirea mea şi nici fericirea ta!„ — Pentru ce ? — Fiindcă i-ai spus unchiului f La mulţi ani’.... Ei ! — Gen. Nu-ţi ajunge cât a trăit?.. 90 de ani, nu sunt destul de mulţi CADOURI. Cu cinci zile înaintea anului nou, Marcela îi spunea lui Andrei, obsedană ca un refren : — Andrei !.. Ce cadou ai să-mi faci de anul nou ?.. — Ce cadou vrei să-ți fac ? ■— Eşti în stare să nu-mi numperi nimic ! . Şî eu, ca o proastă, care ţi-am şi cumpărat un cadou de toată frumusețea... — Ce cadou ? — Nu pot să-ţi spun!.. E surpriză... — Parol , d’honeur că mi-ai cumpărat un cadou ?. — Mă jur pe ochii mei... In fata acestui jurământ formal, Andrei se decise să-i cumpere Marcelei un inel. Şi în seara revillonului, Andrei iditam darul .* — Şi acum să-ţi dau şi eu cadoul meu !. Şi Marcela, îi ofer un pachet. Curios, Andrei il desfăcu, şi cu surprindere, a constatat că în pachet era o poşetă de damă . v~ — Ce vrei să fac, Marcelo, cu poșeta asta... Vrei să zici că nu-i frumoasă ? — Din contră E superbă !.. Dar ce vrei să fac eu cu o poșetă ?— A mai pic de gentilețe. Ți-am făcut cadou o poșetă, ca să mi-o faci mie cadou... — Ei, Marcelo, iată inelul ăsta !.. Director s SCARLAT FRODA M. S. Regina Maria ne-a făcut înalta cinste de a acorda ziarului «Rampa» autograful de mai jos cu ocazia noului an . In artă nu rămân ritoare decât realizările adânc gândite, adânc simţite şi înfăptuite cu avântul statornic al unei dorinţi fervente de a nimi toată bogăţia frumuseţii. Cu sculptorul Oscar Neto-1 tazi din cauza împrejurărilor Ilizka încheem aceste prezen-1 n’au putut fi prezentaţi. Detări ale celor mai însemnaţi ar-1 altfel pentru » #î drepţi d-1 tişti transilvăneni.' prezentări Oscar Walter Ciser şi d-1 Ste» făcute nu în ordinea valorii lor, ci după împrejurări și eariwft* ^ ^ Jtfiitvp dai’ cititorilor «Rampe*» pe d-mi Victor Bickerich. Walter Teutch, Nagy Imre. Hans Eder, Heinrich Z*ll*ch. Ludwig Schmidts. Fritz Kimm şi ne d-na Aenne Bickerich. Evident că artiştii transilvăneni mai numără încă personalităţi pe care noi nu le-am cunoscut. In această împrejurar’« se află d-na Grette Csakî-Copony, o mare pictoriţă, eleva lui Picasso, ajunsă astăzi la o formaţiune interesantă şi personală precum şi d-1 Ernst Honigberger, un artist al compoziţiilor picturale, un stilizator de mana întâia, apreciat şi în tarile germane. Am lăsat neprezentaţi şi pe d-nii Eduard Morees, desenatorul cărţilor «Klingsorului» sau pe d-l Hans Hermann. Aceştia sunt tineri şi ocazii de cunoaştere vom mai avea. Regretul nostru de a nu-i fi putut cunoaşte în timpul în care am stat la Braşov ne este neutralizat de nădejdea unei cunoaşteri pentru vara viitoare. D-na Coponu, însă, nu locueşte Braşovul. O vom căuta cândva la Sibiu, oraş de cultură tot atât de mare ca şi Braşovul. Deasemenea cititorii mei vor avea ocazia, nu peste multă vreme, să urmărească o expunere a evoluţiei artei provinciilor alipite. Din ea nu vor lipsi niciunul din cei, cari as mm Sculptorul Netoliczka de Petru Comarnescu Jan Nejiitese.n * malt înainte* JiVt Lie O* unii din artiştii transilvăneni, dar despre j^nii Victor Bickerich, Nagy Imre si Walther Teutch suntem noi cei dintâi care vorbim în vechiul regal Deasemenea dacă am lăsat la o parte pe d-l Mattis Teutch, am făcut-o pentru motivul că d-sa s’a integrat mișcării "'instructiviste de aici și este îndeajuns cunoscut amatorilor de artă nouă. Majoritatea lor valori europene, artiștii despre care am scris în aceste coloane merită atenţia şi interesul nostru. Ei dăruesc României valoarea lor rară, spre mândria lor şi a noastră. Onţelegere în toate neclădită efectiv ?* Despre d-1 Oscar NetoHegka, sculptor plin de intenţii mari, era muncitor ş? f continuă căutare de sine, trebue să vorbim, mai ales ca despre un artist în devenire. Aflat în mijloc de evoluţie, de la sculptura portretistică la marea compoziţie sculpturală, Netoliczka înseamnă căutare, cotrol sever în tot ceea ce face. Temperament meditativ şi cu totul blând, el caută să se smulgă din sine, să se descătuşeze din rezervă, să se trezească în faţa unei lovituri definitive. Ochii lui trădează nostalgia creaţiei, dorinţa vagă de ceva mare, integrarea în ceva deosebit. In unele portrete, ca în acela al d-lui Eder a izbutit să dea o expresivitate psihologică de toată însemnătatea, făcând totodată sculptură adevărata, adică formă perfectă, plină, firească. Linii puţine şi rotunde limitează ovalul dându-i o împlinire organică. Alteori materialul capătă străluciri aristocratice, precum chipurile primesc expresii prin accentuări, sculpturale. Portretele de care vorbim, dovedesc posibilităţi mari şi o înţelegere a sculpturalului, pe care nu mulţi tineri de azi şi de pretutindeni, Ie au. (Continuare în pag. II-a) Ppsrso*i*Hfr»t.î Rrt*sffre frpf'S’ivănorte C MIERCURI 2 IANUARIE 192? _ (abonamentele IN TARA Trei luni................................ . Le' 800 Sease luni » 500 Un an » icOl in străinătate dublu Abo namentele se d*t®s© înainte 8$ 1 aau ia is ale Neu trei luni ANUL TEATRAL Bilanţul teatral încheiat la sfârşitul anului calendaristic e fără îndoială o operaţie pur statistică. Adevăratul an teatral la noi — şi în cele mai multe părţi aiurea — corespunde cu cel şcolar, bine caracterizat atât prin organaizare în timp, cât şi prin datele lui specifice. Lunga vacanţă de vară — cu, întocmirea repertoriilor, schimbările de direcţie şi directive, noua fizionomie a ansamblurilor — determina, de fapt, începutul şi sfârşitul anului teatral. însemnările pe care le facem la 1 ianuarie nu privesc, aşadar, un an teatral ci două jumătăţi de an ; iar încheerile ce se desprind folosesc abia pentru sfârşitul stagiunei în curs — dacă într’adevăr experienţa foloseşte ln ceva, în capricioasa şi aventuroasa noastră organizare teatrală. Şi anul expirat dovedeşte că experienţa nu e tocmai concludentă. Iată, de pildă, o constatare imediată care se impune în cercetarea anului compus din sfârşitul stagiunei trecute şi începutul celei în ■curs. Deşi anul 1928 începe subt simţiţii apandre cititicî crize impraznice, deşi teatrele reuşesc să-şi închidă fără ruina stagiunea numai graţie subvenţiilor generosului stat, noua stagiune se caracterizează printr’o abundenţă de teatre. Noul săli improprii îşi schimbă destinaţia în săli de spectacole, trupele se înmulţesc prin soiziparitate ca organismele inferioare, noul vedete sunt lansate după reţeta caselor de filme americane. Prea multe teatre. Iată constatarea îmbucurătoare — în alte împrejurări — pe care o facem azi, în cuvenita îngrijorare. Actorii sunt risipiți. Instabilitatea lor cauzează lipsă de omogenitate în trupe. In jurul uneia sau a două vedete ansamblul îl formează începători, anonimi sau pur şi sim- plu inexistenţe teatrale. Politica urmată până acum de Teatrul Naţional de a strânge acolo toata armata măruntă actoricească a fost o greşeală. Recentele eliminări nau rezolvat încă problema. Din cei 11 — 12 îndepărtaţi scenele particulare abia au unul ori două elemente bune. La Naţional rămân încă multe inutilităţi. Strângerea rândurilor între companiile particulare este o necesitate absolută şi imediată, căci starea actuală primejdueşte serios calitatea artistică a spectacolelor ,bucureştene. Ministerul Artelor trebue să fie mai circumspect în acordarea Subvenţiilor pentru a nu face dintr’o intervenţie în favoarea culturii, o dăunătoare risipă. sg In acest început de derută Tea.trul Naţional şi-a urmat imperturbabil drumul Lui tradiţional. T.e.prezentabile, pe care de câţiva ani, ne-a deprins să le aşteptăm d-şoara Ventura au împlinit vechia sa dorinţă şi făgaduială de a juca în piese originale. Am avut pădorul cu umbre a d-luî Gibu Mihăescu şi Meşterul Manole crr care d. Octanicn Goga., revine — salutat cu elogii omagiale de întreaga critică — la teatru după o atât de lungă trecere de timp, începutul nouei stagiuni vivifiază mersul atât de anemiat către sfârşitul trecutei stagiunii. Cu Principesa Turandot Teatrul Naţional face o reconstituire spirituală şi plină de farmec, şi fantezie a Comediei del arte, un succes personal pentru regisoml Soare Z. Soare. Două înscenări din Shakespeare: Mult zgomot pentru nimic și Romeo și Julietta sunt alături de realizările dorite din defectuozitatea regiei. In special cea (Continuare în pag. 11-a) de V. TIMES Los flamencos totul de tradiţie şi în aceasta are ei o mare asemănare cu România, care ca şi Spania e o ţară de obiceiuri populare şi de tradiţie. In ordinea spirituală şi literară, tradiţia joacă un rol formidabil căci cei mai de seamă autori îşi caută sursa de inspiraţie, atât in teatru cat şi în romane, în sentimentele pe care le procură obiceiurile şi tradiţia populară. Cuvântul «flamenco» în cea cântec popular — un cântec, o surprinzătoare asemănare cele din Oltenia româneasca. Sunt cântăreţi specializare cultivă aceste«flamenco» şi cari se numesc Cantadores de flamenco Ei trăesc din cântecele lor întocmai ca sansoniştii parizieni care îşi cântă compoziţiile personale la colţuri de stradă. Sunt adevăraţii boemi , şi-au făcut în viaţa spaniolă un loc immero şi Fernandez Shaw, au făcut o piesă de teatru, în genul tvneretei sub titlul atractiv Los flamencos. Şi numai titlul a fost suficient pentru ca teatrul să fie luat cu asalt din ziua primei reprezentaţii. E o piesă veselă, în care lguzica e plină de un umor spacific şi atrăgător. «Los flamencos» sunt bine înţeles protagoniştii şi obiectul simpatiei şi ovaţiunei publicului. Piesa aduce pe scenă toate personagiile specifice periferiei şi mediului în care trăesc aceşti flamencos. Astfel Chcule un fel de apaş cu pantaloni largi ca toreadorii, cu pălăria mare, protectorul caracteristic al dansatoarelor de castagnete. Apoi nu lipsesc desigur nici aceste dansatoare şi nici bâeţii de bani gata care dau târcoale dansatoarelor şi nici^. doamnele şi domnii din societate înaltă, care vin să.şi scape, draslele din mrejele primea *selor femei. De fapt e un 1 •. T binevenit pentru aefeştiedoamne ca să frequenteze omuldiu şi o lume care au o mare atracţie. /en r’c Totul se petrece în locul unde danseaza ieri «Carmen» cu toată cohorta de admiratori şi de rivale. Şi cum în Spania aceste reuniuni în cabarete,pi balurile populare de acolo sunt vestite, scena prezintă pentru public o atracţie deosebită. Autorii au folosit şi locul şi mediul ca să faca să defileze prin faţa publicului o lume specială, tipuri caracteristice şi între ele au intercalat dansuri, cântece, divertismente, un întreg arsenal de mijloace cu care aţi făcut din «Los flamences» spectacolul astăzi ce! mai caracteristic și cel mai răsunător de succes din Snania. ii. In iS srjf ^T.IeASl' udeaoo u. W- t-, Vie sCh yve cvve.e & feur de ^ za i0sa . atât și tu A în c.aVysl^a Doi autori ■ r -, Ppi! J. ’ A 1 Iii M. Maid anul 1929 de NICON INTRODUCERE: Ştiţi pentru ce în fiecare an Sfântul Vasile apare de mână ca un copilaş spuriant, ca o reclamă de Cacao Suchard ? Iată explicaţia : In lumea sfinţilor există o neîmpăcată ură între Sfântul Vasile şi Sfântul Gheorghe. Primul, e disperat că ziua lui nu şi-o poate serba cu miel gras, cu cireşi rumene şi peiarbă verde. De aceea duşmănia lui şi.o .îndreaptă spre Sfântul Primăverii'— tânărul' şi sveltul Gheorghe, ucigătorul balaurului şi patronul legii chiriilor. — Prea mărite !... s’a adresat o dată, de mult. Sf. Vasile blândului Dumnezeu Iţicer permisiunea sa-mi angajez un sclav, care să orânduiască primăvara de ziua mea. — Bine, Vasilică !... Şi Sfântul Vasile, veni pe pământ, pentru pima oară, ţinând de mână copilaşul spumant : — Ia seama !... La anii, când o fi ziua mea, vreau să înflorească grădinile, vreau să văd femeile pe stradă în rochiţe de foulard şi vreau să văd cuibarindu-se dradragostea în grădini publice... — Am înţeles... Dar copilul, luat imediat cu asalt de Carnaval, începea să-şi piardă nopţile şi frăgezimea şi într’un singur an, îmbătrânea atât de cumpliţi încât uita ordinul. Sfântul Iii-Vasile. Şi Sfântul Vasile, mânios peste t măsură, îl alungă, aducând în locu-i un alt copilaş spumant.. Aşa au trecut an peste an şi Sfântul Vasile, ca un maniac bătrân, apare de ziua lui cu câte un copilaş nevinovat, care-i promite fericirea, care svârlit în vâltoa- rea lumii, se înrăieşte şi uită... Copilul 1928, îmbătrânit în secetă, criză şi murdărie, pleacă hulit... ' Speranţele unei primăveri eterne, le păstrează copilul 1929:„ Speranţe... Speranţe... Speran ţe"' , ii’ SORCOVA VESELA... Sorcova, vesela Să trăieşti, să îmbătrâneşti Ca Dissescu, ca Pavlică (Mii şi mii de ani, adică) Să fii tare şi voinic Să nu-ţi pese de nimic. Tare, tare ca ciolanul, Iute ca aeroplanul, Sănătos cum e Potârcă Să iei zece inşi în cârcă, Guraliv ca Jeantehas Jovial ca Trancu-Iaşi Ca Moşoi de mâncăcios ,$i ca Vraca de frumos, Si ca Blanck pesti de bani!.. La a nu fi la mulţi ani. REVEILLON... Emil e atât de timid, încât de doui ani de când o iubește pe Ma. •riana, ori de câte ori a vrut să-mi desvăluie dragostea, i s’a pus un nod în gât — mai precis un dop — care-i oprea explozia cuvintelor de dragoste, lichefiându-i sentimentele, prin broboane reci de sudoare... ■ . -Fie ce-o fi, de reveillon am a’o sărut »», îşi spunea Emil, cu revoltă parcă, şi cu teamă.« Reveillonul îl făcea la Mariana. Emil venise de la ora 11, şi băuse douăzeci de liqueruri, ca să-şi oțelească curajul. La 12 fără cruci minate, Mariana ii privi lung, cu ochi de viorele... Emil o-l vedea printr’o ceață de fum si alcool... I se părea că buzele Marianei tremură ca doua cireși coapte.« In momentil când Pandele — bătrânul servitor cu fața mototolită de ani — apăru cu tava încărcată de cupe cu șampanie, Aîexandru — soțul Marianei — se adresă invitaților: — Să se facă întuneric !... Anul vechiu s’a dus !... și în timp ce saltonul se umplu de bezna, Alexandru, continuă: — Sărutați-vă !... E anul nou !... Emil, între timp se strecurase în apropierea Marianei, și învăluit de întuneric, se piedu într’un sărut lung’şi pătimaş... Valurile de lumină, veniră brusc odată cu anul nou și acompaniate de un hohot strident : — Emil !... Emil!... Ai înebu- J nit Desmeticit din visul dragostei. Emil privi realitatea, cutremurându-se de spaimă... Fiindcă Emil sărutase pe Pândele, care ca o călugăriţă când îi spui o vorbă de ruşine, nu ştie ce să facă : să râdă, sau să se ruşineze... FELICITĂRI DE SF. VASILE Lui Vasile Enescu (Enice) La mulţi ani cu sănătate Să trăieşti... cu cine vrei, Să trăieşti cu cea mai mândră Şi frumoasă ’ntre femei!... La mulţi ani cu bogăţie «Vraja» să te prindă ’n mreajă Şi ’n turneu să vezi Erice Că şi ’n bani există... «Vrajă» Lui Vasile Alexandrescu (Sică) Sică dragă la mulţi ani Cu bani, cu bani şi iar eu bani Să mai faci opt teatre Câinii să latre Şi de al lor foc Sa nu-ți pese deloc... -exo