Rampa, mai 1929 (Anul 14, nr. 3380-3403)

1929-05-01 / nr. 3380

Z „KITTY” a fost proclamată la il­­timul congres de doamne ca regina tuturor ciora­pilor de mătase. De culori inatacabile, rezistent şi convenabil, iată calitățile rginei cio­rapilor de mătase. ,KITTY ESATORIA MATASEI Vinde produsele sale direct consumatorilor cu preturile originale ale fabricei, în depo­­zitul său din: Str. Sf. GHEORGHE NOU, 7 iRRMEDIE DE BUZUNAR.MÂNA. MASA şiPENDULE TOATE MĂRCILE 51 FORME CEASORNICARIA -„SJOM.VSS­­&fL VB-AVISDESPITAL CEREŢI PESTE TOT VERITABILUL RUM JAMAICA BATTLE AXE CEL MAI PREFERAT DE CUNOSCĂTORI Mica publicitate COMBINAŢIE pentru croito­rie având locul între Palat şi Tea­trul Naţional caută o firmă de mode. Oferte detailate asupra ve­­chimei şi persoanei conducătoare a se adresa sub „Croitorie” la A­­genţia Amargo, Str. Căluşeilor, 5. S’a pus în vânzare, la toate li­brăriile : SIMFONIA FANTASTICA Roman de Cezar Petrescu Editura Naţională­­• Ciornei mammmmm Vă eften!|3 traiul — Vizitând magazinul EFTIMIE ISTRATI TelnSon SSO/70­25, STR. ACADEMIEI, 25 Bogat as©rî ansnt ea articole da menaj.—Toata art colele necesare psntru Restauram si Bodeg . Paha e pentru apă dela Lei 0.— Soldăți Lămpi de Petrol de atârnat Service pentru tort dela Lei 175.— „ articolele de faianţă Service de masă dela Lei . . 1390.— La Vase smălţuite acordăm rabat Articole pentru cadou, Tacâmuri Alpaca, Becuri şi Lămpi Electrice Vase aluminium La toate articolele Preţuri da concurenţă. RAMPA Un concert „Richard Strauss“ cn Orchestra Simtonicădin Tlena CONTINUARE multe ori la redarea unui ansam­blu dinamic prin eminenţă wag­nerian, în deosebi când inspiraţia îl părăseşte. Dar pe lângă toată influenţa wagneriană, şi —■ dacă nu mă’nşel — şi ceva din muzica lui Berlioz, precum şi stilul Beet­hovenian, în deosebi cel din cân­tecele titanului de la Bonn, şi fragmentar, din Simfonia a IX-a, partea schiţată după oda lui Schiller. — Richard Strauss este totuşi aparte şi se bucură de o muzică proprie, bine definită şi cu mari perspective. De la «Tod und Verklärung», până la «Alpen Sinfonie», este o cale plină de ex­perienţă, deşi aceste două lucrări l-au consacrat de compozitor uni­versal. Inspiraţia îi este naturală, iar programul (pe ere şi-l impu­ne şi astăzi) nu-l poate părăsi din nici un motiv superior artistic, ci dimpotrivă îl ilustrează cu cele mai frumoase posibilităţi tehnice orhestrele, cunoscute de altfel şi la Mahler. Deci, idei fireşti, ome­neşti — s’ar putea spune, şi nici decum ordonate, sau acomodate vr’unui sistem filosofic, se stre­coară şi’n Simfonia Alpilor, care a fost executată cu o preciziune încântătoare de sinfonicii vienezi, a căror Orhestră devine din zi în zi mai perfectă- In deosebi des­crierea naturei şi liniştea care urmează după geniala deslănţui-DIN PAG. l­a­re a furtunei, sunt părţile uimi­toare ale acestei partituri. Pasa­gii de un senin lirism, deşi nu l-am putea defini de italian (cu­noscând înclinarea Maestrului pentru melodia italiană din pri­­mele-i creaţii), ci, mai de­grabă «Vienez»,­­ au fost redate majes­­tos de instrumentele de coardă, ca o nouă dovadă că muzica lui Strauss s’a asimilat în personali­tatea creatorului ei şi este cea mai puternică muzică simfonică contimporană. De altfel o melo­dică vieneză, nu din născocirile ritmului de vals, ci prin însuşi o concepţie care numai melosului vienez îi poate aparţine, s’a re­marcat şi în Suita din «Bürger als Edelman», lucrată fragmentar şi considerată din aceeaş tagmă a muzicei de program ca şi «Till Eulen Spiegel». Ce priveşte Pre­ludiul festiv, executat cu orhestră mare, orgă şi fanfare separate, este o muzică ocazională, care dis­pune de o impozantă temă princi­pală şi motive cu nu mai puţin efect, cari se contopesc într’un imn festiv şi ne redau un gran­dios final. Concertul transmis de altfel prin staţiunea de radiofonie, a fost urmărit cu viu interes și este comentat de întreaga presă vieneză. Matineu­ literar de la Teatrul Naţional Duminică dimineaţa, în cadrul matineului literar al Teatrului Naţional, d. Perpessicius a confe­renţiat despre «Literatură şi­ cri­tică». Trebue să relevam stilul impecabil al acestei conferinţe şi bogatul material documentar pe care l-a prezentat conferenţiarul. Dacă este întotdeauna plăcut — spune conferenţiarul — să ur­măreşti pe poet ca un simplu spectator, este foarte puţin plă­cut să descrii opera acestuia. Oficiul critic este plin de tris­teţe atunci când operile sunt lip­site de calităţi. La început critica a fost de o fantezie curioasă. Imutabilele tragedii ale lui Ra­cine au fost foarte crud criticate. — Voltaire între altele spune des­pre critici: «Am cunoscut oameni — aşa zişi critici de meserie — care ca şi medicii veterinari, în disecţia lor, găseau pe toţi bolnavi. Pe la anul 1846, când a luat fiinţă teatrul românesc în Moldo­va, aveam critici pe Alecu Ruso şi Eminescu în Moldova, iar în Muntenia era Eliade Rădulescu-Alecu Ruso nu credea î­n exis­tenţa unei literaturi româneşti — imitaţiunile—spunea el­­— nefor­­mând o literatură. Pe la 1880 Vasile Alexandri este ţinta atacurilor criticilor. Critica românească a mers in pas cu cultura. Misiunea criticilor este a desvolta spiritele pe calea viitorului. Operiie trecutului nu iui nevoie de critică. Conferenţiarul a fost viu aplau­dat. Au citit din operiie lor d. Ion Filat, d-na Lucreţia Petrescu şi d. Zah­aria Stancu. Au recitat d-l Sorea­nu, d-na Puia Ionescu şi d­. Mafius. Partea muzicală a fost susţinu­tă de d. Niculescu­-Basu şi de a­­sociaţia «Muzica». Cronica arhitectonică Concursul pentru Palatul Soc. Asig. Românească şi Asig. Ţărănească Am vizitat cu oarecare nelinişte expoziţia planurilor palatului pe care soc. Asig. Românească şi A­­sig. Ţărănească îl va construi în b-dul Brătianui, cu oarecare neli­nişte pentru că după succesul con­cursului de astă toamnă pentru palatul Cultural al Dobrogei a­­cest al doilea concurs public tre­buia să ne lămurească deplin asu­pra calităţilor tinerei generaţii de architect­ şi nu putem decât să ne manifestăm o dublă satisfacţie: satisfacţia de a găsi printre archi­­tecţii noştri spirite înţelegătoare a simplicităţii artei moderne şi sa­tisfacţia de a consacra avantajul concursurilor publice, asupra ace­lor concursuri improvizate în care nepotismul este singura călăuză. 21 de proecte de calităţi şi sti­luri diferite îşi dispută eventuali­tatea unei viitoare premieri. In a­­fară de cele mai multe dintre pro­ecte cari prin decoraţii picturale —tramvae, — automobile, nouri, etc. încearcă să suplinească ideea unei idei architectonice directrice, vre-o 5 dintre ele se detaşează di­stinct printr’o compoziţie mai re­marcabilă. Conceput într’o factură cu to­tul nouă proectul cu motto «semn de întrebare» are calitatea de a întruni frumosul, utilul şi higieni­­cul în cadrul condiţiunilor concur­sului. Ideea de a înlocui curţile interioare nehigienice cu un al doilea pasaj, prezintă două avant­­­agii , măreşte numărul maga­zinelor de la parter şi rezolva pro­blema luminatului şi aeratului a­­tât de penibil soluţionată de cele­lalte proecte prin curţi interioare. Şi poate în aceasta constă în mare parte superioritatea acestui proect Cele 5 blocuri ale palatului, le­gate prin arcade, nu fac decât să creeze un ritm armonic şi monu­mental, înlocuind impresia de ri­giditate pe care ar da-o un bloc amorf. Este una din ideile architectu­re­ moderne care imprimă astfel clădirilor mari, în acelaş timp fi­neţe şi monumentalitate. Un maximum de magazine,­­ posibilitatea creerei unui adevărat centru comercial, — apartamente cari satisfac cele mai pretenţioa­se cerinţe ale confortului modern, sanatoriul cu terase şi solarium a­­şezat în aerul curat al ultimelor etaje, abila plasare a vastului ci­­nematograf-teatru în subsol, iată câte­va din calităţile proectului cu motto «semn de întrebare». Dat fiind ideea modernă în ca­re este conceput acest proect cât şi satisfacerea cerinţelor de higie­na şi rentabilitate atât de necesa­re pentru viaţa de metropolă, proectul sus numit se impune. In conditiuni mai puţin fericite şi totuşi lăudabile se prezintă proectul cu motto «triunghiul», căruia îi regretăm între altele as­pectul funerar. Proectul cu motto «15» prezintă deasemenea interes, insă existenţa curţilor interioare, atât de insalubre îi micşorează ca­lităţile. Şi apoi nu înţelegem ro­stul acelei supra-elevaţii, inutile credem noi, care marchează col­ţul. Acordăm menţiuni onorabile proectelor cu motto «prin noi în­şine», «crucea cu cârlige» şi «ome­ga». În general deci proectele pre­zentate la concurs au întrecut aş­teptările. Nu putem decât să lău­dăm iniţiativa societăţilor su­snu­­mite pentru organizarea acestui concurs public dat fiind că este singurul prilej de afirmare a ele­mentelor de valoare. Şi daca proectul pentru palatul cultural al Dobrogei premiat astă toamnă însemnează preludiul unei n­oui ere de architectură în Ro­mânia, să sperăm că rezultatul concursului pentru palatul socie­tăţilor de Asigurarea Românească şi Ţărănească va fi primul capitol de realizare a acestei ere, pe care o dorim mai occidentală. M. P. In lumea cinematografului eu­ropean Hans Stüwe a făcut chiar de la primele-i roluri o impresie cu totul nouă. Impresia aceasta ex­trem de favorabilă actorului nu-și găsea încă o expresie suficient de clară. Stüwe aducea în jocu-i ce­va neîntâlnit încă, o gingășie a­­proape femenina, care nu umilea însă pe bărbat ci crea în juru-i o atmosferă mai curată, mai seni­nă. Aducea apoi o sensibilitate ra­ră actorilor masculini, dar nu şi anormală. Sensibilitatea aceea pe care o aşteptam şi o căutam zadar­nic la alţi actori. Lucrurile erau, vădit, noui. De aceea actorul­­nu putea fi categorisit atât de repede. Acum însă impresia s’a cristalizat. Locul pe care-l ocupă Hans Stü­we printre vedetele ecranului nu mai poate fi supus nici unei dis­cuţii. Este primul pe firmamentul cinegrafic al Germaniei. Şi într’adevăr , Hans Stüwe se desprinde din rândul obişnuiţilor amorezi. Nu se poate spune că şi-a ales o «specialitate» sau un gen de roluri. Acesta este, în pri­mul rând, unul din marile sale merite. Căci pe Stüwe îl, veţi găsi în toate figurile posibile, înce­pând de la martirul doctor Bessel, trecând prin romanticul Cola Cam­­pana, continuând prin frăgezimea şi generozitatea pictorului din „Martirii dragostei»» pentru ca să ajungă la fanaticul Schinderhan­nes.­­ IV Dar o specialitate şi-a luat, to­tuşi, Stüwe. O specialitate pe care mulţi i-o vor invidia, pe care mulţi o nesocotesc, pe care mulţi caută zadarnic să şi-o facă a lor. Specia­litatea sa este, pur şi simplu, ta­lentul.­­ Stüwe nu este nici o creaţie a reclamei şi nici — ceeace încă ar fi fost bine — a vre-unui mare regisor. El s’a impus graţie lui. Şi ceeace caracterizează acest mare şi unic talent, este o virtuo­zitate dusă până la culme­a jocu­lui interior. Niciodată, până la el, un actor n'a fost în stare să exprime cu atâta preciziune stările sufleteşti. Niciodată obiectivul cinegrafic n’a pătruns mai adânc în inima ome­nească pentru a ne înfăţişa, cu o sinceritate înspăimântătoare, toţi fermenţii dragostei, toţi baccilii pasiunii nimicitoare, toată ferici­rea şi suferinţa de care poate a­­vea parte o fiinţă tânără şi fru­moasă. Nici una — nici una din speranţele şi torturile cari fră­mântă sufletul eroului încarnat de Stüwe, nu, ne rămâne ascunsă. Contele Cola Campana din „Vi­la Balconieri” este una din recen­tele sale creaţii. Rolul acesta i-a permis să ne dea aproape o sinte­ză a posibilităţilor sale. Regisorul său e tot Richard Os­wald, acela care a veghiat asu­­pra-i când a făcut primii paşi în ţara filmului, acela care i-a îndru­mat talentul în „Dubla existenţă a doctorului Bessel”. E lesne de înţeles deci câtă im­portanţă capătă premiera de a­­stăzi. REP.­ ­0X0- In jurul premierei de astăzi Hans Stolwe şi .Vila Falconiari" .Prin poarta Brandenburg, June Marlowe şi Fritz Kampers sunt interpreţii unei delicioase comedii a companiei Universal : «Prin poarta Brandenburg...», Fritz Kampus Un milion de dolari pentru Charlie Chaplin Una din marile companii cine­matografice din America i-a ofe­rit lui Charlie Chaplin suma de 1.000.000 dolari (160 milioane lei) pentru ca să-şi abandoneze pălăria şi bastonul său legendar şi să apară într-un film vorbitor. Nu se cunoaşte încă hotărîrea lui Chaplin. ----------exo--------— Ce se aude René Guetta şi-a ■scos în volum notiţele de călătorie publicate în „Les Annales’’ sub titlul „Trop­ des etoiles”. „Satul ispitelor", frumoasa rea. Uzare a regisoarei Olga Preo­­brajensky, rulează acuma la Pa­ris. Fernand Fahre şi Suzy Pierson sunt interpreţii unei mari şi deli­cioase comedii franceze intitulată ,,Permis d’aimer”. Joyce Murray este numele unei încântătoare vedete americane des­coperită de curând, care-şi va face peste puţin timp debutul pe ecran. „Monumentul iubirii”, frumo­sul film indian care a fost atât de crud tratat de publicul nostru, ru­lează cu mare succes la Paris. „Ocnă’ se intitulează o nouă producţie rusească de mare va­loare. Pentru concursul de scenarii deschis de revista ,­Cinémonde’’ şi ziarul „Paris-Midi ’ au fost pri­mite până astăzi peste 500 manus­crise. Marcel Vandal și Julien Du­­virier au angajat pentru noul film „Maman Colibri” pe.* Maria Ia­cobini și Franz Lederer „Paramount’’ va realiza șapte filme sonore după operete cunos­cute în ambele continente și un mare film cu Saliapin. ''Augusto Genino va prezenta în eu,rănd la Paris filmul său „Scam­­polo” realizat după celebra piesă a lui Dario Nicod­emi. Henry Roussel a terminat noul său film „Paris-girls”. „Maeştrii cântăreţi din Nurem­berg”, film realizat de Ludwig­­ Berger cu Gustav Fröhrlich şi­­ Mario Solvey rulează la Paris. Beneficiile realizate de Warner Bros în ultimul trimestru al anu­lui 1928 se ridică la 2.900.000 dolari. Robert Peguy turnează la Nisa „Les mufles" de Eugene Barbier, având ca interpreţi pe : Suzanne Bianchetti, Pierre Stephene, Bardoux, etc. --------exp-------­ Noul film al lui Kirsanoff Dimitri Kirsanoff, tânărul re­gizor ruso-francez turnează ac­tualmente la Toulon noul său film „Cruciaţii”. Interpreţii sunt : Leon Barry, Maxudian şi Andre Roamie. Asistent: Joe Hamman.­­oxo-E. Charlie Chaplin iiulre Roane „Scrisoarea unei necunoscute“ Alfred Abel a terminat însce­narea filmului său «Scrisoarea li­nei necunoscute». Actualmente el se ocupă cu decupajul acestei noui bande. ----------xox---------­ „Nana“ la Berlin «Nana» marele film realizat d de Jean Renoir după romanul lui Zola a fost, în fine, prezen­tat și la Berlin. Presa germană aduce elogii principalei interprete : Cathe­rine Hessling. R­ubrica femeii Farmec etern Evident. Problemul celui mai­­ frumos nume de femeie nu este altceva decât o inclinafiune a gustului individual; el const­rue, dacă vreţi, un reflex simbolic al amintirilor frumoase din trecut ţi poate fi slăbiciunea prezentului. Instinctiv, omului îi place numele acelei femei, de la care are cea mai duioasă amintire din viaţa lui. Du­pă mine, nu există numai mai fru­mos de femeie ca Jaaveline. în susţinerea părerii mele, să-mi fie îngăduit să povestesc o întâm­plare reală şi impresionantă, al că­rei erou a fost subsemnatul. Era pe timpul războiului pen­tru înfăptuirea României Mari. Mă exilasem de bună voie în nor­dul ţării. Aveam şaptesprezece ani şi nici un grăunte de experienţă nu ale vieţii. După multe peripeţii şi lipsuri, providenţa îmi scoase în cale pe medicul francez maio­rul S.,­­şeful misiunei sanitare franceze din oraşul­­,­ căruia-i povestii calvarul îndurat, şi, mul­ţumită protecţiei lui, primii func­ţiunea de interpret la spitalul ce-l conducea. întruna din seri, când eram de gardă, târziu după miezul nopţii, ambulanţa ne aduse ofiţeri răniţi. Personalul sanitar, extenuat le munca supraomenească desfă­șurată până seara târziu, dormea adânc. O singură ființă sta neclin­tită de veghe. Era «soeur Jaque­­line». Sveltă, brună , cu ochii de un albastru clar ca cernă într’o frumoasă zi de primăvară, aveau o expresie de cea mai pură bună­tate. Energia ei fără pereche la sexul frumos m­ a uluit. Nu mi-a dat voie să trezesc nici un sanitar. Singură, ajutată într-o măsură foarte mică de mine, ea spală rănile răniţilor şi­ pansa cu o îndemânare de medic veritabil. Cincisprezece zile în şir am făcut serviciul de noapte şi niciodată «soeur Jaqueline» nu a lipsit de la nost (deși nu era de serviciu). O forță inexplicabilă mă atrăgea că­tre această femeie unică. Pentru mine, ea era o sfântă. Spre pri­măvară, căzui prad unei grave boli contagioase. Medicii mă con­siderau pierdut. Singură. Jaqueli­ne, de un optimism fanatic, era în­credinţată că voiu scăpa. Şi cu drept cuvânt, credinţa şi, mai ales, îngrijirea extraordinară ce mi-a clăi­nau mântuit. Timp de zece zile, interval în care am plutit între viaţă şi moarte. Jaqueline nu s’a clintit dela căpătâiul meu de suferinţă. Peste puţin timp, in­trai în convalescenţă şi, în curând, mă restabilii complect. Trecuse aproape o lună de când îm­i reluasem postul în primire şi, întro zi splendidă de primăvară, cu soare cald şi îmbietor, sosi ve­stea armistiţiului şi, odată cu ea, ordinul de­ rechemare a misiunii sanitare franceze din România. M’am întristat gândindu-mă că, peste puţin spitalul francez va de­veni pentru mine o amintire; mai ales, mă năpădeau tot soiul de i­­dei bolnave, cugetând că femeia cu cel mai frumos nume de pe lu­me şi cu un caracter fără pereche mă­ va părăsi. Puternic este senti­mentul obişnuinţei, mi se părea im­posibilă despărţirea de cea mai i­­deală femeie ce am întâlnit-o în viaţii. Coloana, compusă din au­tocamioane, transportă spre gară instalaţia şi ustensilele spitalului. In gară un furnicar de lume. Locomotiva trenului ce va duce departe spre alte tărâmuri pe a­­ceea care mi-a fost dragă chiuie strident, anunţând apropiata ple­care. îmi iau rămas bun de la mem­brii misiunii cu cari­ m’am bucu­rat şi am suferit laolaltă. Când a venit rândul Jacjuelivei, am avut o profundă emoţie. Ii sărutai de mai multe ori mâna: era un sen­timent de­ pasiune întovărăşit de respect şi, mai ales, recunoştinţă.­­ Două lacrimi căzură fără voia m­ea pe mânuşiţa ei fină, de un alb imaculat. încă vre­o câteva clipe şi gigantul «Pacific» se puse în mişcare, ducând cu el iluzia mea deşartă. De atunci au trecut treisprezece ani şi acum, când duc in spate greul celor treizeci de toamne, după o viaţă furtunoasă plină de aventuri galante, niciuna dintre femeile pe cari le-am cu­noscut nu mi-a rămas în minte. Una singură, femeie care are cel mai frumos nume, din câte le-am întâlnit parcurgând mapamondul, este şi va rămâne Jaqueline. Ea îmi revine neîncetat în memorie, din ce în ce mai clară şi obsedan­tă. Jaqueline este întruparea vie a frumuseţii şi candoarei: floarea exotică din legendara Bretanie : către dânsa se îndreaptă gândul meu nostalgic. Iar când stau de vorbă cu ecoul meu lăuntric, aud parcă fredonând eternul cântec care seamănă cu un miracol: Ja­queline, Jaqueline... femeia cu ce mai frumos nume de pe lume, MARIUS GILARDINI. Grasă sau slabă — Cum preferaţi să fie femeia — Sunt ferm convinsă că nu gre­şesc când spun că cel mai mare dar al naturii e frumuseţea. Nu vreau să spun însă că fru­museţea lipsită de celelalte cali­­tăţi necesare, valorează prea mult. Ce deziluzie grozavă când cu­noaştem o fiinţă frumoasă şi puţin inteligentă sau nem­anierată şi ce drag ne este cineva urât, dar sim­patic ! Vreau să subliniez cumve că frum­useţea are o influenţă puternică, în viaţă şi, de aceea, oricine e dator să şi-o păstreze sau să şi-o creeze cu mijloacele posibile. Am avut pr­ejul să văd ce în­seamnă să fii sau nu frumos , aşa că sunt o adeptă credincioasă a ei. Cunosc o fetiţă de optsprezece ani, cu un cap splendid, o brune­tă adorabilă, dar puţin grasa. Ei bine, fata asta e atât de dornică de o siluetă fină, încât de multe ori era să o coste viaţa. Conştientă de frumuseţea ei, vrea să ajungă perfectă ! încearcă toate mijloa­cele şi desigur va reuşi curând ! De ce n’ar face acest lucru şi alte domnişoare sau doamne ? Câte din ele nu-s frumoase, dar au corp urât ? . Pentru mine, nimic nu-i mai desgustător decât o femeie grasă şi nimic mai atrăgător ca un pi­cior şi o siluetă fină. Deci, dudui­lor şi doamnelor plinuţe (ca să nu zic grase), dacă voiţi să fiţi fru­moase, îngrijiţi-vă silueta ! Nu să fiţi nişte păpuşi cari nu se­ îngri­jesc decât de frumuseţe, dar să vă daţi bine seamă de dv. şi să nu vă lăsaţi influenţate de păre­rile lumii (în special de ale lingu­şitorilor). Pe lângă ocupaţiile casei şi cele intelectuale, învăţaţi să fiţi fru­moase, fără să abuzaţi însă de a­­ceastă calitate !.. MILENA DELEANU oxo----------- Albumul Ramone. Pentru săptămâna ce urmează, propunem un ciclu de întrebări, strâns legate una de alta, şi a­­nume : 1. Care este cea mai fru­moasă Însuşire a so­ţiei ? 2. Care este defectul cel mai urât al soţiei ? 3. Care este cea mai fru­moasă însuşire a soţu­lui ? 4. Care este defectul cel mai urât al soţului ? Negreşit, noi nu cerem demon­­straţiuni savante, întinse, în do­meniul, de fapt, atât de vast al chestiunii abordate. Dorim doar — cum am insistat şi până a­­cum — răspunsuri cât mai scur­te, limpezi în concisiunea lor, şi, de asemenea, se vor evita inevita­bilele mici răutăţi, săgetări iro­nii, de cari cele patru întrebări sunt atât de susceptibile. Scopul lor nu este decât o simplă stabili­re de fapt. Răspunsurile ni se vor trimite — pe cărţi poştale — până cel mai departe Vineri 2 Maiu.­ ­ Alexandru Moissi turnează în America un film Trb­itor Alexandru Moissi, celebrul tra­gedian german care se află actual­mente într’un turneu în America, joacă într’un film vorbitor al companiei Warner Brothers, inti­tulat : «Cocioaba regală».

Next