Rampa, iunie 1929 (Anul 14, nr. 3404-3429)

1929-06-01 / nr. 3404

8 COSTUMELE de BAE mumm Sunt neîntrecute NU SE DECOLOREZA NU SE STRAND Feriji-va da contrafaceri ! Sigmund PRAGER Calea Victoriei, 9 Cereţi Catalogul sportiv ORATIS Cereţi la toate librăriile şi administraţia ziarului .Rampa‘ 350 PAGINI, 100 LEI „Viața minunată a lui Anton Pan* (un autograf al d-lui Oct. Goga) V233L ^ jd CuJhum 14-UU. St '■‘-{SIC , J « C Cr., Ol tut ^ WL CaXk V' OtXßL tuT (Ptxm. , ** u<eXt, (UJ^z iH m ^ fw'Sa gi. XÜUTi. it <JL ut fîxxndou, In Strada Labirint 40 TELEFON 79/79 Se soldează frumoasă lingerie de corp, de pat şi de masă, toate lucrate de mână, cu preţuri extrem de reduse. HA MPA -smmmtm R­ubrica femeii Albumul Ramonel Cari artişti români sunt preferaţi? Incheiem astăzi cu răspunsurile sosite la această chestiune. Vera se declară pentru acei «artişti de la cari teatrul românesc şi de preţ» îi alege printre tineri, socotind că cei bătrâni nu mai au nevoie de decoraţii. Aşa­dar: Aura Almajan-Buzescu, Tantzi Cutava- Barozzi, Ion Sârbul, Popp-Mar­­ţian, G. Calboreanu». Z. R., student în drept, are cu­vinte de admiraţie pentru: «Maxi­milian, a cărui vervă irezistibilă e inegalabilă în teatrul românesc. Se poate asemui verva numai cu comicul lui Chaplin ambii făcân­­du-ne nu numai să râdem, dar, cum uşor se poate constata, să «ţipăm» inconştient, adică să râ­dem din adâncul fiinţei noastre ; G. Calboreanu, actor de pe acum mare, ce se ridică necontenit cu fiecare rol nou şi pe care-l aplaud, sincer, uneori la scenă deschisă; şi... Ghibericon, dă, pe el, pentru mai toate creațiile şi în special formidabila din «Moritz a! II-lea». Firește însă — se complectează d-sa — «ei nu se pot compara ,cu Nottara, actor cu vaste resurse, cu masivul tragedian Stefin, ctt acto-A apăru­t „Gândirea“ No. 5, (Mai 1­­2T) cu următorul cuprins: Vasile Băncilă : $tealk fit,gelul ]\t ilmt. V. Ciocârteu : Joc Jc aut, Noc­turna, Coloquiu Trist. V. VoiculescU : Sosește ferici­­rea. A urci iu Cornea : Soro,ho.. G. Lesnea : Schitul. Stefania Zatoviceanu - Bir­stemnul, Primăvara, Descântec. IDEI. OAMENT. FAPTE Petre Marcu-Balş: Semnifica­ţi­a lui Bărnuţiu. Em. Bucuţa : Bălceştii în noui ediţii. CRONICA LITERARA Al. Rădăuţii : „Vedenia“ de Oi­ Miha­escu. ..Craii de Cuce Vedic­ de Matei Caragiăle. DRAMA SI TEATRUL I. M. Sadoveanu : „Om­ şi su­praom“ de Georgje Bernard Sham. CRONICA MARANTA Em. Bucuţă ţi Al. Maicu. ILUSTRAŢII Coperta : D. Ghiaţă. Desene în Interior: Delu­ ian. Re­produceri in interior: Al. Căli­născu, Aurel Jiguiric, C. Pa­­trescu-Dragoe, Bahic Daniel Cor­nelia, C. Constantinescu, Adam Bălţatu, Leon Viorescu­, V. Aga­­piescu. rul de rasă Soreanu, cu jocul in­ rui de rasa­goreanu, cu jocul in­telectual al lui Demetriade». Din­tre artiste, aplaudă «pe Sorana Ţopa, care-mi pătrunde în suflet ca un alt suflet, pe Aura Buzies­­cu pentru ci îmi dă emoţii de cea mai pură artă, pentru­ imateriali­tatea fiinţei sale, şi pe Agepsina Macry-Eftimu, artistă aristocrată, care ştie şi este alta în fiece rol, voce, expresie, joc...» Rica, de câte ori se gândeşte la «adevăratele talente reprezentante ale teatrului românesc», îi apare «înaintea ochilor chipul plin de blândeţe, cu ochii pierduţi, a lui Ion Manolescu; el e adevăratul artist care, în fiecare rol, e altul şi, singurul care trăeşte cu adevă­rat fiecare clipă de sbucium su­fletesc, ca şi fiecare bucurie. Ii mulţumesc din tot sufletul pentru minunatele minute de adevărată artă şi înălţare sufletească, cari a ştiut să facil pe bieţii muritori să uite toată mizeria vieţei zilnice». Nu­ uită, în acelaş timp, să aducă «un pios omagiu memoriei neuita­tului tenor Leonard». Dollores simpatizează pe «Maria Filotti, Lilly Popovici, artiste cari ocupa cu demnitate lauri de frun­te pe prima noastră scenă, Leny Carer pentru gingăşia şi voioşia ce răspândeşte în sală, odată cu eşirea ei pe scenă, iar dintre ar­tişti pe maestrul Nottara, Ion Ma­nolescu, care-şi împrăştie cu atâta dărnicie din comorile talentului său, şi pe Arnoldo Georgewsky, artist care, şi în fruntea jocului său şi căldura vocii, se identifică totdeauna cu rolul ce-l cântă». Despre aceasta din urm­ă, adaogă cu tristeţe: «Găsesc ca­m puţin a­­preciat la noi». lila preamăreşte pe «Maria Ven­tura, care a dus peste graniţă fla­­mura creaţiei româneşti: Aura Buzescu, delicată, sensibila, inte­ligentă; Agepsina Macry-Eftimiu, al cărei talent a isbut­it să ridice teatrul românesc la culmi nebă­­nuite, prin inteligenţa adânc în­­ţelegătoare, gratia şi gingăşia, de­licateţa şi feminitatea ei adora­bilă. Aristid Demetriad, neuita­tul şi spiritualul Caezar (B. Shaw); Ion Manolescu, maestrul de la conservator, sensibilul şi im­presionabilul interpret, la care mă gândesc adesea cu admiraţie pentru creaţiile sale artistice de neuitat . Tenorul Leonard, câ­­ruia-i aduc prinos de închinare, dorindu-i aceea­ atmosfera plină de dragoste în lumea în­ care se află aşa cum a avut-o aici jos printre noi». Gândurile Somiei «s’aui îndrep­tat, um primele clipe, spre Ion Manolescu, idealul interpret dela teatrul Regina Maria ; Valenti­­neanu, sensibil interpret ; Maxi­milian, Aura Buzescu, inteligentă şi sensibilă ; Puiu-Ionescu-Mihai- J­­ide, plina de dulceaţă şi elegan­i­­­ă : Tanti Cutava-Barozzi, plina e viaţă, vioae». Dicuţa admiră «pentru­ marele lor talent pe: Soreanu, Vracea şi Calboreanu, dintre doamne pe: Agepsina Macry-Eftimiu, Sorana Ţopa, Puia-Ionescu». Cred că «dintre tinerele­ ele­mente Coco Danielescu şi N. Ata­­nasiu vor ajunge departe» şi ţiu poate să încheie fără să nu evoa­­ce memoria marelui dispărut N. Leonard. Paula (Brăila), deşi «silită să plece din Bucureşti», nu poate rezista dorinţei de a-şi da păre­rea d-sale chiar de pe peronul gării. După ce ne informează că ancheta noastră «are un mare e­­cou in public» şi e «încântată de acest succes», ne destăinuieşte şi «de ce» o «bucură atât de mult a­­cest succes», «sunt o mare iubi­toare de teatru». Şi continuă : «Deşi încă nu isprăvit liceul, — sunt în ultimul an, — am a­­vut fericirea să pot vedea mai pe toţi marii noştri artişti, înşir pre­ferinţele mele: d-ra Maria Ven­tura e cea mai desăvârşita ac­triţă a ţării, d-t­a Măria Voicule­­scu o urmează, iar d-şoara L. Ca­ter e o mare nădejde a teatrului românesc. D-nii : Al. Demetriad e cel mai mare tragedian al no­stru , I. Sârbul cel mai mare co­mic şi G. Vracea cel mai desă­vârşit prim-amorez». Sora Padiei îşi «pernite să-şi arate preferinţele în aceeaş scri­soare : «doamnele Ag. Macry-Ef­timiu, L. Caler, M. Mohor ; d-nii : Finteştea­nu, Al. Marius, I. Teo­­dorescu». Margueritte se­ declară pentru «Maria Filotti, Marietta Sadova şi Marieica Zimniceanu . Sorea­­fiu, "Valentincanu, "Manolescu, ne­uitatul Hamlet și mult iubitul ar­tist al companiei de la teatrul Re­gina Maria. Talentul său multila­teral e plin de suflul vieții inte­rioare și el inteligenții cu adevă­rat super­bre a rolului. Manole­scu va r­­­ulițe în amintirea ge­neraţiilor de azi şi de mâine fiin­ţa a cărei artă a ştiut să îmbine m­ofuridul Ofitend­r al vieţii cu ficţiunea pereţilor de carton. Vreau Sa sper­­că artistul d­e pe scenă continuă să fie în viaţă omul plin­ de idealuri înălţătoare, sensibil şi buh». Diana şi Lidia ţin să ne arate că iniţiativa ziarului dv. de a ne da modesta ,noastră părere asu­pra artiştilor români cei mai «en vogue» a fost primită cu foarte multă simpatie de publicul cu care am vorbit şi care citeşte zia­rul «Rampa­., după care ne indi­că ,şi preferinţele domniilor-lor «în ambele genuri de teatru » şi anume: «teatru­­ propriu zis: d-nii Ion Sârbul, George Vraces, Maximilian; d-nele Aura Buzescu, Marioara Voiculescu şi Puia Io­nnescu. Operă : d-nii Georgewsky, E. Marinescu, Fol­escu ; d-nele: Snejina, Guţianu, Babici». Petrus de la Mamaia înclină că­tre «Tony Bulan­dra (ce dulce, ce superb !), Ion Manolescu (admi­rabil în «Legenda celor două cruci» şi «Manasse») şi Iosif Stăm­bulschi (elementul viitorului, cu toate că e polonez, cred că se va releva mult în teatrul românesc). Dintre artiste, culege pe «Puia Tonescu-Mihailide», şi ştiţi de ce ? «pentru că seamănă cu Tantzi», — pe Maria Ventura şi «o stea abia în formaţie : Stela Iacobe­­scu». Notacei îi plac d-l Valent­in­a­­nu şi d-na M. Mohor. Nik Anghelescu se rosteşte pen­tru: «Tan­tzi Cutava-Barozzi şi maestrul Nottara (care influen­­tează arta dramatică in întreaga noastră tară». Dar mai are o in- finaţiune pentru un talent după d-sa, în faşă : Ion Georgescu­. Ger­alda esclamă cu entuziasm: «A trebui să înşir pe toţi artiştii si artistele, deoarece toţi ne vră­jesc cu cântul lor. Dar totuş am preferinţe pentru un tenor şi o Soprană, admirabili parteneri: tenorul A. Georgemsky şi Lidya Gabiei. Minunatul "tenor e hără­zit de Dumnezeu să vrăjească pe -' i cari îl ascultă. înzestrat cu o­amen dulce, sonoră și calda, au­­dndu­-1 de mai multe ori, am de­venit o adoratoare pasionată. In Mare de talentul lui, mai are şi alte calităţi , este simpatic, dră­guţ şi foarte binevoitor. Asta o a­­firm­ cu convingere, deoarece am avut fericirea să-l cunosc perso­nal. Parteneră sa Lydia, pe care din nenorocire n’am auzit-o de mult, te­­ farmecă cu trilurile ei. (Să ne fie ertat, dar Opera Ro­mână nu ştie să-şi preţu­iască ta­lentele.. Mişu R. participă din următoa­rele motive: «Ceea ce m’a făcut — spune d-sa — să-mi trimit şi eu părerea este faptul că, în a­­tâtea răspunsuri, au fost menţio­naţi muli artişti în adevăr ,cu re­nume bine stabilit, ca : Vracca, irezistibilul Maximilian, preţiosul artist Morf­ud, ingenua Puia Ione­­scu-Mihailide, neîntrecuta Ma­riosia Zimniceanu şi precum am mai văzut alt răspuns, celebrul Dan Bazilici­­Niculescu-Bazuj, în­să nu ştiu din ce cauză s’a omis de către toţi d-na Margareta Me­­taxa şi, cu duioasă melancolie: «Nu s’a găsit nimeni care să dea o cât de mică atenţie acestei cân­tăreţe, care, după mine, nu are pereche între artistele de la opera noastră română şi ale cărei cali­tăţi superioare nu mă simt destul de forte să le descriu». iFo *1 CI­N Cum se realizează un film în Rusia sovietică In excelentul său studiu asu­pra cinematografului rusesc «Le cinéma sovieticiué», Léon Monssinoe dă o serie de inte­­resante detalii în legătură cu realizarea filmelor. Transcriem acest fragment : «Tema și libretul odată ac­ceptat de comitetul de direc­ţie al organizaţiei, se pune la punct scenariul propriu zis. A­­cesta la rându-i e supus Co­­mitetului central de control al repertoriului, care în dubla lui calitate de cenzor artistic şi politic autoriză sau nu rea­lizarea filmului. De cele mai multe ori el cere doar câteva modificări secundare. Atunci autorul ia contact cu biroul de scenarii al fabricii. In practică nu survin aproape niciodată dificultăţi grave, căci prece­dentele examene au fixat în­deajuns concepţia generală a operii. Acuma comitetul de direcţie alege dintre registrii disponi­bili pe acela care-i pare cel mai susceptibil de­ a realiza decupajul şi filmul. Se întru­neşte apoi consiliul artistic, format din regizor, asistenţi, operatori, arhitecţi şi pictori, scenarişti şi administratori, care decide totul. Se schimbă păreri, se fixeaza metrajul Colaboratorii au fost aleşi. Grupul s'a format. Regisorul ia contact acum cu autorul scenariului. Decupajul (denumit in IL R, S­­S, scena­riu de lucru) este rezultatul colaborării acestor diferite personalităţi. Fiecare Îşi are, mai mult sau mai puţin, con­cepţia sa asupra acestei munci. Teoriile artistice sunt aplicate aci in toată voia, mai ales când e vorba de artişti cu o pronun­ţată originalitate. Este deci important ca oarecari afinităţi artistice să existe între diferiţi colaborator ai filmului. Repet însă : se întâmplă foarte rar ca autorul libretului să­ execute el însuşi scenariul, din cauza insuficienţei educaţiei sale consiliului de administraţie. Rezultatul unui asemenea e­­xamen e de cele mai multe ori o majorare a creditelor, in favoarea salariilor artiştilor. Grupul cuprinde pe : regi­­zor, asistenţi, operatori, picto­rul sau arhitectul decorator, interpreţii, fotograful şi un administrator. După aproba­rea devizului administratoru­lui dispune cu puteri discre­ţionare de bugetul afectat gru­ppului şi răspunde de partea inanciară până in momentul prezentării filmului. In alegerea colaboratorilor, se ţine seama ca şi simpatia şi comunitatea de idei sa-i lege intre ei in sânul aceluiaş grup, care se organizează cum vrea. In privinţa salariilor , un figurant primeşte minimum 4 ruble pentru şase ore de lucru. Orele suplimentare se plătesc dublu. O simplă idee de film se plăteşte cu 300 până la 500 ruble, iar un scenariu decupat cu 1000 până la 35000 ruble. Teoretic libertatea artistică a regisorului e complectă. El dispune de grupul său şi rea­lizează filmul în condiţiunile care i se par mai bune, fără nici un control din partea di­recţiunii. In cursul realizării se con­stată o continuă tendinţă de intreajutoare. In anumite ca­zuri urgente lucrul capătă un caracter colectiv, regisorul în­sărcinează atunci pe asistenţii săi cu realizarea diferitelor părţi ale filmului. In nici un caz lucrul n’ar putea suferi a­­mânări. Această chestiune a muncii colective în cinematograful so­vietic, îşi găseşte dealtfel a­­deseori soluţia în cursul reali­zării. Astfel, pentru a ajuta pe tinerii regişori sa se perfecţio­neze în arta lor, societatea Meshralysom le-a încredinţat executarea unor filme cari vor fi prezentate fără nre o sem­nătură, numai cu marca fir­mei. Individualismul este, dealt­fel, incompatibil, până la un anume punct, cu necesităţile realizării marilor opere cine­matografice. In acest domeniu special, o singură personali­tate nu e suficientă decât în mod excepţional. Numai ge­­niul ar putea înlocui o aseme­nea colaborare­ technice. In practică mitetul îşi alege chiar din momentul libretului, iar acesta cere dificila muncă. Regisorul rămâne, caz, stăpânul efectiv L)avizul realizării deci co. regisorul acceptării își și vi­vn orice al operii. e supus WSEWOLOD PUDOWKIN actor-scenarist-regizor cea mai complectă personalitate a cine­matografului rus. ------------IO*-----------­ Lya Mara In film vorbitor Friedrich Zelnik, cunoscu­­tul regizor german, reîntors din călătoria sa de studii la Lya Mara Hollywood, anunţă realizarea unei serii de filme vorbitoare a căror vedetă va fi, ca di n trecut, soţia sa Lya Mara, Fi IA Rachel văzută de Pola Negri Publicăm introducerea unui fer­. teuiporanii ei, dar publicul de as­­mecător articol al Polei Negri a- |­tăzi nu vrea să hiai audă nimic supra tragedianei Rachel, ă cărei' asupra_ felului cum ştiu să moară "faţă " retrăeşte într'un măreţ film american, Rachel n’a fost. asta e sigur, ceea ce se înţelege in mod obiş­nuit prin cuvântul «nobil». Dar eu o iubesc şi am iubit-o încă a­ eroinele-Femeia aceasta curioasă, care producea în sală o atmosferă care că de extaz, trecea drept o aven­turieră, fiindcă inima ei o ducea spre mulţi bărbaţi şi fiindcă mulţi bărbaţi o adorau. Infinita tragedie a acestei existenţe neli­niştite consta în aceea, că toţi o adorau in lucruri cari ei ii fă­ceau scârbă sau o lăsau indife­rentă şi că se risipea bărbaţilor pentru cari nu însemna mai mult decât o aventură lăturalnică. Aproape de sfârşitul vieţii sale se născu o puternică afecţiine în­tre dânsa şi­ un tânăr, de dragul căruia vroia să şi treacă la cato­licism. Ea muri însă cu o noapte înainte de botez, Rachel pe care 0 interpretez eu, nu­ e chiar cu preciziune acea pe care ne-o descriu contem­poranii — şi nu e mai ales in ce priveşte evenimentele exterioare. Dar marea linie a caracterului ei a fost păstrată cu toate că isto­ria a suferit modificări. Cu toate calităţile şi defectele ei, nesoco­tită, atrăgătoare, respingătoare, capricioasă, Rachel era o femeie al cărui caracter poate ispiti pe orice actriţă să-l interpreteze. Dar ceea ce m’a făcut s’o inter­pretez nu e numai «rolul». Am iubit şi o iubesc pe Rachel pen­tru orgoliul, pentru pasiunea, pentru feminitatea ei. Şi am fost in stare­­să retrăesc viaţa ei toc­mai fiindcă o iubesc atât de mult. luni douăzeci de ani, când nu e­­xista nici umbra gândului că aşi putea-o incarna vre­odată. Rachel, care era de fapt o fată de roletar evreu şi-o chema Elisa elix, şi-a câştigat prin jocul său un loc la csrul nemuritorilor. Nu tiu ce atitudine am lua astăzi aţă de arta ei. Pe timpul ei inşi ea fermeca inimile spectatorilor şi le smulgea ovaţii entuziaste. Era o tragediană clasică şi ştim că pasiunea ei cea mare era s’o joace pe Fedra. O şi jucă, mai târ­ziu, cu toate că fata ei de co­pil, se deosebea atât de mult de obişnuita masivitate a eroinelor antice. Care actriţă ar mai dori s’o joace pe Fedra? Care public ar mai fi în stare să urmărească cele cinci acte ale tragediei ? Rachel ştia să moară ca nici o alta, pe scenă, aşa ne s­mn “-e n. Pola Negri De astadată, noua întrebare ne-a fost insinuată de domnişoara Georgette din Sinaia şi o supu­nem, la rân­du-ne, cititorilor şi ci­titoarelor noastre: PE CAPI AUTORT ROMANI II CITITT CU PLĂCERE? Limităm numele celor cari vor fi indicafi numai la trei, din con­­siderafiuni de spafiu. Densem­n­ea rugăm cu insistenţă să se omită comentariile m­ea lungi şi, cu de­osebire atragem atenţiunea că nu îngăduim deloc polemici şi săge­ta­ri. Repetăm: Vrem să păstrăm fa­bricei un caracter de gimnastică intelectuală şi distractivă. Răspunsuri5.., ni se vor trimite până Cel mai departe. Vineri 51 Main. De ce iubesc femeile frumoase bărbaţi urâţi ! Iubirea, acest sentiment banal, I su-i din tinereţe. Există în psihtos încercat în toate epocile, în toate­­ logic o lege anume: legea, cam­împre­jurările, nu a încetat să fi­gureze, să existe ca toate celelalte instincte, sentimente sau idei , cari fiind existente odată, — sau stins concomitent cu evoluţia ci­vilizaţiei. Rafionând insă, găseşti că este natural să te preocupe a­­ceastă chestiune, căci — ea fiind nota de blândeţe, de purificare, de nematerialism cari înfăşoară asprele manifestări ale vieţii cu un văl de idealism, — îi dă astfel o interpretare mai sen­ină. Cred însă că nu s'ar putea ge­neraliza sau insita asupra chestiu­ne! • «De ce iubesc femeile frumoase bărbați urâți ?» Atunci când se vorbește despre un individ pe ca­re vrei să-l cunoști, în primul rând te vei interesa despre partea morală şi pe urma — ca o Com­pletare, despre înfăţişare. O fe­meie frumoasă are ocazia să cu­noască diferiţi bărbaţi, dintre cari va alege pe acel care întruchipea­ză — pe cât e cu putinţă — in­ NYA B. pensaţiei. Ea Constă in aceea că , orice individ dotat cu anumite în­suşiri, calităţi sau defecte, se în­dreaptă şi caută societatea celor­lalţi indivizi dotaţi cu însuşiri contrare lor. De exemplu : un bărbat slab, debil, lipsit de putere fizică, va citi tot ceea ce priveşte aventurile cu bandiţii, cu desfăşurare de e­­nergie fizică; un bărbat care duce o viaţă sedentară, va ceti întot­deauna cărți referitoare la Călă­torii, expediți, etc.; unui om gras îi va plăcea o cohsoarta slabă și invers; un om timid căută să fie în contact cu oameni îndrăzneți, şi aşa se pot da exen­­ple in toate direcțiile. La întrebarea menționată Se ppate răspunde, admitâtvl legea compensației și atunci e logic ca o femeie frumoasă să aibă nevoie de un bărbat urât, pentru ca îm­preună sa compună ceva întreg, ceva complet. ­xox- Bernard Götzke din non In Rosia Se fctîe eS marele tragedian german Bernard Götzke a fost anul trecut în Rusia unde a jucat într’un mare film sovie­tic, neterminat încă. Aflăm acum că Götzke a fost din nou chemat de conducă­torii cinematografului sovietic, urmând ca, de astă dată, să joace în mai multe filme. -oxo-

Next