Rampa, septembrie 1929 (Anul 14, nr. 3483-3508)
1929-09-01 / nr. 3483
. Din cuşca sufletului REPLICĂ. Spirituală a fost replica mult apreciatului bariton • (nu-i dăm iniţialele că-l ghiciţi) care se afla întro bună zi în eşalonul de tuns, ras. şi frizat» al unei bărbierii mo-Bărbierul ca să deschidă vorba cu artistul i se adresă amical: _ Părul dv. e foarte aspru şi uscat... — Aşa e si vocea d-tale, dar n'am vrut sa fi-o spun pe şleau, îi replică, artistul, cu un surâs de bunătate. BORVIZ. • Scena s’a petrecut în salonul poetului V. E. Printre invitaţii sosiţi să asculte ultima operă a poetului era şi un reputat personagiu politic şi om de spirit. In mijlocul lecturii, se servea spritz și gustări frugale. ___ Nu mersi nu beau vin se apără personagiul — cel mult Bortiz... — Cum?... — A, lasă-l se amestecă poetul, pentru el am oprit Borviz. Bea dragă, de-aici, și ascută-mi versurile că știu eu , că ești bor-visător «A RERGURS». Toată cafeneaua a râs de aventura galantă a cunoscutului gazetar, nostim și «băiat bun» (adjective cari nu mai spun nimic) și în urma căreia adorabilul s’a însurat. — Bine, dragă, tocmai tu... _ Ce, ruton cher, ce te miri, dacă, în fiecare noapte am avea lună ,plină, nimeni dintre noi nar mai ~ îi mânea neînsurat — replică visătorul nostru. 1 v. i Nelipsitul umorist B„ care înţelesese «a rebours?, aforismul visătorului, închee brusc discuţia : _Ba, să mă ierţi. Nu sunt sanguinar^, EŞANTION. Bufetul teatrului' ' Cărăbuş cu răcoroasa platformă de la intrare a devenit de câtva timp locul de viligrafură al artiştilor şi■ publiciştilor rămcşi în Bucureşti. . . In. lupul ‘meselor îfl$. Marmoră, la un pahar de bere sau ‘W/ Kefir se schimbă idei, se fac repertorii, se pun la cale mari lovituri teatrale, se discută şi bine’nţeles se bârfeşte. De câteva zile scena e animată de o pereche amoroasă. . Ea fostă modistă, azi actriţă cu succese mai mult femenine decât artistice. El tânăr efeb blond, cât se poate de slab şi 1.45 m, înalt. — Ce ţi-a venit dragă să-l iei pă ăsta aşa de mic, îi spunea o prietenă aseară. — Dragă l-am luat ca eşantion, spune cinic fosta modistă. OXIGEN. Fără oxigen, oamenii nar putea trăi spune profesorul elevilor în lecţia de chimie şi cu toate acestea gazul acesta atât de necesar omenirii na fost descoperit decât acum o sută şi ceva de ani. — Bine domnule profesor, întrebă mirat un elev, cum se face că au putut atunci, oamenii să trăiască înainte de descoperirea oxigenului. ---------050 ——-•* ANUL XIV, No. 9499 REDACTIA: ADMINISTRAT^ Sl atelierele grafice STRADA SĂRINDAR,'O T • t, ■ * O H «Ol •• ©•!•• VMM NOt m «wn|«ar»» a» i>imm • wm «• MMtM «l » MMMatraga «toM \ ^ »f'-'f&fliitf/ft j/J Dlreetor: SCAKLAT FRODA Ilire din robie... Cu ocazia recentelor întrupliri de la Opera Română de Ludovic Cauş , un vechiu deziderat al tuturor breslaşilor frumosului: emanciparea artei de politică. Mai nimerit ar fi să spunem «ieşirea din robie dei politica, indiferent de partide, s’a dovedit întotdeauna tiranică pentru artă, urmărind-o cu atot-puternicia ei, mai rău decât trimişii sultanilor veniţi ca să strângă biruri în urgisitele tari româneşti de odinioară. Scriitorii, pictorii, sculptorii ca şi artiştii dramatici, cântăreţii, ori compozitorii muzicali, toţi, fără deosebire au cunoscut vitregia incompetentei ori nepăsărei oficiale ■3} .Pe rând au plătit bir greu politicei care în toate chipurile le-au stânjenit avânturile, i-au nesocotit, ori nedreptăţit, când nu le-au flat deadreptu cu buzduganu’n sap. ' „a -•Nu-i locul să repetăm aci lucruri de toţi cunoscute, începând cu Eminescu, dat afară chiar şi dintr-un umil post de revizor şcolar pentru căpătuirea unui «om al regimului», — or lăsat în neagră mizerie de chiar partidul la furnalul căruia scria şi în folosul căruia şi-a jertfit viaţa şi operile pe care ni le-ar fi dat geniul său dacă n’ar fi fost constrâns, pentru nenorocită de pâine, să facă pe salahorul la dispărutul ziar conservator Timpul. Nu mai vorbim de cerşătoria burselor şi ajutoarelor de tot felul, din fondurile destinate artei, şi împărţite ori unor frumoase protejate, ori unor siniştri rataţi, pentru excursii, în străinătate, propagandă culturală sau, de pildă, ca să picteze biserici îndepărtând pe pictorii ,chemaţi pentru aceasta, ori ca să sluţească oraşele şi satele cu găini turnate în bronz, reprezintând, dragă doamne, culturi ce au a fi un simbol al avântului nostru naţional. Dispreţul acesta pentru frumos, robirea aceasta a artei de către toţi profitorii politicei şi ai situaţiilor cine ştie cum dobândite, o racilă devenită aproape o cangrenă şi e bine că un conflict devenit public, cum e cel izbucnit la Opera Romană, apare ca un prim atac. — de astă- dată nu personal. ci al unei instituţiuni. --- împotriva unei stări de lucruri care nu raai poate fi îngăduita. Toti cei dela Opera, Română, dela corişti până la decanul artiştilor d. Folescu, s’au solidarizat cu directorul lor d. Perlea. întâi, pentru ca Statul să nu mai fie spoliat, în profitul mistiilor de sus-puşi, cu alegerea şi închirierea localului în care are a fi adăpostită opera ; — şi al doilea, pentru ca, în compunerea personalului operei şi deci a angajamentelor ce se fac, să nu se mai admită atotputernicia scrisorilor de recomandaţie, — chiar când vin şi dela miniştri ori dela părinţii Municipiului Bucureşti — ci să se lase d-lui Perlea deplină libertate în alegerea personalului, di-sa neavând a asculta de cât de conştiinţa-i de artist pregătit pentru chemarea, pe care o are şi în slujba căreia a pus şi pune o scrupulozitate ce-i face toată cinstea. Artiştii s-au adresat direct şefului guvernului, şi i-au cerut să întrebuinţeze bisturiul. Faţă de solidarizarea personalului şi ecoul ce protestul celor de la Operă îl are în opinia publică fatal a venit şi sancţiunea care a dat pe deplin dreptate, solicitanţilor căci Perlea a fost împuternicit să emancieze Opera la tot ce-i stăvileşte unul mers, indiferent de toate asalturile înnărăvite ale politicianismului. I". Intru cât ne priveşte salutăm din toată inima ieşirea aceasta din robie şi exprimăm totdeodată dezideratul ca exemplul deja O pera Română să fie urmat prin solidarizare de către toţi breslaşii frumosului, fie ca pictori, scriitori sculptori, compozitori muzicali ori artişti dramatici. —liriiiBrarTriBiTfiBfiiMliiLi Opera Rămână noua angajată a Operii din Bucureşti, va apare in «Tannhäuser», de: Wagner. D-na Mimi Nestorescu PAGINI ti DUMINICA 1 SEPTEMBRIE 1929 ABONAMENTELE IN TARA Trei luni.......................................... i-©1 SOO Șase luni • •••••«••••• » 500 Un an.................................................... IN STRĂINĂTATE DUBLU Abonamantel* s» plâteao Inalnl« im 1 sau I« LS ale fi«c&r©i iun sa Cum treime să lupte autorii dramatici francezi împotriva invaziei americane Criticul Jean Lassarre răspundă lui Barnard Zimmir şi Jaan Sarmant Autorii dramatici francezi au luat atitudine împotriva așa zisei «invazii americane» in teatru. Li se pare că cele douătrei mari succese americane din trecuta stagiune constitue o gravă ameninţare a existenţii artei dramatice franceze. Am reprodus şi noi declaraţiile câtorva din autorii de frunte ai franţei, cari se exprimau în cuvinte foarte aspre la adresa bunăvoinţei arătate de publicul francez pieselor yankee. Partea curioasă e că acei cari se ridică împotriva reprezentării pieselor americane la Paris, sunt tocmai autorii tineri, dela cari s’ar fi putut aştepta mai multă înţelegere şi generozitate. Căci se poate imputa orice pieselor americane, nu li se poate contesta însă faptul că au contribuit la lărgirea orizonturilor teatrului francez, care nu treceau de piaţa Operei şi «faubourg»-ul Montmartre. Presa şi critica au luat de asemeni partea autorilor francezi. Un singur glas se ridică însă curagios şi încearcă să spună lucrurilor pe adevăratul lor nume. Este criticul Jean Lasserre. Intr’un recent articol, în care comentează această atitudine a tinerilor autori francezi, el scrie: «L. Jean Sarment varsă o lacrimă . Ni s’a trimis Rose- Farre și Broadway, spune el in fond, si nu ni se va lua nimic în schimb». Nimic? D. Jean Sarment vrea să spună că nu se va lua nimic din operile lui. Căci la New-York se joacă de acum piese de Lenormand, Bernstein, Pagnol, etc... Le ce n’am admite ca americanilor nu le place ceea ce ne dăruește de Jean Sarment? Și desigur că nu sunt singurul care prefer «Broadway», «Prea iubitului Leopold» şi «Pescuitorului de umbre». Nici d-lui Bernard Zimmer nu-i plac piesele americane. El se’ntreabă ce s’ar putea face împotriva pieselor americane din moment ce nu s’a putut apăra teatrul Vaudevile de invazia americanilor? Şi dumnealui vorbeşte de revolvere... De ce nu încarcă mitraliere? Dar ar fi zadarnice chiar bombele». Această simplă punere la punct nu înseamnă că Jean Lasserre nu recunoaşte existenţa pericolului. Dar el il vrea înlăturat printr’o luptă liberă, în care spiritul francez să birue graţie superiorităţii sale şi nu de legi şi regula sprijinit mente. Francezii ştiu să-şi asimileze ceea ce vine de departe. Spiri- tul nostru se poate îmbogăţi atunci când refuză să cunoască ceea ce produce spiritul altora. Şi una din cele mai frumoase calităţi ale rassei noastre e tocmai aceea că nu se izolează în fruntariile strâmte ale spiritului său. Acest lucru nu trebue să fie altfel de dragul interesului câtorva, fie ei poeţi, romancieri sau autori dramatici. « dacă acuma începe cu adevărat un «match» avem şi noi destule talente pentru ca să putem aştepta în linişte victoria». Bernard Zimmer Frumuseţea englezoaicelor costă şapte miliarde După cifrele unei statistici engleze, populaţia femenină britanică a cheltuit, în cursul ultimelor douăsprezece luni, mai mult de şapte miliarde de franci în masage, parfumuri şi cosmetice. Această sumă întrece cu 125 milioane reţetele realizate de căile ferate ale Engliterei cu transportul de călători. Proprietarii institutelor de frumuseţe şi coaforii de damă şi-au dublat beneficiile. In raionul de parfumerie al unui mare magazin englez s’au vânt unul dintre cei mai reprezentant in anul 1928 cosmetice în tivi actori francezi, a obținut valoare de peste 10 milioane șide curând mare succes în piesa jumătate de franci. * «Melo» de Bernstein. Viaţa lui Orest Ernst Krenek, autorul operii «Jonny, cântă»., a terminat o nouă operă în cinci acte, intitulată «Viaţa lui Orest». . Premiera ei va avea loc la Lipsea. -0X0- Noii creaţii ale autorilor sovietici Cunoscutul poet futurist V. Maiakovski, a publicat o nouă colecţie de versuri: «Elefanţi printre comsomoli». N. Ognev lucrează la o carte de povestiri:, «Omul şi bufniţa». S. Tretiakov a pregătit pentru tipar un volum: «In jurul artei». B. Rust-Roghiev a isprăvit romanul său ştiinţifico-fantastic: «Roze negre». O piesă de romain Rolland la New-York Piesa lui Romain Rolland, «Jocul dragostei şi-al morţii», va fi jucată în viitoarea stagiune la New-York. -0X0- -0X0- Pierre Blanchar fi lin cai de conştiinţă de TUDOR MUŞATESCU In buzunar avea patruzeci şi cinci de lei şi nici-o speranţă de nicăeri. Piîiu Vasilescu, nu e însă omul care să se descurajeze vreodată şi când îşi pune ceva’ în gând — nu îl mai interesează mijloacele pentru a atinge ţinta. S’a oprit în faţă la Capşa şi a aprins o țigară. Planul era hotărît. . . «Mă duc la un croitor, măre și-mi comand haine pe datorie. Când le voi ști gata mă voi gândi atunci cum să te scot». Peste câteva minute intra într'o mare croitorie de pe calea Victoriei. k ' ■■ 4 Măsura fu luată repede și însemnată într’un registru mare. — Prima probă când o far*? ; •’ , cem !; — Treceți dv. peste trei zile, tot la ora asta. , , — Bine... Când viu la prima probă ifi dau și acompt. Negustorul se posomori subit. — Imi pare rău... nu putem începe lucrul până nu ni se accmptează jumătate din costul comenzii. , * / Puiu Vasilescu se roși, își luă pălăria și zise demn: — In cazul ăsta, retrag comanda... mă voi duce în . altă parte... și toți prietenii mei mă vor urma. Din fundul magazinului unde Lse luase măsuraț’și,până’ In AcivA p.ra r» ri isiien lin ni r* iril. vita Ia masă. Intră in cabina de telefon,, luă receptorul şi în acelaş timp chemă la telefon croitoria. — Allo... croitoria elitei?... Da?... Aici principele Ghika... Trimeteţi un lucrător să ia înapoi hainele ce mi-aţi trimis de dimineaţă. Am să-i indic unele modificări... •uini zâmbi recunoscător providenţei şi după o jumătate de oră plecă din palatul prinţului Ghika, ducând pe braţ un splendid costum gris. Câteva zile mai târziu începu să, aibă remuşcări: «Cum să port eu hainele altuia? Trebue să găsesc o soluţie pentru a avea hainele mele», şi soluţia o găsi imediat. Intră la o altă croitorie, rivală celei dintâiu, şi comanda la eşie era o distanţă bunicică, un rând de haine de neamţii La mijlocul drumului era ca bună calitate, prezentându-se, bina de telefon. Puiu Vasilescu fireşte, prinţul Ghika... îşi aminti că trebuie să telefo- ! — Unde aţi lucrat hainele neze unui amic pentru a se inastea? îl întrebă natronul. — La croitoria Elitei... Acolo lucrez de un an de zile... acum însă m’am supărat... am vrut să-mi comand un frac fără să-l acomptez... și-au refuzat... — Cum se poate? se grăbi să se mire patronul care văzuse când luase măsura, pe cheetoarea de multă vreme să atragă prinţului Ghika şi care urmărea de multă vreme să atragă clienţii croitoriei Elitei. Costumul comandat fu pus imediat în lucru fără a fi acomptat şi după numeroase probe — într o dimineaţă aştepta gata, îmbrăcat pe un manechin. Puiu Vasilescu sosi la punct. ■ — Sunt mulțumit. De-acum înainte sunt clientul dumitale. Chiar am să rămâi cu hainele astea pe mine... nu le pipi schimb. Pe astea vechi o să fii drăguț să mi le trimefi acasă... — Cum nu... — Adresa mea este Șoseaua Kiseleff No. 14. Puiu Vasilescu surâse iarăş providenţei— Adresa era a prinţului Ghika. — Da... desigur... dar vedeţi... aia e Sâmbătă... am plăti de făcut... — Te ’nţeleg.. îi taie vorba Puiu... cine n’are nevoie de bani mai ales când i se cuvin... De aceea, deşi era vorba să-mi lucrezi pe datorie... fiindcă sunt mulţumit... când trimeţi hainele vechi acasă... pune şi factura... se va achita integral...» -oxo „Melo" In America Celbra piesă a lui Henry Bernstein, «Mello», va fi reprezentată în viitoarea stagiune pe scena unui mare teatru new* yorkez. ----------oxo—------- cărui piesa «Inamica», jucată cu mare succes la Teatrul Antoine din Paris, va fi montata și de Max Reinhardt la Berlin. —-oxo-—--—1 ■ Andre Paul Antoine O actriță franceză a compus o operetă Ivette Mireille, cunoscuta actriță de la Teatrul «Odeon» din Paris a scris muzica unei operete intitulată «Fouchra» pe care o va juca chiar ea la «Bouffes-Parisiens». Arta şi muzica la Moscova Ziarul «Epoka», din Varşovia, dă câteva interesante amănunte în legătură cu situaţia muzicei în Rusia. Arta şi muzica sunt sub directa supraveghere a guvernului. La început, teatrul era gratuit; astăzi, spectatorii îşi plătesc intrarea ca în orice altă capitală burgheză. Din punct de vedere al decorurilor, teatrul cel mai revoluţionar este al lui Meyerhold, care joacă fără cortină şi fără accesorii. S’au montat în trecuta stagiune câteva opere inedite «Stienko Rozine», de Tiwolin, «Decabriştii», de Tolotorev şi un balet revoluţionar. Orhestrele ruseşti functioneaza, după cum se ştie, fără dirijor. Lumea e mulţumită şi totul merge bine. Şi’n definitiv de ce n’ar fi aşa, când cunoaştem atâtea orhestre cu dirijor, cari nu cântă bine. -exo- Cum vor funcţiona în viitor Teatrele Naţionale din Provincie D. Liviu Ashraam despre situaţia asastor toatre După cum se ştie legea comercializării, operă a actualului guvern, nu exclude instiuţiile artistice şi de cultură subvenţionate de Stat. Ministerul Artelor în vederea întocmirii bugetului anului viitor, a trimes o adresă tuturor directorilor teatrelor naţionale din provincie prin care le cere să se pronunţe asupra modalităţilor prin care aceste toate vor putea intra în prevederile acestei legi. Direcţiunile acestor teatre urmează să răspundă, ţinând seamă de contingentele locale, dacă sunt ,pentru comercializare sau pentru exploatarea lor cu pact de sarcini. Nu odată am avut ocazia să vorbim de modul puţin recomandabil cum funcţionează unele din aceste teatre. Ocolite de public, având un repertoriu mai prejos de orice criticii, cu un ansamblu de mântuială, unele din aceste instituţii nu fac decât să compromită ideia de teatru în provincie, excepţiile nu excludregula. Ministerul Artelor a decis să pue capăt acestei stări de lucruri, printr’o reorganizare a acestor teatre. Nu se ştie de pe acum sub ce regim vor funcţiona în viitor aceste instituţii, în orice caz avându-se în vedere situaţiile diferite ale acestor teatre nu se poate aplica o formulă unitcă. In legătură cu această chestiune am crezut interesant să aflăm punctul de vedere al d-lui Liviu Rebreanu, directorul general al Teatrului Naţional şi preşedintele comisiunii pentru modificarea legii teatrelor. D-sa ne-a spus: Sunt hotărît pentru concesionarea teatrelor naţionale din provincie cu uncact de sarcini, fiindcă numai aşa, aceste teatre ar putea deveni adevărate instituţii vii de artă dramatică. Concesionate aceste teatre nu vor fi un balast din ce în ce mai împovărător pentru Stat; nu vor mai fi pepiniere de actori neputincioşi, deveniţi simpli funcţionari dramatici şi nu vor mai fi nişte organisme moarte fără nici o însemnătate pentru mişcarea teatrelor. Concesionarii, în interesul lor vor fi siliţi să facă toate sforţările ca să dea reprezentaţii bune pentru a putea crea în jurul teatrelor o atmosferă de simpatie. «Pe de altă parte Statul prin obligaţiile pe care le va impune concesionarului va fi asigurat că ,şi teatrele din provincie vor avea repertorii vrednice de o instituţie subvenţionată, că aceste teatre nu vor mai avea deficite cari să cadă în sarcina visteriei Ţării. «In asemenea condiţii a fi împotriva concesionării cu caet de sarcini a TeatrelorNaţionale din provincie şi numai a acestora, fiindcă de cel din Bucureşti nici nu poate fi vorba, ar însemna să nu doreşti o îmbunătăţire a mişcării teatrale româ neşti. i ~ ----------exo------— * . D. Liviu Rebreanu Podurile Parisului aruncate între cele două maluri ale Senei, îşi au fiecare istoricul lor. Sunt multe apropiate unul de altul, şi totuşi fiecare vorbeşte de altă epoca şi de alţi oameni. Şansonetele şi o întreagă literatură vorbesc de aceste poduri, fiecare din ele în alt gen, şi cu alt aspect. Ce însemnătate are la noi un pod ? Şi câfii sunt bucureştenii cari ştiu câte poduri leagă cele două maluri ale Dâmboviţei? Cele de la Paris constituesc la un loc operă de muzeu istoric. E drept, fiecare din ele e o adevărată podoabă de seamă şi sculptură celebră. Iată podul Alexandru al IlI-lea, — cel mai frumos din Paris, — care leagă cheiul Invalizilor cu Avenue Alexandre și prin prin Champs Elysée. Lung de 109 metri, având cincisprezece arcade de metal, podul Alexandru al IlI-lea are o serie de de armamente pline de efect. Grupuri în bronz, reprezentând amorul, geniul, flora marină, etc., etc., dar mai ales faimoşii Iei de Dalou, îi dau o înfăţişare grandioasă. N’am văzut nităeri, ca la podul Alexandru al IlI-lea, leii atât de frumoşi în sălbătăcia şi grozăvenia lor. Ai impresia că vor face doar un salt pentru a se arunca asupra trecătorului.... Sunt apoi patru grupuri in bronz, care reprezintă Franţa în cele patru epoci diferite: romantică, modernă, a renaşterei şi sala‘ Ludovic al XIV-lea... Podului Alexandru al Xl-lea i s’a pus piatra fundamentală la 8 octombrie 1896, în prezenţa ţarului, care vizitase atunci Parisul. Poate că atunci când a fost botezat podul, n’a avut în vedere apropierea de Quai d’Orsay ,și de Palais Bourbon... E mult de atunci— Tarii s’audus. Cu ei, s’a șters o istorie întreagă. ■ Și podul Alexandru al IlI-lea stă mărturie a unei epoci de înflorire a regimului ţarist. Interesante sunt podurile, de la periferiile Parisului. Poduri construite sub Bonaparte şi care îi poartă stemele. Ele pot fi văzute cu deamănuntul, şi pot fi dealtfel cercetate în toată frumuseţea lor ii pe apă. De acolo li se văd bolţile, şi se mai pot recunoaşte urmele atâtor ascunzători celebre... Lângă un zuor superb de la piciorul unui pod, am văzut, în goana vaporaşului de pe Sena, o uşă. Cine ştie în ce ascunzişuri duce? Şi cine ştie ce personagii au găsit refugiul... Cel mai interesant rămâne însă Pont-Neuf. Este unul din cele mai vechi poduri ale Parisului. Atinge vreo trei sute de ani. Piatra fundamentală i-a pus-o Henry al II-lea. Dar abia urmaşul său l’a văzut ridicat. E în adevăr o construcţie gigantică: 276 metri, lungime, care leagă Sena într’un punct unde se află nu mai puţin ca trei insule mici. Din aceasta cauză Pont-Neuf are şi el trei părţi legate prin arcade. Henry al IV-lea care a desăvârşit construcţia podului, are o statue la intrare în pod.. A. DUMBRAŞIEANU Aspecte paris lent Podurile Parisului „Jerome sau latitudinea amorului“ Scriitorii Artur Richman și Jesse Weill, au extras din romanul lui Maurice Bedel, «Jerome, 60° latitude, nord», o piesă de teatru intitulată «Jerome sau latitudinea amorului», care se va juca la New- York. -oxo—— Negri joacă o comdie la Madrid Marea atracție a capitalei spaniole este astăzi spectacolul trupei de negrii în fruntea căreia se află celebrul Douglas cu comedia «Louisiana».