Rampa, iunie 1929 (Anul 14, nr. 3404-3429)
1929-06-01 / nr. 3404
ANUL XIV, No. 3404 REDACTIA, ADMINISTRAP A ' SI ATELIERELE GRAFIOE Strada SArhtdar, V T • U «FON a«i'W ^ubFraH««»» ••na**t«RMi AMMitmi *«#•■ HMat, Omm VMmM »*•. • • • Traducerile Direcţiunea Teatrului Naţional din Bucureşti, îngrijeşte ca pentru stagiunea viitoare traducerile pieselor străine ce se vor reprezenta, să fie încredinţate personalităţilor cu pricepere şi răspundere literară. Nici un afiş deci nu va purta nume de autori străini şi opere fără să fie întovărăşite şi de acelea ale traducătorilor. Măsura este dintre cele mai fericite, dovedind încă odată prin aceasta, grija permanentă a directorului, care este şi un scriitor de frunte in acelaş timp, pentru ţinuta literară a operelor reprezentate. Problema traducerilor în general pentru teatru, prezintă două laturi: prima, transpunerea textului străin în limba în care se traduce, cu particularităţile de stil ale autorului şi personalitatea lui, iar a doua — aceea care îndeobşte creiază cele mai mari dificultăţi — păstrarea vieţii limbajului de teatru, pe care apoi să poată lucra actorul. Dacă cea dintâi condiţie poate mai lesne fi satisfăcută, cea de a doua prezintă mult mai multe' dificultăţi şi mai ales în dramna clasică, pentru care ca model ne gândim la Shakespeare. Astfel de curând, ni s’a înfăţişat o traducere cu totul aplicată din Hamlet şi iscălită de un bun cunoscător care este d. Dragoş Protopopescu. Traducerea d-sale ne apropie mult de textul shakesperian, de ritmul lui intim, însă prezintă mari greutăţi la joc. Există un anumit ritm în desfăşurare al ideii , care trebue să intre lesnicios înfăptuirea realizării în gesturi. Traducerea dacă contrazice prin o litermizare prea mare creaţiunea actorului, va putea merge până la a devia o concepţie de rol, şi întro sumă oarecare o concepţie de piesă.O asemenea traducere in mod fatal dealungul vremii, şi in mana mai multor interpreţi, va suferi adăugiri şi preschimbări pentru comoditatea întrebuinţării ei, aşa că după o bună bucată de vreme va fi de nerecunoscut, depărtată complet şi de taetul ei primitiv şi de textul străin după care s a făcut. La îndeplinirea acestei prime condiţii, trebue pusă multă atenţie când e vorba de o bună traducere în materie de teatru. In al doilea rând, vine fără îndoială ţinuta literară a bucăţii. Aci se cere o adâncă cunoaştere a celor două limbi ce stau faţă în faţă şi ceva mai mult, o cunoaştere a autorului din care se traduce. Mi s'a întâmplat să aud la noi pe scenă, lucruri dea dreptul înfiorătoare. Astfel, jucându-se o piesă foarte cunoscută a lui Jules Renard, micul erou — era vorba de Toil de Carotte, — răspundea servitoarei Aneta cu care avea o convorbire la întrebarea acesteia — că de ce nu le-a şocolată, pur şi simplu cu următoarea frază: «pentru că strică tenul». In textul franţuzesc, replica acasta sună astfel: «a cause de la peau». Era vorba aci — şi aceasta a intenţionat autorul făcând dovada unei minunate cunoaşteri a psichologiei copiilor_ de pieliţa pe care socolata o prinde pe deasupra. Chiar dacă traducătorul, din context, n’ar fi putut desprindă înțelesul acesta dacă și-ar fi dat însă mai bine socoteală de întregul personal, cu alte cuvinte, dacă s ar fi apucat să citească piesa înainte de a o traduce, fiindcă nu de multe ori întâmplă lucrul acesta, ar fi văzut că acest «Poil de Carotte», un copil îmbrăcat cu ce dă Dumnezeu, căruia mama sa, îi spune că dacă n’ar exista d°cât un singur strop de murdărie în lume şi ăla ar fi pe şorţul ling, era cu neputinţă cu oricâtă bunăvoinţă ar fi pus direcţia respecţiv", să aibă atâta cochetărie în limbaj. E un exemplu luat la întâmplare, însă în câteva stagiuni de teatru, un maniac colecţionar, ar putea să facă o adevărată culegere. Să nădăjduim că prin noua dispoziţie a Teatrului Naţional, vom merge nu numai spre un text corect al viitoarelor spectacole străine dar spre o colecţie definitiv realizată şi echilibrată în limba roma iportantelor lucrări dramatice’ din literatura universală, cu dubla întrebuinţare şi a scenei şi a cărţii, de Ion Marin Sadoveanu Din cuşca sufletului VÂRSTA EXACTA Saloanele mondene o cunoşteau ca pe un cal breaz pe d-ra Olga , o simpatică şi nobilă descendentă a unei vechi familii boeresti din Moldova. Dar dacă d-na Olga era foarte apreciata pentru manierele şi pentru spiritul ei fin, totuşi celelalte cucoane erau foarte intrigate asupra unui singur lucru : nu puteau şti precis vârsta d-nei Olga. E cert că d-na Olga avea părul alb complet şi că în orice caz se născuse in secolul trecut. Dar vata exactă no putea şti nimeni fiind că d-na Olga ştia cu o rară măestrie să se eschiveze întrebărilor indiscrete. Deunăzi, într’un salon monden, o tânără d-nă a adus vestea că d-na Olga B. a murit subit. _ Bravo!.. exclamă veselă o bună prietenă a defunctei. în sfârşit, după «faire-part» o să ştim exact ce vârstă avea ! GENEROZITATE Sevastiţa e cea mai sgârcită femeie din cartierul Făgadau. Deşi are trei moşii şi locuieşte întro superba casă cu trei etaje, totuşi preferă să-şi rupă un deget decât să dea un ban de pomană. Deunăzi, avea musafiri. Şi pe când Sevastiţa vorbea prietenilor ei despre generozitatea care o caracteriza, se aude din stradă un flaşnetar. Una dintre prietene — cunoscând sgârcenia Sevastiţei zice : Săracul!... Să-i dăm ceva de pomană... „ Coana Sevastiţa se făcut ca naude dar prietena insistă : — Sevastiţo dragă, dai ceva bigtului flaşnetar, că eu mi-am uitat banii acasă... Ca să nu se facă de râs. Sevastiţa deschide fereastra şi asvârlă bătrânului flaşnetar o piesă de un leu strigându-i: — Moşule... iarta-mă că-fi dau numai un leu!... Ţi-aş fi svârlit bucuroasă o hârtie de o mie de lei dar mi-era teamă să ne ia vântul!... MAI EFTIN Una din ultimele expoziţii ale sezonului a avut un succes material mediocru. Şi mă mir de ce fiindcă tablourile erau foarte ispititoare iar maestrul deosebit de asiduu, nu a ispiti pe amatori. Me-am auzit chiar eu când in faţa unui tablou dintre cele mai mari sa oprit un domn scund, gras şi rotofeiu. S a prezentat angrosist de vinuri din Odobeşti şi amator de artă la Bucureşti, interesându-se de preţul tabloului. — Uite, domle, îi spune maestrul, chiar adineauri mi-a oferit un englez din petrol dela Moreni, 100.000 lei. Şi nu l-am dat — Imi pare rău, spune angrosistul încruntând din sprâncene. Eu naşi putea da atât. — Dar cât ai putea d-ta ? — Ce să mai spun, sunt departe. —Ei.! Acum spune... oricât. — Eu credeam să tot fie vreo 5000 de lei... zise angrosistul cu sfială _. 5000?... ai ? Uite ce e . Scoate banii. — Păi parcă spuneai că englezului nu i l-ăi dat cu 100.000. — Adevărat! Dar prefer să ți-l dau dumitale cu 5000 știi ca să nu iasă din țară capodoperile artei noastre picturale. Jubileul unei operete le Lehar La Johann Strauss Theater diin Viena a avut loc zilele trecute jubileul de 100 reprezentaţii al operetei lui Lehar «Friedericke». Spectacolul jubiliar a fost dirijat de Lehar. Această operetă a atins şi alte oraşe jubilee similare, iu oxo- Dopa premiera Mărturisesc sincer că acum două săptămâni socoteam o mare fericire să pot avea două reviste jucate în acelaş timp pe doua scene diferite. După premierele care s'au succedat la un interval de trei zile îmi dau seama cât de greşit eram in aşteptările mele. E de prisos să spun micile neplăceri avute chiar în timpul repetiţiilor. De pildă, actorii de la Teatrul Colos nu scăpau niciodată ocazia să-mi spună cu oarecare amărăciune : — Ehei !.. Nu zicem că e proastă „Lele cu, scurteica verde", dar am aflat că revista de la Elite cu mult superioară !.. Pe de altă parte, actorii cari repetau „Eu mâna ţi-o sărut madam /'* îmi spuneau la rândul lor: —* Ehei !.. O fi bună revista noastră !.. Dar am aflat că toate şlagărele le-ai pus la Colos !.. ’ Prins între două focuri, trebuia să fiu de dimineaţă până seara apărătorul din oficiu, când al revistei de la Colos, când al celeilalte de la Elite, cum şi distrugătorul lor. Dar actorii sunt mai greu de convins ca nişte amante : — Las’că ştim noi ce spunem. Dumneata cu ale dumitale şi noi cu ale noastre !.. E drept că în timpul repetiţiilor cele două reviste formau un mare stimulent pentru actori. De pildă când veneam la Coro, spuneam tuturor : — Aici se repetă fără nici-o convingere !.. Acuma vin de la Elite ! Acolo toţi actorii îşi ştiu rolurile pe din’afară !.. După câteva minute eram la Elite, unde bineînţeles repetam aceeaş frază cu mici modificări.: — Oribil se repetă la voi .. Acuma vin de la Colo? !.. Acolo toţi actorii repetă fără sufleur !.. Ambele tabere să nu se lase mai pe jos şi având deplină încredere în afirmaţiile mei® . (care fireşte erau complect inexacte), munceau din răsputeri. Dar această binefacere a durat numai pe timpul repetiţiilor. La premiera de la Colos am avut de suportat cele mai grele clipe din viaţa mea. Deşi revista „Lele cu scurteica verde’* a avut succes’, totuşi trebuia să lupt cu un grup de spectatori indignaţi care erau cât pe aci să filiere spectacolul. Cine erau aceşti spectatori ? Fireşte, erau actorii din tabăra adversă de la „Elite“, care după fiecare scenă, strigau în gura mare : . — Revistă e asta ?.. E o porcărie !.. De când suntem n’am pomenit aşa tâmpenie !.. Printre aceştia se agita şi drăgălaşul Nicu Namier,, care deşi colaborator cu Uithé la „Rele cu scurteica *verde‘‘ totuşi, " făcând parte din trupa de la Elite şi fiind colabortaor şi la „Eu mâna ţi-o sărut Madam“ nu şi a precis ce atitudine să da.. .. . . Interesele di dictau să fluere şi să aplaude în acelaş timp, ...In sfârşit, premiera de la „Colos“ a trecut.. Miercuri seară a avut loc noua premieră de la „Elite**... Speram că de astă data spectacolul va decurge în pace și onor. Dar, te pui cu actorii ?!?.. Cei de la „Colos’* au dat drumul spectacolului mai devreme ca oricând şi la ora 11, toţi în cap cu sfericii "patroni* erau la Elite. O să vă închipuiţi că au venit sa aplaude noua lucrare a autorilor lor Nici pomeneală ! Toţi au venit puşi pe scandal pe nemulţumire şi pe înjurătură . — Revistă e asta ? E o porcărie !.. N’am mai pomenit aşa tâmpenie !.. ...Vestea a ajuns până la urachile lui Kanner. — Ştii mă, că ăia dela Colos spun că J.Eu mâna ţi-o sărut madam“e tâmpită ? — Ce face exclamă Kanner Și cuprins de un acces de furi« adaugă : _ . Vă dau cuvântul meu de onoare că „Lele cu scurteica verde’* e cea mai oribilă revistă care s’a jucit vreodată !„ ' , Timică îi taie vorha : — Păi n’ai scris și la revista aia ?.. ^ » " 1 Kanner cade, pe gânduri, apoi face explozie : b. — Dracii să'Te ia pe amândouă! Așa e când fii două TartăreanestjTt adaugă practic': — Da !.. Dar între doua nu te plouă !.. de NICON Director: SCARLAT FRODA Cum se exploatează renumele lui B. Shaw ? Senzaţionalul caz cu volumul Iul Lookele New-York. — Cât valoreazi o observaţia Iul Shaw. — Interesanţi scrisoare a marelui umorist Irlandez Nu e prima dată când Bernard Shaw dovedeşte că nu este numai un mare autor dramatic ci şi un excelent regisor. Shaw ştie ca nimeni altul să-şi puie în scenă propria personalitate menţinând întotdeauna viu interesul publicului pentru persoana şi pentru activitatea ta. Astfel arta de a-şi face reclamă rămâne unul din marile merite ale autorului comediei «Om şi supraom». Şi dacă nu face sa se vorbească de dânsul printr’o nouă piesă de mare senzaţie care urmează să vadă lumina rampei, atunci invectivul irlandez găseşte o altă chestiune in jurul căreia stârneşte vâlvă, plasând bine înţeles personalitatea sa în centrul interesului. Iată ce s’a întâmplat de pildă zilele trecute. La New York a avut loc de curând o licitaţie de cărţi la care s-a vândut un exemplar preţios «Essay on the human Understanding» de filosoful englez Locke. Această carte a realizat frumosul praf de 1.500 dolari. Or acest volum se poate cumpăra în oricare librărie pentru 2 dolari. La licitaţie însă, lumea se luptă pentru această carte urcând mereu preţul fiindcă în catalogul licitaţiei era menţionat că acest volum are o deosebită importanţă, el cuprinzând o serie observaţiuni autografe de mare valoare. Se spunea că această carte făcea parte din biblioteca lui Bernard Shaw, iar notele ar fi scrise de celebrul ironist englez. Câteva din observaţiile însemnate în volum erau reproduse şi în catalog. Ele îndemnau desigur pe amatori să cumpere volumul. In această luptă a învins un milionar care a plecat triumfător de la licitaţie cu presupusele glose originale ale lui B- Shaw. Bucuria cumpărătorului a fost de scurtă durată. In Anglia, vestea despre această licitaţie a provocat oarecare nedumerire. Cel mai surprins a fost însă Bernard, Shew, când e sflat da a***a*la licitaţie. El a adresat unui ziar londonez următoarea scrisoare : «Vestea d-voastră, că «Essay on the human Understanding» de Locke s’ar fi vândut pentru suma de 1500 dolari, duraai pentru că eu aş fi mâzgălit ceva în acea carte. Acest fapt mă determină să iau pana în mână. De ce nu mi-a căzut catalogul licitaţiei mai înainte sub ochi ? Desigur că în acest caz m'aş fi grăbit să declar că nu am cetit niciodată operile lui Locke. De asemenea aş fi declarat sus şi tare, ca în principiu nu scriu nici odată in cărţi. Poate că odată la 25 de ani, fac o mică însemnare într’o carte. Dar asta e tot Comoara plătită cu 1500 dolari, are pe piaţa mondială a cărţii o valoare de aproximativ 5 shilling, deşi cartea, în sine eu mult mai preţioasă decât cele câteva comentarii adăugate»». Ziarul a publicat scrisoarea lui Shaw şi a întreprins o adevărată anchetă pentru a identifica pe impostori. In cele din urmă, s-a stabilit că între cartea lui Locke şi B. Shaw există totuşi o corelaţie. Volumul a stat câtăva vreme in casa lui Shaw, şi anume in biblioteca socrului său, care este şi autorul comentariilor. Horace Townsend din Deny cerea adeseori «Essay on the human Understanding» de Locke. Lucrurile moştenite de Shaw de la socrul său au fost vândute acum câţiva ani- Volumul lui Locke, a ajuns, prin nu se ştie ce împrejurări în America. Aflând de cazul acesta, soţia lui Shaw a fost inconsolabilă. — «Spre ruşinea mea — a spus ea unui reporter — trebuie să vă mărturisesc că nu am îndrăznit niciodată să mă ating de acest volum. Astfel aș fi descoperit eu însumi comentariile tatălui meu și nu s’ar mai fi petrecut cazul dela New York». Bernard Shaw Huguette Duflos Iși publică memoriile Huguette ex-Duflos își va publica în curând memoriile sub ti-Huguette ex-Duflos dlul «Heures d’actrice»; memoriile vor avea o prefață a lui Paul Geraldy. Emil Jannings la Viena La Viena face mare senzaţie vestea că celebrul tragedian german Emil Iannings, înapoiat de Curând de la Hollywood va da în cursul verii un ciclu de reprezentaţii la Deutsches Völkstheater din Viena. In cursul viitoarei stagiuni Emil Iannings va fi angajat pentru mai multă vreme la Burgtheater unde va apar? in «Blana de biber» de Hauptmann, «Ulciorul spart» de Kleist și «Banii» de Mirbeau. -------xox--------- Jannings Două drame noui de Georg Kaiser In cursul stagiunei viitoare vor avea loc premierele a două piese noui de Georg Kaiser. Fecundul autor dramatic german a scris în cursul acestei primăveri piesele «Mississippi» și «Vizionarul». Premierele vor avea loc concomitent la Berlin şi Hamburg. ----------0X 0-------- O piesă de Paul Morand Teatrul Odeon din Paris, va reprezenta în cursul viitoarei stagiuni piesa «At home» de Paul Morand. O nouă formă dramatică Karl Vogt directorul corului ritmic al «Teatrului poporului» din Berlin a terminat o dramă intitulată «Războiu». Acţiunea dramei se desfăşoară în coruri vorbite. Prin această formă dramatică «nouă» se revine la dramele corale ale lui Aeschil. --------exp-------- 0 colaborare Pagnol- Nozlere Cunoscuții autori francezi Marcel JPagnol, autorul lui «Topaze» și, Nozziere vor scrie în colaborare o piesă care se va reprezenta pe scena teatrului Mathurins din Paris. * —------oxo----—--- De non roman de Maurois Andre Maurois a declarat unui ziarist că lucrează la un roman asupra vieţii lui „Carol Quintul“. -------------xox----------- » Mascagni grav bolnav ma grav bolnav de pleurezie. Starea sa inspiră serioase îngrijorări. Pietro Mascagni. comromi*ni* bidinu. rf cunoscutul află la Ro Mascagni DN SAMBATA ULINIE 198» • .F-5*«1 abonamentele^ IN TARA Trei luni.......................... î0 Lai 800* 9«aaa luni . T............... • • , SOO Un an ..... .................... . . KXM m str&in&tat* dublu Abo namentela •• piataao înainta ta 1 aau ia ia ala naoAral tuni însemnări Caragiale in desen de ADRIAN MANIU Un tânăr pictor Jiquide a găsit o inspiraţie nouă pentru verva desenului, ilustrând un album de gravuri în piatră după teatrul lui Caragiale. Ideia merita laudă pentru ca a izbutit să ne dea câteva pagini surprinzătoare chiar prin faptul că uneori amintesc pe marele Daumier. Poate că respectul textului și al subiectului a moderat uneori fantezia desenatorului care cunoștea prea mult opera dramaturgului într’o stilizare dată de împrejurări ce au fost uneori străine de arta plastică. Opera lui Caragiale a fost realizată până acum într’o viziune teatrală ceea ce e cu totul altceva decât ceea ci, permite resursa unei pagini de hârtie. Dar tocmai din această privinţă e interesant să surprindem tot ce desenatorul a descoperit nou şi fraged in textul dramaturgului. Asupra acestor descoperiri nu avem timp să ne oprim acum, dar nu putem, tăgădui valoarea lor, întrucât dintre toate tentativele de a ilustra, clasicii noștri este inconestabil că albumul d-lui Jiquide e cea mai artistică realizare. Desenele sunt făcute în spiritul textului — figurile au adevărul sufletesc al fizionomiei luat din text. Suntem convinşi că pentru bibliofilii noştri, albumul va avea succes — şi se va epuiza repede restrânsul număr de exemplare la care a fost fixată această ediţiune. Iar dacă vreo dată, statul nostru va găsi de cuviinţă, să tipărească o ediţie naţională a operei lui Caragiale (până acum, nu a găsit de cuviinţă să facă decât graţie unor pseudo scriitori o lege prin care familia lui Caragiale e despuiată de drepturile de autor) atunci desigur că oamenii de gust vor fi de părere să reproducă desenurile lui Jiquide ca o nemerită podoabă în spiritul textului. Va fi o dreptate târzie — dar o dreptate, i \-Mr Bătaia dela întrunire de N. Jiauide Când a fost Wagner într’o mare jenă financiară Amintiri despre msrels eompaclter Scriitorul I. Kreitmaier a scris de curând un fonte interesant volum întitulat «Dominanten» in care povestește o serie de amintiri despre Richard Wagner. Deoarece Wagner era împins de la începutul carierii sale de ambiţia de a da un cadru cât se poate de grandios lucrărilor sale, era de la sine înţeles că va părăsi Riga unde funcţiona ca dirijor la micul teatru local- El se hotărî să se ducă la Paris. încercarea aceasta era foarte temerară,mai ales că se ducea im necunoscut, fără suficiente mijloace materiale şi fără să fie stăpânit de un spirit de economie. Bani îi cheltuia aşa cum îi câştiga. Ii plăcea să aibă o casă somptuoasă şi să trăiască în mijlocul unei societăţi alese. Alternarea perioadelor de foame cu cele de extremă strălucire îi era mai plăcută decât să ducă o existenţă monotonă dar sigură. Cu toate că era lipsit de bani părăsi după o jumătate an de şedere la Paris locuinţa sa simplă spre a se instala în partea oraşului mai apropiată de lumea artistică. Când s’a reîntors in 1959 la Paris îşi închiria imediat o locuinţă de 4000 franci deoarece îşi vânduse cu puţin timp înainte drepturile ele proprietate asupra •ufiă n eteriu matei «Triologii a Niebe hi ligilor.. . . . îşi mobilă casa cel: se poate de somptuos ceea ce contribui bine înţeles,la Reducerea banilor."Când voi să-şi instaleze un salon în noua locuinţă, constată că eraU necesare cheltueli pe cari nu I«l prevăzuse. Pentru soţia sa angajă o cameristă, iar pentru el un servitor cu livrea, pe care a trebuit s’o plătească foarte Scump. Pe amicul său Cornelius îl aduse pentru jumătate zi dela Yena la Meinz spre a-i citi libretul «Maeştrilor cântăreţi»» şi-i dădu pentru acesata bani de drum. Cu asemenea cheltueli banii i se topeau văzând cu ochii, dar recepţiile pe cari le da Miercurea erau din ce în ce mai pompoase. Din cauza aceasta el primea cu plăcere orice ajutor ce i se trimetea în secret, dacă binenţeles i se părea destul de apreciabil ca să merite atenţia sa. A fost foarte neplăcut impresionat când află că amicii săi din Paris au organizat o colectă în cercul germanilor din Paris spre a-l scăpa de jena financiară care devenea din ce în ce. mai acută. A refuzat pur simplu spunând că zvonurile cuie că sar afla înjenă financiară sunt cu totul neîntemeiate. " Pentru sumele mai mici, Wagner nu mai avea decât un surâs. Primind într-o zi 20 de napoleoni ca onorar teatral, spuse unui amic al său că nu știe ce ar putea face cu această sumă;*despre cei 90 de taleri pe cari i-a obţinut din vânzarea unei tabachere de aur pe care i-o dăruise marele duce de Baden, spuse că înseamnă «o înviorare..a existenţii lui», iar 75 de franci primiţi ca tantieme i-a luat «şi bine şi rău dispus». Nu este astfel de mirare că editorul său Schot, care-i plătea onorariile anticipat, n’a mai vrut să-i dea nici un ban și că cumnatul său Friedrich Brockhaus a refuzat să-l mai ajute, «nefiind de acord cu cheltuelile exagerate pe cari le făcea» * Richard Wagner Conrad Veidt revine la teatru Din Berlin se anunţă că zilele acestea s’a semnat contractul între Conrad ■ Veidt şi directorul Charell dela Metropoltheater. Celebrul artist de cinematograf va reapare în teatrul în rolul cardinalului Richelieu in marea revistă «Cei trei muşchetari» carese va înscena la vară de către Charell la «Grosses Schauspielhaus». .v 1 ' ’. • -•X0-