Rampa, mai 1929 (Anul 14, nr. 3380-3403)

1929-05-01 / nr. 3380

ANUL XIV, No. 33SO hsdaotiAi administraţia % ATELIERELE 0RAROS Strada Sărindar, 7 l*\lfeKOMM« MMMtaMI AMUIim Art*v Masa*, jlŞHMUWlW •* «rMfMai • •u»|«t>Mto * te teatral şl Doerla de ADRIAN MANIU Odinioară — şi nu e mult de atunci—(teatrul nostru are abia o vârstă de om)—cei mai de seama boeri sprijineau teatru cu aju­toare ce se plăteau, în galbeni şi cu un zel ce reţinea pentru toate premierele anului aceleaşi loji. Acum,singurul sprijin al mişcării teatrale a rămas statul, şi preten­ţia unui director de trupă de a avea concursul boem­mei printr’o prezenţă la teatru s’a rezumat­ la un simplu ceai. O premieră românească nu în­truneşte pentru, o seară boem­a româneasca, deşi ar fi folositor teatrului să aibă judecata unior oameni trăiţi în îmbelşugare şi despre cari se presupune mereu că sunt şi citiţi. Cu ocazia răsuflatei idei a tea­trului autorilor, elita făgăduise să fie, prezentă la toate premierele româneşti, şi azi am fi indiscreţi şi nepoliticoşi dacă am vrea să insistăm asupra distinsului public ce­ nu a avut timp sii vie la tea­tru dar care a fost văzut la curse şi­ baluri caritabile în iarna acea­sta. Şi totuşi un progres al teatru­lui il nădăjduim numai printr'o, boerie — dar inteligentă şi cul­tă — nu spoită numai de o false civilizaţie. Un boer — Alex. Davila — azi uitat de marea societate într’un mod fioros, a reuşit sa preschim­be faţa teatrului românesc şi să ajute suirea unei trepte spre ar­ta. Aşteptăm alţii, pentru că ori ■cât de bine organizate ar fi le­gile teatrale, arta nu se face prin legi ci cel mult se stânjeneşte. Aşteptăm clipa în care particu­larii bogaţi în loc să aibă snobis­mul de a ţine grajduri sportive, vor înţelege să sprijine teatre ar­tistice. Se pare că, graţie unui aseme­nea bogătaş a luat fiinţă teatrul Liric, unul cum nici azi, după zeci de ani, oficialitatea nu c­ vred nică să facă. Scena turnanta făcută de Leon Popescu a fost fixată de urmaşi­i care sau dovedit tot atât de nepricepuţi cât o sluga toantă ce suflatul într o lampă electrică şi văzând că nu se stinge o sparge şi o înlocu­eşte cu o lampa de seu. In toate celelalte tari nobilimea bogată înţelege să piardă banii pentru artă. Teatre şi opere con­cesionate la Paris cu caet­ele sar­crii sunt administrate de oameni bogaţi care pierd anual din ave­rea lor o sumă mult mai mare de­cât concesia acordată de Stat — dar fac artă adevărată. La noi o avere se îndreaptă cel mult spre joc de cărţi şi curse de cai, dar nu mai ştie să se pres­chimbe în ajutor dat artei naţio­nale. Fără îndoială avem uneori directori buni, şi poate unii chiar pricepuţi dar toţi sunt robiţi func­­ţionarismului şi fac artă funcţio­năreasca. Ajutorul boerimei­ nu a mers nici măcar spre teatrele particu­lare — şi ajutorul ar fi fost sin­gur în stare să desrobească aria dintr’un marasm în care tânjeşte mediocru. Tagore refuză să debarce în Statele-Unite O telegramă din San Francisco, anunţă: Rabindranath Tagore, marele poet şi filozof hindus, a refuzat în ziua de 24 Aprilie cor. să debarce îrn Statele-U­ni­te, rămânând pe bor­dul paquebot-ului japonez ■ Toi.jo Marne. Tagore a răspuns pe scurt tuturor întrebărilor puse de zia­rişti. La plecare Tagore a spus : «Să insulţi, iată ce se poate face in America». • • 1. * -oxo- Din cuşca sufletului O ŞEDINŢA ISTORICA Aţi remarcat-o desigur şi da. E nelipsită de la şedinţele Camerei, ocupând totdeauna ar dr­aş loc şi urmărind, numai ochi şi urechi şe­dinţele. Eri un­ eveniment important care a scăpat totuş vigilenţei repor­terilor de fapte diverse a trecut ca un incident fulgerător prin via­ţa doamnei. Pe cănd­ se afla în budu­­arul ei, în compania neechivocă a unuui tânăr amant de profesie, bătăi furioase în oşe, au deranjat pe a­­dulteri. Comisarul urmat de soţul ultra­giat a pătruns în sanctuar, sa încheiat un proces-verbal. Apoi fără sgomot şi încriminări inutile, domnul şi comisarul sau retras închizând uşa. Doamna calmă şi imperturbabi­lă declară : «Şedinţa continuă ■ Istoria nu ne spune dacă aşa a şi fost. INTERESE DIVERSE Micul Titi e foarte afectat. Un­­chiul Emil, care-­l preţueşte foarte mult, şi care niciodată nu vine cu mâna goală, e foarte grav bolnav.­­A auzit chiar, pe mama şi pe tata vorbind că nu mai duce mult — o lună in cel mai bun caz. Părinţii lui Titi nu sunt prea îndureraţi de ştirea aceasta fiindcă unchiul Emil e bătrân, bogat şi ei sunt singurii lui moştenitori. Titi însă nu împărtăşeşte egois­mul sinistru al părinţilor lui. Din potrivă aseară când îşi făcea ru­găciunea adăuga foarte fierbinte : .. ."Şi dă Doamne sănătate lui unchiul Emil, să mai trăiască mă­car pana la Sf. Constantin, la ziua mea. NOUL VECIN Ş­i mutat de Sf. Gheorghe, în apartamentul din acelaş etaj, o tâ­nără pereche. Im­bogăţeştii imediat au început investigaţiile pentru a stabili ran­gul noilor vecini. In special Doam­na e foarte curioasă, cu atât mai mult, cu cât nu izbuteşte să desci­freze nimic, din semnele exte­rioare. — Nu ştiu ce fel de oameni sunt, şi nici ce stare au.. Văd că automobil n’au, pian n’aio radio rt’au. Pe ea o văd că nare bijuterii nini toalete luxoase. Pe­ o fi cu ei? — Ah ! Să şt­ii că au parale a­­tunci... Sigur. SERVITOARE MODERNA După anunţul Micei Publicităţi s’a prezentat o fetişcană zburlită, cu nasul în sus ; vorbeşte repede ■şi ii joacă ochii în cap. Domnul e foarte plăcut impre­sionat şi a comunicat doamnei — pe franţuzeşte, — că fata e 'cură­ţie­ă ; poate s' o­­­angajeze. Doamna are însă o ezitare, dar nu-i găseşte nici un cusur. Asupra lefei s’au înţeles, actele sunt în regulă. — Dar' de ce ai plecat dela fo­stul d-tale stăpân ?­­— Nam m­ai vrut să stau. — Ei, cum așa ? De ce? — De nimic ! — Nu se poate, trebue să fi fost ceva. — N’a fost nimic coniță. — In definitiv, intervine iar domnul pe franţuzeşte, nu mai face și tu atâtea dificultăț. Dacă nar fi plecat de-acolo, n’am­­pu­tea-o angaja noi... -exo- Noua piesă a lui Reynal Sâmbătă a avut loc la Odeonul din Paris premiera piesei lui Paul Reynal «Le Maître de son Coeur». Rolurile principale sunt jucate de Jacques Dumesnil și Germaine Laugier. Paul Reynal Director: SCARLAT FRODA Stagiunea artistică de primăvară la Berlin Moartea criticului muzical Weismann.—Marlis succese berlineze.— Ce se repetă la teatrele berlineze ?­­ Mișcarea muzicală la Berlin Lumea artistică berlineză este profund impresionată de moartea lui Adolf Weissmann, cel mai de seamă critic muzical al Germaniei în ultimii ani. Weismann era criticul muzical al răspânditului cotidian berli­nez, „Berliner Zeitung am Mit­tag“’ şi scrisese numeroase vo­lume asupra mişcării muzicale moderne. Graţie spiritului său critic caustic şi a competenţei sale neegalate, Weissmann dobân­dise în ultimii ani o populari­tate şi o autoritate extraordi­nară. Totodată Weissmann a fost şi un pianist virtuos iar ca orator era foarte apreciat în rândurile publicului iubitor de muzică, care urmărea cu interes confe­rinţele sale. Este interesant de relevat fap­tul că Weissmann a murit pe bordul unui vapor d­in portul Haifa în urm­a unui atac de cord. Celebrul critic berlinez plecase spre Palestina pentru a ţine câteva prelegeri de es­­tetică muzicală la Universita­tea din Ierusalim. Astfel,, Weis­mann care era un entuziast sio­nist a fost înmormântat chiar în Palestina, lui teatrelor Reinhadt din Ber­lin. Astfel. ..Deutsches Thea­ter”, cel mai principal dintre teatrele lui Reinhardt repre­zintă legenda dramatică ,,Pau­lus între Evrei” de poetul vie­­nez Franz Werfel, în înscena­rea lui Karl Heinz Martin. La „Kamm­erspiele” se joacă „Iusik” de Ossip Dymow, pie­să care s-a reprezentat la noi acum câţiva ani de către trupa din Vilmn sub titlul ,,Cântăre­ţul tristeţii sale”. Deşi piesa se reprezintă într'o excelentă dis­tribuţie în frunte cu tragedia­nul rus Cehov şi cu Dagny Ser­vaes, succesul ei nu e prea mare. Regia o are Heinz Hil­pert, noul colaborator al lui Reinhardt. In fine la „Kom­e­­die” se joacă o comedie a en­glezului Somerset Maugham . ..Când te înapoezi” ? cu Maria Pindler în rolul principal. Un alt mare succes al Berli­nului este actualmente­­.Duelul dragostei” piesa unei scriitoare dicală schimbare a repertoriu-­maghiare Lili Hatvanyi. MARILE SUCCESE BERLINEZE In ultimele săptămâni reper­toriul teatrelor berlineze a su­ferit unele ușoare modificări. Tripperea lui Max Reinhardt din America a concis cu o­ra Piesa se reprezintă la Tribu­ne cu celebria artistă Leopol­­d­ine Konstantin în rolul prin­cipal.­­ La „Renaissance Theater”, «Topaze» de Pagnol face serie sub titlul „Marele A. B. G”. Deoarece angajamentul come­dianului Pallemberg, creatorul rolului titular a expirat, acest rol e jucat acum cu acelaș­i m­ens succes de Eugen Klopfer. La celelalte teatre piese de mare succes fac seria lor ne­sfârşită : „Sărac ca un şoarece de biserică” de Fodor, la „Thea­ter in der Behrenstrasse”, „Ri­valii”, la „Theater in der Ko­­niggratzesstrasse”, «Friede,­rîke» cu Käthe Dorck­ la «Thea­ter des Westens» şi «Văduva veselă» la «Metropoltheater». VIITOARELE PREMIERE Deşi suntem încă departe de închiderea staghmnei la Berlin, totuşi în vederea pregătirii fes­tivalurilor artistice din primă­vară teatrele berlineze nu a­­nunţă pentru săptămâna vii­toare premiere demne de rele­va­t. La «Kleiner Theater», Fried­­mann-Frederick­ pregăteşte to­tuşi o interesantă premieră : «Yet or Dry» («Uscat, sau ud») o piesă a unui scriitor anonim, care este după emu se afirmă un cunoscut politician din Sta­tele Unite. In această piesă, moravurile din America, şi în deosebi lupta în jurul prohibi­­ţiunii sunt ironizate cu multă subtilitate. Compozitorul Frederick­ Hol­lander a scris o partitură pen­tru această comedie ameri­cană; la «Theater am Nollendorf­­platz» va avea loc premiera o­­peretei «Soţia lui Manon» în în­scenarea lui Iulius Brandt. La­ «Theater in der Stadt se va re­­prezenta pentru prima dată piesa «Vagabonzii» de Peter Storm iar la Theater in der Behrenstrasse se anunţa pre­miera comediei «Fetele de azi» de Gustav Doris cu Lucie En­glisch în rolul principal- BERLINUL MUZICA! La Operele de sont din Ber­lin se sărbătorește actualmente aniversarea de 60 de ani a ce­lui mai reprezentativ dintre compozitorii romantici mo­derni ai Germaniei. Toate tea­trele de operă din Germania au reluat cu acest prilej opera sa «Palestina», atât de popu­lară în toată Germania. In cursul lunei Mai va veni la Berlin ansamblul faimoasei «Concertgebout Orchestre» din Amsterdam de sub conducerea lui Wilhelm Mangelberg. Acest concert va constitui un prelu­diu grandios pentru marile fe­stivaluri muzicale şi teatrale care au loc în luna Mai la Ber­­lin şi la care vor lua parte pe lângă cei mai de seamă artişti germani şi orchestre reprezen­tative ale străinătăţii. Concertele orchestrei olan­deze şi spectacolele Scalei din Milano vor constitui însă punc­tele culminante ale acestor fes­tivităţi. Karlheinz Martin Contingentiire în materie de teatru Cu ocazia congresului Confede­raţiei internaţionale a autorilor dramatici care va avea loc, în cursul lunii Mai­ la,Madrid, d. An­dre Rivoire, preşedintele Confe­deraţiei va protesta contra conti­­gentării în materie de, teatru, acea­sta în urma dispoziției pe care a luat-o recent societatea autorilor italieni de a nu se reprezenta de­cât o piesă străină la trei italiene. francomanis Dumnezeu a dat românului o inimă extrem de sentimentală. Cân iubeşte pe cineva, cere să fie iubit cu aceiaş patimă. De cum trece pragul adolescen­ţei, îl cuprinde o boală neîndu­rată, o boală fără leac, boala francomaniei. Febra asta îl urmăreşte pretu­tindeni şi nu-i dă răgaz nicio cli­pă. In mintea lui îşi făureşte un ideal, acela de a vedea Parisul. Şi de-ac­i fantezia îşi ţese zi cu zi pânza ei de aur. II întrezăreşte aevea, înfăşurat în văluri de ametist sau în ceaţă trandafirie, cu monumente uria­şe, cu, lumini smulse din basmul celor o mie şi una de nopţi, până când în sfârşit, în prada deliru­lui, se trezeşte în faţa realităţii. Dar între fantezie şi realitate, e un contrast destul de dureros. Nu-i impresia mea personală, ci a tuturora. Parisul real nu seamănă cu cel visat din ţară. In primele zile încerci o desiluzie cumplită. Clădirile vechi, înegrite de fum, îţi neliniştesc privirea şi sfârşesc prin a te indispune. Turnul Eif­ de NICOLAE MAZ­AR IN fel, Notre Dame, Pantheonul, etc., le găseşti departe de imaginile vi­sate odinioară. Doar noaptea mai regăseşti ceva din frânturile ace­lor visiuni. Ridicat pe colina Ba­­silicei, sufletul tău poate să stri­ge plin de extaz : «Paris ! Cât te-am dorit ! Cât te-am adorat!» Nu ştiu dacă un alt străin poa­­te avea decepţia românului. El a strâns încă din copilărie, ca o albină, zi cu zi stropii dra­gostei şi-a venit aci ca un fana­tic, sperând că, braţe deschise îi vor recompensa chinurile febrei ce le-a suferit o viaţă întreagă. EI doare prea mult răceala surâsu­lui, şi cuvintele tăioase ce i se a­­dresează : «A ! Sunteţi român? Cum ? Ne iubiţi atât de mult ? Hm ! Şi eu care­ n’am ştiut! La revedere, scuză-mă, sunt foarte­ grăbit!» *' O vânzătoare de banane mă în­treabă într’o dimineaţă cu zâm­betul dispreţuitor : «Dar unde se mai află şi România asta?» Caut sa-i demonstrez cu vocea blajină, că facem parte din ace-Pa ias rasă, că războiul Fam dus îm­ -0X0--------­ preună. — ea holbează ochii, a­­runcă­­legătura de banane în fun­dul Hiruetorului şi-mi strigă ener­vată : «Ci lasă-mă’n pace dom­nule, nu-mi bate capul!» Ce crudă ironie ! La noi un ţă­ran se descoperă ca’n faţa unui altar când vorbeşte de «Franţa, sora a mai mare a României»... Să zicem că ideia generală n o formează o biată vânzătoare am­bulantă, care ignorează cu desă­vârşire harta Europei... Mai zilele trecute s’au lipit pe străzile Parisului nişte afişe scan­daloase cu litere de-o şchioapă, prin care un cunoscut comunist francez aducea cele mai murdare injurii guvernului Maniu. «Jilava e cetatea sângelui nevinovat unde se comit cele mai grozave crime». Adevărul e că lumea interpretă altfel această frază. Alături de mine, prin mulţi­mea care citea nedumerită afişul, se afla şi o pereche burgheză în­tre două vârste. «De quoi s’agit-il ? întrebă cu­coana, căutând să adune zadarnic imensele rânduri în bietele lentile ale b­rignetei. — Cest la Roumanie, Te pays des voleurs ! Que des crimes, ma cherie, que des crimes !» Imi venea să-l iau de gât şi să-l arunc în mijlocul străzii. M am­ mulţumit însă doar cu o înjurătură românesacă şi strivind câte­va lacrimi de revoltă sub ge­ne m-am pierdut prin mulţime. Lovituri din acestea le simţi a­­proape în fiecare zi. In timpul concertului «Lamou­­reux» dat de marele nostru mu­zician George Georgescu. un per­sonagiu marcant al literaturei franceze mi se adresează cu un surâs graţios : «Je connais bien votre pays ! A ous étes riches en olives et en citrons... La ce bun să-l mai contrazic ? L’am lăsat să creadă că pe ma­lurile Dâmboviţei cresc măsline şi lămâi, iar în apă, se găsesc multe ţâri... Dumnezeu a trimis însă câţiva soli care să mai descreţească frun­ţile şi care să determine la o răs­colire mai amănunţită a geogra­fiei orientale. Elena Văcăreschi, Marioara Aventura, Yonnet, Alice Cocea şi ,Elvira Popescu, poartă prin marea metropolă flamura dragostei româneşti pentru Fran­ţa. Lupta lor va fi odată birui­toare. Deocamdată, de la vânză­­toarea de banane şi până la me­moria marcantului personagiu, nu-i mare diferenţă. E trist, d­ar e adevărat ! Există însă excepţii. România e foarte cunoscută de e­­ditori şi artişti. Afară de gloriile artistice ale Parisului (Therese Pierrat, Huguette ex-Duflos, Mau­rice Dekobra, Andre Ataurois, etc.) se strecoară spre Orient o întreaga, cavalcadă de mediocri­tăţi care se bucură in special în România, de o primire princiară şi pleacă săturaţi de banchete şi medalii ! Aici, românul abia dacă primeşte un surâs ! Dar el se resemnează repede. Clădirile vechi înegrite de fum, îi devin d­in ce în ce mai dragi. Se obicinueşte şi cu acel «au plaisir de vous revoir» spus cu graţie în colţul gurei şi suferă în tăcere pentru dragostea lui neîmpărtă­­şita. Are încredere în izbânda so­lilor şi nădejdea asta sfântă, îl apropie mai mult de cetatea lu­­minei. Ar vrea să se vindece d­ar nu poate. Atunci când se crede vindecat, când exclamă într’o bună zi : «Oh ! M’am săturat de Parisul a­­cesta infernal» şi ia drumul spre ţară, plimbându-şi apoi «splee­nul» prin noroiul d­in parcul lui Ouatu, sau prin cel d­in Tirchi- Ieşti, sufletul lui începe iarăşi să depene pânza de aur a fanteziei şi febra îl cuprinde din nou, mai nemiloasă, căci vai! francomania, e o boală fără leac ! Ce păcat că Ziditorul omenîreî, n’a lăsat românului două suflete, unul care să trăiască la Paris, iar celălalt la Bucureşti! Paris, 19 Aprilie 1929 Cervantes inedit Cu ocazia expoziţiei de la Bar­celona, teatrul Naţional din acel Cer­ventes oraş va juca un act inedit de Cer­vantes intitulat «In pădure«. ­oxo­ Actualitatea la teatru „Se anca il Papa’’ este titlul unei piese care se reprezintă cu mare succes la teatrul „Principe” din Milan. Acţiunea ac­estei piese se petrece între 9 şi 11 Februarie 1929 şi evoacă împăcarea Papei cu ducele şi acordul Quirinalului cu Vaticanul. Piesa este datorită autorilor Pitterie și­­Bonccch­i. Un an MIERCURI 1 MAI 1929 a­bonamentele IN TARA Tr*l lan!. ........................ iV7 La! $•*•• (uni.....................". ".V . EOO m străinătate dubla AS« nam«nt«ia •• ptfttaso Inslnts S­­­mu (• 1B al* ft*pSr*l Kml Salonul Oficial ELENA POPESCU Fetiţe olandeze on noil nomac! A, nu! Hamlet? Studiezi rolul şi vrei să-l joci? Dacă am un re­gret, e că suntem prieteni şi că, prin urmare, mă simt oarecum încurcat să aduc elogii marelui tău talent. Mi-aş atrage fulgerele ochilor tăi şi-o vorbă românească fără perdea. Prietenii sunt datori să aibă, unii despre alţii, opinii execrabile. Dar, cu toate că, în Esop, ai realizat o creaţie magistrală, şi cu toate că în Chirică ai fost de­finitiv (nu văd, fără tine, piesa lui C­iprian, cum nu văd «Scrisoa­rea pierdută» sau «Năpasta» fără Brezeanu), şi cu toate ca în alte zeci şi zeci de roluri ai­­dat do­vada unui temperament, a unei sensibilităţi şi a unei inteligenţe, vii, încercarea în­ de-a ataca un rol pe care atâţi alţii l-au dat peste cap, şi care a dat peste cap pe atâţi alţii, c cutezătoare şi im­prudentă. Ce vei face tu ipoteza că ume­rii tăi n’au să poată­ duce blocul până la capăt? Şi ce vei face în cazul când ai să izbuteşti? Sunt înfrângeri pe cari este bine sa le ocolim, când putem, şi sunt şi bi­ruinţe pe cari e preferabil să nu le cucerim prea de­vreme. Ne-am­ ruşinat, însă, cei dintâi, noi, de rezervele pe cari le-am aşternut în drumul prietenului nostru şi de sfaturile pe cari, cu bătrână prudenţă, i le-am dat. Câlboreanu a apărut în Hann­­tet. Nu ne-a ascultat, ■ şi bine a făcut. Nu a căzut înfrânt, şi nu ne întristăm. Nu a realizat încă o creaţie definitivă, şi nu ne bu­curăm. Dar creaţia aceasta va fi defi­nitivă. Dăm această asigurare, ori­cât i-am întrista pe prieteni şi pe duşmani. Jocul său are asperităţi ici-colo. Râvna de-a se diferenţia de înain­taşi, — cine are curajul să arun­ce piatra în cel care caută să fie altceva decât un papagal şi-o mai mută? — îl împiedică să intre de la început un rol. Dar după primele scene? Dar în scenele culminante? Dar în scena finală? A, nu, Hamlet nu-i amintitul romantic, inconştient şi irespon­sabil. E aşa cum l-a văzut şi l-a înţeles Calboreanu, răzbunătorul trist al unei triste crime. Tot mai aprofundat şi tot mai mult lucrat, — operă de artă în care dalta poate intra, şi trebue să intre, zi cu zi,­­ rolul va fi mâine desăvârşit. Creaţia lui Cal­­borea nu va fi definitivă. Că biruinţa vine prea de­vre­me? Că este încă tânăr? Dar toc­mai, fiindcă e tânăr, are în faţa sa un drum pe care, fatalmente, îl va urma, un drum dealungul căruia îl vor aştepta şi victorii şi înfrângeri. Esenţialul e să nu stea pe loc. Şi pe Ioc nu rămân decât cei în al căror piept nu se află, turceş­te aşezat, un demon care să-i în­demne să facă prostii şi acte de bravură, — şi unele şi altele su­blime, de Ion Pas Citiţi continuare în gag. II-§ Un concert „Richard Strauss“ cu Orchestra simfonică din Viena de FILARET BARBU Marţea trecută a avut loc în Musik vereinsaal concertul ultim al Orhestrei simfonice vieneze din sezonul de fată sub conducerea lui Richard Strauss, în program esclusiv piese de maestrul vienez,, şi anume: Sim­fonia Alpilor, Suita din «Bürger als Edelman» ■ şi­ Preludiul festiv. Aceste puncte sunt inspiraţiile mai recente ale compozitorului Strauss, care cum ştim trăeşte de mai mulţi anii în Viena, unde a venit în calitate de director al Operei de Stat şi este considerat de epigonul lui Wagner şi Lisst. Încă în primele Simfonii i s’a e­­videnţiat această înrudire muzi­cală, precum şi în operele sale, cari n’au atins succesul mondial­ Totuşi, Strauss­ este considerat unul dintre puţinii compozitori norocoşi, care dela începutul ca­rierii s’a bucurat de reprezenta­rea şi execuţia creaţiilor sale mu­zicale. Poate şi acest fapt la de­terminat să oscileze între operă şi Simfonie. Astăzi este incontes­tabil meritul ce-l are ca autorul unui stoc considerabil­ele simfo­nii, iar în creaţiile de operă se întrece cu capriciile modei și prin urmare n’a atins gloria ne­muritoare- In Simfoniile Straus­­siene se desprinde pentru prima dată dela Beethoven încoace, stilul eroic. Richard Strauss a fost unicul compozitor modern care a îndrăznit să scrie o simfo­nie eroică (Heldenlehen), și prin ea să-şi indice nouile tendinţe muzicale. Orcestra îl serveşte de Richard Strauss

Next