Rampa, septembrie 1929 (Anul 14, nr. 3483-3508)

1929-09-01 / nr. 3483

. Din cuşca sufletului REPLICĂ. Spirituală a fost replica mult apreciatului bariton • (nu-i dăm iniţialele că-l ghiciţi) care se afla întro bună zi în eşalonul de tuns, ras. şi frizat» al unei bărbierii mo-Bărbierul ca să deschidă vorba cu artistul i se adresă amical: _ Părul dv. e foarte aspru şi uscat... — Aşa e si vocea d-tale, dar n'am vrut sa fi-o spun pe şleau, îi replică, artistul, cu un surâs de bunătate. BORVIZ. • Scena s’a petrecut în salonul poetului V. E. Printre invitaţii sosiţi să asculte ultima operă a poetului era şi un reputat perso­nagiu politic şi om de spirit. In mijlocul lecturii,­ se servea spritz și gustări­ frugale. ___ Nu mersi nu beau vin se apără personagiul — cel mult Bort­iz... — Cum?... — A, lasă-l se amestecă poetul, pentru el am oprit Borviz. Bea dragă, de-aici, și ascută-mi versu­rile că știu eu , că ești bor-visă­tor «A RERGURS». Toată cafeneaua a râs de aven­tura galantă a cunoscutului gaze­­tar, nostim și «băiat bun» (adjec­tive cari nu mai spun nimic) și în urma căreia adorabilul s’a însurat. — Bine, dragă, tocmai tu... _ Ce, ruton cher, ce te miri, da­că, în fiecare noapte am avea lună ,plină, nimeni dintre noi nar mai ~ îi mânea neînsurat — replică vi­sătorul nostru. 1 v. i Nelipsitul umorist B„ care înţe­lesese «a rebours?, aforismul visă­­torului, închee brusc discuţia : _Ba, să mă ierţi. Nu sunt san­guinar^, EŞANTION. Bufetul teatrului' ' Cărăbuş cu­­ răcoroasa platformă de la intrare a devenit de câtva timp locul de viligrafu­ră al artiştilor şi­­■ publi­ciştilor rămc­şi în­ Bucur­eşti. . . In. lupul ‘meselor îfl$. Marmoră, la un pahar de bere sau ‘W/ Kefir se schimbă idei, se fac repertorii, se pun la cale mari lovituri tea­trale, se discută şi bine’nţeles se bârfeşte. De câteva zile scena e animată de o pereche amoroasă. . Ea fostă modistă, azi actriţă cu succese mai mult femenine de­cât artistice. El tânăr efeb blond, cât se poate de slab şi 1.45 m, înalt. — Ce ţi-a venit dragă să-l iei pă ăsta aşa de mic, îi spunea o prietenă aseară. — Dragă l-am luat ca eşantion, spune cinic fosta modistă. OXIGEN. Fără oxigen, oamenii nar pu­tea trăi spune profesorul elevilor în lecţia de chimie şi cu toate a­­cestea gazul acesta atât de necesar omenirii na fost descoperit decât acum o sută şi ceva de ani. — Bine domnule­ profesor, în­trebă mirat un elev, cum se face că au putut atunci, oamenii să trăiască înainte de descoperirea oxigenului. ---------050 ——-•*­ ANUL XIV, No. 9499 REDACTIA: ADMINISTRAT^ Sl atelierele grafice STRADA SĂRINDAR,'O T • t, ■ * O H «Ol •• ©•!•• VMM NOt m «wn|«ar»» a» i>imm • wm «• MMtM «l » MMMatraga «toM \ ^ »f'-'f&fliitf/ft j/J Dlreetor: SCAKLAT FRODA Ilire din robie... Cu ocazia recentelor într­upliri de la Opera Română de Ludovic Cauş , un vechiu deziderat al tutu­ror breslaşilor frumosului: eman­ciparea artei de politică. Mai ni­merit ar fi să spunem «ieşirea din robie d­ei politica, indiferent de partide, s’a dovedit întotdeauna tiranică pentru artă, urmărind-o cu a­tot-puternicia ei, mai rău de­cât­­ trimişii sultanilor veniţi ca să strângă biruri în urgisitele tari ro­mâneşti de odinioară. Scriitorii, pictorii, sculptorii ca şi artiştii dramatici, cântăreţii, ori compozitorii muzicali, toţi, fără deosebire au cunoscut vitregia in­competentei ori nepăsărei oficiale ■3} .Pe­ rând au plătit bir greu po­­liticei care în toate chipurile le-au stânjenit avânturile, i-­au nesoco­tit, ori nedreptăţit, când nu le-au flat deadreptu cu­ buzduganu’n sap. ' „a -•Nu-i locul să repetăm aci lu­cruri de toţi cunoscute, începând cu Eminescu, dat afară chiar şi dintr-un umil post de revizor şco­lar pentru căpătuirea unui «om al regimului», — or­ lăsat în nea­gră mizerie de chiar partidul la furnalul căruia scria şi în folosul căruia şi-a jertfit viaţa şi operile pe care ni le-ar fi dat geniul său dacă n’ar fi fost constrâns, pen­­tr­u nenorocită de pâine, să facă pe salahorul la dispărutul ziar conservator Timpul­. Nu mai vor­­bim de cerşătoria burselor şi aju­toarelor de tot felul, din fondurile destinate artei, şi împărţite ori unor frumoase protejate, ori unor siniştri rataţi, pentru excursii, în străinătate, propagandă culturală sau, de pildă, ca să picteze bise­rici îndepărtând pe pictorii ,che­maţi pentru aceasta, ori ca să slu­ţească oraşele şi satele cu găini turnate în bronz, reprezintând, dragă d­oamne, culturi ce au a fi un simbol al avântului nostru na­ţional. Dispreţul acesta pentru fru­mos, robirea aceasta a artei de c­ătre toţi profitorii politicei şi ai situaţiilor cine ştie cum dobândite,­­ o racilă devenită aproape o can­grenă şi e bine că un conflict de­venit public, cum­ e cel izbucnit la O­pera Rom­ană, a­pare ca un prim atac. — de astă- dată nu personal. c­i al unei instituţiuni. --- împo­triva unei stări de lucruri care nu raai poate fi îngăduita. Toti cei dela Opera, Română, dela corişti până la decanul artiştilor d. Fo­­lescu, s’au solidarizat cu­ directo­rul lor d. Perlea. întâi, pentru ca Statul să nu mai fie spoliat, în profitul mistiilor de sus-puşi, cu alegerea şi închirierea localului în care are a fi adăpostită opera ; — şi al doilea, pentru ca, în compu­nerea personalului operei şi deci a angajamentelor ce se fac, să nu se mai admită atotputernicia scriso­rilor de recomandaţie, — chiar când vin şi dela miniştri ori dela părinţii Municipiului Bucureşti — ci să se lase d-lui Perlea deplină libertate în alegerea personalului, di-sa ne­având a asculta de cât de conştiinţa-i de artist pregătit pentru chemarea, pe care o are şi în slujba căreia a pus şi pune o scrupulozitate ce-i face toată cinstea. Artiştii s-au adresat direct şefu­lui guvernului, şi i-au cerut să în­trebuinţeze bisturiul. Faţă de soli­darizarea personalului şi ecoul ce protestul celor de la Operă îl are în opinia publică fatal a venit şi sancţiunea care a dat pe deplin dreptate, solicitanţilor căci­­ Per­lea a fost împuternicit să emanci­­eze Opera la tot ce-i stăvileşte unul mers, indiferent de toate a­­salturile înnărăvite ale politicia­nismului. I". Intru cât ne priveşte salutăm din toată inima ieşirea aceasta din robie şi exprimăm totdeodată de­zideratul ca exemplul deja O pera Română să fie urmat prin solida­rizare de către toţi breslaşii fru­mosului, fie ca pictori, scriitori sculptori, compozitori muzicali ori artişti dramatici. —liriiiBrarTriBiTfiBfiiMli­iLi Opera Rămână noua angajată a O­perii din Bucureşti, va apare in «Tann­häuser», de: Wagner. D-na Mimi Nestorescu PAGINI ti DUMINICA 1 SEPTEMBRIE 1929 ABONAMENTELE IN TARA Trei luni.......................................... i-©1 SOO Șase luni • •••••«••••• » 500 Un an.................................................... IN STRĂINĂTATE DUBLU Abonamantel* s» plâteao Inalnl« im 1 sau I« LS ale fi«c&r©i iun sa Cum treime să lupte autorii dramatici francezi împotriva invaziei americane Criticul Jean Lassarre răspundă lui Barnard Zimmir şi Jaan Sarmant Autorii dramatici francezi au luat atitudine împotriva așa zi­sei «invazii americane» in tea­tru. Li se pare că cele două­­trei mari succese americane din trecuta stagiune constitue o gravă ameninţare a existenţii artei dramatice franceze. Am reprodus şi noi declara­ţiile câtorva din autorii de frunte ai franţei, cari se expri­mau în cuvinte foarte aspre la adresa bunăvoinţei arătate de publicul francez pieselor yankee. Partea curioasă e că acei cari se ridică împotriva repre­zentării pieselor americane la Paris, sunt tocmai autorii ti­neri, dela cari s’ar fi putut aştepta mai multă înţelegere şi generozitate. Căci se poate im­puta orice pieselor americane, nu li se poate contesta însă faptul că au contribuit la lăr­girea orizonturilor teatrului francez, care nu treceau de piaţa Operei şi «faubourg»-ul Montmartre. Presa şi critica au luat de asemeni partea autorilor fran­cezi. Un singur glas se ridică însă curagios şi încearcă să spună lucrurilor pe adevăratul lor nume. Este criticul Jean Lasserre. Intr’un recent articol, în care comentează această ati­tudine a tinerilor autori fran­cezi, el scrie: «L. Jean Sarment varsă o lacrimă . Ni s’a trimis Rose- Farre și Broadway, spune el in fond, si nu ni se va lua nimic în schimb». Nimic? D. Jean Sarment vrea să spună că nu se va lua nimic din operile lui. Căci la New-York se joacă de acum piese de Lenormand,­ Bernstein, Pagnol, etc... Le ce n’am admite ca ameri­canilor nu le place ceea ce ne dăruește de Jean Sarment? Și desigur că nu sunt singurul care prefer «Broadway», «Prea iubitului Leopold» şi «Pescuito­rului de umbre». Nici d-lui Bernard Zimmer nu-i plac piesele americane. El se’ntreabă ce s’ar putea face împotriva pieselor americane din moment ce nu s’a putut a­­păra teatrul Vaudevile de in­vazia americanilor? Şi dumnea­lui vorbeşte de revolvere... De ce nu încarcă mitraliere? Dar ar fi zadarnice chiar bom­bele». Această simplă punere la punct nu înseamnă că Jean Las­serre nu recunoaşte existenţa pericolului. Dar el il vrea înlă­turat printr’o luptă liberă, în care spiritul francez să birue graţie superiorităţii sale şi nu de legi şi regula­ sprijinit mente. Francezii ştiu să-şi asimileze ceea ce vine de departe. Spiri-­­ tul nostru se poate îmbogăţi a­­tunci când refuză să cunoască ceea ce produce spiritul altora. Şi una din cele mai frumoase calităţi ale rassei noastre e toc­mai aceea că nu se izolează în fruntariile strâmte ale spiritu­lui său. Acest lucru nu trebue să fie altfel de dragul intere­sului câtorva, fie ei poeţi, ro­mancieri sau autori dramatici. « dacă acuma începe cu adevă­rat un «match» avem şi noi des­tule talente pentru ca să putem aştepta în linişte victoria». Bernard Zimmer Frumuseţea englezoaicelor costă şapte miliarde După cifrele unei statistici engleze, populaţia femenină britanică a cheltuit, în cursul ultimelor douăsprezece luni, mai mult de şapte miliarde de franci în masage, parfumuri şi cosmetice. Această sumă în­trece cu 125 milioane reţetele realizate de căile ferate ale En­­gliterei cu transportul de călă­tori. Proprietarii institutelor de fru­museţe şi coaforii de damă şi-au dublat beneficiile. In ra­ionul de parfumerie al unui mare magazin englez s’au vânt unul dintre cei mai reprezenta­­­nt in anul 1928 cosmetice în tivi actori francezi, a obținut valoare de peste 10 milioane și­­de curând mare succes în piesa jumătate de franci. * «Melo» de Bernstein. Viaţa lui Orest Ernst Krenek, autorul operii «Jonny, cântă».,­ a terminat o nouă operă în cinci acte, inti­tulată «Viaţa lui Orest». . Premiera ei va avea loc la Lipsea. -0X0- Noii creaţii ale autorilor sovietici Cunoscutul poet­ futurist V. Maiakovski, a publicat o nouă colecţie de versuri: «Elefanţi printre comsomoli». N. Ognev lucrează la o carte de povestiri:, «Omul şi buf­niţa». S. Tretiakov a pregătit pen­tru tipar un volum: «In jurul artei».­­ B. Rust-Roghiev a isprăvit romanul său ştiinţifico-fa­ntas­­tic: «Roze negre». O piesă de ro­main Rolland la New-York Piesa lui Romain Rolland, «Jocul dragostei şi-al morţii», va fi jucată în­­ viitoarea sta­giune la New-York. -0X0- -0X0- Pierre Blanchar f­i­ lin cai de conştiinţă de TUDOR MUŞATESCU In buzunar avea patruzeci şi cinci de lei şi nici-o speranţă de nicăeri. Piîiu Vasilescu, nu e însă omul care să se descurajeze vreodată şi când îşi pune ceva’ în gând — nu îl mai interesează mijloacele pentru a atinge ţinta. S’a oprit în faţă la Capşa şi a aprins o țigară. Planul era hotărît. . . «Mă duc la un croitor, măre și-mi comand haine pe datorie. Când le voi ști gata mă voi gândi atunci cum să te scot». Peste câteva minute intra în­­tr'o mare croitorie de pe calea Victoriei. k ' ■■ 4 Măsura fu luată repede și în­semnată într’un registru mare. — Prima probă când o fa­r*? ; •’ , cem !; — Treceți dv. peste trei zile, tot la ora asta. , , — Bine... Când viu la prima probă ifi dau și acompt. Negustorul se posomori subit. — Im­i pare rău... nu putem începe lucrul până nu ni se a­­ccmptează jumătate din costul comenzii. , * / Puiu Vasilescu se roși, își luă pălăria și zise demn: — In cazul ăsta, retrag co­manda... mă voi duce în . altă parte... și toți prietenii mei mă vor urma. Din fundul magazinului unde Lse luase măsuraț’și,până’ In AcivA­ p.ra r» ri isiien lin ni r* iril. vita Ia masă. Intră in cabina de telefon,, luă receptorul şi în a­­celaş timp chemă­ la telefon croitoria. — Allo... croitoria elitei?... Da?... Aici principele Ghika... Trimeteţi un lucrător să ia îna­poi hainele ce mi-aţi trimis de dimineaţă. Am să-i indic unele modificări... •­­­uini zâmbi recunoscător pro­videnţei şi după o jumătate de oră plecă din palatul prinţului Ghika, ducând pe braţ un splendid costum gris. Câteva zile mai târziu începu să, aibă remuşcări: «Cum să­ port eu hainele altuia? Trebue să­ găsesc o soluţie pentru a a­­vea­ hainele mele», şi soluţia o găsi­ imediat. Intră la o altă croitorie, ri­vală celei dintâiu, şi comanda la eşi­­e era o distanţă bunicică,­­ un rând de haine de nea­­mţii La mijlocul­ drumului era ca­ bună calitate, prezentându-se, bina de­ telefon. Puiu Vasilescu fireşte, prinţul Ghika... îşi aminti că trebuie să telefo- ! — Unde aţi lucrat hainele neze unui amic pentru a se in­­astea? îl întrebă natronul. — La croitoria Elitei... Acolo lucrez de un an de zile... acum însă m’am supărat... am vrut să-mi comand un frac fără să-l acomptez... și-au refuzat... — Cum se poate? se grăbi să se mire patronul care văzuse când luase măsura, pe cheetoa­­rea de multă vreme să atragă prinţului Ghika şi care urmă­rea de multă vreme să atragă clienţii croitoriei Elitei. Costumul comandat fu pus imediat în lucru fără a fi a­­comptat şi după numeroase probe — într o dimineaţă aş­tepta gata, îmbrăcat pe un ma­nechin. Pu­iu Vasilescu sosi la punct. ■ — Sunt mulțumit. De-acum înainte sunt clientul dumitale. Chiar am să rămâi cu hainele astea pe­ mine... nu le pipi schimb. Pe astea vechi o să fii drăguț să mi le trimefi acasă... — Cum nu... — Adresa mea este Șoseaua Kiseleff No. 14. Puiu Vasilescu surâse iarăş providenţei— A­dresa era a prinţului Ghika. — Da... desigur... dar vedeţi... aia e Sâmbătă... am plăti de făcut... — Te ’nţeleg.. îi taie vorba Puiu... cine n’are nevoie de bani mai ales când i se cuvin... De aceea, deşi era vorba să-mi lucrezi pe datorie... fiindcă sunt mulţumit... când trimeţi hainele vechi acasă... pune şi factura... se va achita integral...» -oxo­ „Melo" In America Celbra piesă a lui Henry Bernstein, «Mello», va fi repre­zentată în viitoarea stagiune pe scena unui mare teatru new* yorkez. ----------oxo—-------­ cărui piesa «Inamica», jucată cu mare succes la Teatrul An­toine din­ Paris, va fi montata și de Max Reinhardt la Berlin. —-oxo-—--—1 ■ Andre Paul Antoine O actriță franceză a compus o operetă Ivette Mireille, cunoscuta actriță de la Teatrul «Odeon» din Paris a scris muzica unei o­­perete intitulată «Fouchra» pe care o va juca chiar ea la «Bouffes-Parisiens». Arta şi muzica la Moscova Ziarul «Epoka», din Varşo­via, dă­ câteva interesante amă­nunte în legătură cu situaţia muzicei în Rusia. Arta şi muzica sunt sub di­recta supraveghere a guvernu­lui. La început, teatrul era gra­tuit; astăzi, spectatorii îşi plă­tesc intrarea ca în orice altă ca­pitală burgheză. Din punct de vedere al decorurilor, teatrul cel mai revoluţionar este al lui Meyerhold, care joacă fără cor­tină şi fără accesorii. S’au montat în trecuta sta­giune câteva opere inedite «Stienko Rozine», de Tiwolin, «Decabriştii», de Tolotorev şi un balet revoluţionar. Orhestrele ruseşti functio­nea­za, după cum se ştie, fără dirijor. Lumea e mulţumită şi totul merge bine. Şi’n defini­tiv de ce n’ar fi aşa, când cu­noaştem atâtea orhestre cu di­rijor, cari nu cântă bine. -exo- Cum vor funcţiona în viitor Teatrele Naţionale din Provincie D. Liviu Ashraam­ despre situaţia asastor toatre După cum se ştie legea comer­cializării, operă a actualului gu­vern, nu exclude instiuţiile ar­tistice şi de cultură subvenţio­nate de Stat. Ministerul Artelor în vederea întocmirii bugetului anului viitor, a trimes o adresă tuturor directorilor teatrelor na­ţionale din provincie prin care le cere să se pronunţe asupra modalităţilor prin care aceste toate vor putea intra în preve­derile acestei legi. Direcţiunile acestor teatre ur­mează să răspundă, ţinând seamă de contingentele locale, dacă sunt ,pentru comercializare sau pentru exploatarea lor cu pact de sar­cini. Nu odată am avut ocazia să vorbim de modul puţin recoman­dabil cum funcţionează unele din aceste teatre. Ocolite de public, având un repertoriu mai prejos de orice criticii, cu un ansamblu de mântuială, unele din aceste instituţii nu fac decât să com­promită ideia de teatru în pro­vincie, excepţiile nu exclud­­re­gula. Ministerul Artelor a decis să pue capăt acestei stări de lu­cruri, printr’o reorganizare a a­­cestor teatre. Nu se ştie de pe acum sub ce regim vor funcţiona în viitor aceste instituţii, în orice caz avându-se în vedere situaţiile di­ferite ale acestor teatre nu se poate aplica o formulă unitcă. In legătură cu această ches­tiune am crezut interesant să aflăm punctul de vedere al d-lui Liviu Rebreanu, directorul gene­ral al Teatrului Naţional şi pre­şedintele comisiunii pentru mo­dificarea legii teatrelor. D-sa ne-a spus: Sunt hotărît pentru concesio­narea teatrelor naţionale din provincie cu un­cact de sarcini, fiindcă numai aşa, aceste teatre ar putea deveni adevărate insti­tuţii vii de artă dramatică. Con­cesionate aceste teatre nu vor fi un balast din ce în ce mai împo­vărător pentru Stat; nu vor mai fi pepiniere de actori neputin­cioşi, deveniţi simpli funcţionari dramatici şi nu vor mai fi nişte organisme moarte fără nici o în­semnătate pentru mişcarea tea­trelor. Concesionarii, în intere­sul lor vor fi siliţi să facă toate sforţările ca să dea reprezentaţii bune pentru a putea crea în jurul teatrelor o atmosferă de simpatie. «Pe de altă parte Statul prin obligaţiile pe care le va impune concesionarului va fi asigurat că ,şi teatrele din provincie vor avea repertorii vrednice de o institu­­ţie subvenţionată, că aceste tea­tre nu vor mai avea deficite cari să cadă în sarcina visteriei Ţării. «In asemenea condiţii a fi îm­potriva concesionării cu­­ caet de sarcini a Teatrelor­­Naţionale din provincie şi numai a aces­tora, fiindcă de cel din Bucu­reşti nici nu poate fi vorba, ar însemna să nu doreşti o îmbună­tăţire a mişcării teatrale româ­­ neşti. i ~ ----------exo------— * .­ ­ D. Liviu Rebreanu Podurile Parisului aruncate între cele două maluri ale Se­nei, îşi au fiecare istoricul lor. Sunt multe apropiate unul de altul, şi totuşi fiecare vorbeşte de altă epoca şi de alţi oameni. Şansonetele şi o întreagă lite­ratură vorbesc de aceste po­duri, fiecare din ele în alt gen, şi cu alt aspect. Ce însemnătate are la noi un pod ? Şi câfii sunt bucureştenii cari ştiu câte poduri leagă cele două maluri ale Dâmboviţei? Cele de la Paris constituesc la un loc operă de muzeu istoric. E drept, fiecare din ele e o a­­devărată podoabă de seamă şi sculptură celebră. Iată podul Alexandru al IlI-lea, — cel mai frumos din Paris, — care leagă cheiul In­valizilor cu Avenue Alexandre și prin prin Champs Elysée. Lung de 109 metri, având cincisprezece arcade de metal, podul Alexandru al IlI-lea are o serie de de arma­mente pline de efect. Gru­puri în bronz, reprezentând a­­morul, geniul, flora marină, etc., etc., dar mai ales faimoşii Iei de Dalou, îi dau o înfăţişare grandioasă. N’am văzut nită­­eri, ca la podul Alexandru al IlI-lea, leii atât de frumoşi în sălbătăcia şi grozăvenia lor. Ai impresia că vor face doar un salt pentru a se arunca asupra trecătorului.... Sunt apoi patru grupuri in bronz, care reprezintă Franţa în cele patru epoci diferite: ro­mantică, modernă, a renaşterei şi sala‘ Ludovic al XIV-lea... Podului Alexandru al Xl-lea i s’a pus piatra fundamentală la 8 octombrie 1896, în pre­zenţa ţarului, care vizitase a­­tunci Parisul. Poate că atunci când a fost botezat podul, n’a avut în ve­dere apropierea de Quai d’Or­say ,și de Palais Bourbon... E mult de atunci— Tarii s’au­­dus. Cu ei, s’a șters o istorie în­treagă.­­ ■ Și podul Alexandru al IlI-lea stă mărturie a unei epoci de în­florire a regimului ţarist. Interesante sunt podurile, de la periferiile Parisului. Poduri construite sub Bonaparte şi care îi poartă stemele. Ele pot fi văzute cu deamănuntul, şi pot fi dealtfel cercetate în toată frumuseţea lor ii pe apă. De acolo li se văd bolţile, şi se mai pot recunoaşte urmele atâtor ascunzători celebre... Lângă un zuor superb de la piciorul u­­nui pod, am văzut, în goana vaporaşului de pe Sena, o uşă. Cine ştie în ce ascunzişuri duce? Şi cine ştie ce personagii au găsit refugiul... Cel mai interesant rămâne însă Pont-Neuf. Este unul din cele mai vechi poduri ale Pari­sului. Atinge vreo trei sute de ani. Piatra fundamentală i-a pus-o Henry al II-lea. Dar abia urmaşul său l’a văzut ridicat. E în adevăr o construcţie gi­gantică: 276 metri, lungime, care leagă Sena într’un punct unde se află nu mai puţin ca trei insule mici. Din aceasta cauză Pont-Neuf are şi el trei părţi legate prin arcade. Henry al IV-lea care a desă­vârşit construcţia podului, are o statue la intrare în pod.. A. DUMBRAŞIEANU Aspecte paris lent Podurile Parisului „Jerome sau latitudinea amorului“ Scriitorii Artur Richman și Jesse Weill, au extras din ro­manul lui Maurice Bedel, «Je­rome, 60° latitude, nord», o piesă de teatru intitulată «Je­rome sau latitudinea amoru­lui», care se va juca la New- York. -oxo—— Negri joacă o com­die la Madrid Marea atracție a capitalei spa­niole este astăzi spectacolul trupei de negrii în fruntea că­reia se află celebrul Douglas cu comedia «Louisiana».

Next