Rampa, octombrie 1929 (Anul 14, nr. 3509-3534)

1929-10-02 / nr. 3509

Acum câteva săptămâni a mu­rit la un sanatoriu din Montreux doamna Nicole Stiebel şi iată ul­tima ei lucrare: Jean Sauvage (ed. Renaissance du Livre). Această tânără femee cu un de­stin atât de scurt luneca spre moar­te fără iluzii­ înainte de a începe a scrie făcuse medicina iar cunoş­tinţele ei medicale — cari nu par să fi avut m­are înrâurire asupra cărţilor sale — o­­oţelîseră împotri­va micilor mizerii. Ştia că zilele îi sunt numărate. De aceea insista să­­ trimeată cât mai neîntârziat corecturile pentru Jon Sauvage, nefiind sigură, scrin dânsa, dacă le va putea isprăvi- Cartea apăru la timp ca să mai poată aşterne pe ea o dedicaţie cu scrierea ei tot­odată energică şi graţioasă. Doamna Nicole Stiebel s’a făcut cunoscută acum patru-cinci ani cu : Jacqueline ou le Paradis deux fois perdu, un studiu interesant al unei inimi de fecioară şi pe urmă de tânără femee. Jean Saunage se deosibeşte printr’o formă mai stric­tă, mai sinceră, subiectul luat din viaţa zilnică devine o aventură patetică în care găsim laolaltă toa­te frământările unei vieţi pasio­nale. Aceasta cu o emoţie reţinută, cu o credinţă înduioşătoare care pare să trădeze ruptura acelei stări de speranţă legată de însăşi viaţa, întruneşte lumea pariziană a po­liticei, a artelor şi a ştiinţelor. In cele câteva portrete — pseudoni­mele sunt fără mister *— observa­tor pătrunzător, nemilos, caricatu­ral, Leon Daudet nu obşinueşte să-şi voaleze prea mult victim­e. Doctorul Hauffroy, un mare sa­vant trăeşte lângă soţia­­sa pe ca­re o iubeşte, lângă fiul său, pentru opera sa, o viaţa dreaptă, care nu aşteaptă decât o întâmplare, o fa­talitate — cum zice Daudet, care sa-i încurce în chip misterios fi­rele, II cuprinde o mare pasiune pentru o mică dansatoare, Sylve. Această dragoste vinovată, împăr­­tuşită din prima clipă, amestec de dureri şi de beţii, întrerupte doar de moartea Sylvei, nu durează de­cât o vară. Nimeni altul n’ar pu­tea s’o evoce mai bine, să ameste­ce în ea feeria peisagiilor, culo­rile, sunetele şi afinităţile lor. Tu­multul patimilor răscolite se poto­leşte; doctorul Hauffroy nu poate supravieţui acestor clipe de dra­goste şi de moarte, înfrigurat, o­­bosit de remuşcări şi de patimi moare cu «inima arsă». «Acest or­­gan misterios, n© zice Daudet, este pentru suflete ceea ce cneeva­ este pentru gândire, un fel de «centru» unde totul se împreună nu prin i­­m­­gini, ci prin tulburări, unele de deliciu altele de chin, prin rupturi pe urmă prin brusce restabiliri ale acelui echilibru nestabil și secret care e sănătatea». B. MADELEINE I. Un roman postam Leon Daudet II. LA JOIE Pe Georges Bernaim fed. Ploi) La Joie este ampla prefaţă a u­­nui lucru foarte mare care se în­­chee brusc cu moartea. Eroina este o uriaşe, una din acele suprafemei cum îi plăceau unicei Meredith ; sufletul ei ce ni se desfăşoară ne apare ca un imens şi profund văl. S’ar prinde să clintească lumea şi o vedem deodată căzută în cursa morţii. D-l Bernanos nu pare nici el să ştie că moartea pu­ne stăpânire şi pe tot ce e mai strălucitor, mai entuziast, mai plin de puterile vieţii, că moartea este un act şi chiar o stare. Această a doua parte a volumului nu e coaptă, nici un caracter nu e cize­lat; doar schiţări din gros. Dar în toată partea întâi Berna­nos ni se înfăţişează neîntrecutul duhovnic, obiectul admiraţiei noa­stre, uimitorul cunoscător al conş­tiinţei, iscusitul vânător care face din vânătoare un curs de anato­mie, explicând după poziţia zbo­rului întrerupt toată starea păsâ­­rei. Altă laudă ce­ i se cuvine Iui uCHlauGe 6 C8.­ŞI CuIiO⪠te di at uc bine eroii. S’ar zice că se. identifi­că cu dânşii şi că trece odată cu ei prin toate înălţările şi slăbi­ciunile lor în cari nu se poate • să nu ne regăsim în parte. III. COEDR BRDLE Je Leon Dan K­et (erf. F'ammarchi)" Un roman de Leon Daudet ne este totdeauna un sol plăcut; bo­găţia, culoarea, viaţa, strălucesc în cele mai mici dintre scrierile sale Cultura sa uimitor de bogată, de variată, darurile sale filozofice foarte personale, cu vederi noui, îmbogăţesc cu deosebire temele sentimentale. De la primele pagini ale romanu­lui Coeur brulé ne aflăm, pentru a serba nunta de argint a profeso­rului Hauffroy, la o serată care . La Moscova vor avea ioc 50 le premise (Continuare din pagina I-a) şi pe dramaturgi că nu acordă de­stulă atenţie chestiunilor­­ actuale din Rusia. In afară de Teatrul de operă al lui Stanislavski, teatrele din Mosco­va au în repertor piese cu teme sovietice, dar aceste piese sunt în cele mai multe cazuri neactuale,­­tratând chestiuni cari au legături indirecte cu viața sovietică, sau teme învechite din timpul războ­iului civil. In anul acesta organele sovietice au luat o adevărată ofensivă pen­tru sovietizarea operei. Din repera­torul operei au fost înlăturate o serie de opere, cari prin ideologia lor nu se potrivesc vieţii sovietice («Adu», «Traviata», etc.) şi în lo­cul lor publicul va asista la câte­va nouă opere şi balete- In primul rând vine baletul «Footbalistul» de Oransky, din viaţa actuală so­vietică, apoi opera «Atacul» des­criind un episod din lupta trupe­lor albe ale lui Mamontov împo­triva armatei sovietice. Aceste două vor fi jucate la al doilea teatru de operă. Noua operă «Oraşul vână­torilor» de Kniper va fi reprezen­tată la Teatrul Muzical «Nemiro­­vici Dancenko»­In repertorul dramatic, după cum am mai pomenit, numai două piese sunt în legătură cu proble­mele politice actuale. Acestea sunt: «împuşcătura» de Bezimenski şi «Gospodăria» de Karavaev. . Prima va fi reprezentată la tea­trul Mejerchold, a doua la al 2-lea Teatru de Artă­ din Moscova. Teatrul Mejerhold va monta în stagiunea actuală în total trei pie­se noui: «Comandantul corpului 2» de Selvinski, «Vreau un copil» de Tretiakov şi «împuşcătura» de Bezimenski. Fiecare din aceste trei reprezentaţii va naşte vii desba­­teri, deoarece piesele tratază dife­rite probleme actuale. In special se vor încinge vii discuţii în ju­rul piesei «Vreau un copil», în ca­re autorul tratează chestiunea îm­­bunătăţirei materialului uman şi problemele generaţiei viitoare. Me­yerhold va face din această repre­zentaţie pn spectacol de discuţii. In timpul dialogurilor vor inter­veni şi câţiva spectatori, cari îşi vor spune părerile. Dintre celalte piese actuale, din stagiunea de iarnă, se poate men­ţiona încă «Fumul» după roma­nul lui D. Fihich. In această pie­să, care va fi dată la Teatrul Mic, se desfăşoară o luptă între părinţi şi copii în mediul sovietic. Tea­trul Mic va mai reprezenta «Omul hoinar» de Şeglov, piesă luată din viaţa muncitorească. La Teatrul de Cameră se pregăteşte «Natalia Kar­pova» de Semionov. Pentru primul teatru de Artă din Moscova auto­rul dramatic Kirchen scrie în pre­zent o piesă din viaţa ţărăneasă unde va atinge problema agricolă din Rusia actuală. Titlul piesei în­că n’a fost inventat, dar piesa e cuprinsă în programul nouei sta­giuni. In afară de piesele autorilor so­vietici au fost alese şi câteva pie­se cu caracter politic din viaţa in­ternaţională. In studio­ul Teatru­lui Mic se pregăteşte «Banane şi ananase», la Teatrul Realist: «Re­deşteptarea Indiei» de Habib Ba­ba, la al doilea Teatru de Artă: «Petru» de A­ Tolstoi, la primul Teatru de Artă: «Trei mujici». Pentru reprezentarea ultimei s’a eliminat din repertor «Pasărea al­bastră» de Maeterlink care a fi­gurat mulţi ani în repertorul tea­trului de Artă «Pasărea albastră» a fost considerată în stagiunea ac­tuală, necorespunzătoare din punct de vedere ideologic. Repertoriul teatrelor din Mos­cova nu va fi în stagiunea actu­ală, prea bogat în piese actuale din Europa occidentală. Piese noui de acest tip sunt în total trei: «Bocsi» (o comede satirică americană), care va fi reprezen­tată pe scena Mică a Teatrului de Artă; «Conspiraţia din casa de Educaţie», de Lampel (un protest contra educaţiei tineretului din Germania actuală) şi tragi-farsa «Trei parale», de Brecht și Weil. Ultimele se află în studio-ul lui Zavadovski. Aceste trei piese sunt­­ toate tendențioase. O vizită in expoziţia din Barcelona Văzută expoziţia noaptea e o grădină de vis prin care rătăceşte umbra lui Don Juan de Manara. Din Piaza de Espana, largă, ro­tundă şi încurcată de tramvaie, clădirile albe cu colonade, se în­şiră într’o ordine desordonată, pe deal, ca nişte temple. Temple in­dustriale. Pe aleea principală, Ar­yenida Maria Cristina, sergenţi înmănuşaţi gentlemani în tunici roşii, postaţi în mijloc pe mici platforme, regulează o circulaţie leneşă şi rară. Dar de la poartă, aleea lungă, largă, mărginită de coloane luminate, cu scări lungi şi înalte cari duc la Palatul Nacio­nal, impresia e minunată, mai ales seara, când felinarele, apele, cas­cadele, îşi schimbă luminile, for­mele, umbrele. Pe dreapta, pe stânga, palatele căilor de comuni­caţie, al electricităţii şi al puterii mot­rice, deschid puternic, protec­tor rândul expoziţiilor. Ca două sentinele, aceste două puteri pă­zesc intrarea. Toate naţiunile sunt reprezentate. Locomotive elec­trice sau cu aburi, funiculare, ra­­Ppage, avioane şi avionete repre­zintă puterea vitezii fiecărui po­por. Altădată un palat al căilor de comunicaţie ar fi fost un grajd unde s ar fi expus boii. Bisonii de fier de astă­zi, balenele, vulturii sau ereţii, reprezintă ca o faună naţională, expresiunea deplasă­­rei. Şi mâinile, picioarele, înlo­cuite cu biele şi pistoane, maşini de ţesut, de treerat, turbine şi motoare, aliniate cu ordine şi în curăţenie stau în repaos sau sunt mişcate pentru demonstraţie, în dosul sforilor cari le înconjoară, circ­­ut şi mişcător. In palatul textilelor, agricul­turii, în «Palatul Artelor Indu­striale Aplicate» — bobi de grâu uriaş, ciocani de porumbi imenşi şi toată patologia vegetală se în­şiră în eprubete, în sticle, după geam ca într’o morgă botanică. Urcând sau coborând pe alei drepte şi largi, călătorul se obo­seşte în timp ce din imense şi ne­numărate haut-parleur-uri agă­ţate de streaşini ca nişte cuiburi de berze, ţâşnesc răguşite melodii, venite pe aripile T. S. F-ului. Ramona, fal fait un réve merveilleux... Pe aleea umbrită de castani şi de palmieri, înverzită şi colorată de flori şi rochii, pe Avenida Marques de Comillas, Pueblo Es­­pagnol — satul spaniol, — îşi des­chide făcând cu ochiul, porţile. Clădit după moda oraşelor sau satelor, astăzi în parte refăcute, stilul spaniol îşi laudă graţia. Un oraş spaniolesc vechiu e ca o gi­­tană modernă. Vopsită şi volup­toasă, colorată şi misterioasă, plină de graţie şi de capricii. Dar în spate piaza de la quimica, îşi deschide cubistă faţadele. De ce chimiştii sunt cubişti? Pentru că cristalele şi precipitatele iau forme geometrice? Sau pentru că mai apropiaţi de natura intimă a materiilor au descoperit în Na­tură o discipolă a lui Picasso? Pavilioanele de la Guimica, curate cum nu sunt laboratoarele, regulate şi ordonate, moderne şi cubiste, oferă lumii, spre contem­plare, săli de calciu, nitrate, sul­faţi şi toate combinaţiile fante­ziste ale prea fecundului Carbon Pavilioanele cu automobile, ilspano-Suisa Ssotia - Fraschini fac poftă privitorilor. Şi făcând ocolul pavilionului principal, dăm peste pavilioanele tuturor naţiu­nilor. Cel român se construieşte. Cel italian, care e pe sfârşite, pa­vilion fascist, cu influenţă ro­­mano-modernă, cu linii a­la lui Mussolini. Şi alături, pavilion George de Chirico, severe ca ochii de vânătoare. Suedezii cu căsuţa lor din lemn, aduc o atmosfera de pădure marină. Alături de mă­runţişuri ele bucătărie, alături de lucruri de pădure, de locomotive în miniatura, faruri cu ochii de muscă sunt aranjate la rând, după mărime. Intr’o groapă, o fermă, — reconstituită. Cu crescătorii de porci, de vaci, tot felul de pasări, ferma model e vecină printr’o po­tecă îngustă şi lunecoasă de mint­ie, de o bisericuţă mică de lemn, altar de închinat şi refugiu de vreme rea. Mănăstire ’ntr’un pi­cior, ghici ciupercă ce-i? Şi sus Palacio del Arte Mo­­d­erno. Din toate ţările, picturile şi sculpturile reprezentative. Fie­care ţară şi-a trimes tot ce şcoala picturală putea da o idee despre arta naţionala. Vai! arta naţională e o artă internaţională. Un pict­or sârb sau unul norve­gian, abea, abea se deosibesc. Nu pot spune, mai dură, şi coloritul pictorului sârb e mai aspru, cu un gust pronunţat pentru verde... Cel norvegian în subiecte isto­rice, în portrete (Knut Hamsun) cu conture şterse, pe lângă o at­mosferă de mister au un colorit şi un desemn mai şters. Cu cât şcolile se înoiesc, întineresc, se apropie, se contopesc. Oare mer­gem în artă mai repede la un pan­europenism, decât în politică? Arta e în plină perioadă de con­­cepţune, — se poate vedea la a­­ceastă expoziţie internaţională. Trecând peste liniile minuscule ale drumului de fier, care face o­­colul expoziţiei, ducând pe şine,­­ duduind, un tren liliputan, avem Casa de la Presa — librăriile, — Palacio de las misiones şi drumul spre teatrul Griego... Intr’o grădină feerică, un teatru antic... Palacio Nacional, cel care e desemnat pe toate reclamele, conţine toată istoria Spaniei, dela cucerirea peninsulei Iberice de către Romani şi până astăzi, la Alfons al XlII-lea. Cu durere de cap eşi din acea­stă incursiune în Evenimente. Ca din vârful unei piramide Istoria ameţeşte pe cel ce vrea să contem­ple secolele trecute. Cele două pagode pe marginea cascadelor, la dreapta şi stânga plazei de Ios Reyes, pavilionul Austriac, sărac şi cel al Japoniei, Finlandei, El­veţiei, Franţei, fac două monu­mente pe drumul majestuos spre ieşire. De la industria miniatu­­ristă şi migăloasă, dar atât de fru­moasă a Japoniei, până la Ski­­urile şi pieile Finlandei, spectato­rul simte în faţa vitrinelor, tre­­cându-i când curente de aer cald, când isbituri de vânt glacial... Şi dacă vrei să pleci, şi nu ai putut fi în stare să-ţi cumperi nici un Hispano-Suiza, dacă ai a­­juns la poartă şi nu ţi-ai cumpă­rat încă nimic, dar ai vrea să-ţi iei o amintire, iei un catalog. (Nu costa de­cât un pesetas). La braţ cu el, pleci încet în timp ce o sută de haut-parleuri te acompa­niază rânjindu-ți: Ramona, fai fait un rêve merveilleux... EMILE ROSEN AMPA Pe vremea această plo­ioasă, vă udaţi picioa­rele in drum spre casă. Puteţi căpăta guhiraiu sau chiar o răceală gravă. Fiţi prevăzători şi cumpăraţi la farmacie tabletele de Aspirină cari trebuesc luate în­­tr'un pahar cu apă. Se ştie că tabletele ____de Aspirină sunt un remediu eficace in bolile de răceală, contra durerilor de cap şi dinţi, contra gutei şi durerilor reumatice. Obser­vaţi întotdeauna să vi se vândă numai ambalajul originar „Royere“ cu 20 sau 6 tablete. RAMPA -JPOST Rezultatul alergărilor dela Băneasa ZIUA VII. — DUMINICA 29 SEPTEMBRIE 1929 PE. HAGIEȘTI 1700 m. .30.000 lei I Habitus 55 (C-tinescu). II Fa­doi 58 (F. Gill). III Saladin 64 (Iorga). Neplasați : Nun Mare, Cim­poi, Raptor, Silver Carte. Latin. P. M. : 176, 32, 29, 19. PE. MIEELAEI 1100 m. 40.000 lei I Ou de Paşte 56 j. (Iorga) II Sonia 56 j. (Csillag). III Marcheta 56­­j. (Adams). Neplasaţi : Nahat, Gibsin Boy. P. M. : 56, 35, 29. PE. BEAGADIEU 2400 m. 40.000 lei I Coca 53 (Csillag). II Debogyisnem 59 j. (F. Qil). III Bohano 53 (Adams). Neplasaţi: Prinţişor, Gay Na­varre. P. M. : 49, 16, 14.­­ PE.­CH. VIVIAN 1300 m. 100.000 lei I Coquin 50 (Adams). II M'amour 61 j. (Hofbauer). III Soba (Iorga). Neplasați: Clarisse, Gouver­neur. P. M. : 26, 20, 26. H’CAPUL BALC 1500 m. 50.000 lei I Bonita 58 j. (Fr. Gill). II Jean Hableur 57 j. (Toth). III Sauge Verte 48 (Adams). Neplasaţi: Moşulică, Gilda, Curcubeu, Cavaler, Szita, Leuş­­tean II, Despina, Mişui, Szabad, Şoim. P. M.: 96 32, 106, 17. PE. VIFOE 1200 m. 40.000 lei I Mikado 60 (Hofbauer). II Frig 55 (Golovkin). III Zdrang 52­­. (Iorga). Neplasaţi : Pupăză, Mascota. P. M. : 14, 10, 10. H'CAPUL INCET 1500 m. 35.000 lei I Carihert 54 (Kertesz). II­idimbaşa .faşa 45 (Stecker). III Mierloiu 61 (Ilinca). Neplasaţi : Dorine, Ez­as­­, Co­siţa, Floreasca, Dragul Mamei, Electric, Polinoise, Audax, Tara­­nova, Isteţ. P. M. : 56, 27 53, 54. Cronica Ziua premiului Vivian, nu a adus Jockey Club-ului vre­un a­­port mai mare decât cel al Du­­mi­nicelor precedente, deşi sportul se anunţa de prima calitate. Vre­mea­­— destul de atrăgătoare — nu ar fi fost nici ea justificarea slabei asistenţe şi, — hotărît lu­cru, — că numai o reformă se­rioasă, ar putea remedia actuala stare de lucruri. A mai rămas Jockey Clubului o experienţă­­ pe care silit de împrejurări, va trebui neîntâr­ziat să o facă : bookmaker-ii. Nu e dealtfel prima dată când susţi­nem acest lucru; aproape că nu a fost cronica în care să nu pretin­dem necesitatea introducerii lor. Astăzi mai ales, când jocul e atât de redus, această încercare e mai mult decât oportună. Nu mai e nimica de pierdut — şi asta sub nici un raport — totul fiind nu­mai de câştigat. O să mi se răspundă că regula­ritatea curselor ar fi grav ame­ninţată. Dar când au fost puşi­­pa­­riorii vreodată la adăpost de acest pericol şi ce garanţie în plus re­prezintă mutualul în contra insti­tuţiei hookmatters-ilor ? Şi apoi, în situaţia actuală, menajarea susceptibilităţilor nu-şi are ros­tul. De hatârul lor nu se poate împinge societatea spre râpă şi trebue găsită în mod imperios so­luţia practică, chiar cu preţul de a nu fi în agrementul întregului public. Jocul la cotă fixă, convingerile sau chiar suspiciunile traduse sub formă de pariu, vor stimula o animaţiune de pe urma căreia ve­nitul va augmenta simţitor, sco­ţând mutualul din acalmia de astăzi. Ciocnirea de convingeri şi îm­pletirea sforilor trase dintre cu­lise, vor reînsufleţi jocul, astăzi din ce în ce mai muribund. PREMIUL VIVIAN, a fost­ o strălucită biruinţă a grajdului Schlessinger, care şi-a însuşit cu Coquin şi M’amour, primele două locuri la sosire. Dacă performan­ţa lui M’amour nu prezintă mare semnificaţie, în schimb victoria doi­ anului e cât se poate de îmbu­curătoare. Exhibiţia produsului din Favara, ne dă dreptul să cre­dem într’o generaţie excepţio­nală, aşa după cum aceştia s’au a­­firmat şi in rândul colegilor lor de vârstă. Să nu uitam că sarcina doi­ anului a fost ingraţi. Abor­dând pentru întâia oară o aseme­nea distanţă şi având protivnicia celor mai calificaţi bătrâni, pen­sionarul lui Divald trecea prin­­tr’un greu examen. Odată mai mult, situaţia graj­dului Schlessinger pentru campa­nia actuală s’a consolidat. Cursele destinate doi anilor nu-i pot scăpa iar dintre probele importante des­chise şi vârstnicilor, aşa după cum s’a comportat M’amour, fiu­lui lui Fauche le Vent nu-i va veni greu să câştige premiul Ro­­mânia. Succesul culorilor roşu cu ne­gru, cari de la Drac şi Vardar nu au mai cunoscut atari triumfuri, e cât se poate de bine venit pentru un grajd ce nu obosea totuşi în sacrificii. Dacă rezultatul ne bu­cură, e pentru că principiul unei crescătorii selecţionate şia găsit încoronarea meritată, în ciuda per­manentizării sistemului importa­­ţiunilor, cari nu duc niciodată la adevăratele şi marile satisfacţiiiin Grajduri mari, cari au ignorat această latură, pot lua o lecţie folisitoare, deopotrivă cu acei cari cred că herghelia nu-şi are exigenţele ei în materie de orga­nizare. Pentru anumiţi crescă­tori, cari socoteau că Cyra sau Iberus e tot una cu Favara, întoc­mai după cum instalaţia de la Preoţeşti nu poate sta alături de cea de la Afumaţi, asemenea re­zultate îşi vor avea înrâurirea lor practică. Dintre învinşi, Gouverneur se prezintă cu destule scuze. Fiul lui Cargill ne-a părut gros şi poate că lipseşte de clasă contra învingătorului. In ceea ce prive­şte pe Clarisse, iapa d-lui general Moruzi nu trebue să mai perse­vereze în premiile mari, ori cari le-ar fi distanţele. Restu­l rezultatelor zilei, au fost marcate de încă două succese pentru grajdul Schlessinger, re­purtate cu Mikado şi Coca. Cel dintâiu, a rămas acelaş redutabil doi ani din vară şi dacă nu avea un depart prost, cu siguranţă că ar fi câştigat mult mai uşor. In ceea ce priveşte pe Coca, fiica lui Fauche le Vent îşi dato­rează succesul în bună parte num­­ei lui Csillag, care a încălecat cu mult tact şi energie. Victoria ei a fost de bun augur pentru Co­quin, pensionarii lui Divald ne­dezminţindu-şi sistemul de a câştiga „pe familii’*. 3 © ttmafejboom'nö­­esafí­vá sfötoife de an cunoscător.— y/ct JCtotf­ofanfie wc/prrxetor c/ comparand catttâtfle iar crep convinge și veti cumpăra numai-------, renumita/ ciorap, de mătase ADESOO . 1­45-48-52-1Sofle. J/ame/e este garanția ca­ ftătei—. jfflŐQSQfO c/orapu/ doamnei e/egonte I iriFO MăîIUNl In curând vor începe la Stu­­dio-ul teatrului Naţional repeti­ţiile piesei : «Dardamelle» de Emi­le Mazaud sub direcţia de scenă a d-lui V. Bumbeşti. Rolul principal va fi jucat de d-l N. Soreanu, spectacolul va fi complectat cu «Moartea veselă» un act de Evremnoff. Primele reprezentaţii extra­or­dinare, ale Operei se vor da cu concursul d-nei Lydia Lipkovski şi basului Zaporojeiz. Profesoară de Canto BARBARA HIRSCH reîntoarsă din Milano, reia lecţiu­­nile. Impostaţiunea vocei, corec­tarea defectelor. Repertoriu ita­lian şi german. Adresa: Strada Viitorului 194 etajul II, orele 5—7 Pe scena Studio­ului teatrului Naţional se fac ultimele repetiţii ale piesei «Muşcata din fereastră» de d. Victor Ion Popa. Rolurile principale vor fi ju­­cate de d­-nii I. Sârbu­, Gr. Măr­culescu, L Cernea, Ulmeni, Roma­no şi d­-neie A. Gusty, Toto Ione­­scu şi Irina Nădejde. Piesa va fi pusă în scenă de d- Aiul Gusty. Premiera are Ioc Vineri seara, «V* — .. ■ —­Duminică la orele 12 s’a făcut la teatrul Eforiei prima repetiţie cu orchestra, pentru a verifica a­­custica nouei săli. Conducătorii Operei s’au decla­rat complect satisfăcuţi. • A doua premieră a teatrului Regina Maria va fi «Meseria d-nei Warren», de Oscar Wilde. Vor juca d-nele Lucia Sturdza Bulandra, Marietta Sadova şi d-nii Storin, Manolescu, Maximi­lian şi Finţi. In matineu­ de Sâmbătă d-ra Venera Melicescu şi d- Cerxia au făcut două frumoase apariţii în feeria «Rodia de Aur»: D-ra V. Melicescu în rolul Florioarei şi d-l Cernea în rolul lui Tugomîr. Fiind rechemaţi de public după fiecare act cu aplauze numeroase. In matineul de Sâmbătă 5 Oct. a­­ceiaşi interpreţi vor susţine mai departe succesul «Rodiei de Aur». In curând va apare interesan­tul volum al MOCIRLA VIEŢII Ilin Ion Doljan captivantă lucrare care zugră­veşte în chip atât de real viaţa desordonată şi decadenţa fetelor de azi.­­ Ultimele reprezentaţii extraor­dinare cu d-ra Maria Ventura au loc azi Marţi şi mâine Miercuri 2 Octombrie cu „Stăpânul ini­mii sale’’ de Paul Baynal. D-na Tantzi Cutava va juca pentru prima oară în piesa „Noi nu jucăm să ne amuzăm” de Sa­cha Guitry, Miercuri 20 Octom­brie, la teatrul „Fantasio’*, în trupa d-lui Iancovescu. Tenorul Octav Arbore a fost angajat la Opera Română din Cluj. Compania dramatică „Fanta­sio’’ va reprezenta în tot cursul jsăptamânei .,,Noi nu jucăm să see amuzăm,’’ de Sacha Guitry* Duminică 13 Octombrie are Ios la Ateneu primul concert al Filar­monicei dirijat de d-l Georga Georgescu­ La teatrul Fantasio se repetă zilnic : «Cirip-Cirip■» comedie in­­ acte de Paul Cavault. Rolurile principale vor fi jucate de d-nele Tantzi Cutapa-Barozzi, Dida Solomon, Tot­a Suin, Angela Mălăescu, Virginia Duțescu, Nat­a­­lia Georgescu, Irina Burileanu, tr— j T r_^.__-i WAZU.VA i \*ICL U­ iLlL l, IcMQ,UU&­seu, Lion Lefter, St. Decu, G. Mi­­haescu, Negoescu, Aricescu, N. Theodoru, Cruţescu, Vulpescu, etc. Piesa va fi pusă în scenă de d. fi lancovetcu. Transpiraţia picioarelor şi mirosul urât dispare prítt PODOL“ efectul miraculos. De găsit la farmacii şi drparitorii. Fabrica: farmacia Csanda, Oradea D-l A. de Herz a terminat ó nouă comedie intitulată: «Oul lui Columb».­­ D-l Mircea Ștefănescu, a cărei comedie, „Făt F frumos în ge* nunchi­'1 a fost înscrisă în reper* toriul Teatrului Maria Ventura, a terminat o nouă piesă în treil acte „Comedia zorilor*’ pe care fi prezentat-o aceluia? teatru. Celebra „Boston Simfonic Or­­chester’’ de sub conducerea lui Serge Koussewitzki va între*­prinde în cursul anului viitor urt turneu de concerte în Europa.­ ­ Doamna Margareta D. Iuca (Rita D’Oria) a reînceput secţiu­­nde de canto, la noul său dom­ici­­liu din Bucureşti, strada Doctor Lister colţ cu str. Dr. Pasteur (Podul Sf. Elefterie). Telefon 351/18. Maestrul Egizio Massini va dirija­ în cursul acestei stagiuni o serie de reprezentaţii la Opera din Cluj. Baritonul D. Basiliu a reinoit angajamentul cu Opera Romană din Bucureşti. Cu toată vârsta sa înaintată, virtuosul pianist Emil von Sauer continuă să concerteze. Pentru ziua de 3 octombrie el anunţă un recital în sala „Filarmonicei” din Berlin. Programul e consa­crat maeştrilor romantici. La ultimele reprezentaţii­ ale piesei „Rodia de auri" de d. A­­drian Maniu şi Al. O. Teodorea­­nu, rolul Florioarei a fost jucat de d-ra Marica Bălăcescu. Tânăra artistă a Naţionalului a dovedit reale însuşiri scenice remnarcân­­du-se printr-o frumoasă dicţiune şi degajare. La teatrul Tribune din Berlin se joacă comedia lui Denis Amiel, «Doamna şi d-nul cutare», «Fantome» şi «Paiaţe» teatru de groază şi de râs — anunţă inaugurarea primei sale stagiuni — în genul «vtrand-Guignol», D. Soare Z. Soare va pune in scenă la teatrul Regina Mari* piesa «Rivalii» de Zucrefi&sex*

Next