Rampa, octombrie 1929 (Anul 14, nr. 3509-3534)
1929-10-02 / nr. 3509
ANUL XTV, No. 3SOO REDACŢIA. ADMINISTRAŢIA Şl ATELIERELE GRAFICE STRADA SĂRINDAR, 7 Tel. IFON 801,99 Publicitatea eenesalonata exoluaM Socialăi* Auionima RudoW Moaşa. Calea Victorial No. S1 Anunţurile se primesc ai toata eganjIDa da publicitcta şl la administraţia elaruri* filss Universum de N. PORSENNA După cum un aspect caracteristic al Olandei e răspândirea atât de generală a ciclismului, încât se poate afirma că întreaga populaţiune a acestei fari umblă pe bicicletă (inclusiv cucoanele, domnişoarele, preoţii şi călugăriţele), ceea ce loveşte întâi ochiul — şi cum vom vedea şi nasul — în capitala Marei Britanii, este o relativ intensă tracţiune animală, (strălucind prin democraticele camioane trase de perşeroni), şi un număr considerabil de automobile preistorice, adevărate mumii de fier, evadate parcă din British Museum, funcţionând ca lemne sau cărbuni, miniaturi de locomotive al căror hîrîit tradiţional, tot aşa de tradiţional ca şi Constituţia nescrisă a Angliei, pare a rosti într’un calambur franco-englez. Rule Britannia! Tot din respectul tradiţiei probabil, şi automobilele noi — un fel de cutii cubice asortate cu un şofeur viu — au carburat ca aşa de ingenios construită, că întreaga Londră e saturată de o atmosferă de benzină, care te strânge de gât, îţi încercue creerii, îţi sufoca bronhiile şi plămânii, îţi îmbâcseşte nările de negreaţă de fum, ca la deniile româneşti. E un progres technic cât se poate de admirabil. Iarăş, după cum moravurile olandeze îngădue până la orice oră din noapte circulaţiunea pedestră a fetelor cum se cade, neîntovărăşite, şi fără a fi expuse riscurilor libertinajului masculin — care găseşte alte supape de siguranţă—puritana Anglie îşi acoperă sânii cu faustista lui Tartuffe, şi interzice formal amorul liber, ergo mercenar. II interzice, în sensul că nu-l reglementează, dar libertateea clasică a Albionei nu se preocupă de ceea ce cetăţeanca înţelege,să facă— sau nu •, cu apanajele ei pământenești, și vai! cu ale partenerilor succesivi.- ' ... . ■ cum o lege ăiiti-aiCGGiîCa cC fm piedică să te adăpi la toate orele, o măi răzbești cu limonada caldă sat, cu apa'din iavaboul hotelului. In afară de putinele restaurante scumpe, unde se gătește bucătărie franceză, mâncarea engleza (să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate să rabde) e un fel ,de compoziţie, care ifi face impresia nutrimentului ce se azvârlă prin gratii animalelor din menajerii. Dar pentru asta îti trebuie un super-rafinament, cum ar fi avut poate romanii decadenţii imperiale, care preparau anumite bucate cu assa foefida. ...Şi totuş, grandoarea Angliei te striveşte. O gară londoneză nu e o gară, ci un oraş. Londra nu e un oraş, e o ţară, întinderea ei estorcat a unui judeţ românesc. Dacă arhitectura ei lasă enorm de dorit (clădirile în stil de cutii un blaxon de automobil, o lege °1 ,5®arac ca un şoarece de specială interzice acest supliment biserica», de tortură şi totuş accidente nu se produc. Dimensiunile distanţelor, ale hotelurilor, restaurantelor, cafenelelor sânt de proporţiuni nebănuite pentru cine nu le-a văzut, şi de o elegantă poate unica intre capitale. Cele patru etaje, cu scări rulante de 100 de trepte, ale metroului londonez, au un lux de magazine subterane, de lumini şi atâta aer, că in adevăr nu pofi respira omeneşte decât sub pământ. Reclamele luminoase din Picadilly sânt o feerie imensă. Toate mişcările naturii şi ale vieţii sânt imitate dinamic prin electricitate, ca să te atragă, de pildă, sa cumperi o cremă de ras sau figarete .Klisman, deşi numele nu e atât de seducător, pentru un obiect ce trebue introdus în orificiul bucal. Măreţia Angliei nu e căutată, ca a Germaniei. E o manifestare firească a unui imperiu care stăpâneşte un sfert din pământ. Pentru a cuprinde în braţele ei, atâtea popoare, ce trebue dominate mai întâi prin prestigiul civilizaţiei, Londra trebue să fie şi este Miss Universum, — în toate direcţiunile. Castelul istoric de la Hamp(T*r\fio4 nnl -iltil mortal /lîn ”VU V^VUI-1. vr • © — * . -wx.**.* Windsor întrec în splendoare de artă şi comori acumulate pe Versailles şi Fontainebleau la un loc. Există pretutindeni artistica superstiţie că marmora înegrită a monumentelor capătă o frumuseţe stranie prin «patina vremii». Ei bine, un sistem special îngădue curăţirea lor, fără a altera delicateţea sculpturilor. Miraculosul parlament de pe malurile Tanasei şi gotica, Westminster Abbey încep a fi supuse acestei premeniri. Dantelăria de piatră scântee albă în soare, cântă par’că un imn al tinereţii eterne. ‘■ š te Din cușca sufletului PE STRADĂ. Poi domni se întâlnesc nas un nas. După câteva, clipe de perplexitate dublă, unul din ei cedează și se dă la o parte, spunând : — Mulțumesc, foarte amabil! — Eu nu mă dau la o parte, ca să las să treacă un imbecil ! răspunde celălalt, supărat. — Ba eu, da ! replică primul. RESEMNARE. ■ «_ Am auzit că ţi-a fugit nevasta cu şoferul... îmi pare foarte rău de ce ţi se întâmplă !... E o mare vene, pocire, pentru tine.* s~ Va, da, era un şofer aşa de bun ! PĂLĂRIE DE PAIU. , Domnul B. P. cunoscut scriitorşi humorist, se duce să-şi cumpere o pălărie. După o îndelungată alegere, se oprește la o pălărie de paie, care i se pare însă prea scumpă. — Dar bine, domnule P. — exclamă pălărierul, — este un paiu excelent! — Se poate, dar eu nu cumpăr pălăria ca s-o mănânc... LA ȘCOALĂ. Profesorul ţine să explice cu exemnple ce înseamnă minune. De aceea scoate la tablă pe Morit, cel mai bun elev din clasă. — Poţi să-mi spui pa ce cuvânt se poate întrebuinţa când un om cade de la etajul al Il-lea şi nu păţeşte nimic ? — Da, d-le profesor! Noroc. — Bine. Dar admitem că peste două săptămâni cade din nou. Acum,, cum o să-i spui ? — întâmplare, ă-le profesor ! — Să zicem. Dar peste alte două săptămâni cade din nou. Cum o să-i spui ? — Exerciţiu, răspunde triumfător Moritz. • MESERIA. Intre cucoană și bucătăreasă. — Unde e fata ta ? Parcă aveai o fiică, nu ? — Da. Dar sfi arată « fi bună de doică şi am trimis-o la oraş să înveţe meseria... MOARTE NATURALĂ, la doctorul N., unul din cei maicunoscuţi practicieni din Capitală,, se prezintă zilele acestea un om simplu, Intre două vârste, afectat de o maladie, care îşi are de obiceiu originele în ereditate. După ce examinează cu multă atenţie, (L dr. IV. ) întreabă : — Tatăl d-tale a murit de moarte naturală ? — NU, —răspunde calm, pacientul. — A fost căutat de trei docUvil NOT Atmosfera din sală: Regia teatrală se striadueşte să pregătească atmosfera de pe scenă punerea în relief a ideilor şia acţiunei prin nenumăratele mijloace de care se preocupă ştiinţa teatrală. Dar pentru ca o piesă bună să îşi obţină toată înţelegerea şi tot succesul meritat, trebue să ţinem seama şi de atmosferă din sală. Nu ne putem explica nereuşita operei «Carmen», la premieră, decât prin faptul că aducea o muzică neaşteptată, şi originalitatea nu poate fi acceptată în prim verdict decât cu anumite restrictioni. Izbitura unei idei noi poate uneori să fie supărătoare lor în faptul că nu eram pregătiţi în parte. De aceia şi «Scrisoarea pierdută» nu a obţinut locul ei de cinste decât după ani de zile, când cea de a doua judecată a pronunţat sentinţa. In teatru nu se repetă decât un fenomen pe care îl cunoaştem din muzică şi poezie. Versurile lui Baudelaire în Franţa şi chiar ale lui Eminescu la noi nu au obţinut consacrarea decât după o înverşunată lupta, iar o simfonie nu devine frumoasă decât după ce am mai auzit-o. Dreptul spectatorului de a culege informaţii îl găsesc logic — el nu obligă pe cel ce vrea să aibă o surpriză să păstreze impresia curată, dar amatorul de inedit nu poate fi decât judecător al clipei — şi spectatorul adevărat va şti să îşi adune toate cunoştinţele ce contribuesc la fericita concentrare a atenţiunei. Şi cum textul din Hamlet nu se micşorează din lumine, costume, decor şi toată vraja scenei, tot aşa şi un studiu bun despre această piesă contribue la o mai intensă înţelegere. Deşi e banal de amintit — dar nu trebuie să uităm că în teatrul jucat spectatorul nu are timp să gândească toate ideile şi nu poate să reîntoarcă pasagiul dintr’o scenă pe care vrea să o adâncească — aşa cum ar reveni Intr’o carte câteva pagini înapoi ca să controleze o impresie sau să amănunţească urmările unui gând. Aşa încât pregătirea spectatorului nu falsinică ci ajută înţelegerea mediată — şi în teatrul modern de viaţă,ţin atâta importanță cât catuz pus unui tablou — cadru care nu schimbă pictura doar o poate pune în valoare. ADRIAN MANU Directors SCARLAT FRODA Noutăţile stagiunii teatrale la Viena O plssi da Klabond. — Ghiveci sac „Olla potrida". — îmbolnăvirea tenorului Piccaver. — Premiera dala „Komedie“ Stagiunea teatrală poate fi privită deschisă şi la Viena. Odată cu reluarea activităţii la Burgtheater, Opemtheater şi Deutsches Volkstheater, stacii ferestre formând majoritatea I giunea vieneză este inaugurată, construcţiunilor ei); dacă n’au primele spectacole din anul simţul spaţiului şi al perspective- I ___ . „ lor, iar pieţele lor sânt de mes- acesta n au adus însă nici o sarchine proprii, în schimb lăr-ânza. Teatrul NationalBurggimea şi rectilinia tuturor străzi-theater) a dat ,,Faust in doua lor, curăţenia, ordinea şi tăcerea seri. In prima, prologul şi parau un aspect impozant. In circu-tea întâia a tragediei, în a doua, latin imensă a acestui universur- cealaltă parte. Iar la Betuban, circulaţia totuş neînghesuită . sau Academietheater. w ***La Operă nu s’a înscenat încă nimic nou. Franz Schalk, reîntors dela Salzburg, a dirijat insa «Flautul fermecat» de Mozart. Doua premiere interesante au avut loc Sâmbătă la Deutsches Volkstheater: «Dragostea la fără», de regretatul poet german Klabund şi «Olla potrida» de Lerner Holenia. Ultima mai ales a fost aşteptată cu mare curiozitate. Titlul ei este numele unei mâncări spaniole care şi-ar putea găsi un echivalent în ghiveciul românesc. Ca şi cuvântul de ghiveci, se întrebuinţează şi Olla potrida ca denumire generala pentru colecţii de glume sau anecdote. Este, dealtfel, singura legătură dintre piesa lui Lerner Holenia şi titlul ei. Pe scena lui Raimail-Theater, Max Pallenberg, reputatul comic, continua seria inepuizabilului său succes din «Topaze» de Marcel Pagnol, jucată aci şiiî) 4îfTril ,AØ R. O ştire primită cu mare regret de publicul şi cercurile artistice vieneze, a fost aceea a îmbolnăvirii lui Piccaver. Se ştie că la 30 Septembrie va avea loc prima reprezentaţie a operei lui Wagner «Meistersinger», sub conducerea muzicală a directorului Clemens Krauss şi cu Piccaver în rolul lui Stolzvitf. Marele tenor s-a îmbolnăvit însă subit în cursul repetiţiilor, astfel încât va fi înlocuit prin tenorul Kalenberg. Piccaver va cânta totuşi în prima jumătate a lupei Octombrie, când se speră că va fi restabilit. La «Komedie» a avut loc premiera comediei americane «Mireasa în căminul burlacilor» de Georg Middleton şi Stuart Olivier. Este povestea celor doi burlaci cari trăesc izolaţi într’o naen runct\Arlui»îl(a rla mniiiefl Tr«T» v,www « vugv.«»» 4 Wi i^.-w «ino.icyv, însă în care îrupe ca o vijelie o fată tânără şi frumoasă, care a fugit dela altar. Se amorezează îţi,«« de uniri din burlaci şi litre» ! nistitul cetăţean al U. S. A-ului devine dintr’o dată un logodnic din cei mai îndrăzneţi. Dar povestea nu se termină atât de repede, căci mireasa aceasta e ofiinţă curioasă şi capul ei e plin de năzdrăvănii. Toată lumea suferă de pe urma ei şi situaţiile pe cari le provoacă sunt pe cât de comice pe atât de tragice. E un joc uşor de intrigi şi efecte vesele, admirabil interpretat de Manila Streeten. Inne Fröhlich și Karl Stand. Cercurile artistice ale Vienei au fost surprinse de-o veste aproape de necrezut : compozitorul Emmerich Kalmann, s’a certat cu Hubert Manschka, directorul lui Theater an der Wien, pe scena căruia s’au reprezentat penă astăzi toate operetele lui Kalmann. Cauza acestei neînţelegeri este atitudinea puţin elegantă a lui Morischka, care a hotărît să joace întâi operetele „Marietta” de Strauss şi „Reklame” de Gramdstaedten şi pe urmă abia „Violeta din Montmartre” a lui Kalman. Marele compozitor a început de aceea tratative cu directorul lui «Johann Strauss Theater» pentru a-şi reprezenta acolo noua sa lucrare. De pe această scenă au mai pornit dealtfel patru din marile succese ale lui Kaiman : «Voevodul ţiganilor» în 1912, «Ducesa czardaşului» în 1913, «Die Faschingssee» în 1917 şi «Das Hollandweilchen în 1920. Şi acuma, la sfârşitul lunei ianuarie a anului viitor, se va juca la «Johan Strauss Theater» şi «Violeta din Montmar Clemens Krauss „ŞI CĂLARE ŞIRE IOS!“ Viaţa erlaufa agazaţi... — Viaţa oricui e o gazetă Cu întâmplări şi evenimente; Are reclamă indiscretă Şi aproposuri indecente... —De pildă soaţa când te’nşeală. Şi o găseşti în pat cu vărul, Intr’un moment scapi de’ndoială Şi afli care-i... „Adevărul”... TI Gând, un ministru se agită- Contra acelui care supt’a Averea Statului prin mită, Şi contra lui începe... „Lupta". ...E, un refren , vechiu şi sinistru, Că de când lumea şi pământul, de Nieon-Nican-Bedla Ministrul d’aia e ministru, Ca să nu-şî ţie şi veci „Cuvântul III Lenuţa e cam prosticica. Şi neştiind cum e amorul, A bănuit ca Aurican să-i deschidă „Viitorul După ce-a stat cu el îa masă Şi-i vizită apartamentul, C’un guturai s’a 'ntors acasă, Că o trăsese-un pic... „Curentul!’’ IV Menaju-ades te mulţumeşte, Deşi-ţi subjugă libertatea, Darsoacra când te cicăleşte Ţi-apare crud... „Realitatea !’, • De-aceea când o duci la groapă, Şi încetează tirania, Cu cât groparii-adânc o sapă, Cu-atâta creşte... „Veselia, .Domnul Pavlică Brătăşanu. Deşi u n amor n’aprobă lenea I s’a tăiat de mult elani, Fiindcă de mult î s’a dus... „Vremea.”... Nici o femee azi nu poate (Zadarnic îi este demersul) Să-l scoată din imunitate. Chiar daca-ar fi Miss... „Universul”... VI A luat o damă nenea Tage Ca să-şi mai îndulcească viaţa, Şi-au chef în lege dânsul trase, De seară până... „Dimineaţa”... Dar după ce-a plătit el nota Şi-a vrut să facă pe craidonul. Cu eleganţa-atunci cocoţa I’ntoarse frumuşel... „Pardonul”.. VII Ca-i depravată societatea Ari e banală constatarea... Cam rar apare azi... ,Proptetea” Şi e departe... „îndreptarea”... ...Bancrute-afaceri, muşamale Nu pot nici când să ne lipsească... Acestea’s toate azi, normale. C’aşa e... „Viaţa Românească, — ----—pre----—— m Pe scenă, ul- m «Pe Ludovic al XlV-lea, că unele acorduri stau cu el... - , . nsi,( are orchestră Cabina No. 12 a teatrului Naţional are fereastra spre strada Matei Millo... Câţi nu v’aţi oprit în stradă, in serile de vară şii aţi pricit în sus, spre încăperea misterioasă ft-E o încăpere mică, cu tapetul uniform al cabinelor dela Nafional, cu oglinda mare fixată în puncte, cu ucazuri directoriale în celălalt perete, cu un tablou fotografic din «Păţania lui Burăh», şi, de tur împrejur, în cuie costume multe, de toate culorile şi din toate epocile... Sârbu, s’a uns cu vasilină pa obrsk și vorbeșta răspicat: — eStau în cabina asta din 1919. Am stat șî înainte de războiu tot în ca, dar atunci nam făcut teatru, ci concentrări. înainte de a lua in primire cabina aceasta, mă îmbrăcam■ sus, la grămadă. Acolo a vrut să-l spânzure odată Malcoci pa lancovescu... — «Serios ? ■— «Parol. Să vezi ce-i făcuse Puiu. El juca un rolişor în «Fălimentul». Era un grefier care veneţia masa falimentului. Intri o seară, fiind aşteptat în altă parte, îl roagă pe Malcoci să-i ţie locul şi îi dă indicaţii. Intre altele, se apucă de-i spune că masa falimentului, înseamnă ca el, Malcoci, trebue sa intre în scenă, să ridice cu amândouă mâinile masa pe cam d. Petre Sturza finea mâinile, și să iasă. în seara spectacolului, Malcoci din «Georges Dandin.v... Un ropot de aplauze pune capăt '* spectacolului, și lela. galerie pornesc strigăte: -! «Bravo Sârbu!... Bravo Sârbii ! Intre culise, fufuraţia toată, solişti, interpreţii, îşi fac loc printr’un adevărat arsenal de scări, decoruri, mobile... Grădina dela Versailles se prelungeşte mult după culise, până la uşile de intrare spre gangul cabinelor... Ion Sârbu, ud până la piele, iese de pe scenă, îşi scoate peruca cu bucle lungi până în şolduri, şî urcă repede scările ce duc spre cabină. Garderobierul care-i ştie toate obiceiurile, i-a deschis uşa şi-l aşteaptă în prag. — «Scoate-o de pe mine repede. Uff, nu mai pot !•„ Intrat înăuntru, Ion Sârbu se aruncă , pe o canapea. Garderobierul îi trage pantofii, pantalonii, haina, și-l lasă într un tricou care începe la gât și termină la picioare. Uşa rămâne deschisă... — «N’o închizi? «Aștept , pe Regele « Pe cine ? Rsmrtajul în dosul scenei O cabină cui ghinion intră în scenă, apucă vânjos masa, şi ţipă de vre-o doua ori «masa falimentului»... D. Sturza » Ş°ptea încet, dar totuşi auzit: «Şezi ghinişor măi?- Malcoci nu se lăsa însă bătut. A înşfăcat masa şi a eşit cu ea. Ce halima a fost, vă închipuiţi. A doua zi Malcoci aştepta pe lancovescu în cabină, la grămadă, ca să-l spânzure». Intră Regele Ludovic al XlV-îea, care-şi aruncă pe canapea peruca albă. Suveranul se transformă treptat, treptat într’un actor; e Anastasias... — «De Malcoci vorbiţi ? Pai să vedeţi ce i-ai făcut doamnei Demetriac. El era rege, ea regină El moare, şî se întinde, matahală, pe jos... Ea îi şopteşte încet: Lasă-mi niţel foc, să mor şi eu... Dar Malcocî îi răspunde : . Cucoană, eu sunt rege şi mor unde vreau.'— «Admirabil Malcoci asta... Când vorbea de Ofeta, spunea regulat Olefia... —Sârbu reia apoi firul . — «Vezi cabina asta? E plină cu ghinion. Aici au stat toţi pensionaţii teatrului : Michi Constantinescu, Orendi, Melişanu, de aici a plecat şî a revenit Critico, iar a plecat, iar a revenit, aici Pam avut ele recrut pe Pop-Marţian care m’a părăsit ca. un ingrat... Dar câte ghinioane nu s’au întâmplat aici, măiculiţă!... Acuma îl primesc aici pe Regele Ludovic întrupat de Anastasia, şi mâine... poate mă pensionează... Și cu ghinion drăcia, asta ?... C MIERCURI 2 OCTOMBRIE 1929 *08ACAÎI’V& IN CALCI am I' niMia—1*111^ „Georges Dandm" Ia Teatrul Naţiona! v ' . -«u v . - ( -m -4. i ’ ^ yA' \ • • ifi?»: ■V: - ' \ " " \ ... ..r-. J . ; ; *■ SJ‘ *■ ' > v t A ' î /m mM: Georges Dandiii şi d-na de SotcnviUe Schiţă de E. Barlo Capriciile unei artiste americane — Ea acuzi pe ’Actriţa americană Mary Bugh şi-a petrecut anul acesta vacanţa la Marienbad. In frumoasa staţiune balneară cehoslovacă unde a petrecut, maibine de doua luni, Mary Bugh, despre care se spune că e o actriţă tânără, inteligentă, frumoasă şi pe deasupra bogată, a cunoscut pe un refugiat rus, Nicolas Voiczek. Voiczek cânta într’o orchestra din Marienbad, şi deşi profesionist de nevoe doar de vreo câţiva ani se dovedise un foarte bun violonist. Mary Bush era o clientă a localului în carecânta violonistul rus. Ca orice americană ce se respectă, Mary Bugh îşi afişa în fiecare, zi somptuoasele ei toalete, dar mai ales giuvaeriealele-i asigurate pentru frumoasa strauă de doună milioane dolari. Actriţei americane i-a plăcut muzicantul. După două-trei plimbări pe potecile înverzite din jurul frumoasei staţiuni balneare. Nicolas Woiczek se trezi invitat la hotel. Acolo Mary Bugh vorbi deschis bărbatului care-i plăcea şi ceru pur şi simplu în căsătorie. Woiczek, care a lepădat, de când cântă în orchestră titlul de conte şi de, fost căpitan in garda imperială a ţarului Nicolae al II-lea, refuză oferta. Ea reveni însă insistenta și tentat de frumusesor, de furtatea actriţei — dar banii? —*■ I primi oferta. Cincispezence zile după aceea, contele Nicolas Woieńzek se îmbarca la Havre la braț cu logodnica sa. Mary Bugh, într’o cabină de clasa I-a a unui mare transatlantic de lux. Se părea că fericirea lor va dura o vecinicie.. . Ajunşi în America, unde contele rus fu prezentat drept un articol exotic , în familia frumoasei actriţe, se ofi de cununia lor civilă şi religioasă. Tinerii căsătoriţi plecară în călătorie spre Florida. Luna de miere însă nu şi-au isprăvit-o fiindcă Nicolas Wolczek se trezi închis la poliţie în urma unei, reclamaţii a doamnei contese. I - 1 „ __x___ir____ xr,i, in adevar, wawsa. fixat.Czek îşi acuză soţul că i-a furat o parte din bijuterii. Ziarele americane publică articole senzaţionale, nelipsite deo notă picanţă asupra acestei afaceri. Iar din închisoare, bietul conte Wolczek se apără, cu lacrimi în ochi, arătând că e victima soţiei care exercită asupra sa un şantaj. El vroia sa fugă din casa lor, din cauza capriciilor contesei, dar, ea presimţind aceasta, i-a înscenat furtul. Deocamdată americanii au la ordinea zilei un subiect nou. La Moscova vor avea loc 50 de premiere Viaţa teatrali din Rusia Sovietici. — Politica în teatru. — Mayersfield organizează un spectacol cu discuţii Centrul vieţii teatrele din Rusia a fost întotdeauna Moscova. Cu atât mai mult a devenit Moscova, oraş al nouilor căi teatrale, cu cât din oraş secundar s’a transformat în capitala statului. Viaţa teatrala din Moscova nu s’a întrerupt nici în timpurile în.trozitoare ale războiului civil şî foametei catastrofale. Astăzi viaţa teatrală de aci e din cele mai intense. Dar teatrul se preface aci din ce in ce mai mult. întreaga viaţă din Rusiaactuală e pătrunsă de politicianism. Politica a fost adusă în şcoli, literatură. In teatru, în toate domeniile. Lupta pentru introducerea politicei în teatru continuă şi în prezent. Guvernul sovietic şi partidul comunist, conducătorii de azi ai Rusiei, se străduesc să facă din teatru un instrument de propaganda al ideilor lor. In consecinţă cenzura teatrală din Rusia sovietică este foarte severă. In afară de aceasta activitatea teatrului este urmărită şi de Comisariatul Instrucţiunii publice. Comisariatul de Interne şi Comisiunea de Control a partidului comunist Politicizarefc. teatrului progresează din an în an. Presiunea de sus devine tot mai mare în aceste imprejurări teatrul are de dus o luptă foarte grea, ceea ce are de consecinţa dese campanii împotriva teatrului, din partea criticei presei sovietice. In actuala stagiune de iarna atacurile împotriva, teatrului deosebit de violente- Presa so’tică, in special «Isvestia», afii că din punct de vedere comun şi cel al construcţiei socialiste, i uul din Rusia n’a ajuns la p mari realizări. In stagiunea teatrală deja vor fi montate la Moscova 50 miere, în cea mai mare parte şi scrise de autori sovietici consporani. Aceste 50 premiere vor reprezentate în 15 teatre de din Moscova Dar numai două aceste premiere sunt legate chestiunile cele mai arzătoare vieţii socialiste (industrializat etc.), fapt care a nemulţumit dane presa sovietică. Critica vietica învinueşte organul de praveghere al vieţii artistice Moscova «C’aviska-sivo», pree Urmare din pag. Meyerhold Raoul Aslan scrie ca pana lui Hetternich Pentru reprezentaţiile piesei „Metternich" de Hans Sachsmann, care vor avea loc la Burgthheater, i-a fost pusă la dispoziţie lui Raoul Aslan, care va interpreta rolul titular, chiar pana marelui om de stat. Ea se află în posesia unui fost consilier de Curte.