Rampa, mai 1929 (Anul 14, nr. 3380-3403)
1929-05-01 / nr. 3380
ANUL XIV, No. 33SO hsdaotiAi administraţia % ATELIERELE 0RAROS Strada Sărindar, 7 l*\lfeKOMM« MMMtaMI AMUIim Art*v Masa*, jlŞHMUWlW •* «rMfMai • •u»|«t>Mto * te teatral şl Doerla de ADRIAN MANIU Odinioară — şi nu e mult de atunci—(teatrul nostru are abia o vârstă de om)—cei mai de seama boeri sprijineau teatru cu ajutoare ce se plăteau, în galbeni şi cu un zel ce reţinea pentru toate premierele anului aceleaşi loji. Acum,singurul sprijin al mişcării teatrale a rămas statul, şi pretenţia unui director de trupă de a avea concursul boemmei printr’o prezenţă la teatru s’a rezumat la un simplu ceai. O premieră românească nu întruneşte pentru, o seară boema româneasca, deşi ar fi folositor teatrului să aibă judecata unior oameni trăiţi în îmbelşugare şi despre cari se presupune mereu că sunt şi citiţi. Cu ocazia răsuflatei idei a teatrului autorilor, elita făgăduise să fie, prezentă la toate premierele româneşti, şi azi am fi indiscreţi şi nepoliticoşi dacă am vrea să insistăm asupra distinsului public ce nu a avut timp sii vie la teatru dar care a fost văzut la curse şi baluri caritabile în iarna aceasta. Şi totuşi un progres al teatrului il nădăjduim numai printr'o, boerie — dar inteligentă şi cultă — nu spoită numai de o false civilizaţie. Un boer — Alex. Davila — azi uitat de marea societate într’un mod fioros, a reuşit sa preschimbe faţa teatrului românesc şi să ajute suirea unei trepte spre arta. Aşteptăm alţii, pentru că ori ■cât de bine organizate ar fi legile teatrale, arta nu se face prin legi ci cel mult se stânjeneşte. Aşteptăm clipa în care particularii bogaţi în loc să aibă snobismul de a ţine grajduri sportive, vor înţelege să sprijine teatre artistice. Se pare că, graţie unui asemenea bogătaş a luat fiinţă teatrul Liric, unul cum nici azi, după zeci de ani, oficialitatea nu c vred nică să facă. Scena turnanta făcută de Leon Popescu a fost fixată de urmaşii care sau dovedit tot atât de nepricepuţi cât o sluga toantă ce suflatul într o lampă electrică şi văzând că nu se stinge o sparge şi o înlocueşte cu o lampa de seu. In toate celelalte tari nobilimea bogată înţelege să piardă banii pentru artă. Teatre şi opere concesionate la Paris cu caetele sarcrii sunt administrate de oameni bogaţi care pierd anual din averea lor o sumă mult mai mare decât concesia acordată de Stat — dar fac artă adevărată. La noi o avere se îndreaptă cel mult spre joc de cărţi şi curse de cai, dar nu mai ştie să se preschimbe în ajutor dat artei naţionale. Fără îndoială avem uneori directori buni, şi poate unii chiar pricepuţi dar toţi sunt robiţi funcţionarismului şi fac artă funcţionăreasca. Ajutorul boerimei nu a mers nici măcar spre teatrele particulare — şi ajutorul ar fi fost singur în stare să desrobească aria dintr’un marasm în care tânjeşte mediocru. Tagore refuză să debarce în Statele-Unite O telegramă din San Francisco, anunţă: Rabindranath Tagore, marele poet şi filozof hindus, a refuzat în ziua de 24 Aprilie cor. să debarce îrn Statele-Unite, rămânând pe bordul paquebot-ului japonez ■ Toi.jo Marne. Tagore a răspuns pe scurt tuturor întrebărilor puse de ziarişti. La plecare Tagore a spus : «Să insulţi, iată ce se poate face in America». • • 1. * -oxo- Din cuşca sufletului O ŞEDINŢA ISTORICA Aţi remarcat-o desigur şi da. E nelipsită de la şedinţele Camerei, ocupând totdeauna ar draş loc şi urmărind, numai ochi şi urechi şedinţele. Eri un eveniment important care a scăpat totuş vigilenţei reporterilor de fapte diverse a trecut ca un incident fulgerător prin viaţa doamnei. Pe cănd se afla în buduarul ei, în compania neechivocă a unuui tânăr amant de profesie, bătăi furioase în oşe, au deranjat pe adulteri. Comisarul urmat de soţul ultragiat a pătruns în sanctuar, sa încheiat un proces-verbal. Apoi fără sgomot şi încriminări inutile, domnul şi comisarul sau retras închizând uşa. Doamna calmă şi imperturbabilă declară : «Şedinţa continuă ■ Istoria nu ne spune dacă aşa a şi fost. INTERESE DIVERSE Micul Titi e foarte afectat. Unchiul Emil, care-l preţueşte foarte mult, şi care niciodată nu vine cu mâna goală, e foarte grav bolnav.A auzit chiar, pe mama şi pe tata vorbind că nu mai duce mult — o lună in cel mai bun caz. Părinţii lui Titi nu sunt prea îndureraţi de ştirea aceasta fiindcă unchiul Emil e bătrân, bogat şi ei sunt singurii lui moştenitori. Titi însă nu împărtăşeşte egoismul sinistru al părinţilor lui. Din potrivă aseară când îşi făcea rugăciunea adăuga foarte fierbinte : .. ."Şi dă Doamne sănătate lui unchiul Emil, să mai trăiască măcar pana la Sf. Constantin, la ziua mea. NOUL VECIN Şi mutat de Sf. Gheorghe, în apartamentul din acelaş etaj, o tânără pereche. Imbogăţeştii imediat au început investigaţiile pentru a stabili rangul noilor vecini. In special Doamna e foarte curioasă, cu atât mai mult, cu cât nu izbuteşte să descifreze nimic, din semnele exterioare. — Nu ştiu ce fel de oameni sunt, şi nici ce stare au.. Văd că automobil n’au, pian n’aio radio rt’au. Pe ea o văd că nare bijuterii nini toalete luxoase. Pe o fi cu ei? — Ah ! Să ştii că au parale atunci... Sigur. SERVITOARE MODERNA După anunţul Micei Publicităţi s’a prezentat o fetişcană zburlită, cu nasul în sus ; vorbeşte repede ■şi ii joacă ochii în cap. Domnul e foarte plăcut impresionat şi a comunicat doamnei — pe franţuzeşte, — că fata e 'curăţieă ; poate s' oangajeze. Doamna are însă o ezitare, dar nu-i găseşte nici un cusur. Asupra lefei s’au înţeles, actele sunt în regulă. — Dar' de ce ai plecat dela fostul d-tale stăpân ?— Nam mai vrut să stau. — Ei, cum așa ? De ce? — De nimic ! — Nu se poate, trebue să fi fost ceva. — N’a fost nimic coniță. — In definitiv, intervine iar domnul pe franţuzeşte, nu mai face și tu atâtea dificultăț. Dacă nar fi plecat de-acolo, n’amputea-o angaja noi... -exo- Noua piesă a lui Reynal Sâmbătă a avut loc la Odeonul din Paris premiera piesei lui Paul Reynal «Le Maître de son Coeur». Rolurile principale sunt jucate de Jacques Dumesnil și Germaine Laugier. Paul Reynal Director: SCARLAT FRODA Stagiunea artistică de primăvară la Berlin Moartea criticului muzical Weismann.—Marlis succese berlineze.— Ce se repetă la teatrele berlineze ? Mișcarea muzicală la Berlin Lumea artistică berlineză este profund impresionată de moartea lui Adolf Weissmann, cel mai de seamă critic muzical al Germaniei în ultimii ani. Weismann era criticul muzical al răspânditului cotidian berlinez, „Berliner Zeitung am Mittag“’ şi scrisese numeroase volume asupra mişcării muzicale moderne. Graţie spiritului său critic caustic şi a competenţei sale neegalate, Weissmann dobândise în ultimii ani o popularitate şi o autoritate extraordinară. Totodată Weissmann a fost şi un pianist virtuos iar ca orator era foarte apreciat în rândurile publicului iubitor de muzică, care urmărea cu interes conferinţele sale. Este interesant de relevat faptul că Weissmann a murit pe bordul unui vapor din portul Haifa în urma unui atac de cord. Celebrul critic berlinez plecase spre Palestina pentru a ţine câteva prelegeri de estetică muzicală la Universitatea din Ierusalim. Astfel,, Weismann care era un entuziast sionist a fost înmormântat chiar în Palestina, lui teatrelor Reinhadt din Berlin. Astfel. ..Deutsches Theater”, cel mai principal dintre teatrele lui Reinhardt reprezintă legenda dramatică ,,Paulus între Evrei” de poetul vienez Franz Werfel, în înscenarea lui Karl Heinz Martin. La „Kammerspiele” se joacă „Iusik” de Ossip Dymow, piesă care s-a reprezentat la noi acum câţiva ani de către trupa din Vilmn sub titlul ,,Cântăreţul tristeţii sale”. Deşi piesa se reprezintă într'o excelentă distribuţie în frunte cu tragedianul rus Cehov şi cu Dagny Servaes, succesul ei nu e prea mare. Regia o are Heinz Hilpert, noul colaborator al lui Reinhardt. In fine la „Komedie” se joacă o comedie a englezului Somerset Maugham . ..Când te înapoezi” ? cu Maria Pindler în rolul principal. Un alt mare succes al Berlinului este actualmente.Duelul dragostei” piesa unei scriitoare dicală schimbare a repertoriu-maghiare Lili Hatvanyi. MARILE SUCCESE BERLINEZE In ultimele săptămâni repertoriul teatrelor berlineze a suferit unele ușoare modificări. Tripperea lui Max Reinhardt din America a concis cu ora Piesa se reprezintă la Tribune cu celebria artistă Leopoldine Konstantin în rolul principal. La „Renaissance Theater”, «Topaze» de Pagnol face serie sub titlul „Marele A. B. G”. Deoarece angajamentul comedianului Pallemberg, creatorul rolului titular a expirat, acest rol e jucat acum cu același mens succes de Eugen Klopfer. La celelalte teatre piese de mare succes fac seria lor nesfârşită : „Sărac ca un şoarece de biserică” de Fodor, la „Theater in der Behrenstrasse”, „Rivalii”, la „Theater in der Koniggratzesstrasse”, «Friede,rîke» cu Käthe Dorck la «Theater des Westens» şi «Văduva veselă» la «Metropoltheater». VIITOARELE PREMIERE Deşi suntem încă departe de închiderea staghmnei la Berlin, totuşi în vederea pregătirii festivalurilor artistice din primăvară teatrele berlineze nu anunţă pentru săptămâna viitoare premiere demne de relevat. La «Kleiner Theater», Friedmann-Frederick pregăteşte totuşi o interesantă premieră : «Yet or Dry» («Uscat, sau ud») o piesă a unui scriitor anonim, care este după emu se afirmă un cunoscut politician din Statele Unite. In această piesă, moravurile din America, şi în deosebi lupta în jurul prohibiţiunii sunt ironizate cu multă subtilitate. Compozitorul Frederick Hollander a scris o partitură pentru această comedie americană; la «Theater am Nollendorfplatz» va avea loc premiera operetei «Soţia lui Manon» în înscenarea lui Iulius Brandt. La «Theater in der Stadt se va reprezenta pentru prima dată piesa «Vagabonzii» de Peter Storm iar la Theater in der Behrenstrasse se anunţa premiera comediei «Fetele de azi» de Gustav Doris cu Lucie Englisch în rolul principal- BERLINUL MUZICA! La Operele de sont din Berlin se sărbătorește actualmente aniversarea de 60 de ani a celui mai reprezentativ dintre compozitorii romantici moderni ai Germaniei. Toate teatrele de operă din Germania au reluat cu acest prilej opera sa «Palestina», atât de populară în toată Germania. In cursul lunei Mai va veni la Berlin ansamblul faimoasei «Concertgebout Orchestre» din Amsterdam de sub conducerea lui Wilhelm Mangelberg. Acest concert va constitui un preludiu grandios pentru marile festivaluri muzicale şi teatrale care au loc în luna Mai la Berlin şi la care vor lua parte pe lângă cei mai de seamă artişti germani şi orchestre reprezentative ale străinătăţii. Concertele orchestrei olandeze şi spectacolele Scalei din Milano vor constitui însă punctele culminante ale acestor festivităţi. Karlheinz Martin Contingentiire în materie de teatru Cu ocazia congresului Confederaţiei internaţionale a autorilor dramatici care va avea loc, în cursul lunii Mai la,Madrid, d. Andre Rivoire, preşedintele Confederaţiei va protesta contra contigentării în materie de, teatru, aceasta în urma dispoziției pe care a luat-o recent societatea autorilor italieni de a nu se reprezenta decât o piesă străină la trei italiene. francomanis Dumnezeu a dat românului o inimă extrem de sentimentală. Cân iubeşte pe cineva, cere să fie iubit cu aceiaş patimă. De cum trece pragul adolescenţei, îl cuprinde o boală neîndurată, o boală fără leac, boala francomaniei. Febra asta îl urmăreşte pretutindeni şi nu-i dă răgaz nicio clipă. In mintea lui îşi făureşte un ideal, acela de a vedea Parisul. Şi de-aci fantezia îşi ţese zi cu zi pânza ei de aur. II întrezăreşte aevea, înfăşurat în văluri de ametist sau în ceaţă trandafirie, cu monumente uriaşe, cu, lumini smulse din basmul celor o mie şi una de nopţi, până când în sfârşit, în prada delirului, se trezeşte în faţa realităţii. Dar între fantezie şi realitate, e un contrast destul de dureros. Nu-i impresia mea personală, ci a tuturora. Parisul real nu seamănă cu cel visat din ţară. In primele zile încerci o desiluzie cumplită. Clădirile vechi, înegrite de fum, îţi neliniştesc privirea şi sfârşesc prin a te indispune. Turnul Eif de NICOLAE MAZAR IN fel, Notre Dame, Pantheonul, etc., le găseşti departe de imaginile visate odinioară. Doar noaptea mai regăseşti ceva din frânturile acelor visiuni. Ridicat pe colina Basilicei, sufletul tău poate să strige plin de extaz : «Paris ! Cât te-am dorit ! Cât te-am adorat!» Nu ştiu dacă un alt străin poate avea decepţia românului. El a strâns încă din copilărie, ca o albină, zi cu zi stropii dragostei şi-a venit aci ca un fanatic, sperând că, braţe deschise îi vor recompensa chinurile febrei ce le-a suferit o viaţă întreagă. EI doare prea mult răceala surâsului, şi cuvintele tăioase ce i se adresează : «A ! Sunteţi român? Cum ? Ne iubiţi atât de mult ? Hm ! Şi eu care n’am ştiut! La revedere, scuză-mă, sunt foarte grăbit!» *' O vânzătoare de banane mă întreabă într’o dimineaţă cu zâmbetul dispreţuitor : «Dar unde se mai află şi România asta?» Caut sa-i demonstrez cu vocea blajină, că facem parte din ace-Pa ias rasă, că războiul Fam dus îm -0X0-------- preună. — ea holbează ochii, aruncălegătura de banane în fundul Hiruetorului şi-mi strigă enervată : «Ci lasă-mă’n pace domnule, nu-mi bate capul!» Ce crudă ironie ! La noi un ţăran se descoperă ca’n faţa unui altar când vorbeşte de «Franţa, sora a mai mare a României»... Să zicem că ideia generală n o formează o biată vânzătoare ambulantă, care ignorează cu desăvârşire harta Europei... Mai zilele trecute s’au lipit pe străzile Parisului nişte afişe scandaloase cu litere de-o şchioapă, prin care un cunoscut comunist francez aducea cele mai murdare injurii guvernului Maniu. «Jilava e cetatea sângelui nevinovat unde se comit cele mai grozave crime». Adevărul e că lumea interpretă altfel această frază. Alături de mine, prin mulţimea care citea nedumerită afişul, se afla şi o pereche burgheză între două vârste. «De quoi s’agit-il ? întrebă cucoana, căutând să adune zadarnic imensele rânduri în bietele lentile ale brignetei. — Cest la Roumanie, Te pays des voleurs ! Que des crimes, ma cherie, que des crimes !» Imi venea să-l iau de gât şi să-l arunc în mijlocul străzii. M am mulţumit însă doar cu o înjurătură românesacă şi strivind câteva lacrimi de revoltă sub gene m-am pierdut prin mulţime. Lovituri din acestea le simţi aproape în fiecare zi. In timpul concertului «Lamoureux» dat de marele nostru muzician George Georgescu. un personagiu marcant al literaturei franceze mi se adresează cu un surâs graţios : «Je connais bien votre pays ! A ous étes riches en olives et en citrons... La ce bun să-l mai contrazic ? L’am lăsat să creadă că pe malurile Dâmboviţei cresc măsline şi lămâi, iar în apă, se găsesc multe ţâri... Dumnezeu a trimis însă câţiva soli care să mai descreţească frunţile şi care să determine la o răscolire mai amănunţită a geografiei orientale. Elena Văcăreschi, Marioara Aventura, Yonnet, Alice Cocea şi ,Elvira Popescu, poartă prin marea metropolă flamura dragostei româneşti pentru Franţa. Lupta lor va fi odată biruitoare. Deocamdată, de la vânzătoarea de banane şi până la memoria marcantului personagiu, nu-i mare diferenţă. E trist, dar e adevărat ! Există însă excepţii. România e foarte cunoscută de editori şi artişti. Afară de gloriile artistice ale Parisului (Therese Pierrat, Huguette ex-Duflos, Maurice Dekobra, Andre Ataurois, etc.) se strecoară spre Orient o întreaga, cavalcadă de mediocrităţi care se bucură in special în România, de o primire princiară şi pleacă săturaţi de banchete şi medalii ! Aici, românul abia dacă primeşte un surâs ! Dar el se resemnează repede. Clădirile vechi înegrite de fum, îi devin din ce în ce mai dragi. Se obicinueşte şi cu acel «au plaisir de vous revoir» spus cu graţie în colţul gurei şi suferă în tăcere pentru dragostea lui neîmpărtăşita. Are încredere în izbânda solilor şi nădejdea asta sfântă, îl apropie mai mult de cetatea luminei. Ar vrea să se vindece dar nu poate. Atunci când se crede vindecat, când exclamă într’o bună zi : «Oh ! M’am săturat de Parisul acesta infernal» şi ia drumul spre ţară, plimbându-şi apoi «spleenul» prin noroiul din parcul lui Ouatu, sau prin cel din Tirchi- Ieşti, sufletul lui începe iarăşi să depene pânza de aur a fanteziei şi febra îl cuprinde din nou, mai nemiloasă, căci vai! francomania, e o boală fără leac ! Ce păcat că Ziditorul omenîreî, n’a lăsat românului două suflete, unul care să trăiască la Paris, iar celălalt la Bucureşti! Paris, 19 Aprilie 1929 Cervantes inedit Cu ocazia expoziţiei de la Barcelona, teatrul Naţional din acel Cerventes oraş va juca un act inedit de Cervantes intitulat «In pădure«. oxo Actualitatea la teatru „Se anca il Papa’’ este titlul unei piese care se reprezintă cu mare succes la teatrul „Principe” din Milan. Acţiunea acestei piese se petrece între 9 şi 11 Februarie 1929 şi evoacă împăcarea Papei cu ducele şi acordul Quirinalului cu Vaticanul. Piesa este datorită autorilor Pitterie șiBonccchi. Un an MIERCURI 1 MAI 1929 abonamentele IN TARA Tr*l lan!. ........................ iV7 La! $•*•• (uni.....................". ".V . EOO m străinătate dubla AS« nam«nt«ia •• ptfttaso Inslnts Smu (• 1B al* ft*pSr*l Kml Salonul Oficial ELENA POPESCU Fetiţe olandeze on noil nomac! A, nu! Hamlet? Studiezi rolul şi vrei să-l joci? Dacă am un regret, e că suntem prieteni şi că, prin urmare, mă simt oarecum încurcat să aduc elogii marelui tău talent. Mi-aş atrage fulgerele ochilor tăi şi-o vorbă românească fără perdea. Prietenii sunt datori să aibă, unii despre alţii, opinii execrabile. Dar, cu toate că, în Esop, ai realizat o creaţie magistrală, şi cu toate că în Chirică ai fost definitiv (nu văd, fără tine, piesa lui Ciprian, cum nu văd «Scrisoarea pierdută» sau «Năpasta» fără Brezeanu), şi cu toate ca în alte zeci şi zeci de roluri aidat dovada unui temperament, a unei sensibilităţi şi a unei inteligenţe, vii, încercarea în de-a ataca un rol pe care atâţi alţii l-au dat peste cap, şi care a dat peste cap pe atâţi alţii, c cutezătoare şi imprudentă. Ce vei face tu ipoteza că umerii tăi n’au să poată duce blocul până la capăt? Şi ce vei face în cazul când ai să izbuteşti? Sunt înfrângeri pe cari este bine sa le ocolim, când putem, şi sunt şi biruinţe pe cari e preferabil să nu le cucerim prea devreme. Ne-am ruşinat, însă, cei dintâi, noi, de rezervele pe cari le-am aşternut în drumul prietenului nostru şi de sfaturile pe cari, cu bătrână prudenţă, i le-am dat. Câlboreanu a apărut în Hanntet. Nu ne-a ascultat, ■ şi bine a făcut. Nu a căzut înfrânt, şi nu ne întristăm. Nu a realizat încă o creaţie definitivă, şi nu ne bucurăm. Dar creaţia aceasta va fi definitivă. Dăm această asigurare, oricât i-am întrista pe prieteni şi pe duşmani. Jocul său are asperităţi ici-colo. Râvna de-a se diferenţia de înaintaşi, — cine are curajul să arunce piatra în cel care caută să fie altceva decât un papagal şi-o mai mută? — îl împiedică să intre de la început un rol. Dar după primele scene? Dar în scenele culminante? Dar în scena finală? A, nu, Hamlet nu-i amintitul romantic, inconştient şi iresponsabil. E aşa cum l-a văzut şi l-a înţeles Calboreanu, răzbunătorul trist al unei triste crime. Tot mai aprofundat şi tot mai mult lucrat, — operă de artă în care dalta poate intra, şi trebue să intre, zi cu zi, rolul va fi mâine desăvârşit. Creaţia lui Calborea nu va fi definitivă. Că biruinţa vine prea devreme? Că este încă tânăr? Dar tocmai, fiindcă e tânăr, are în faţa sa un drum pe care, fatalmente, îl va urma, un drum dealungul căruia îl vor aştepta şi victorii şi înfrângeri. Esenţialul e să nu stea pe loc. Şi pe Ioc nu rămân decât cei în al căror piept nu se află, turceşte aşezat, un demon care să-i îndemne să facă prostii şi acte de bravură, — şi unele şi altele sublime, de Ion Pas Citiţi continuare în gag. II-§ Un concert „Richard Strauss“ cu Orchestra simfonică din Viena de FILARET BARBU Marţea trecută a avut loc în Musik vereinsaal concertul ultim al Orhestrei simfonice vieneze din sezonul de fată sub conducerea lui Richard Strauss, în program esclusiv piese de maestrul vienez,, şi anume: Simfonia Alpilor, Suita din «Bürger als Edelman» ■ şi Preludiul festiv. Aceste puncte sunt inspiraţiile mai recente ale compozitorului Strauss, care cum ştim trăeşte de mai mulţi anii în Viena, unde a venit în calitate de director al Operei de Stat şi este considerat de epigonul lui Wagner şi Lisst. Încă în primele Simfonii i s’a evidenţiat această înrudire muzicală, precum şi în operele sale, cari n’au atins succesul mondial Totuşi, Strauss este considerat unul dintre puţinii compozitori norocoşi, care dela începutul carierii s’a bucurat de reprezentarea şi execuţia creaţiilor sale muzicale. Poate şi acest fapt la determinat să oscileze între operă şi Simfonie. Astăzi este incontestabil meritul ce-l are ca autorul unui stoc considerabilele simfonii, iar în creaţiile de operă se întrece cu capriciile modei și prin urmare n’a atins gloria nemuritoare- In Simfoniile Straussiene se desprinde pentru prima dată dela Beethoven încoace, stilul eroic. Richard Strauss a fost unicul compozitor modern care a îndrăznit să scrie o simfonie eroică (Heldenlehen), și prin ea să-şi indice nouile tendinţe muzicale. Orcestra îl serveşte de Richard Strauss