Rampa, mai 1929 (Anul 14, nr. 3380-3403)
1929-05-01 / nr. 3380
Z „KITTY” a fost proclamată la iltimul congres de doamne ca regina tuturor ciorapilor de mătase. De culori inatacabile, rezistent şi convenabil, iată calitățile rginei ciorapilor de mătase. ,KITTY ESATORIA MATASEI Vinde produsele sale direct consumatorilor cu preturile originale ale fabricei, în depozitul său din: Str. Sf. GHEORGHE NOU, 7 iRRMEDIE DE BUZUNAR.MÂNA. MASA şiPENDULE TOATE MĂRCILE 51 FORME CEASORNICARIA -„SJOM.VSS&fL VB-AVISDESPITAL CEREŢI PESTE TOT VERITABILUL RUM JAMAICA BATTLE AXE CEL MAI PREFERAT DE CUNOSCĂTORI Mica publicitate COMBINAŢIE pentru croitorie având locul între Palat şi Teatrul Naţional caută o firmă de mode. Oferte detailate asupra vechimei şi persoanei conducătoare a se adresa sub „Croitorie” la Agenţia Amargo, Str. Căluşeilor, 5. S’a pus în vânzare, la toate librăriile : SIMFONIA FANTASTICA Roman de Cezar Petrescu Editura Naţională• Ciornei mammmmm Vă eften!|3 traiul — Vizitând magazinul EFTIMIE ISTRATI TelnSon SSO/7025, STR. ACADEMIEI, 25 Bogat as©rî ansnt ea articole da menaj.—Toata art colele necesare psntru Restauram si Bodeg . Paha e pentru apă dela Lei 0.— Soldăți Lămpi de Petrol de atârnat Service pentru tort dela Lei 175.— „ articolele de faianţă Service de masă dela Lei . . 1390.— La Vase smălţuite acordăm rabat Articole pentru cadou, Tacâmuri Alpaca, Becuri şi Lămpi Electrice Vase aluminium La toate articolele Preţuri da concurenţă. RAMPA Un concert „Richard Strauss“ cn Orchestra Simtonicădin Tlena CONTINUARE multe ori la redarea unui ansamblu dinamic prin eminenţă wagnerian, în deosebi când inspiraţia îl părăseşte. Dar pe lângă toată influenţa wagneriană, şi —■ dacă nu mă’nşel — şi ceva din muzica lui Berlioz, precum şi stilul Beethovenian, în deosebi cel din cântecele titanului de la Bonn, şi fragmentar, din Simfonia a IX-a, partea schiţată după oda lui Schiller. — Richard Strauss este totuşi aparte şi se bucură de o muzică proprie, bine definită şi cu mari perspective. De la «Tod und Verklärung», până la «Alpen Sinfonie», este o cale plină de experienţă, deşi aceste două lucrări l-au consacrat de compozitor universal. Inspiraţia îi este naturală, iar programul (pe ere şi-l impune şi astăzi) nu-l poate părăsi din nici un motiv superior artistic, ci dimpotrivă îl ilustrează cu cele mai frumoase posibilităţi tehnice orhestrele, cunoscute de altfel şi la Mahler. Deci, idei fireşti, omeneşti — s’ar putea spune, şi nici decum ordonate, sau acomodate vr’unui sistem filosofic, se strecoară şi’n Simfonia Alpilor, care a fost executată cu o preciziune încântătoare de sinfonicii vienezi, a căror Orhestră devine din zi în zi mai perfectă- In deosebi descrierea naturei şi liniştea care urmează după geniala deslănţui-DIN PAG. lare a furtunei, sunt părţile uimitoare ale acestei partituri. Pasagii de un senin lirism, deşi nu l-am putea defini de italian (cunoscând înclinarea Maestrului pentru melodia italiană din primele-i creaţii), ci, mai degrabă «Vienez», au fost redate majestos de instrumentele de coardă, ca o nouă dovadă că muzica lui Strauss s’a asimilat în personalitatea creatorului ei şi este cea mai puternică muzică simfonică contimporană. De altfel o melodică vieneză, nu din născocirile ritmului de vals, ci prin însuşi o concepţie care numai melosului vienez îi poate aparţine, s’a remarcat şi în Suita din «Bürger als Edelman», lucrată fragmentar şi considerată din aceeaş tagmă a muzicei de program ca şi «Till Eulen Spiegel». Ce priveşte Preludiul festiv, executat cu orhestră mare, orgă şi fanfare separate, este o muzică ocazională, care dispune de o impozantă temă principală şi motive cu nu mai puţin efect, cari se contopesc într’un imn festiv şi ne redau un grandios final. Concertul transmis de altfel prin staţiunea de radiofonie, a fost urmărit cu viu interes și este comentat de întreaga presă vieneză. Matineu literar de la Teatrul Naţional Duminică dimineaţa, în cadrul matineului literar al Teatrului Naţional, d. Perpessicius a conferenţiat despre «Literatură şi critică». Trebue să relevam stilul impecabil al acestei conferinţe şi bogatul material documentar pe care l-a prezentat conferenţiarul. Dacă este întotdeauna plăcut — spune conferenţiarul — să urmăreşti pe poet ca un simplu spectator, este foarte puţin plăcut să descrii opera acestuia. Oficiul critic este plin de tristeţe atunci când operile sunt lipsite de calităţi. La început critica a fost de o fantezie curioasă. Imutabilele tragedii ale lui Racine au fost foarte crud criticate. — Voltaire între altele spune despre critici: «Am cunoscut oameni — aşa zişi critici de meserie — care ca şi medicii veterinari, în disecţia lor, găseau pe toţi bolnavi. Pe la anul 1846, când a luat fiinţă teatrul românesc în Moldova, aveam critici pe Alecu Ruso şi Eminescu în Moldova, iar în Muntenia era Eliade Rădulescu-Alecu Ruso nu credea în existenţa unei literaturi româneşti — imitaţiunile—spunea el— neformând o literatură. Pe la 1880 Vasile Alexandri este ţinta atacurilor criticilor. Critica românească a mers in pas cu cultura. Misiunea criticilor este a desvolta spiritele pe calea viitorului. Operiie trecutului nu iui nevoie de critică. Conferenţiarul a fost viu aplaudat. Au citit din operiie lor d. Ion Filat, d-na Lucreţia Petrescu şi d. Zaharia Stancu. Au recitat d-l Soreanu, d-na Puia Ionescu şi d. Mafius. Partea muzicală a fost susţinută de d. Niculescu-Basu şi de asociaţia «Muzica». Cronica arhitectonică Concursul pentru Palatul Soc. Asig. Românească şi Asig. Ţărănească Am vizitat cu oarecare nelinişte expoziţia planurilor palatului pe care soc. Asig. Românească şi Asig. Ţărănească îl va construi în b-dul Brătianui, cu oarecare nelinişte pentru că după succesul concursului de astă toamnă pentru palatul Cultural al Dobrogei acest al doilea concurs public trebuia să ne lămurească deplin asupra calităţilor tinerei generaţii de architect şi nu putem decât să ne manifestăm o dublă satisfacţie: satisfacţia de a găsi printre architecţii noştri spirite înţelegătoare a simplicităţii artei moderne şi satisfacţia de a consacra avantajul concursurilor publice, asupra acelor concursuri improvizate în care nepotismul este singura călăuză. 21 de proecte de calităţi şi stiluri diferite îşi dispută eventualitatea unei viitoare premieri. In afară de cele mai multe dintre proecte cari prin decoraţii picturale —tramvae, — automobile, nouri, etc. încearcă să suplinească ideea unei idei architectonice directrice, vre-o 5 dintre ele se detaşează distinct printr’o compoziţie mai remarcabilă. Conceput într’o factură cu totul nouă proectul cu motto «semn de întrebare» are calitatea de a întruni frumosul, utilul şi higienicul în cadrul condiţiunilor concursului. Ideea de a înlocui curţile interioare nehigienice cu un al doilea pasaj, prezintă două avantagii , măreşte numărul magazinelor de la parter şi rezolva problema luminatului şi aeratului atât de penibil soluţionată de celelalte proecte prin curţi interioare. Şi poate în aceasta constă în mare parte superioritatea acestui proect Cele 5 blocuri ale palatului, legate prin arcade, nu fac decât să creeze un ritm armonic şi monumental, înlocuind impresia de rigiditate pe care ar da-o un bloc amorf. Este una din ideile architecture moderne care imprimă astfel clădirilor mari, în acelaş timp fineţe şi monumentalitate. Un maximum de magazine, posibilitatea creerei unui adevărat centru comercial, — apartamente cari satisfac cele mai pretenţioase cerinţe ale confortului modern, sanatoriul cu terase şi solarium aşezat în aerul curat al ultimelor etaje, abila plasare a vastului cinematograf-teatru în subsol, iată câteva din calităţile proectului cu motto «semn de întrebare». Dat fiind ideea modernă în care este conceput acest proect cât şi satisfacerea cerinţelor de higiena şi rentabilitate atât de necesare pentru viaţa de metropolă, proectul sus numit se impune. In conditiuni mai puţin fericite şi totuşi lăudabile se prezintă proectul cu motto «triunghiul», căruia îi regretăm între altele aspectul funerar. Proectul cu motto «15» prezintă deasemenea interes, insă existenţa curţilor interioare, atât de insalubre îi micşorează calităţile. Şi apoi nu înţelegem rostul acelei supra-elevaţii, inutile credem noi, care marchează colţul. Acordăm menţiuni onorabile proectelor cu motto «prin noi înşine», «crucea cu cârlige» şi «omega». În general deci proectele prezentate la concurs au întrecut aşteptările. Nu putem decât să lăudăm iniţiativa societăţilor susnumite pentru organizarea acestui concurs public dat fiind că este singurul prilej de afirmare a elementelor de valoare. Şi daca proectul pentru palatul cultural al Dobrogei premiat astă toamnă însemnează preludiul unei noui ere de architectură în România, să sperăm că rezultatul concursului pentru palatul societăţilor de Asigurarea Românească şi Ţărănească va fi primul capitol de realizare a acestei ere, pe care o dorim mai occidentală. M. P. In lumea cinematografului european Hans Stüwe a făcut chiar de la primele-i roluri o impresie cu totul nouă. Impresia aceasta extrem de favorabilă actorului nu-și găsea încă o expresie suficient de clară. Stüwe aducea în jocu-i ceva neîntâlnit încă, o gingășie aproape femenina, care nu umilea însă pe bărbat ci crea în juru-i o atmosferă mai curată, mai senină. Aducea apoi o sensibilitate rară actorilor masculini, dar nu şi anormală. Sensibilitatea aceea pe care o aşteptam şi o căutam zadarnic la alţi actori. Lucrurile erau, vădit, noui. De aceea actorulnu putea fi categorisit atât de repede. Acum însă impresia s’a cristalizat. Locul pe care-l ocupă Hans Stüwe printre vedetele ecranului nu mai poate fi supus nici unei discuţii. Este primul pe firmamentul cinegrafic al Germaniei. Şi într’adevăr , Hans Stüwe se desprinde din rândul obişnuiţilor amorezi. Nu se poate spune că şi-a ales o «specialitate» sau un gen de roluri. Acesta este, în primul rând, unul din marile sale merite. Căci pe Stüwe îl, veţi găsi în toate figurile posibile, începând de la martirul doctor Bessel, trecând prin romanticul Cola Campana, continuând prin frăgezimea şi generozitatea pictorului din „Martirii dragostei»» pentru ca să ajungă la fanaticul Schinderhannes. IV Dar o specialitate şi-a luat, totuşi, Stüwe. O specialitate pe care mulţi i-o vor invidia, pe care mulţi o nesocotesc, pe care mulţi caută zadarnic să şi-o facă a lor. Specialitatea sa este, pur şi simplu, talentul. Stüwe nu este nici o creaţie a reclamei şi nici — ceeace încă ar fi fost bine — a vre-unui mare regisor. El s’a impus graţie lui. Şi ceeace caracterizează acest mare şi unic talent, este o virtuozitate dusă până la culmea jocului interior. Niciodată, până la el, un actor n'a fost în stare să exprime cu atâta preciziune stările sufleteşti. Niciodată obiectivul cinegrafic n’a pătruns mai adânc în inima omenească pentru a ne înfăţişa, cu o sinceritate înspăimântătoare, toţi fermenţii dragostei, toţi baccilii pasiunii nimicitoare, toată fericirea şi suferinţa de care poate avea parte o fiinţă tânără şi frumoasă. Nici una — nici una din speranţele şi torturile cari frământă sufletul eroului încarnat de Stüwe, nu, ne rămâne ascunsă. Contele Cola Campana din „Vila Balconieri” este una din recentele sale creaţii. Rolul acesta i-a permis să ne dea aproape o sinteză a posibilităţilor sale. Regisorul său e tot Richard Oswald, acela care a veghiat asupra-i când a făcut primii paşi în ţara filmului, acela care i-a îndrumat talentul în „Dubla existenţă a doctorului Bessel”. E lesne de înţeles deci câtă importanţă capătă premiera de astăzi. REP. 0X0- In jurul premierei de astăzi Hans Stolwe şi .Vila Falconiari" .Prin poarta Brandenburg, June Marlowe şi Fritz Kampers sunt interpreţii unei delicioase comedii a companiei Universal : «Prin poarta Brandenburg...», Fritz Kampus Un milion de dolari pentru Charlie Chaplin Una din marile companii cinematografice din America i-a oferit lui Charlie Chaplin suma de 1.000.000 dolari (160 milioane lei) pentru ca să-şi abandoneze pălăria şi bastonul său legendar şi să apară într-un film vorbitor. Nu se cunoaşte încă hotărîrea lui Chaplin. ----------exo--------— Ce se aude René Guetta şi-a ■scos în volum notiţele de călătorie publicate în „Les Annales’’ sub titlul „Trop des etoiles”. „Satul ispitelor", frumoasa rea. Uzare a regisoarei Olga Preobrajensky, rulează acuma la Paris. Fernand Fahre şi Suzy Pierson sunt interpreţii unei mari şi delicioase comedii franceze intitulată ,,Permis d’aimer”. Joyce Murray este numele unei încântătoare vedete americane descoperită de curând, care-şi va face peste puţin timp debutul pe ecran. „Monumentul iubirii”, frumosul film indian care a fost atât de crud tratat de publicul nostru, rulează cu mare succes la Paris. „Ocnă’ se intitulează o nouă producţie rusească de mare valoare. Pentru concursul de scenarii deschis de revista ,Cinémonde’’ şi ziarul „Paris-Midi ’ au fost primite până astăzi peste 500 manuscrise. Marcel Vandal și Julien Duvirier au angajat pentru noul film „Maman Colibri” pe.* Maria Iacobini și Franz Lederer „Paramount’’ va realiza șapte filme sonore după operete cunoscute în ambele continente și un mare film cu Saliapin. ''Augusto Genino va prezenta în eu,rănd la Paris filmul său „Scampolo” realizat după celebra piesă a lui Dario Nicodemi. Henry Roussel a terminat noul său film „Paris-girls”. „Maeştrii cântăreţi din Nuremberg”, film realizat de Ludwig Berger cu Gustav Fröhrlich şi Mario Solvey rulează la Paris. Beneficiile realizate de Warner Bros în ultimul trimestru al anului 1928 se ridică la 2.900.000 dolari. Robert Peguy turnează la Nisa „Les mufles" de Eugene Barbier, având ca interpreţi pe : Suzanne Bianchetti, Pierre Stephene, Bardoux, etc. --------exp------- Noul film al lui Kirsanoff Dimitri Kirsanoff, tânărul regizor ruso-francez turnează actualmente la Toulon noul său film „Cruciaţii”. Interpreţii sunt : Leon Barry, Maxudian şi Andre Roamie. Asistent: Joe Hamman.oxo-E. Charlie Chaplin iiulre Roane „Scrisoarea unei necunoscute“ Alfred Abel a terminat înscenarea filmului său «Scrisoarea linei necunoscute». Actualmente el se ocupă cu decupajul acestei noui bande. ----------xox--------- „Nana“ la Berlin «Nana» marele film realizat d de Jean Renoir după romanul lui Zola a fost, în fine, prezentat și la Berlin. Presa germană aduce elogii principalei interprete : Catherine Hessling. Rubrica femeii Farmec etern Evident. Problemul celui mai frumos nume de femeie nu este altceva decât o inclinafiune a gustului individual; el construe, dacă vreţi, un reflex simbolic al amintirilor frumoase din trecut ţi poate fi slăbiciunea prezentului. Instinctiv, omului îi place numele acelei femei, de la care are cea mai duioasă amintire din viaţa lui. După mine, nu există numai mai frumos de femeie ca Jaaveline. în susţinerea părerii mele, să-mi fie îngăduit să povestesc o întâmplare reală şi impresionantă, al cărei erou a fost subsemnatul. Era pe timpul războiului pentru înfăptuirea României Mari. Mă exilasem de bună voie în nordul ţării. Aveam şaptesprezece ani şi nici un grăunte de experienţă nu ale vieţii. După multe peripeţii şi lipsuri, providenţa îmi scoase în cale pe medicul francez maiorul S.,şeful misiunei sanitare franceze din oraşul, căruia-i povestii calvarul îndurat, şi, mulţumită protecţiei lui, primii funcţiunea de interpret la spitalul ce-l conducea. întruna din seri, când eram de gardă, târziu după miezul nopţii, ambulanţa ne aduse ofiţeri răniţi. Personalul sanitar, extenuat le munca supraomenească desfășurată până seara târziu, dormea adânc. O singură ființă sta neclintită de veghe. Era «soeur Jaqueline». Sveltă, brună , cu ochii de un albastru clar ca cernă într’o frumoasă zi de primăvară, aveau o expresie de cea mai pură bunătate. Energia ei fără pereche la sexul frumos m a uluit. Nu mi-a dat voie să trezesc nici un sanitar. Singură, ajutată într-o măsură foarte mică de mine, ea spală rănile răniţilor şi pansa cu o îndemânare de medic veritabil. Cincisprezece zile în şir am făcut serviciul de noapte şi niciodată «soeur Jaqueline» nu a lipsit de la nost (deși nu era de serviciu). O forță inexplicabilă mă atrăgea către această femeie unică. Pentru mine, ea era o sfântă. Spre primăvară, căzui prad unei grave boli contagioase. Medicii mă considerau pierdut. Singură. Jaqueline, de un optimism fanatic, era încredinţată că voiu scăpa. Şi cu drept cuvânt, credinţa şi, mai ales, îngrijirea extraordinară ce mi-a clăinau mântuit. Timp de zece zile, interval în care am plutit între viaţă şi moarte. Jaqueline nu s’a clintit dela căpătâiul meu de suferinţă. Peste puţin timp, intrai în convalescenţă şi, în curând, mă restabilii complect. Trecuse aproape o lună de când îmi reluasem postul în primire şi, întro zi splendidă de primăvară, cu soare cald şi îmbietor, sosi vestea armistiţiului şi, odată cu ea, ordinul de rechemare a misiunii sanitare franceze din România. M’am întristat gândindu-mă că, peste puţin spitalul francez va deveni pentru mine o amintire; mai ales, mă năpădeau tot soiul de idei bolnave, cugetând că femeia cu cel mai frumos nume de pe lume şi cu un caracter fără pereche mă va părăsi. Puternic este sentimentul obişnuinţei, mi se părea imposibilă despărţirea de cea mai ideală femeie ce am întâlnit-o în viaţii. Coloana, compusă din autocamioane, transportă spre gară instalaţia şi ustensilele spitalului. In gară un furnicar de lume. Locomotiva trenului ce va duce departe spre alte tărâmuri pe aceea care mi-a fost dragă chiuie strident, anunţând apropiata plecare. îmi iau rămas bun de la membrii misiunii cu cari m’am bucurat şi am suferit laolaltă. Când a venit rândul Jacjuelivei, am avut o profundă emoţie. Ii sărutai de mai multe ori mâna: era un sentiment de pasiune întovărăşit de respect şi, mai ales, recunoştinţă. Două lacrimi căzură fără voia mea pe mânuşiţa ei fină, de un alb imaculat. încă vreo câteva clipe şi gigantul «Pacific» se puse în mişcare, ducând cu el iluzia mea deşartă. De atunci au trecut treisprezece ani şi acum, când duc in spate greul celor treizeci de toamne, după o viaţă furtunoasă plină de aventuri galante, niciuna dintre femeile pe cari le-am cunoscut nu mi-a rămas în minte. Una singură, femeie care are cel mai frumos nume, din câte le-am întâlnit parcurgând mapamondul, este şi va rămâne Jaqueline. Ea îmi revine neîncetat în memorie, din ce în ce mai clară şi obsedantă. Jaqueline este întruparea vie a frumuseţii şi candoarei: floarea exotică din legendara Bretanie : către dânsa se îndreaptă gândul meu nostalgic. Iar când stau de vorbă cu ecoul meu lăuntric, aud parcă fredonând eternul cântec care seamănă cu un miracol: Jaqueline, Jaqueline... femeia cu ce mai frumos nume de pe lume, MARIUS GILARDINI. Grasă sau slabă — Cum preferaţi să fie femeia — Sunt ferm convinsă că nu greşesc când spun că cel mai mare dar al naturii e frumuseţea. Nu vreau să spun însă că frumuseţea lipsită de celelalte calităţi necesare, valorează prea mult. Ce deziluzie grozavă când cunoaştem o fiinţă frumoasă şi puţin inteligentă sau nemanierată şi ce drag ne este cineva urât, dar simpatic ! Vreau să subliniez cumve că frumuseţea are o influenţă puternică, în viaţă şi, de aceea, oricine e dator să şi-o păstreze sau să şi-o creeze cu mijloacele posibile. Am avut prejul să văd ce înseamnă să fii sau nu frumos , aşa că sunt o adeptă credincioasă a ei. Cunosc o fetiţă de optsprezece ani, cu un cap splendid, o brunetă adorabilă, dar puţin grasa. Ei bine, fata asta e atât de dornică de o siluetă fină, încât de multe ori era să o coste viaţa. Conştientă de frumuseţea ei, vrea să ajungă perfectă ! încearcă toate mijloacele şi desigur va reuşi curând ! De ce n’ar face acest lucru şi alte domnişoare sau doamne ? Câte din ele nu-s frumoase, dar au corp urât ? . Pentru mine, nimic nu-i mai desgustător decât o femeie grasă şi nimic mai atrăgător ca un picior şi o siluetă fină. Deci, duduilor şi doamnelor plinuţe (ca să nu zic grase), dacă voiţi să fiţi frumoase, îngrijiţi-vă silueta ! Nu să fiţi nişte păpuşi cari nu se îngrijesc decât de frumuseţe, dar să vă daţi bine seamă de dv. şi să nu vă lăsaţi influenţate de părerile lumii (în special de ale linguşitorilor). Pe lângă ocupaţiile casei şi cele intelectuale, învăţaţi să fiţi frumoase, fără să abuzaţi însă de această calitate !.. MILENA DELEANU oxo----------- Albumul Ramone. Pentru săptămâna ce urmează, propunem un ciclu de întrebări, strâns legate una de alta, şi anume : 1. Care este cea mai frumoasă Însuşire a soţiei ? 2. Care este defectul cel mai urât al soţiei ? 3. Care este cea mai frumoasă însuşire a soţului ? 4. Care este defectul cel mai urât al soţului ? Negreşit, noi nu cerem demonstraţiuni savante, întinse, în domeniul, de fapt, atât de vast al chestiunii abordate. Dorim doar — cum am insistat şi până acum — răspunsuri cât mai scurte, limpezi în concisiunea lor, şi, de asemenea, se vor evita inevitabilele mici răutăţi, săgetări ironii, de cari cele patru întrebări sunt atât de susceptibile. Scopul lor nu este decât o simplă stabilire de fapt. Răspunsurile ni se vor trimite — pe cărţi poştale — până cel mai departe Vineri 2 Maiu. Alexandru Moissi turnează în America un film Trbitor Alexandru Moissi, celebrul tragedian german care se află actualmente într’un turneu în America, joacă într’un film vorbitor al companiei Warner Brothers, intitulat : «Cocioaba regală».