Rampa, iunie 1929 (Anul 14, nr. 3404-3429)

1929-06-01 / nr. 3404

ANUL XIV, No. 3404 R­EDACTIA, ADMINI­STRAP A ' SI ATELIERELE GRAFIOE Strada SArh­tdar, V T • U «FON a«i'W ^ubFraH««»» ••na**t«RMi AMMitmi *«#•■ HMat, Omm VMmM »*•. • • • Traducerile Direcţiunea Teatrului Naţional din Bucureşti, îngrijeşte ca pen­tru stagiunea viitoare traducerile pieselor străine ce se vor repre­zenta, să fie încredinţate persona­lităţilor cu pricepere şi răspunde­re literară. Nici un afiş deci nu va purta nume de autori străini şi opere fără să fie întovărăşite şi de acelea ale traducătorilor. Mă­sura este dintre cele mai fericite, dovedind încă odată prin aceasta, grija permanentă a directorului, care este şi un scriitor de frunte in acelaş timp, pentru ţinuta lite­rară a operelor reprezentate. Problema traducerilor în gene­ral pentru teatru, prezintă două laturi: prima, transpunerea tex­tului străin în limba în care se traduce, cu particularităţile de stil ale autorului şi personalitatea lui, iar a doua — aceea ca­re în­deobşte creiază cele mai mari di­ficultăţi — păstrarea vieţii limba­jului de teatru, pe care apoi să poată lucra actorul. Dacă cea dintâi condiţie p­oate mai lesne fi satisfăcută, cea de a doua prezintă mult mai multe' di­ficultăţi şi mai ales în dra­mna cla­sică, pentru care ca model ne gân­dim la Shakespeare. Astfel de cu­rând, ni s’a înfăţişat o traducere cu totul aplicată din Hamlet şi iscălită de un bun cunoscător ca­re este d. Dragoş Protopopescu. Traducerea d-sale ne apropie mult de textul shakesperian, de ritmul lui intim, însă prezintă mari greu­tăţi la joc. Există un anumit ritm în desfăşurare al ideii , care trebue să intre lesnicios înfăptui­rea realizării în gesturi. Traduce­rea dacă contrazice prin o li­term­i­­­zare prea mare creaţiunea actoru­lui, va putea merge până la a de­via o concepţie de rol, şi întro sumă oarecare o concepţie de pie­să.O asemenea traducere in mod fatal dealungul vremii, şi in mana mai multor interpreţi, va suferi adăugiri şi preschimbări pentru comoditatea întrebuinţării ei, aşa că după o bună bucată de vreme va fi de nerecunoscut,­ depărtată complet şi de taetul ei primitiv şi de textul străin după care s a făcut. La îndeplinirea acestei prime condiţii, trebue pusă multă aten­ţie când e vorba de o bună tradu­cere în materie de teatru. In al doilea rând, vine fără îndoială ţi­nuta literară a bucăţii. Aci se cere o adâncă cunoaştere a celor două limbi ce stau faţă în faţă şi ceva mai mult, o cunoaştere a autorului din care se traduce. Mi s'a întâm­plat să aud la noi pe scenă, lu­cruri dea dreptul înfiorătoare. Ast­fel, jucându-se o piesă foarte cu­noscută a­ lui Jules Renard, mi­cul erou — era vorba de Toil de Carotte, — răspundea servitoarei Aneta cu care avea o convorbire la întrebarea acesteia — că de ce nu le-a şocolată, pur şi simplu cu următoarea frază: «pentru că stri­că tenul». In textul franţuzesc, replica acasta sună astfel: «a cause de la peau». Era vorba aci — şi aceasta a intenţionat autorul făcând dovada unei minunate cu­noaşteri a psichologiei copiilor­_ de pieliţa pe care socolata o prin­de pe deasupra. Chiar dacă tra­ducătorul, din context, n’ar fi pu­tut desprindă înțelesul acesta da­că și-ar fi dat însă mai bine soco­teală de întregul personal, cu alte cuvinte, dacă s ar fi apucat să ci­tească piesa înainte de a o tradu­ce, fiindcă nu de multe ori­­ în­tâmplă lucrul acesta, ar fi văzut că acest «Poil de Carotte», un co­pil îmbrăcat cu ce dă Dumnezeu, căruia mama sa, îi spune că d­acă n’ar exista d°cât un singur strop de murdărie în lume şi ăla ar fi pe şorţul ling, era cu neputinţă cu ori­câtă bunăvoinţă ar fi pus di­recţia respecţiv­", să aibă atâta cochetărie în limbaj. E un exemplu luat la întâmpla­re, însă în câteva stagiuni de tea­tru, un maniac colecţionar, ar pu­tea să facă o adevărată culegere. Să nădăjduim că prin noua dis­poziţie a Teatrului Naţional, vom merge nu numai spre un text co­rect al viitoarelor spectacole străi­ne dar spre o colecţi­e definitiv realizată şi echilibrată în­ limba rom­a i­­portantelor lu­crări dramatice’ din literatura uni­versală, cu dubla întrebuinţare şi a scen­ei şi a cărţii, de Ion Marin Sadoveanu Din cuşca sufletului VÂRSTA EXACTA Saloanele mondene o cunoşteau ca pe un cal breaz pe d-ra Olga , o simpatică şi nobilă descen­dentă a unei vechi familii boe­­resti din Moldova. Dar dacă d-na Olga era foarte apreciata pentru manierele şi pentru spiritul ei fin, totuşi cele­lalte cucoane erau foarte intrigate asupra unui singur lucru : nu pu­teau şti precis vârsta d-nei Olga. E cert că d-na Olga avea părul alb complet şi că în­ orice caz se născuse in secolul trecut. Dar vata exactă no putea şti nimeni fiind că d-na Olga ştia cu o rară măe­­strie să se eschiveze întrebărilor indiscrete. Deunăzi, într’un salon monden, o tânără d-nă a adus vestea că d-na Olga B. a murit subit. _ Bravo!.­. exclamă veselă o bună prietenă a defunctei. în sfâr­şit, după «faire-part» o să ştim exact ce vârstă avea ! GENEROZITATE Sevastiţa e cea mai sgârcită fe­meie din cartierul Făgadau. Deşi are trei moşii şi locuieşte întro superba casă cu trei etaje, totuşi preferă să-şi rupă un deget decât să dea un ban de pomană. Deunăzi, avea musafiri. Şi pe când Sevastiţa vorbea prietenilor ei despre generozitatea care o caracteriza, se aude din stradă un flaşnetar. Una dintre prietene — cunos­când sgârcenia Sevastiţei zice : Săracul!... Să-i dăm ceva de­ pomană... „ Coana Se­vast­iţa se făcut ca naude dar prietena insistă : — Sevastiţo dragă, dai ceva big­­tului flaşnetar, că eu mi-am uitat banii acasă... Ca să nu se facă de râs. Seva­­stiţa deschide fereastra şi asvârlă bătrânului flaşnetar o piesă­ de un leu strigându-i: — Moşule­­... iarta-mă că-fi dau numai un leu!... Ţi-aş fi svârlit bucuroasă o hârtie de o mie de lei dar mi-era teamă să ne ia vân­tul!... MAI EFTIN Una din ultimele expoziţii ale sezonului a avut un succes mate­rial mediocru. Şi mă mir de ce fiindcă tablourile erau foarte is­pititoare iar maestrul deosebit de asiduu, nu a ispiti pe amatori. M­e-am auzit chiar eu când in faţa unui tablou dintre cel­e mai mari sa oprit un domn scund, gras şi rotofeiu. S a prezentat angrosist de vi­nuri din Odobeşti şi amator de artă la Bucureşti, interesându-se de preţul tabloului. — Uite, dom­le, îi spune mae­strul, chiar adineauri mi-a oferit un englez din petrol dela Moreni, 100.000 lei. Şi nu l-am dat — Im­i pare rău, spune angro­sistul încruntând din sprâncene. Eu naşi putea da atât. — Dar cât ai putea d-ta ? — Ce să mai spun, sunt de­parte. —Ei.! Acum spune... oricât. — Eu credeam să tot fie vre­o 5000 de lei... zise angrosistul cu sfială _. 5000?... ai ? Uite ce e . Scoate banii. — Păi par­că spuneai că engle­zului nu i l-ăi dat cu 100.000. — Adevărat! Dar prefer să ți-l dau du­m­i­tale cu 5000 știi ca să nu iasă din țară capodoperile ar­tei noastre picturale. Jubileul unei operete le Lehar La Johann Strauss Theater diin Viena a avut loc zilele trecute ju­bileul de 100 reprezentaţii al o­­peretei lui Lehar «Friedericke». Spectacolul jubiliar a fost di­rijat de Leh­ar. Această operetă a atins şi alte oraşe jubilee similare, iu ­oxo- Dopa premiera Mărturisesc sincer că acum două săptămâni socoteam o mare fericire să pot avea două reviste jucate în acelaş timp pe doua scene diferite. După premierele care s'au suc­cedat la un interval de trei zile îm­i dau seama cât de greşit eram in aşteptările mele. E de prisos să spun micile ne­plăceri avute chiar în timpul re­petiţiilor. De pildă, actorii de la Teatrul Colos nu scăpau niciodată ocazia să-mi spună cu oarecare amără­ciune : — Ehei !.. Nu zicem că e proa­stă „Lele cu, scurteica verde", dar am aflat că revista de la Elite cu mult­ superioară !.. Pe de altă parte, actorii cari repetau „Eu mâna ţi-o sărut ma­dam /'* îmi spuneau la rândul lor: —* Ehei !.. O fi bună revista noastră !.. Dar am aflat că toate şlagărele le-ai pus la Colos !.. ’ Prins între două focuri, trebuia să fiu de dimineaţă până seara a­­părătorul din oficiu, când al re­vistei de la Colos, când al celei­lalte de la Elite, cum şi distrugă­torul lor. Dar actorii sunt mai greu de convins ca nişte amante : — Las’că ştim noi ce spunem­­. Dumneata cu ale dumitale şi noi cu ale noastre !.. E drept că în timpul repetiţii­lor cele două reviste formau un mare stimulent pentru actori. De pildă când veneam la Coro, spuneam tuturor : — Aici se repetă fără nici-o convingere !.. Acuma vin de la E­­lite ! Acolo toţi actorii îşi ştiu rolurile pe din’afară !..­ După câteva minute eram la Elite, unde bine­înţeles repetam a­ceeaş frază cu mici modificări.: — Oribil se repetă la voi .­. A­­cuma vin de la Colo? !.. Acolo toţi actorii repetă fără sufleur !.. Ambele­ tabere să nu se lase mai pe jos şi având deplină încredere în afirmaţiile mei® . (care fireşte erau complect inexacte), munceau din răsputeri. Dar această binefacere a durat numai pe timpul repetiţiilor. L­a premiera de la Colos am a­vut de suportat cele mai grele clipe din viaţa mea. Deşi revista „Lele cu scurteica verde’* a­ avut succes’, t­otuşi tre­buia să lupt cu un grup de spec­tatori indignaţi care erau cât pe aci să filiere spectacolul. Cine erau aceşti spectatori ? Fireşte, erau actorii din tabăra adversă de la „Elite“, care după fiecare scenă, strigau în gura mare : . —­ Revistă e asta ?.. E o porcă­rie !.. De când­ suntem­ n’am po­menit aşa tâmpenie !.. Printre aceştia se agita şi dră­gălaşul Nicu Namier,, care deşi colaborator cu Uithé la „Rele cu scurteica *verd­e‘‘ totuşi, " făcând parte din trupa de la Elite şi fiind colabortaor şi la „Eu mâna ţi-o sărut Madam“ nu şi a precis ce a­­titudine să da.. .. . . Interesele di dictau să fluere şi să aplaude în acelaş timp, ...In sfârşit, premiera de la „Co­los“ a trecut.. Miercuri seară a avut loc noua premieră de la „Elite**... Speram că de astă data spec­tacolul va decurge în pace și onor. Dar, te pui cu actorii ?!?.. Cei de la „Colos’* au dat drumul spectacolului mai devreme ca oricând şi la ora 11, toţi în cap cu sfericii "patroni* erau la Elite. O să­ vă închipuiţi că au venit sa aplaude noua lucrare a autori­lor lor Nici pomeneală ! Toţi au venit puşi pe scandal pe nemulţumire şi pe înjură­tură . — Revistă e asta ? E o porcă­rie !.. N’am mai pomenit aşa tâm­penie !.. ...Vestea a ajuns până la ura­­chile lui Kanner. — Ştii mă, că ăia dela Colos spun că J.Eu mâna ţi-o sărut ma­dam“­e tâmpită ? — Ce face exclamă Kanner Și cuprins de un acces de furi« adaugă : _ . Vă dau cuvântul meu de onoare că „Lele cu scurteica verde’* e cea mai oribilă revistă care s’a jucit vreodată !„ ' , Timică îi­ taie vorha : — Păi n’ai scris și la revista aia ?.. ^ » " 1 Kanner­ cade, pe gânduri, apoi face explozie : b. — Dracii să'Te ia pe amândouă! Așa e când fii două Tar­tăreanestjTt adaugă prac­tic': — Da !.. Dar între doua nu te plouă !.. de NICON Director: SCARLAT FRODA Cum se exploatează renumele lui B. Shaw ? Senzaţionalul caz cu volumul Iul Looke­le New-York. — Cât valoreazi o observaţia Iul Shaw. — Interesanţi scrisoare a marelui umorist Irlandez Nu e prima dată când Bernard Shaw dovedeşte că nu este numai un mare autor dramatic ci şi un excelent regisor. Shaw ştie ca nimeni altul să-şi puie în scenă propria personali­tate menţinând întotdeauna viu interesul publicului pentru per­soana şi pentru activitatea ta. Astfel arta de a-şi face recla­mă rămâne unul din marile me­rite ale autorului comediei «Om şi supraom». Şi dacă nu face sa se vorbească de dânsul printr’o nouă piesă de mare senzaţie care urmează să vadă lumina rampei, atunci in­­vectivul irlandez găseşte o altă chestiune in jurul căreia stâr­neşte vâlvă, plasând bine înţeles personalitatea sa în centrul inte­resului. Iată ce s’a întâmplat de pildă zilele trecute. La New York a avut loc de cu­rând o licitaţie de cărţi la care s-a vândut un exemplar preţios «Essay on the human Understan­ding» de filosoful englez Locke. Această carte a realizat frumosul praf de 1.500 dolari. Or acest volum se poate cum­păra în oricare librărie pentru 2 dolari. La licitaţie însă, lumea se luptă pentru această carte ur­când mereu preţul fiindcă în ca­talogul licitaţiei era menţionat că acest volum are o deosebită im­portanţă, el cuprinzând o serie observaţiuni autografe de mare valoare. Se spunea că această carte fă­cea parte din biblioteca lui Ber­nard Shaw, iar notele ar fi scri­se de celebrul ironist englez. Câ­teva din observaţiile însemnate în volum erau reproduse şi în ca­talog. Ele îndemnau desigur pe amatori să cumpere volumul. In această luptă a învins un milio­nar care a plecat triumfător de la licitaţie cu presupusele glose ori­ginale ale lui B- Shaw. Bucuria cumpărătorului a fost de scurtă durată. In Anglia, ves­tea despre această licitaţie a pro­vocat oarecare nedumerire. Cel mai surprins a fost însă Bernard, Shew, când e sflat da a***a*la li­­­citaţie. El a adresat unui ziar londo­nez următoarea scrisoare : «Vestea d-voastră, că «Essay on the human Understanding» de Locke s’ar fi vândut pentru suma de 1500 dolari, duraai pentru că eu aş fi mâzgălit ceva în acea carte. Acest fapt mă determină să iau pana în mână. De ce nu mi-a căzut catalogul licitaţiei mai înainte sub ochi ? Desigur că în acest caz m'aş fi grăbit să declar că nu am cetit nici­odată operile lui Locke. De asemenea aş fi declarat sus şi tare, ca în principiu nu scriu nici odată in cărţi. Poate că odată la 25 de ani, fac o mică însemnare într’o carte. Dar asta e tot­ Comoara plătită cu 1500 dolari, are pe piaţa mondială a cărţii o valoare de aproximativ 5 shil­ling­, deşi cartea, în sine e­­­u mult mai preţioasă decât cele câ­teva comentarii adăugate»». Ziarul a publicat scrisoarea lui Shaw şi a întreprins o adevărată anchetă pentru a identifica pe impostori. In cele din urmă, s-a stabilit că între cartea lui Locke şi B. Shaw există totuşi o corelaţie. Volumul a stat câtăva vreme in casa lui Shaw, şi anume in bi­blioteca socrului său, care este şi autorul comentariilor. Horace Townsend din Deny cerea adese­ori «Essay on the human Under­standing» de Locke. Lucrurile moştenite de Shaw de la socrul său au fost vândute acum câţiva ani- Volumul lui Locke, a ajuns, prin nu se ştie ce împrejurări în America. Aflând de cazul acesta, soţia lui Shaw a fost inconsolabilă. — «Spre ruşinea mea — a spus ea unui reporter — trebuie să vă mărturisesc că nu am îndrăznit nici­odată să mă ating de acest volum. Astfel aș fi descoperit eu însumi comentariile tatălui meu și nu s’ar mai fi petrecut cazul dela New York». Bernard Shaw Huguette Duflos Iși publi­că memoriile Huguette ex-Duflos își va pu­blica în curând memoriile sub ti-Huguette ex-Duflos dlul «Heures d’actrice»; memo­riile vor avea o prefață a lui Paul Geraldy. Emil Jannings la Viena La Viena face mare senzaţie vestea că celebrul tragedian ger­man Emil Iannings, înapoiat de Curând de la Hollywood va da în cursul verii un ciclu de reprezen­taţii la Deutsches Völkstheater din Viena. In cursul viitoarei stagiuni E­­mil Iannings va fi angajat pentru mai multă vreme la Burgtheater unde va apar? in «Blana de bi­ber» de Hauptmann, «Ulciorul spart» de Kleist și «Banii» de Mir­­beau. -------xox---------­ Jannings Două drame noui de Georg Kaiser In cursul stagiunei viitoare vor avea loc premierele a două piese noui de Georg Kaiser. Fecundul autor dramatic ger­man a scris în cursul acestei pri­măveri piesele «Mississippi» și «Vizionarul». Premierele vor avea loc conco­mitent la Berlin şi Hamburg. ----------0X 0-------- O piesă de Paul Morand Teatrul Odeon d­in Paris, va re­prezenta în cursul viitoarei sta­giuni piesa «At home» de Paul Morand. O nouă formă dramatică Karl Vogt directorul corului ritmic al «Teatrului poporului» din Berlin a terminat o dramă in­titulată «Războiu». Acţiunea dramei se desfăşoară în coruri vorbite. Prin această formă dramatică «nouă» se revine la dramele co­rale ale lui Aeschil. --------exp-------- 0 colaborare Pagnol- Nozlere Cunoscuții autori francezi Mar­cel JPagnol, autorul lui «Topaze» și, Nozziere vor scrie în colaborare o piesă care se va reprezenta pe scena teatrului Mathurins din Pa­ris. * —------oxo----—---­ De non roman de Maurois Andre Maurois a declarat unui ziarist că lucrează la un roman a­­supra vieţii lui „Carol Quintul“. -------------xox-----------­ » Mascagni grav bolnav ma grav bolnav de pleurezie. Starea sa inspiră serioase îngri­jorări. Pietro Mascagni. comr­omi*ni* bidinu. r­f cunoscutul află la Ro­ Mascagni DN SAMBATA ULINIE 198» • .­F-5*«1 a­bonamentele^ IN TARA Trei luni.......................... î0­ Lai 800* 9«aaa luni . T............... • • , SOO Un an ..... .................... . . KXM m str&in&tat* dublu Abo namentela •• piataao înainta ta 1 aau ia ia ala naoAral tuni însemnări Caragiale in desen de ADRIAN MANIU Un tânăr pictor Jiquide a găsit o inspiraţie nouă pentru verva desenului, ilustrând un album de gravuri în piatră după teatrul lui Caragiale. Ideia merita laudă pentru ca a izbutit să ne dea câteva pagini surprinzătoare chiar prin faptul că uneori amintesc pe marele Daumier. Poate că respectul tex­tului și al subiectului a moderat uneori fantezia desenatorului care cunoștea prea mult opera drama­turgului într’o stilizare dată de împrejurări ce au fost uneori străine de arta plastică. Opera lui Caragiale a fost realizată pâ­nă acum într’o viziune teatrală ceea ce e cu totul altceva de­cât ceea ci, permite resursa unei pa­gini de hârtie. Dar tocmai din această privin­ţă e interesant să surprindem tot ce desenatorul a descoperit nou şi fraged in textul dramaturgului. Asupra acestor descoperiri nu a­­vem timp să ne oprim acum, dar nu putem, tăgădui valoarea lor, întru­cât dintre toate tentativele de a ilustra, clasicii noștri este inconestabil că albumul d-lui Ji­quide e cea mai artistică reali­­zare. Desenele sunt făcute în spi­ritul textului — figurile au ade­vărul sufletesc al fizionomiei luat din text. Suntem convinşi că pen­tru bibliofilii noştri, albumul va avea succes — şi se va epuiza re­pede restrânsul număr de exem­plare la care a fost fixată acea­stă ediţiune. Iar dacă vre­o dată, statul nostru va găsi de cuviinţă, să tipărească o ediţie naţională a operei lui Caragiale (până acum, nu a găsit de cuviinţă să facă de­cât graţie unor pseudo scriitori o lege prin care familia lui Cara­­giale e despuiată de drepturile de autor) atunci desigur că oa­menii de gust vor fi de părere să reproducă desenurile lui Jiquide ca o nemerită podoabă în spiri­tul textului. Va fi o dreptate târ­zie — dar o dreptate, i \-Mr Bătaia dela întruni­re de N. Jiauide Când a fost Wagner într’o mare jenă financiară Amintiri despre msrels eompaclter Scriitorul I. Kreitmaier a scris de curând­ un fonte­­ interesant volum întitulat «Dominanten» in care povestește o serie de amin­tiri despre Richard Wagner. Deoarece Wagner era împins de la începutul carierii sale de ambiţia de a da un cadru cât se poate de grandios lucrărilor sale, era de la sine înţeles că va părăsi Riga unde funcţiona ca dirijor la micul teatru local- El se hotărî să se ducă la Paris. încercarea a­­ceasta era foarte temerară,­­mai ales că se ducea im necunoscut, fără suficiente mijloace­ materia­le şi fără să fie stăpânit de un spirit de economie. Bani îi cheltuia aşa cum îi câş­tiga. Ii plăcea să aibă o casă somptuoasă şi să trăiască în mij­locul unei societăţi alese. Alternarea perioadelor de foa­me cu cele de extremă strălucire îi era mai plăcută decât să ducă o existenţă monotonă dar sigură. Cu toate că era lipsit de bani pă­răsi după o jumătate an de şe­dere la Paris locuinţa sa simplă spre a se instala în partea oraşu­lui mai apropiată de lumea arti­stică. Când s’a reîntors in 1959 la Paris îşi închiria imediat o lo­cuinţă de 4000 franci de­oarece îşi vânduse cu puţin timp înainte drepturile ele proprietate asupra •­u­fiă n eter­iu matei «Triologii a Nie­­be hi ligilor..­­ . . . îşi mobilă casa c­el: se poate de somptuos ceea ce contribui bine înţeles,la Reducerea banilor."Când voi să-şi instaleze un salon în noua locuinţă, constată că eraU necesare cheltueli pe cari nu I«l prevăzuse. Pentru soţia sa angajă o came­­ristă, iar pentru el un servitor cu livrea, pe care a trebuit s’o plă­tească foarte Scump. Pe amicul său Cornelius îl aduse pentru ju­mătate zi dela Yena la Meinz spre a-i citi libretul «Maeştrilor cântă­reţi»» şi-i dădu­­ pentru acesata bani de drum. Cu asemenea cheltueli banii i se topeau văzând cu ochii, dar re­cepţiile pe cari le da Miercurea erau din ce în ce mai pompoase. Din cauza aceasta el primea cu plăcere orice ajutor ce i se trime­tea în secret, dacă bine­nţeles i se părea destul de apreciabil ca să merite atenţia sa. A fost foarte neplăcut impresionat când află că amicii săi din Paris au organizat o colectă în cercul germanilor din Paris spre a-l scăpa de jena fi­nanciară care devenea din ce în ce.­ mai acută. A refuzat pur­­ simplu spunând că zvonurile cuie că sar afla în­­jenă financiară sunt cu totul neîntemeiate. " Pentru sumele m­ai­ mici, Wag­ner nu mai avea decât un surâs. Primind într-o zi 20 de napoleoni ca onorar teatral, spuse unui a­­mic al său că nu știe ce ar putea face cu această sumă;*despre cei 90 de taleri pe cari i-a obţinut din vânzarea unei tabachere de aur pe care i-o dăruise marele duce de Baden, spuse că înseam­nă «o înviorare..a existenţii lui», iar 75 de franci primiţi ca tantie­me i-a luat «şi bine şi rău dispus». Nu este astfel de mirare că e­­ditorul său Schot, care-i plătea onorariile anticipat, n’a mai vrut să-i dea nici un ban și că cumna­tul său F­ried­rich Brockhaus a refuzat să-l mai ajute, «nefiind de acord cu cheltuelile exagerate pe cari le făcea» * Richard Wagner Conrad Veidt revine la teatru Din Berlin se anunţă că zilele acestea s’a semnat contractul în­tre Conrad ■ Veidt şi directorul Charell dela Metropoltheater. Celebrul artist de cinematograf va reapare în teatrul în rolul cardinalului Richelieu in marea revistă «Cei trei muşchetari» care­­se va înscena la vară de către Charell la «Grosses Schauspiel­haus». .v 1 ' ’. • -•X0-

Next