Rampa, noiembrie 1929 (Anul 14, nr. 3535-3560)
1929-11-01 / nr. 3535
% Admiraţia mea Ciorapului „Monica” ss. MIMI NESTORESCU de la Opera Română „Schoner Gigolo“ Continuare pumnul în Barbu, izbind cu masa : — Să ştii că mă duc la el şi-i crap capul !... Viorica, sa mascheze aparenţele unei cerţi, surâse şi fără să vrea, surâsul şi-l trecu şi prin dreptul mesei din colţ... Domnul cel brun, bănui că la masa Viorichii e vorba de el şi ca un făcut, in acea clipă, vedetea localului cânta pentru prima oară, „Schöner Gigolo” în Versiunea românească : Nu ştiu doamnelor Tâlcul şoaptelor Ce aprind în voi dorinţa... Nu ştiu doamnelor Din minciuni de-amor Să clădesc în voi credinţa.. Ştiu doar să privesc Din ochi să vorbesc Şi să vă ’ntâlnesc privirea... Lacrimi ce v’am jertfit C’un sărut mi le-aţi sorbit Şî mî-aţî robit iubirea Ghitara vedetei, lămpile roşii ca nişte inimioare, privirea sfredelitoare a domnului brun de la masa din colţ, şampania şi gelozia enervantă a lui Barbu, pentru prima oară au strecurat în din pag, la gândul Vioricii dorinţa înşelării... ...A doua zi, Viorica primi un buchet de flori întovărăşit de o carte de vizită. Frumoasa doamnă. Aş vrea să va cer cin are pentru vinovata mea privire de eri seară... In aceaşi după amiaza, Viorica se oferi brutal sărutărilor pătimaşului domn brun, de la masa din colț... Pentru prima oară îl înşelase pe Barbu. .•In drum spre casă, Viorica simţea nevoia să-şi apere greşala faţă de ea însăşi : — Recunosc!.. E odios ce am făcut!.. Nu trebuia să-l înşel pe Barbu!.. Dar nu sunt eu de vină !.. Dacă nu mi-ar fi atras atenţia ori seară că tânărul brun se uită la mine, nici nui l’aş fi văzut !.. Aşadar, dacă l’am înşelat, de vină e numai Barbu !.. Din cauza lui sunt azi o femee necinstită !.. Şi de supărare, în acea seară, Viorica a căutat un pretext dft. nimica, şi-i făcu lui Barbu un scandal monstru !.. RUBRICA FEMEII de cart am avut atâta nevoie. Sunt singur... plutind în haosul acesta... ca un atom! In noaptea neagră fulgii deşi de zăpadă albă... cad leneşi pe pământul acoperit cu o pătură, albă... sclipitoare! Geamurile îmbrăcate cu flori de ghiaţă. Focul stins! Frig! 8 Februarie 192... — ora 6 jura, dimineața. — Scriu... scriu fără întrerupere! I . ...Nimeni nu-mi poate întinde o mână de scăpare...! Ultimul om care mi-a fost atât de drag... „ea“... A plecat, înainte... tot înainte... cu cugetul parcă împăcat! Tată... tată... tu înțelegi durerea copilului suferind! Mă sfârşesc de doruri mari... şi sufăr neţărmurit...! Mă sfârşesc asemeni câinelui otrăvit, care se svârcoleşte înţepenit din cauza unor dureri grozave!... 10 Februarie 192... El a plecat mai departe, tată, iar în golul rămas între „ea11 şi mine, e o ceaţă deasă care mă opreşte, de a o mai vedea! ...şi încetul cu încetul... ea va dispare din gândul şi sufletul meu! O voiu, uita, tată, o voiu uita, din „cauza ei“... numai din cauza ei! HIM, KORDA Necunoscuta Ingri Am întâlnit-o în tren. Intro parte a culoarului eu. In cealaltă ea. M’am simţit turburat. Am dorit-o. Din grupul de băeţi şi fete cu cari mă aflam am început s'o privesc. Alături de domnul lângă care se afla şi-a ales poziţia cea mai potrivită pentru ca, vorbind cu, el, să poată să mă vadă şi pe mine. Ne-am înţeles aşa pe bine! Trupurile noastre se căutau cu atâta patimă. Nicicând n'am priceput senzaţia resimţită atunci. Mi se părea că pe femeia aceia am aşteptat-o de mult, că, ca pe mine la fel şi ca în sfârşit ne, am regăsit, . I ■ : IJ WU'-ISMM Privirile ei mă lăsau să citesc propriile mele gânduri, cari îmi sfredeleau mintea. O, Doamne, senzaţia sufletelor cari s’au căutat şi cari se regăsesc! Intro staţie prietenii mei daudat jos şi eu am rămas singur. Tovarăşul ei de drum a dispărut şi ea a rămas singură... Şi atunci am simţit în spatele meu o altă femeie care m’a întrebat dacă pathefonul din compartiment era al meu. Din nefericire, era al meu... M’a rugat să-l pun să cânte... Am intrat în compartiment și i-am împlinit dorința. Necunoscuta în gri, cu care flirtasem cu câteva clipe mai înainte, fu lăsată părăsirii. In timp ce o placă de Carusso răsuna umplând văzduhul și acoperind uruitul trenului, ca o nălucă un trup îmbrăcat în gri mi-a fugit pe dinaintea ochilor pe cari îi ridicasem tocmai atunci ii îndreptasem spre culoar... fugise pentru ca o surprinseseră uitânduse înăuntru ! La stafia următoare mam dat jos Necunoscuto in gri, unde ești? Ne vom mai întâlni vreodată ? MARCEL LAFCADIO. Însemnări dintr’un caiet «Ploaia cade încet şi regulat pe tabla casei, pe carpi parcă ar vrea s o găurească■ Focul din soba de tinichea s'a stins de mult, lari a-’ bat jurul de hârtie s'a ars aproape de jumătate pe mica lampă de petrol. Un şoricel mic, încurajat de liniştea din cameră, a ieşit din ascunzătoarea lui şi roade, cu o cadenţă stridentă, resturile prânzului meu uitat lângă sobă. Căţeluşa Ginetta doarme ’n vârful patului, visând poate munţi de carne crudă. Ceasul «Cucuc» din părete îmi arată că ora este înaintată şi trebuie să mă edle.. In încetineala cu care îmi fac toaleta de noapte, mă gândesc, la cehi, la iubitul meu drag, şi inima îmi saltă de bucurie şi fericire gândindu-mă că el trebuie să fie cel mai frumos băiat de la serata doamnei A... care are loc astăseară. Sufletul meu vibrează că iubirea noastră este lipsită de vicleşug... Parcă-l văd şi acum cum a venit la mine acum două ore, sclipitor de frumuseţe şi eleganţă, îmbrăcat în frac, cum nu mulţi barbaţi ştie să-l poarte. A omit să mă vadă şi să-şi exprime regretţul că mi pot merge şi eu, — sigur eu nu pot merge, că nu am o toaleta potrivită pentru o astfel de serată şi banii mei dealcii îmi ajung pentru studii şi pentru traiul meu modest. O, dar ce-mi trebuie, mie acest anost amuzament ? Nu este oare destul că el se duce şi că a venit să ni văd încă odată astăzi ?!... Mulţumirea mea este complectă, trebuia să se ducă, era doar invitat cu mare insistenţă, aşa spunea el, şi sunt convinsă că el nu minte niciodată. Căţeluşa mi s-a deşteptat şi ea, şi mă priveşte cu ochişorii ei negri şi rotunzi ca două mărgăluşe parcă înţelegând gândurile mele. Iubirea mea idealistă îmbracă suflatul meu cu o speranţă de mare fericire■ Mai este puţin până voiu termina studiile şi, atunci, fericirea mea va fi definitivă, când ne vom lega pentru întotdeauna, sfârşind a acoperi ipocrizia Humei acesteia, care, fără să cunoască adevărata iubire curată, care ne leagă, bârfeşte cel mai frumos şi înalt sentiment. Adorm visându-mă alături de iubitul meu, alunecând pe luciul parchetului, într’un vals duios cântat de o muzică cerească în lumina orbitoare a elegantului salon». • P « * • • *,'■** Peste câteva zile o notiță de ziar reigia sinusiderm unei ființe studente.' Cauza care o determinase la acest act desperat este că, iubitul ei, intro seară, când îl știa invitat la o serată, se logodise cu USETTE NECARESCU alta. RAMPA FILM Adolph Zukor la Paris Zilele aceltea a sosit la Paris d. Adolph Zukor preşedintele societăţii Paramount Famous Larky Corporation pentru a-şi petrece câteva săptămâni de vacanţă in Franţa. Este de remarcat că niciunul dintre marii şefi ai industriei cinematografice din Statele Uniteu a ajuns niciodată sa aibă celebritatea celui mai mic artist. Cine a auzit ele Joseph M. Schefik, Samuel Goldwyn, Louis Mayer, Bockett, Jak Warner? Exceptând acele zece secunde cât îi trebuește spectatorului pentru ca să citească faimoasa formulă : „Adolph Zukor și Joise Lasky prezintă...”, care se găseşte în fruntea fiecărei productului a societăţei Paramount, acesta nu cântă niciodată să ştie cât curaj, tenacitate şi inteligenţă reprezintă aceste doua nume urmate de un verb. Este o poveste care merită să fie istorisită. Născut la Ricze, în Ungaria, în 1875 dintr’o familie de simpli ţărani, Adolph Zukor a plecat în 1892 in Statele Unite. Toată averea lui era : 25 dolari. Mic de statura, timid şi nu cunoştea limba, isbutise totuşi sa se angajeze la un blănar în calitate de spălător. îşi consacră toate serile pentru a învăța engleza. Timp de patru ani el studie blănăria şi îsbuti după aceia să-şi deschidă o blănărie pe cont propriu. Zece ani mai târziu avea la banca 200.000 dolari. In timpul acesta începu să se răspândească svonul despre umbrele animate. Li întrevăzu viitorul cinematografului şi deschise împreună cu Marcus Loew un bazar unde pentru 2 cenţi se, putea vedea câteva scene mici, transformate mai târziu în întreprinderile Marcus Loew. In 1912 Adolph Zukor era proprietarul mai multor cinematografe. Afacerile nu prea mergeau deoarece întreaga producţiune era foarte defectuoasă. El fonda împreună cu Daniel Frohman şi Edwin S. Porter societatea Famous Players angajând imediat după aceasta pe Sarah Bernhardt cu care turnă „Regina Elsabeta". Fu un adevărat triumf. In 1916, Jesse Lasky Feature Co. fuzionează cu Famous Players cam la rândul lor cumpără în 1918 Olivier Morosen Photoplay şi Palace Pictures. Puţin timp după aceasta se fondează Paramount Pictures Corporation. Cincisprezece zile după fuziunea lui Paramount cu Warner Bross. Adolph Zukor este numit prezident al lui Paramount Vitaphone, care controlează peste o mie opt sute de săli mimai în Statele Unite. El mai este preşedintele lui Famous Larky Corporation cari are agenţi in toate părţile lamei, în Australia, Noua Zelandă, Java, Cuba, India, Franţa, Belgia, Africa de Nord, Germania, Olanda, Elveţia, Polonia, Ceho-Slovacia, România, Finlanda, Anglia, Italia, Turcia, Bulgaria, Grecia, Japonia, China, Mexic, Equator, Suedia, Norvegia, Brazilia,Argentina, Uruguay, Peru, Bolivia, Spania, Portugalia, etc. etc... Este omul care poate da oricui, prin pilda vieţei lui, o luare lecție de energie. Pola Negri, eroina filmului „A doua viaţă“ Spre deosebire de cariera multor altor vedete europene plecate în America, cărora şederea la Hollywood n’a făcut decât sa Io dăuneze, Pola Negri s’a relevat acolo în toată splendoarea realului său talent. Filmele ei din America au fost până astăzi numai lucrări de înaltă valoare artistică, pe care publicul le-a răsplătit cu mulţumire. „A doua viaţă” este desigur o culme în cariera Polii Negri. Premiera ei în America, ca şi la Paris dealtfel, a însemnat un adevărat triumf. Căci tragica ei estenţă a contesei care trebue să-şi ascundă identitatea, să trăiască sub alt nume, este, ca şi drama lui Schilling, neuitatul erou din „Ispitele trupului”, un rol in care o mare actriţă, poate da toată măsura talentului său, poate realiza o creaţie. Filmul este înscenat de Rowland Lee, marele regisor american crescut in şcoala filmului european, care s-a imprimat prin aceasta o altă turnură decât aceea obişnuită filmelor de peste ocean, realizând un fericit amestec între optimismul exagerat al Hollywoodului şi atmosfera întunecată a dramei germane. „A doua viaţă” este o dramă, * 2 * * * * * * * * * ftnft din cele mai curioase produse până acum, o dramă în care, după cum am spus, Pola Negri a realizat un lucru neobişnuit de frumos şi greu. A ştiut reda iară să cadă în vulgaritate, sentimentele femeii care păcătueşte fără să vrea, dorind să se răzbune impotriva prejudecăţilor înrădăcinate atât de puternice, cu mentalitatea unei societăţi putrede, care vrea să-şi ascundă putregaiul tocmai în dosul măştii ultra morale a prejudecăţilor moştenite, a prejudecăţilor stupide şi adeseori fatale. Vom vedea „A doua viaţă” în curând, şi ne vom da seama de mărimea creaţiei pe care a putut realiza Pola Negri în acest rol. Pola Negri Materialism Sârmei Copile, îţi scriu câteva rânduri, dar nu ca să te indispun. Ceea ce iţi aştern aci este o părere izolată a mea, însă nu lipsită de convingere. Nu am anii tai. Sunt ceva mai mare ca tine. Părinţii mei se bucură de vază în societate, dar pentru ca nu dispun, am îmbrăţişat cariera de funjionară Uneori sunt foarte descurajată, mai ales când văd că anii mei trec, fără ca soarta-mi să se schimbe intr'un fel. Nu d© puţin timp mi s’a oferit prilejul de a statornici un nou cămin : candidatul se prezintă în condiţiuni relativ acceptabile, dar când a auzit că n’am avere s’a retras, fără întârziere, îmi zic adeseori : «daca aş fi fost băiat, nu aş fi făcut astfel !» Aş fi căutat să cunosc de aproape pe tovarăşa vieţii mele, căci, în loc de bani, aş fi găsit bunăoară un suflet, bun, înţelegător. Dar acestei cerinji nu-i s® dă astăzi nici o importanţă- Ai bani, eşti apreciată şi aceasta, bineînţeles, atâta timp cât ei nu se sfârşesc. Să-ţi relatez un caz petrecut recent: Am cunoscut o domnişoară, care urma să se căsătorească cu un tânăr inginer, frumos, cu alte cuvinte «bine» sub toate rapoartele Ea este o fată cam în vârstă, prea puţin frumoasă, dar cu avere imensă. S’au logodit. Intr’o zi ea a vrut sa se convingă de sentimentele acestui tânăr, căci nu uit să adaug că el părea foarte înflăcărat- Ii adresează, deci, o scrisoare cum că tatăl ei a riscat intr'o afacere şi că zestrea ei nu mai poate fi cea promisă. Ce crezi că a făcut acel tânăr m amorezat ? A restituit, pur şi simplu, inelul de logodnă. Astăzi acea fată se supără când ii vorbeşti de căsătorie. Acum să ating şi chestiunea care te interesează pe dine. Spui că un tânăr s’a ivit la orizont. Nu-1 lăsa să apună. Tu nu trebue să te gândeşti la nenorocul altora, căci poate eşti născută în altă zodie. Iată povaţa mea: constată-i sufletul doi sau trei ani şi dacă, în acest timp, nu observi nimic care să-ţi procure îndoială, să te căsătoreşti cu el, dar numai după un timp oarecare, căci tu eşti destul de tânără., şi pofi ca sa nu te grăbeşti. MARILENA Fragmente alese din jurnal Pentru tatăl meu 31 Ianuarie 192... Şi când primele licăriri ale zilei începură să se vadă, crezusem o clipă că încetasem a mai suferi... aveam o clipă siguranţa că odată cu încetarea unui chin care dura de multă vreme, dragostea mea pentru „dânsa‘ nu mai putea exista...; dar mă’nșelai crud... căci tocmai clipa aceia care putea să-mi aducă liniștea necesară, m’a îndârjit mai mult, pricinuind în mine o revoltă pe care eram convins că cu greu o voiu putea domoli. O revoltă pe care voiu fi nevoit să o astâmpăr, consumându-mă fizicește, consumându-mă până ce mă voiu fi sfârşit! „Şi primele licăriri ale zilei trecură... fără să mă fi putut linişti, fără să fi putut, uita spasmele înfricaşâtoare în cari m’am zbătut o noapte mare, spasme cari m’au sbuciumat cumplit... cari au zdruncinat sufietu’, apăsând gândul meu! Dintr’un colţ, în celălalt al patului lat şi negru, m’am svârcolit fără să pot închide ochii. îmi doream să nu pot gândi, alungam gândurile negre... dar ele reveniau brusc, voind să imprime în creerul meu „etivirea. Ţineam ochii închişi şi dinţii încleştaţi... iar pumnii strânşi pe peptul gol... strânşi puternic... ar fi putut, paremi,se... nimici in acea clipă... orice... pe oricine. ..Veniră zorii dimineţii! Zorii unei zile la fel de neagră ca şi sufletul meu. Un timp închis... o adiere rece a vântului... rece... rece!... Un vânt uşor, somnoros parcă... plictisit... poate de soarta lui... sărmanul! 2 Februarie 192... — era 1 jum. din noapte. — ...De ce plâng acum? Bunul meu părinte!... Pentru că „ca“ nu m’a înțeles! Dece m’a umilit? Eu nu-i făcusem, doar nici un răul Atât doar că o iubesc! și « oare, un păcat atât de mare? Nu cred! Dece plecase fără să-mi spună un cuvânt... un singur cuvânt frumos care să-mi aducă o linişte desăvârşită... o linişte de care mi-e dor de multă vreme! Vece m'a lăsat... ridicol...? Pentru ce toate câte au fost... toate câte sunt? Noaptea de 7 Februarie 192... — In mijlocul, acestei linişti apăsătoare... complete... eu... sunt singur... părăsit parcă de toţi... părăsit de către acel « Madona durerii» este înscenarea celebrului roman german «Die Heilige und ihr Narr» de Agnes Günther, o carte foarte răspândită in Germania, a cărei repetata reimprimare, i-a adus un tiraj rareori atins de vreiun roman. Ca şi romanul, pe care cititorii il cunosc şi dintr’o adaptare românească publicată ialr’tin ziar de dimineaţă, filmul a repurtat un succes unic. Date siniisticnte vorbesc ift această privinţă mai bine decât etice comentarii. Se ştie, astfel, că marea publicaţie cinematografică germană «Film-Kurier», organizează în fiecare an o anchetă care cere directorilor de săli din întreaga Germanie să se pronunţe asupra filmului care a plăcut cel mai bine publicului. Cu toate ca aceasta este o chestiune de gust şi s’ar părea că directorul de cinematograf n’o poate cunoaşte, există totuşi un mijloc care-i permite să cunoască preferinţa publicului său. Este reţeta. Filmul care a realizat cele mai bune reţete va fi probabil filmul care a plăcut cel mai mult. Şi astfel, în lista pe care o publică «Film-Kurier», primul loc il ocupa : Madonă durerii cu 258 voturi urmat de filme ca Volga, Iveiga cu 190 voturi, Rapsodia ungara di 162, Anna Karimine cu 155, Doi trandafiri rosii cu 102, Cântecul prizonierului cu 95, Ironia domnului (lannings) cu 90, Asphalt cu 85, Seherezada cu 71, Spitana di 70, Patriotul cu 66, Lulu cu 20, etc. Am citat aceste câteva mari filme pe care «Madona durerii» le-a bătut, fiindcă nu faptul că a învins interesează, ci faptul că a învins rivali de talia celor pe cari i-am văzut mai sus.Este, aceasta, fără îndoială, o chezăşie a valorii creaţiei lui Wilhelm Dieterle şi sperăm că ea va fi confirmată şi de film, când publicul bucureştean va avea prilejul să-l vadă la rândul lui. «Madona durerii» realizată şi interpretată de Wilhelm Dieterle, are ca a doua vedetă Pe Lien Deyers, frumoasa vedetă pe care a descoperit-o Fritz Lang, regisorul dat apoi de ea în judecată şi condamnat de tribunal să-i redea libertatea, astfel încât a putut fi angajată de Wilhelm Dieterle, căruia i-a constituit în toate filmele o eminentă parteneră. Gingăşia şi farmecul maladiv al acestei delicate interprete germaane, de origină pare-se olandeză, întregeşte pe minime romantismul interpretărilor lui Dieterle, singurul actor german care nu s'a lăsat copleşit de maşinist» *ricanista, care n’a căutat niciodată efectul eftin al vituozităţilor de ordin technic, ci a perseverat ţie calea dreaptă a jocului simplu, lipsit de artificii, emoţionant, sufletesc, profund omenesc. Ceea ce în mare măsură constitue şi calitatea principală a mult drăgălaşei Lien Devers, actriţă fără pereche în genul ei, pe tot întinsul pânzei albe a ecranului european. Cu asemenea actori, de asemenea, oameni realizată «Madona durerii» nu putea repurta decât succesul mare care o aşteaptă şi la noi- şitonule anilor. Madona Durerii (Die Heilige und ihr Narr) Sexul tare Pmtru Crinoline Bleue Opinia publică greşeşte atunci când condamnă la un sex, ceea ce scuză la Celălalt. Ceea ce dezonorează femeia, nu atinge onoarea unui bărbat. Dostoievskî Sa nu cumva sa crezi că aş avea 0 ideie fixă. Am arătat şi mereu găsesc exemple noi cari dovedesc până unde poate merge răutatea omeneasca-Dar pentru ce să mai revin asupra lor ? Pentruce să-ţi mai arat atâtea şi atâtea necazuri, din lumea celor mici, cari n’ar avea decât darul să te amărească, căci sunt sigur că nu se vor sinchisi de loc poate, aceia cari ar fi înfieraţi de noi toţi, dar mi-ie când sunt arătaţi cu degetul de un biet om ? Cazurile despre eteri îmi vorbeşti pot constitui prejudecăţi, cari sunt mult mai grozave în provincie-Oamenii cari au prejudecăţi trebue să fie lăsaţi să înveţe ei înşişi, — şi o vor face cu preţul multor necazuri, — ca nu trebue să le aibe Cu toate acestea, mai cred că nu este numai prejudecata la mijloc, ci trebue şi ’n cazurile semnalate, să se amestece invidia şi răutatea omului, care nu poate suferi ca un semen al său să fie veşnic vesel. Lumea s’a obişnuit să tolereze totul bărbaţilor şi nimic femeilor. Ar spune cineva că nu se tolerează nimic femei, tocmai din cauza multei stime ce i se acordă, tocmai din cauza măreţ generaţiuiii ce bărbaţi o au pentru dânsa. Femeia deci trebue să fie la înălţime şi nimeni să nu-i poată reproşa nimic. Dacă ar fi astfel !..Dar nu este aşa.. Astăzi bărbaţii Sunt fiare cari nu mai raţionează Femeia a ajuns să fie pentru dânşii un obiect de o necesitate maimult sau mai puţin importantă, după împrejurări. Dacă ar şti fetele, că bărbaţii cu cari glumesc, râd şi flirtează şi despre cari unele îşi fac atâtea iluzii, n’au, — desbrăcaţi fiind de masca politeţii pe care te miri de pe o mai poartă,— decât un singur gând şi scop pe care nu pregetă să-l atingă cu mai multă sau mai puţină brutalitate, n’ar mai sta, cred, de vorbă cu ei. Cu toate acestea, o fată căreia i-a am expus verbal situaţia, şi i-am arătat ce gândesc bărbaţii şi ce văd ei într o femeie, mi-a răspuns: — Ce putem face noi, bietele femei ? Mult mai bine şi mai frumos pentru noi era timpul când eram sclave. Cel puţin atunci nu ne dădeam seamă ca suntem. Acum însă ni se spune că nu suntem sclave, totuş ne dăm seama că suntem, iar situaţia noastră este cu atât mai grozavă cu cât facem simple constatări fără să reacţionăm-Iar eu adog : Bărbaţii sunt prea ocupaţi în lupta lor pentru existenţă şi acei cari sunt în măsură nu vor face nimic pentru femei, atât timp cât ele nu-i vor sili să facă. Dar femeile ce fac ? MAXIMILIEN CRIŞEANU «német ■ O mare producţie trasează In momentul acesta se turnează in studiourile lui British International Pictures filmul „Le Route est belle” după un scenariu al lui Pierre Wolff. Acest film va fi regizat de Robert Florey care a studiat mult timp technica filmelor vorbitoare în studiourile americane. Rolurile principale vor fi interpretate de artiști francezi în frunte cu Andre Range și Tom Navar de la Comedia Franceză. xox- Un nan film cu liane Bald Zilele trecute a avut loc premiera filmului „Ingeniozitatea unui îndrăgostit” realizat de Robert Laud în contul producătorului Gustav Schwab. A provocat o mare senzaţie jocul lui Liana Haid care a interpretat rolul principal alături de Fred Louis Lerch şi Anton Pointner. oxo- Harry Liettke va juca alături de Maria Gardia Noul film al societăţii Ufa va fi „Avem concurenţă” care va fi realizat de regizorul Obal. Rolurile principale vor fi interpretate de Harry Liedtke şi Maria Corda. María Korda ---------0X0—— Olt film german turnat la Siria In curând se va începe realizarea filmului „Le Gueux immortel" noul film al companiei Ulaton care va fi regizat de Gustav Uleicky cu Liane Haid și Gustav Frölich, interesant este că exterioarele acestui film vor fi turnate în Siria. Oi nou aparat 1e prnecţisie sonoră Societatea M. F. A.-Enders va, lansa pe piaţa britanică un nou aparat, reproducător de sunete care se crede că va prezenta cumpărătorilor garanţia cea mai deplină fiind fabricat de British Thomson,Huston Co. Preţul aparatului va fi de 1250 lire sterline adică aproximativ un milion de lei. Pompierul -Continuare din pagina i-a — «Cum o să plătesc eu pompierii ? ■— «Trebue să-i plăteşti domnulei lancovescu — ii spune ofiţerul de pompieri trimis cu chitanţa,fiindcă-i legea... — «Ce lege domnule, ce lege... Cât am să dau? — m patru mii opt sute... — «De unde iau eu suma asta ? — «Astă seară, îmi daţi o mie.., şi restul, tot în rate... —■ «E mult.. Uite ce e , iă doua sute, şi mâine vedem ce facem... —< «Puţin... *! — «Iţi spun eu că-i destul... Mâine dau mai mult... Ofiţerul pune mâna pe cei doui sutari, îi îndoae în patru şi pleacă. Afară îl aşteaptă un camarad . — «Ce-ai făcut? L’ai executat? — «Cum o să-l execut nenișoruîe.?... Asta-i dat dracului... E simpatic... Dacă n’are nici el... „Împăraţii imericei“ obţine succes la Berlin (Continuare din pag. I-a) discuţie într’un consiliu de miniştri, celelalte două sunt comice. Al doilea ni-l înfăţişează pe rege distrându-se cu am-nta sa. Iar al treilea aduce propunerea ambasadorului american de-a anexa Anglia Statelor Unite, făcând din regele Magnus un împărat al Americei. Regia şi interpretarea au contribuit în mare măsură la succesul acestei piese, care va creşte mereu, căci publicul se amuză, fără a se preocupa de tendinţele ei politice. Max Reinhardt însuşi a pus-o în scenă. Werner Krauss joacă rolul regelui cu nobleţea şi familiaritatea demnă de acest mare actor. In rolul amantei regale a apărut Maria Bard. Creaţia ei fantezistă, n’ar fi plăcut de sigur uneogri decât la Bernm