Rampa, iunie 1929 (Anul 14, nr. 3404-3429)
1929-06-01 / nr. 3404
8 COSTUMELE de BAE mumm Sunt neîntrecute NU SE DECOLOREZA NU SE STRAND Feriji-va da contrafaceri ! Sigmund PRAGER Calea Victoriei, 9 Cereţi Catalogul sportiv ORATIS Cereţi la toate librăriile şi administraţia ziarului .Rampa‘ 350 PAGINI, 100 LEI „Viața minunată a lui Anton Pan* (un autograf al d-lui Oct. Goga) V233L ^ jd CuJhum 14-UU. St '■‘-{SIC , J « C Cr., Ol tut ^ WL CaXk V' OtXßL tuT (Ptxm. , ** u<eXt, (UJ^z iH m ^ fw'Sa gi. XÜUTi. it <JL ut fîxxndou, In Strada Labirint 40 TELEFON 79/79 Se soldează frumoasă lingerie de corp, de pat şi de masă, toate lucrate de mână, cu preţuri extrem de reduse. HA MPA -smmmtm Rubrica femeii Albumul Ramonel Cari artişti români sunt preferaţi? Incheiem astăzi cu răspunsurile sosite la această chestiune. Vera se declară pentru acei «artişti de la cari teatrul românesc şi de preţ» îi alege printre tineri, socotind că cei bătrâni nu mai au nevoie de decoraţii. Aşadar: Aura Almajan-Buzescu, Tantzi Cutava- Barozzi, Ion Sârbul, Popp-Marţian, G. Calboreanu». Z. R., student în drept, are cuvinte de admiraţie pentru: «Maximilian, a cărui vervă irezistibilă e inegalabilă în teatrul românesc. Se poate asemui verva numai cu comicul lui Chaplin ambii făcându-ne nu numai să râdem, dar, cum uşor se poate constata, să «ţipăm» inconştient, adică să râdem din adâncul fiinţei noastre ; G. Calboreanu, actor de pe acum mare, ce se ridică necontenit cu fiecare rol nou şi pe care-l aplaud, sincer, uneori la scenă deschisă; şi... Ghibericon, dă, pe el, pentru mai toate creațiile şi în special formidabila din «Moritz a! II-lea». Firește însă — se complectează d-sa — «ei nu se pot compara ,cu Nottara, actor cu vaste resurse, cu masivul tragedian Stefin, ctt acto-A apărut „Gândirea“ No. 5, (Mai 12T) cu următorul cuprins: Vasile Băncilă : $tealk fit,gelul ]\t ilmt. V. Ciocârteu : Joc Jc aut, Nocturna, Coloquiu Trist. V. VoiculescU : Sosește fericirea. A urci iu Cornea : Soro,ho.. G. Lesnea : Schitul. Stefania Zatoviceanu - Birstemnul, Primăvara, Descântec. IDEI. OAMENT. FAPTE Petre Marcu-Balş: Semnificaţia lui Bărnuţiu. Em. Bucuţa : Bălceştii în noui ediţii. CRONICA LITERARA Al. Rădăuţii : „Vedenia“ de Oi Mihaescu. ..Craii de Cuce Vedic de Matei Caragiăle. DRAMA SI TEATRUL I. M. Sadoveanu : „Om şi supraom“ de Georgje Bernard Sham. CRONICA MARANTA Em. Bucuţă ţi Al. Maicu. ILUSTRAŢII Coperta : D. Ghiaţă. Desene în Interior: Delu ian. Reproduceri in interior: Al. Călinăscu, Aurel Jiguiric, C. Patrescu-Dragoe, Bahic Daniel Cornelia, C. Constantinescu, Adam Bălţatu, Leon Viorescu, V. Agapiescu. rul de rasă Soreanu, cu jocul in rui de rasagoreanu, cu jocul intelectual al lui Demetriade». Dintre artiste, aplaudă «pe Sorana Ţopa, care-mi pătrunde în suflet ca un alt suflet, pe Aura Buziescu pentru ci îmi dă emoţii de cea mai pură artă, pentru imaterialitatea fiinţei sale, şi pe Agepsina Macry-Eftimu, artistă aristocrată, care ştie şi este alta în fiece rol, voce, expresie, joc...» Rica, de câte ori se gândeşte la «adevăratele talente reprezentante ale teatrului românesc», îi apare «înaintea ochilor chipul plin de blândeţe, cu ochii pierduţi, a lui Ion Manolescu; el e adevăratul artist care, în fiecare rol, e altul şi, singurul care trăeşte cu adevărat fiecare clipă de sbucium sufletesc, ca şi fiecare bucurie. Ii mulţumesc din tot sufletul pentru minunatele minute de adevărată artă şi înălţare sufletească, cari a ştiut să facil pe bieţii muritori să uite toată mizeria vieţei zilnice». Nu uită, în acelaş timp, să aducă «un pios omagiu memoriei neuitatului tenor Leonard». Dollores simpatizează pe «Maria Filotti, Lilly Popovici, artiste cari ocupa cu demnitate lauri de frunte pe prima noastră scenă, Leny Carer pentru gingăşia şi voioşia ce răspândeşte în sală, odată cu eşirea ei pe scenă, iar dintre artişti pe maestrul Nottara, Ion Manolescu, care-şi împrăştie cu atâta dărnicie din comorile talentului său, şi pe Arnoldo Georgewsky, artist care, şi în fruntea jocului său şi căldura vocii, se identifică totdeauna cu rolul ce-l cântă». Despre aceasta din urmă, adaogă cu tristeţe: «Găsesc cam puţin apreciat la noi». lila preamăreşte pe «Maria Ventura, care a dus peste graniţă flamura creaţiei româneşti: Aura Buzescu, delicată, sensibila, inteligentă; Agepsina Macry-Eftimiu, al cărei talent a isbutit să ridice teatrul românesc la culmi nebănuite, prin inteligenţa adânc înţelegătoare, gratia şi gingăşia, delicateţa şi feminitatea ei adorabilă. Aristid Demetriad, neuitatul şi spiritualul Caezar (B. Shaw); Ion Manolescu, maestrul de la conservator, sensibilul şi impresionabilul interpret, la care mă gândesc adesea cu admiraţie pentru creaţiile sale artistice de neuitat . Tenorul Leonard, câruia-i aduc prinos de închinare, dorindu-i aceea atmosfera plină de dragoste în lumea în care se află aşa cum a avut-o aici jos printre noi». Gândurile Somiei «s’aui îndreptat, um primele clipe, spre Ion Manolescu, idealul interpret dela teatrul Regina Maria ; Valentineanu, sensibil interpret ; Maximilian, Aura Buzescu, inteligentă şi sensibilă ; Puiu-Ionescu-Mihai- Jide, plina de dulceaţă şi eleganiă : Tanti Cutava-Barozzi, plina e viaţă, vioae». Dicuţa admiră «pentru marele lor talent pe: Soreanu, Vracea şi Calboreanu, dintre doamne pe: Agepsina Macry-Eftimiu, Sorana Ţopa, Puia-Ionescu». Cred că «dintre tinerele elemente Coco Danielescu şi N. Atanasiu vor ajunge departe» şi ţiu poate să încheie fără să nu evoace memoria marelui dispărut N. Leonard. Paula (Brăila), deşi «silită să plece din Bucureşti», nu poate rezista dorinţei de a-şi da părerea d-sale chiar de pe peronul gării. După ce ne informează că ancheta noastră «are un mare ecou in public» şi e «încântată de acest succes», ne destăinuieşte şi «de ce» o «bucură atât de mult acest succes», «sunt o mare iubitoare de teatru». Şi continuă : «Deşi încă nu isprăvit liceul, — sunt în ultimul an, — am avut fericirea să pot vedea mai pe toţi marii noştri artişti, înşir preferinţele mele: d-ra Maria Ventura e cea mai desăvârşita actriţă a ţării, d-ta Măria Voiculescu o urmează, iar d-şoara L. Cater e o mare nădejde a teatrului românesc. D-nii : Al. Demetriad e cel mai mare tragedian al nostru , I. Sârbul cel mai mare comic şi G. Vracea cel mai desăvârşit prim-amorez». Sora Padiei îşi «pernite să-şi arate preferinţele în aceeaş scrisoare : «doamnele Ag. Macry-Eftimiu, L. Caler, M. Mohor ; d-nii : Finteşteanu, Al. Marius, I. Teodorescu». Margueritte se declară pentru «Maria Filotti, Marietta Sadova şi Marieica Zimniceanu . Soreafiu, "Valentincanu, "Manolescu, neuitatul Hamlet și mult iubitul artist al companiei de la teatrul Regina Maria. Talentul său multilateral e plin de suflul vieții interioare și el inteligenții cu adevărat superbre a rolului. Manolescu va rulițe în amintirea generaţiilor de azi şi de mâine fiinţa a cărei artă a ştiut să îmbine mofuridul Ofitendr al vieţii cu ficţiunea pereţilor de carton. Vreau Sa spercă artistul de pe scenă continuă să fie în viaţă omul plin de idealuri înălţătoare, sensibil şi buh». Diana şi Lidia ţin să ne arate că iniţiativa ziarului dv. de a ne da modesta ,noastră părere asupra artiştilor români cei mai «en vogue» a fost primită cu foarte multă simpatie de publicul cu care am vorbit şi care citeşte ziarul «Rampa., după care ne indică ,şi preferinţele domniilor-lor «în ambele genuri de teatru » şi anume: «teatru propriu zis: d-nii Ion Sârbul, George Vraces, Maximilian; d-nele Aura Buzescu, Marioara Voiculescu şi Puia Ionnescu. Operă : d-nii Georgewsky, E. Marinescu, Folescu ; d-nele: Snejina, Guţianu, Babici». Petrus de la Mamaia înclină către «Tony Bulandra (ce dulce, ce superb !), Ion Manolescu (admirabil în «Legenda celor două cruci» şi «Manasse») şi Iosif Stămbulschi (elementul viitorului, cu toate că e polonez, cred că se va releva mult în teatrul românesc). Dintre artiste, culege pe «Puia Tonescu-Mihailide», şi ştiţi de ce ? «pentru că seamănă cu Tantzi», — pe Maria Ventura şi «o stea abia în formaţie : Stela Iacobescu». Notacei îi plac d-l Valentinanu şi d-na M. Mohor. Nik Anghelescu se rosteşte pentru: «Tantzi Cutava-Barozzi şi maestrul Nottara (care influentează arta dramatică in întreaga noastră tară». Dar mai are o in- finaţiune pentru un talent după d-sa, în faşă : Ion Georgescu. Geralda esclamă cu entuziasm: «A trebui să înşir pe toţi artiştii si artistele, deoarece toţi ne vrăjesc cu cântul lor. Dar totuş am preferinţe pentru un tenor şi o Soprană, admirabili parteneri: tenorul A. Georgemsky şi Lidya Gabiei. Minunatul "tenor e hărăzit de Dumnezeu să vrăjească pe -' i cari îl ascultă. înzestrat cu oamen dulce, sonoră și calda, audndu-1 de mai multe ori, am devenit o adoratoare pasionată. In Mare de talentul lui, mai are şi alte calităţi , este simpatic, drăguţ şi foarte binevoitor. Asta o afirm cu convingere, deoarece am avut fericirea să-l cunosc personal. Parteneră sa Lydia, pe care din nenorocire n’am auzit-o de mult, te farmecă cu trilurile ei. (Să ne fie ertat, dar Opera Română nu ştie să-şi preţuiască talentele.. Mişu R. participă din următoarele motive: «Ceea ce m’a făcut — spune d-sa — să-mi trimit şi eu părerea este faptul că, în atâtea răspunsuri, au fost menţionaţi muli artişti în adevăr ,cu renume bine stabilit, ca : Vracca, irezistibilul Maximilian, preţiosul artist Morfud, ingenua Puia Ionescu-Mihailide, neîntrecuta Mariosia Zimniceanu şi precum am mai văzut alt răspuns, celebrul Dan BaziliciNiculescu-Bazuj, însă nu ştiu din ce cauză s’a omis de către toţi d-na Margareta Metaxa şi, cu duioasă melancolie: «Nu s’a găsit nimeni care să dea o cât de mică atenţie acestei cântăreţe, care, după mine, nu are pereche între artistele de la opera noastră română şi ale cărei calităţi superioare nu mă simt destul de forte să le descriu». iFo *1 CIN Cum se realizează un film în Rusia sovietică In excelentul său studiu asupra cinematografului rusesc «Le cinéma sovieticiué», Léon Monssinoe dă o serie de interesante detalii în legătură cu realizarea filmelor. Transcriem acest fragment : «Tema și libretul odată acceptat de comitetul de direcţie al organizaţiei, se pune la punct scenariul propriu zis. Acesta la rându-i e supus Comitetului central de control al repertoriului, care în dubla lui calitate de cenzor artistic şi politic autoriză sau nu realizarea filmului. De cele mai multe ori el cere doar câteva modificări secundare. Atunci autorul ia contact cu biroul de scenarii al fabricii. In practică nu survin aproape niciodată dificultăţi grave, căci precedentele examene au fixat îndeajuns concepţia generală a operii. Acuma comitetul de direcţie alege dintre registrii disponibili pe acela care-i pare cel mai susceptibil de a realiza decupajul şi filmul. Se întruneşte apoi consiliul artistic, format din regizor, asistenţi, operatori, arhitecţi şi pictori, scenarişti şi administratori, care decide totul. Se schimbă păreri, se fixeaza metrajul Colaboratorii au fost aleşi. Grupul s'a format. Regisorul ia contact acum cu autorul scenariului. Decupajul (denumit in IL R, SS, scenariu de lucru) este rezultatul colaborării acestor diferite personalităţi. Fiecare Îşi are, mai mult sau mai puţin, concepţia sa asupra acestei munci. Teoriile artistice sunt aplicate aci in toată voia, mai ales când e vorba de artişti cu o pronunţată originalitate. Este deci important ca oarecari afinităţi artistice să existe între diferiţi colaborator ai filmului. Repet însă : se întâmplă foarte rar ca autorul libretului să execute el însuşi scenariul, din cauza insuficienţei educaţiei sale consiliului de administraţie. Rezultatul unui asemenea examen e de cele mai multe ori o majorare a creditelor, in favoarea salariilor artiştilor. Grupul cuprinde pe : regizor, asistenţi, operatori, pictorul sau arhitectul decorator, interpreţii, fotograful şi un administrator. După aprobarea devizului administratorului dispune cu puteri discreţionare de bugetul afectat gruppului şi răspunde de partea inanciară până in momentul prezentării filmului. In alegerea colaboratorilor, se ţine seama ca şi simpatia şi comunitatea de idei sa-i lege intre ei in sânul aceluiaş grup, care se organizează cum vrea. In privinţa salariilor , un figurant primeşte minimum 4 ruble pentru şase ore de lucru. Orele suplimentare se plătesc dublu. O simplă idee de film se plăteşte cu 300 până la 500 ruble, iar un scenariu decupat cu 1000 până la 35000 ruble. Teoretic libertatea artistică a regisorului e complectă. El dispune de grupul său şi realizează filmul în condiţiunile care i se par mai bune, fără nici un control din partea direcţiunii. In cursul realizării se constată o continuă tendinţă de intreajutoare. In anumite cazuri urgente lucrul capătă un caracter colectiv, regisorul însărcinează atunci pe asistenţii săi cu realizarea diferitelor părţi ale filmului. In nici un caz lucrul n’ar putea suferi amânări. Această chestiune a muncii colective în cinematograful sovietic, îşi găseşte dealtfel adeseori soluţia în cursul realizării. Astfel, pentru a ajuta pe tinerii regişori sa se perfecţioneze în arta lor, societatea Meshralysom le-a încredinţat executarea unor filme cari vor fi prezentate fără nre o semnătură, numai cu marca firmei. Individualismul este, dealtfel, incompatibil, până la un anume punct, cu necesităţile realizării marilor opere cinematografice. In acest domeniu special, o singură personalitate nu e suficientă decât în mod excepţional. Numai geniul ar putea înlocui o asemenea colaborare technice. In practică mitetul îşi alege chiar din momentul libretului, iar acesta cere dificila muncă. Regisorul rămâne, caz, stăpânul efectiv L)avizul realizării deci co. regisorul acceptării își și vivn orice al operii. e supus WSEWOLOD PUDOWKIN actor-scenarist-regizor cea mai complectă personalitate a cinematografului rus. ------------IO*----------- Lya Mara In film vorbitor Friedrich Zelnik, cunoscutul regizor german, reîntors din călătoria sa de studii la Lya Mara Hollywood, anunţă realizarea unei serii de filme vorbitoare a căror vedetă va fi, ca di n trecut, soţia sa Lya Mara, Fi IA Rachel văzută de Pola Negri Publicăm introducerea unui fer. teuiporanii ei, dar publicul de asmecător articol al Polei Negri a- |tăzi nu vrea să hiai audă nimic supra tragedianei Rachel, ă cărei' asupra_ felului cum ştiu să moară "faţă " retrăeşte într'un măreţ film american, Rachel n’a fost. asta e sigur, ceea ce se înţelege in mod obişnuit prin cuvântul «nobil». Dar eu o iubesc şi am iubit-o încă a eroinele-Femeia aceasta curioasă, care producea în sală o atmosferă care că de extaz, trecea drept o aventurieră, fiindcă inima ei o ducea spre mulţi bărbaţi şi fiindcă mulţi bărbaţi o adorau. Infinita tragedie a acestei existenţe neliniştite consta în aceea, că toţi o adorau in lucruri cari ei ii făceau scârbă sau o lăsau indiferentă şi că se risipea bărbaţilor pentru cari nu însemna mai mult decât o aventură lăturalnică. Aproape de sfârşitul vieţii sale se născu o puternică afecţiine între dânsa şi un tânăr, de dragul căruia vroia să şi treacă la catolicism. Ea muri însă cu o noapte înainte de botez, Rachel pe care 0 interpretez eu, nu e chiar cu preciziune acea pe care ne-o descriu contemporanii — şi nu e mai ales in ce priveşte evenimentele exterioare. Dar marea linie a caracterului ei a fost păstrată cu toate că istoria a suferit modificări. Cu toate calităţile şi defectele ei, nesocotită, atrăgătoare, respingătoare, capricioasă, Rachel era o femeie al cărui caracter poate ispiti pe orice actriţă să-l interpreteze. Dar ceea ce m’a făcut s’o interpretez nu e numai «rolul». Am iubit şi o iubesc pe Rachel pentru orgoliul, pentru pasiunea, pentru feminitatea ei. Şi am fost in staresă retrăesc viaţa ei tocmai fiindcă o iubesc atât de mult. luni douăzeci de ani, când nu exista nici umbra gândului că aşi putea-o incarna vreodată. Rachel, care era de fapt o fată de roletar evreu şi-o chema Elisa elix, şi-a câştigat prin jocul său un loc la csrul nemuritorilor. Nu tiu ce atitudine am lua astăzi aţă de arta ei. Pe timpul ei inşi ea fermeca inimile spectatorilor şi le smulgea ovaţii entuziaste. Era o tragediană clasică şi ştim că pasiunea ei cea mare era s’o joace pe Fedra. O şi jucă, mai târziu, cu toate că fata ei de copil, se deosebea atât de mult de obişnuita masivitate a eroinelor antice. Care actriţă ar mai dori s’o joace pe Fedra? Care public ar mai fi în stare să urmărească cele cinci acte ale tragediei ? Rachel ştia să moară ca nici o alta, pe scenă, aşa ne smn “-e n. Pola Negri De astadată, noua întrebare ne-a fost insinuată de domnişoara Georgette din Sinaia şi o supunem, la rându-ne, cititorilor şi cititoarelor noastre: PE CAPI AUTORT ROMANI II CITITT CU PLĂCERE? Limităm numele celor cari vor fi indicafi numai la trei, din considerafiuni de spafiu. Densemnea rugăm cu insistenţă să se omită comentariile mea lungi şi, cu deosebire atragem atenţiunea că nu îngăduim deloc polemici şi săgetari. Repetăm: Vrem să păstrăm fabricei un caracter de gimnastică intelectuală şi distractivă. Răspunsuri5.., ni se vor trimite până Cel mai departe. Vineri 51 Main. De ce iubesc femeile frumoase bărbaţi urâţi ! Iubirea, acest sentiment banal, I su-i din tinereţe. Există în psihtos încercat în toate epocile, în toate logic o lege anume: legea, camîmprejurările, nu a încetat să figureze, să existe ca toate celelalte instincte, sentimente sau idei , cari fiind existente odată, — sau stins concomitent cu evoluţia civilizaţiei. Rafionând insă, găseşti că este natural să te preocupe această chestiune, căci — ea fiind nota de blândeţe, de purificare, de nematerialism cari înfăşoară asprele manifestări ale vieţii cu un văl de idealism, — îi dă astfel o interpretare mai senină. Cred însă că nu s'ar putea generaliza sau insita asupra chestiune! • «De ce iubesc femeile frumoase bărbați urâți ?» Atunci când se vorbește despre un individ pe care vrei să-l cunoști, în primul rând te vei interesa despre partea morală şi pe urma — ca o Completare, despre înfăţişare. O femeie frumoasă are ocazia să cunoască diferiţi bărbaţi, dintre cari va alege pe acel care întruchipează — pe cât e cu putinţă — in NYA B. pensaţiei. Ea Constă in aceea că , orice individ dotat cu anumite însuşiri, calităţi sau defecte, se îndreaptă şi caută societatea celorlalţi indivizi dotaţi cu însuşiri contrare lor. De exemplu : un bărbat slab, debil, lipsit de putere fizică, va citi tot ceea ce priveşte aventurile cu bandiţii, cu desfăşurare de energie fizică; un bărbat care duce o viaţă sedentară, va ceti întotdeauna cărți referitoare la Călătorii, expediți, etc.; unui om gras îi va plăcea o cohsoarta slabă și invers; un om timid căută să fie în contact cu oameni îndrăzneți, şi aşa se pot da exenple in toate direcțiile. La întrebarea menționată Se ppate răspunde, admitâtvl legea compensației și atunci e logic ca o femeie frumoasă să aibă nevoie de un bărbat urât, pentru ca împreună sa compună ceva întreg, ceva complet. xox- Bernard Götzke din non In Rosia Se fctîe eS marele tragedian german Bernard Götzke a fost anul trecut în Rusia unde a jucat într’un mare film sovietic, neterminat încă. Aflăm acum că Götzke a fost din nou chemat de conducătorii cinematografului sovietic, urmând ca, de astă dată, să joace în mai multe filme. -oxo-