Rampa, iulie 1929 (Anul 14, nr. 3430-3455)

1929-07-01 / nr. 3430

%XNDC XIV, No. 3430 v © ^ ' -----------------------------------------^ . rsW0- REDACȚIA. ADMINISTRAT^ Si ATELIERELE GRAFICE STRADA SĂRINDAR, 7 TSItlfON 001/09 Pubticitatea ponoralonat* *xolu*tv SeptetOt* Anonim* Rudolf l/o*s» Col** Vtctorial No. Oi Anunturii* sa primesc * to*t* 00*nlHl* O* publicitat* *1 I* adminl*tr*tt* olarului PAGINI LEI LUNI 1 IULIE 1924­­ ABONAMENTELE S’a iscat din nou o furtună în­tr’o ceaşcă de starţ. Destinul literaturei româneşti e să se apropie de turburea atmos­feră a slavilor, de ceţosul roman­tism german sau de tradiţia clasi­cismului latin? Iar harta se duce pe cuvinte, care nu mai corespund de mult unui conţinut real şi precis. Căci nu există şcoală romantică ori cla­sică, ci temperamente romantice şi clasice. Eşti cum te-ai născut. Nu poţi evada din tine- Partizanii clasicismului integral, invoacă în­totdeauna un model. Te invită cu deosebire să imiţi imitaţia, adică Frunţa veacului XVII-lea care a imitat antichitatea. • Dar antichitatea a fost oare cla­sică în sensul acestui veac al­­XVII-lea și al modelelor curente? Latinii, da. Grecii, nu. Eschile e mai aproape de Biblie, decât de Crebillon ori Corneille.­­Aristofan e mai aproape de come­diile lui Shakespeare. Și a cum spune Soares «numai impertinen­ţa ignorantului poate compara pe Sofocle cu Racine». Atena a trăit din pasiune. Ea a avut presimţirea grandoarei. Clasicii în sensul vea­cului al XVlI-lea exclud pasiunea, după cum exclud grandoarea, ine­ditul, revărsarea de viaţă care sparge tumultos pereţii fragili ai formei. Modelele invocate, sunt tocmai cele lipsite de viaţă inte­rioară, oratorii, logiciani. Cum poţi evada din tine pentru a ra­ţiona obiectiv creaţia, când toată creaţia stă în tine, în viaţa ta in­terioară, nu în obiectul de afară? Capodoperile picturei nu sunt da­torite modelului, n’au luat fiinţă prin personagiul ori subiectul ex­terior, ci prin pictor. Nu prin ca­noane, ci tocmai prin aportul per­sonal care a sfărimat canoane vechi ca să impună altele proaspete. Din acest punct de vedere, toate operile mari sfârşesc prin a deveni clasice, fiindcă toate sfârşesc prin a deveni un model, după ce mai întâiu fuseseră escomunicate. Când ni se vorbeşte mereu, de spiritul arhitectonic şi simetric al clasicismului, latin şi francez, de la care nu trebuie să ne desprin­dem ochii sub pedeapsă de trăda­re a sângelui şi a latinităţii, îndru­mătorii aceştia uită sau nu obser­vă că Pascal, care a dat cea mai adâncă şi frumoasă carte a Frân­ei, n’a fost clasic în sensul accep­tat de Versailles. Cugetările sale sunt violente, cu sărituri neaştep­tate, cu imagini libere, cu pasiune şi cu putere, străbătute pretutin­deni de acel EU mereu present, pe care clasicismul nu-l acceptă. Şi tot aşa Rabelais. Intre oricare din piesele lui Sha­kespeare şi Henriada lui Voltai­re, e distanţă de la viaţa cea vie la mortăciunea împăiată. Dar Henriada rămâne încă pen­tru mulţi modelul platitudinei de CEZAR PETRESCU «clasice»­­ şi Homer, Shakespea­re, Sofocle, Eschile, Aristofan, sunt cu totul altăceva, cu toată lungimea, lor, cu toate întortoche­­turile, şi abaterile din drum, cu toate revărsările peste zăgazul dis­ciplinat al formei. Dacă într’adevăr, ochiul creato­rului român, ar fi să-şi caute nu «un model», ci o filiaţie numai, e mult mai aproape de noi şi mai firesc o găseşte în vecinătatea ră­săritului de unde ne-a venit Bi­blia ,— de acolo unde cartea lui Iov e mai înrudită cu tragediile lui Eschile, decât de retorica rece şi exterioară a modelelor franceze din veacul XVII-lea. Căci, cum spune tot Soares, hai­na cea mai bogată şi mai largă, pusă pe umerii unui pitic, nu-l poate face printr’o minune, pe dată, uriaş. „­­ Haina, adică forma. Şi când Shakespeare nu e cla­sic, Pascal nu e clasic, Homer, So­focle, Eschil, Aristofan nu sunt clasici, Verlaine nu e clasic, Tol­stoi şi Dostoievschi nu sunt clasici Cum nu te-ar consola oare perspec­tiva să rămâi în compania lor, ex­comunicat de gardienii clasicismu­lui, decât bunăoară în tovărăşia lui Crebillon? Noni lucrări literare ale contesei Margit Bethlen Contesa Margit Bethlen, so­ţia premierului maghiar, care este o sărbătorită autoare, a scris cinci pantomime după ni­şte basme, scrise mai de mult. Pantomimele au fost repre­zentate cu mult succes la Bu­dapesta în cadrul unei serbări de binefacere. Tenornl Alexandra Grjse victima nnni accident Alexandru Gryse, celebrul tenor francez, a fost victima unui teribil accident de auto­mobil­ pe șoseaua care duce de la Vichy spre Milano. Gryse a scăpat numai cu câ­teva contuziuni. ----------------0X0------------— Ontania Ini Conrtelini la Comedia franceză Vineri seara Comedia fran­ceză a reprezentat odată cu «Antoinette Sabrier» și piesa «Boubouroche» de Courteline, ca un omagiu adus ilustrului dispărut. Din cuşca sufletului GALANTERIE. — Domnişoară îmi daţi voe să vă sărut? întâmpină amicul nostru Gică de o nostimă dudue, cu care este de mult timp în mare tan­dreţiî. — Desigur, domnule Gică ! răs­punde nostima dudue. Dar uite ce e... Mi-e mai comod, să-mi dau la o parte voalul de la pălărie decât... să-mi scot mănuşile­ PARIZIENII. La Paris, pe Avenue des ...­,nips Elysées, în faţa unui hotel, nume­roşi şofeuri aşteaptă după amiază. Iată ce au imaginat ca să te treacă timpul. Leagă o poşetă cu un fir de aţă subţire, o lasă în mijlocul trotua­rului, şi aşezându-se pe o bancă, şofeurul aşteaptă, ţinând în mână celălalt capăt al firului. Trecătorii se apleacă, spre a ri­­dica poşeta. In clipa însă când trecătorul e gata să pună mâna pe ea, obiectul fuge, iar şofeurii isbucnesc în ho­hote de râs. . .Şi să mai spue cineva că Pa­­risienii nu sunt spirituali!... MODERNISM. , y? t‘u Un pictor cubist a înaintat un tablou prin mijlocirea unui prie­ten al său, influent, care făcea parte din comitetul de conducere unei expoziții. Tablou­l fu primit, și pictorul se duse în ziua deschiderii expoziției să-l vadă. — Pentru numele lui Dumne­zeu, spuse pictorul amicului său .Tabloul este atârnat pe dos! — Ştiu, răspunse liniştit amicul, eu însumi am atârnat sfoara de partea cealaltă. Altfel, nu ţi-ar fi primit tabloul MORAVURI TEATRALE. Un teatru din Düsseldorf repre­zintă actualmente «Hinkermann», piesa lui Ernst Tolller. Jucată la Dresda, ea a trebuit scoasă de pe afiş, din cauza inci­dentelor provocate de naţionalişti, cari urmăresc cu ură pe autor, comunist, închis încă din 1919 pen­tru participarea sa la tulburările din Bavaria. La Berlin, direcţiunea teatrului a luat ciudate precauţii. Un afiş cu litere groase anunţă pe spectatori că, la orice manifes­taţie din partea lor, vor fi... boxaţi de o echipă de atleţi, special an­gajată! Până acum, reprezentaţiile s’au jucat în linişte. E păcat că nu ni se opune ce tratament se va aplica criticilor, cari vor îndrăsni să spue ceva rau despre piesă. -0X0- Maidanul Teatral din NICON „Să te ferească Dumnezeu de actriţe!“ Deunăzi, un bun prieten al meu de curând părăsit de către o dul­ce prietenă «teatralistă», afirma cu toată convingerea:­­ «Să te ferească Dumnezeu de actriţe!» Zadarnice au fost toate pledoa­riile mele. Nici un argument din seria pe care i-o prezentasem la un negustor de mărunţişuri, nu sa putut abate din ideia­­ fixă: «Să te ferească Dumnezeu de actrițe!» — In fond pentru ce ești contra lor?... l-am întrebat într’un târ­ziu. — Fiindcă o viată întreagă n’am­ făcut altceva decât să le iau apă­rarea. — Asta nu-i motiv serios!... T­u te-ai făcut dușmanul actrițelor pentru că Lolita te-a părăsit... — Mofturi!... Lolita n’a pus de­cât ultimul punct al unui capitol pe care aș fi trebuit să-l închei de multă vreme!... E drept că tot­deauna actrițele mi-au mâncat ca­­ pul... ^ — Numai capul?..., ■ -— Parale n’am. prea avut, că mi le-ar fi mâncat.... — Ești rău!... Dupe câte știu, tu ai fost iubit.. . ■ — Da. Dar dragostea lor nu mă satisfăcea deajuns. — Ce mai vroiai? — Să nu vorbească prostii și — să nu mintă!... Trebue să dra­gul meu, că actrițele după cum sunt cele mai delicioase partenere ale­ vieţii, pot fi­ şi cele mai­ dezas­­troase dezamăgiri... In primul rând, actriţele ştiu să mintă cu seninătatea cu care se bâlbâie pe scenă... ■ > • . , ■ ■ î — Adică?.. j• " ’■■■■[ — Trăiam cu Angela...' O ştii?.­, Aia blondă, care juca la Iancove­s­­cu... Ei bine, într’una din zile, du­­cându-mă la ea aCasă­, am, găsit'o plângând ca o bocitoare.’O întreb: — «Ce s’a’ntâmplat?..» Ea îmi răspunde: _ «Am pri­mit telegramă că mi-a murit o cum­nată ,din Botoșani!... Și mi se rupe inima când ma gândesc că trei copii'ai ei rămân orfani pe dru­muri!...» . Angela mă înduioşase. A doua ii a . plecat la Botoşani şi după trei zile s’a reîntors în mare doliu. Imediat am întrebat-o: — «Ei, bieţii copilaşi trebue să fi fost de­­primaţi!...» i s. ■ ' * Angela i- a privit lung şi nedu­merit: — «Copiii cui?» Adaus, explicit:­­ — «Copiii cumnate-tei!..v, Angela , îmi răspunde angelică: — «N’avea niciun copiii!... ...Altă dată, trăiam cu Simona!.. Când o căutai nu era mulțumită! Juca tocmai într’o trupă de revî­­sf°. Tntr’o 7­ vine acasă cu geanta plină dă roluri: , — Ce’s astea dragă?.. . — Rolurile din' viitoarea revi­stă!... — Așa multe?... Tu de obiceiu jucai numai două .roluri... ■. . & ... i t- Ce,'are a face?^a Atât autorul cât și direcţia «i-au dat seama­ că' sunt indispensabilă,'și de astă dată m­’au distribuit în.,nouă roluri, bravo! .Tr­ebue, să fii mul­țumită!.. ”, t­­. .. .. — Nu‘iacă. j ’ ./ — Pentru ce? Rolurile^ tale nu sunt frumoase?. . -i — Ba, da. — Atunci? — Nu pot să mă pronunț încă dacă sunt mulțumită, fiindcă n’am văzut și rolurile colegelor mele... După ce m’oi convinge că rolurile lor sunt mai slabe atunci abea o să mă pronunț... — Și când ai să te convingi? — După premieră!... ...In sfârşit, ca să-ti dai seama pentru ce am devenit duşmanul actriţelor ascultă şi cea din urm­ă întâmplare. '•Făceam • curte Anetei o actriţă a cărei vovă­ i de câtva timp mergea într’o vădită descreştere. Nu-i vor­bă, că vogă prea mare n’a avut niciodată.­ Acum zece ani. Anete era pur si simplu mai tânără, iar tinereţea, ţi permitea să fără oare­ca­ri victime. Tnt.r’o s°ar”. .actriţa îţi chestie mi se spovedea: - Drastul me u! Eu nu sunt nu­­mnnîo actriţă foarte mare!... Dar îi «unt singurfț actriţăi pe,, care nţiblie-d «tic «’o respecte, -r—Gum adică? r, ^ ■ r ., — .Foarte simplu!.. Când joacă1* Ventura. Măricara Voiculescu, Efc­­vitaîPoPescu.. Nottara etc.. nilMl­­eul cân’d aplauda strică:r^— «Bravo­ Vehijifa b.Tj ■ Ttravo Vo'^ulcSci'!. Bravo Elvira!.. Bravo Noitfttgi •­" . Ei? ~—-----' — Mie niciodată nu îndrăznește să-mi spună pe nume!... Când mă ovaţionează, publicul mie îmi stri­gă numai aşa: «Bravo Coană Aneta!...­ Eu sunt singura actriţă respec­tată!... ' ’ ’’V­ ere Director: SCARLAT FRODA Do d na Maria Snelina despre ea şl despre alfii M’am pregătit pentru matematici f! astronomie. — La moartea Iul Tolstoi. —■ La Geneva şl Paris. - La Conservatorul din Paris şl sprijinul Iul Gabriel Fauré. - In Rusia sub revoluţie- — Opera refugiaţilor ruşi la Constantinopol. — Cum îmi creez rolurile Poate că niciodată nu ne-a părut mai greu să aşternem pe hârtie o caracterizare a unei personalităţi artistice, în ca­drul introducerii acestor con­vorbiri ca acum când trebue să vorbim despre d-na Maria Sne­gina. Şi aceasta nu pentru că nu am avea ce spune despre dis­tinsa protagonistă a Operii din București ci din simplul motiv că tocmai despre personalita­tea artistică a d-nei Snegina a­­vem să ne ocupăm în dările noastre de seamă asupra spec­tacolelor Operii Române. Intr’adevăr între protagoni­știi Operii Române d-na Maria Snegina este una dintre acele personalităţi care desfăşoară o activitate prodigioasă. Aproape că nu există pre­mieră în cursul stagiunei, în care d-na Snegina să nu figu­reze cu un rol important iar în statisticile ce se publică la sfâr­şi­tul stagiunei d-na Snegina este, întotdeauna în frunte, cu cel mai mare număr de specta­­cole. In viaţă ca şi pe scenă, Ma­ria Snegina e o înfăţişare de­ o distincţie deosebită. Eleganţa aceasta, caracteris­­tică ruşilor, este un element care dă Măriei Snegina acea UIT’- "’■stabilă Superioritate în creaţiile sale artistice. Această eleganţă este întrep sită de o rară inteligenţă artis­tică şi de un neobicinuit bun simţ. Iată pentm ce fiecare rol nou, fiecare nouă creaţie ne înfăţi­şează un nou aspect al perso­nalităţii d-nei Maria Snegina, o nouă manifestare a unei in­teligenţe fine şi a unei culturi artistice temeinice. „Maria Snegina este o mare artistă şi totodată o mare cân­tăreaţă”. Este o frază pe care am repe­tat-o de nenumărate ori şi pe care trebue să o repetăm­ de câte ori vorbim despre d-na Snegina. Acasă, în viaţă sau în socie­tate, distincţia şi eleganţa ră­mân caracteristicile acestei mari artiste care a înţeles să ridice arta la rangul de noble­ţe prin seriozitatea cu care îşi închină activitatea acestei pro­fesiuni. Şi mai este un element care ne-a îndemnat să cerem d-n­ei Snegina­ aceasta convorbire pentru cetitorii noştri. D-na Snegina vine de depar­­te şi este o străină în mijlocul nostru. Totuşi ea nu a prege­tat o clipă să aducă orice sa­crificiu pentru prima noastră scenă lirică, consacrându-şi ac­tivitatea, cu o pilenică devoţiu­ne şi conştiinciozitate pentru ridicarea nivelului artistic al Operei Române. Dacă azi Opera Română poate fi considerată în sens fi­­gurat numai, ca un edificiu te­meinic fundat atunci nu se poate uita apreciabila parte de contribuţie a d-nei Maria Sne­gina la asigurarea prestigiului acestei instituţiuni. Prezentând-o azi pe d-na Snegina sub acest aspect ine­dit şi interesant, credem că a­­ducem un imens serviciu celor ce o cunoşteau numai de pe scena „Lyricului”. Sunt născută în Podolia, în­­tr’un colţ pierdut al Poloniei pe moşia tatălui meu. Trebue să ştii că tata şi cu mama fuse­seră odinioară vecinii, iar mo­şiile lor se m­iigră după căsă­torie. Brăzda care despărţea cele două ogoare, a fost ştearsă astfel încât, cele două moşii formau acuma o singură pro­prietate. (Continuers în pag. III-a) O piesă de Verneuil jucată la Tiena Teatrul Renaissance-Buhne, din Viena, anunță reprezentarea co­Lonis Verneuil mediei lui Verneuil: «Amantul d-nei Vidai». Piesa a fost creată la Paris cu d-na Elvira Popescu. 'T -0X0- O operă ,,Beethoven” Doui compozitori germani pregătesc o operă al cărei erou va fi Beethoven. Partitura va fi compusă din bucăţi alese din opera nemuritorului dela Bonn Ideea e frumoasă, într’ade­­văr. Dar cât valorează ? Melo­manii trebue să tremure de e­­­ moţie. a -oxo- O dramă de Karl Ander Raimund-Theater din Vienna va reprezenta în stagiunea viitoare drama «Ius primae Karl Ander. noctis» de Reinhardt la München Reprezentația festivă de deschi­dere a serbărilor artistice din Mil­chen,■ cu „Intrigă și Amor*’ a re­purtat un considerabil succes. Max Reinhardt a fost ovaționat de public. O piesă comunistă pe o scenă pariziană Piesa Constantin Terekhine care se joacă de doui ani la Moscova cu un imens succes, a fost tradu-Noziére să în franţuzeşte de F­rroziére şi se va juca la Paris sub titlul «O celulă din Moscova­». in TARA Trei luni.......................... Lei 300 luni *••••••••••« t 500 VJn en **•••«••*•••«• 0 lOQO IN STRĂINĂTATE DUBLU Abonamentele se platesc inainte la 1 sau la to ale fiecărei luni ! Puţinii cari se ocupă la noi cu­robleme de artă pură — se vor ucura de apariţia unui studiu publicat de Al. Busuioceanu des­pre «Pictura italiană înainte de Cimabue». Este o contribuţie va­loroasă pe care autorul o aduce într’o problemă de artă univer­sală — este însă şi o preţioasă lumină pentru studiarea vechii noastre picturi religioase care îşi aşteaptă încă un critic de artă. Maeştrii noştri primitivi au ră­mas necunoscuţi şi neidentificaţi de cele mai multe ori — şi icoana dacă a trecut din iatacul credin­cioşilor în salonul snobilor — nu a izbutit încă să fie cinstită la noi de un studiu care să urmă­rească minunea credinţei pre­schimbată în frumuseţe. Studiul d-lui Busuioceanu va întregi istoria de artă biseri­cească, al cărui început se între­vede în amintitul studiu — desi­gur că icoanele româneşti vor fi încă o dovadă­ a latinităţii noa­stre. Dar munca trebueşte gra­bită pentru că pe zi ce trec© icoanele româneşti dispar putre­zite de ploi, roase de vierme, sparte de nătângi, exportate de negustori, dreşe de dobitoci — şi comoara ce înainte vremuri făcea ca biserica fiecărui sat să fie un muzeu — abia de va mai ajunge odată să înjghebeze pentru toată ţara un mic muzeu bisericesc. Dar aceasta este altă durere des­pre care nu e locul să vorbim a­­cum. Dar însemnările noastre mai au un rost astăzi — acela de a sublinia că dintre nenumăraţii aşa zişi critici de artă, care ung articole pentru fiecare pictor sau caricaturist — nu am întâlnit prea des păreri asupra picturei religioase. Şi nu ştiu dacă mulţi sunt cei ce pot să judece zugră­veala bisericească din veacurile trecute — un sfânt pe o boltă cu azur î negrit de fumul luminilor — o fecioară din aureola de a­­murg târziu al aurului învechit. Poate însă că e mai bine așa. însemnăm­ Pictura italiană primitivă de ADRIAN MAN­IR ? Amintiri despre Georges Courteline — Câteva anecdota asupra marelui scriitor dispărut — Anecdotele despre Courteline și cuvintele sale de duh sunt ne­numărate­ Publicăm câteva din cele mai recente LUI COURTELINE II PLICEA BEREA Courteline era mare amator de bere bună. Intr’o zi se afla însoţit de Fey­deau şi de uni alt scriitor, într-o berărie din apropierea gării de Nord­­din Paris. Servindu-i-se «halba» cerută, Courteline ex­clamă: ■ -4 Copii, soşirea asta e infectă. Aşteptaţi puţin şi am să vă fac să beţi bere adevărată. A dispărut, şi cinci minute mai târziu, apare cu trei bilete de tren cu drenînația... Bruxelles. leAceeaș­i seară,, trio-ul, literar, k­gbIn­ copils beréi Servită pe terasa unui restaurant din piața Brouckere!­.. COURTELINE TEOZOF Câteva zile după moartea re­gretatului Georges Feydeau, Courteline «dădea o șuetă» cu mai mulți gazetari, când unul din aceștia îl întrebă: — Credeți că totul se termină în mormânt? — Nu, a răspuns fără ezitare Courteline, căci prea ar fi totul idiot. Și după câteva minute, adăugă: — Cred eu convingere în reîn­carnare. După mine, Feydeau era o reîncarnare a lui La Fontaine, care la rândul lui era o reîncar­nare a lui Francois Villon! Să fi fost oare sincer autorul lui «Boubouroche»? Sau nu era decât una din numeroasele sale butade? Când şi­ în ce formă se va re­incarna Courteline? VIATA SA COTIDIANA De mulţi ani, bătrânul maestru nu mai părăsise casa. Renunţase la micile partide de «manila» punctate cu viguroase lovituri de pumn P© mesele mi­cilor cafenele din Saint Mandé şi un ace Anvers. Chiar, vecinii nu-şi amintesc să-l fi văzut, de multe ori, închis în casă. Courteline trăia între scumpa sa soţie, căţeaua sa Elena, pe care o adora şi bona Adrienne, la care ţinea dar şi pe ca­re­ o repezea pentru te miri ce, aducându-i şi vini imaginare. — Pentru un da sau un nu, striga la mine, spune, jumătate plângând sărmana Adrienne. Şi totuşi era, atât de bun domnul ! «Inchipuiţi-vă că doctorii, pe lângă un regim sever care-1 chi­nuia, i-au interzis să bea un fel de chinchină care-i plăcea gro­­zav. Chiar în ultimul timp, în lipsa cucoanei, îmi spunea: — Adrienne, dă-mi chinchină, . — Nu domnule, nu e încă timpul." _;■■■■/ " r 7 .! — Pentru Dumnezeu, dă-mi chinchină­ “ " ^ i— Nu, domnule ! . "i — Fugi de aici, nu vreau să te mai văd! A i ■­ «Bine’nțeîes, că dup? o oră* când îi’aduceam paharul, se îm­pacă. «Chiar Sâmbătă de dimineață m’am dus să-l văd la spital. — Adrienne, îmi spuse el, mă plictisesc, aș vrea să-ți trag vreo câteva palme. — Fă-o domnule, dacă asta poate să-ți facă plăcere! «Desigur că n’o făcea, dar mi-a jurat că-mi rupe urechile dacă n’am gri­je de «micuța» (cățeaua). «Sărmanul meu stăpân, n’avea decât o pasiune, cititul, și citea chiar mâncând. — Adrienne, du-mă în biblio­­tecă! — Nu, domnule, e prea frig. — Dar, vreau să citesc, pentru numele lui Dumneze. — Bine, spuneţi-mi ce carte voiţi să v-o aduc­.Şi de douăzeci de ori pe zi scena se repeta. Nu se purta oare tot aşa cu servitoarea, acum vreo câteva se­­cole, papa Alceste? Şi servitoarea continuă: — Daca l-aţi fi văzut cum eşea în oraş. La el toate erau aple­cate: pălăria, chiar cu capul mergea înclinat. Ah, sărmanul meu stăpân, nu prea se uita la eleganţă- Niciodată fiu şi-a putut închide bine vestonul. Pe o ploaie torenţiala eşea fără umbrelă şi se ducea sa aştepte tramvaiul. Se reîntorcea udi leoarcă, furios şi strigând: «Ah, tramvaiul ăsta, aş prefera să mor. — Dar, domnule, așteapta o secundă, că trebue să vie, sau mai bine ia un taxi. —­ Un taxi! Niciodată! «Intr’adevăr că n’a luat decât o singură­, dată și atunci a stat lângă șofeur. «Două minute mai târziu, mer­gea din nou să așterne tramvaiul și se reîntorcea înjurând mai rău.«Cine e trăznitul, mă întrebau lucrătorii de la tramvai? — Trăznitul! Doar e d. Cour­teline! — Dar trebuia să scrie atunci tramvaiul de 8.47«. Courteline Cs noutăţi anunță Burgtheater din Viena Directorul Herterich care a luat conducerea Burtheateru­­lui din Viena anunţă următoa­rele noutăţi pentru stagiunea de vară:-- ---------: " v: * Prima noutate va fi: «Fami­lia regală» de Edna Färber, a­­poi se va reprezenta piesa lui Fodor László.:* «Contec, de­­lea­găn» și o nouă comedie de Fre­deric Lonsdale. «Mai târziu se va pune în stn­diu piesa lui Hans Sasmans: Metternich». Ea'^Akademien Theater se va juca în Septembrie comedia luil Ludwig Hirschifelds «Fe­meia care caută pe oricine» precum și comedia pariziană ^«Mouche».

Next