Rampa, decembrie 1929 (Anul 14, nr. 3561-3583)

1929-12-01 / nr. 3561

ANUL XIV, No. 356t REDACȚIA. ADMINISTRAȚIA Șl ATELIERELE GRAFICE strada sărindar, t­v­u­t. E r o­N­aot­se FoMoHstss MnoMl^nstA MiBihf Poi ip fwtflll! An^Allt­ 9 ^OKkft0, Ofl^OA A^wRjurli# •• « mmf mo+ntBm 60 DwteltQlt«*« si ta rndmknteinmm «tarwtal Spre un nou repertoriu Gerhart Hauptmann scrie „Cartea pasiunii1" — De vorbă cu marele poet la Viena — Gerhart Hauptmann a împlinit zilele trecute şaizeci şi şapte de ani. Totuşi nu-i dai mai mult de cincizeci. E un bărbat puternic şi energia i se citeşte încă pe faţa. A călătorit o noapte întreagă. Nu e însă deloc obosit. Diminea­ţa tristă de toamnă care-l întâm­pină la Viena nu-l impresio­nează. «Viu de la Berlin, unde am stat patru săptămâni. Am fost supus unei diete şi mă simt întremat Acuma lucrez la un rom­an volu­minos, pe care de fapt am început să-l scriu mai de mult. Lucrarea este intitulată «Cartea pasiunii» şi cuprinde cinci sute de pagini In cursul anilor am refăcut-o me­reu până când am ajuns la for­ma pe care, în sfârşit, o sper de­finitivă. Deodată îşi reaminteşte că nu dă interviewuri, şi mai ales pe peronul gării, şi se’ntrerupe. «La Viena vom sta — continuă soţia sa — cel puţin zece zile. Probabil că va veni şi Benvenuto, ca să asiste la premiera tatălui sau». Doamna L­auptmann povesteşte apoi despre călătoriile şi viaţa lor. Dar nu pomeneşte nimic de Agnetendorf, und­e Hauptmann îşi are un mic castel, transformat într’un Tusculu­m pe care poetul îl vizitează numai din când rrt când. Hauptmann, căruia i s’a decernat de curând titlul de doc­tor honoris causa, este un bărbat care ştie să trăiască şi cere vie­ţii maximum de plăceri. La Vie­na nu va sta decât zece zile. To­tuşi îşi amenajează locuinţa atât de confortabil, şi-o face atât de comodă, încât l-ai crede stabilit acolo pentru totdeauna. Casa lui este întocmai firii sale — nobilă şi măreaţă. In cursul zilei va asista la o repetiţie a piesii sale la Burg­­theater, cu toate că are mare în­credere în regia lui Llans Brahms Dar aştept un interview. «Vezi, zice Hauptmann, am îm­bătrânit fără să dau intervie­­wuri... «N’aţi putea face, astăzi o ex­cepţie?». «Credeţi? Ei, atunci spuneţi ci­titorilor că Ie voi vorbi peste câteva zile şi le voi spune în per­soană ceea ce mă întrebi. Dealtfel un răspuns amănunţit se găseşte în scrierile mele — unde am spus ce cred despre arta de astăzi, despre tinerii poeţi, despre timpul nostru...» In treacăt, mai aflăm că roma­nul «Cartea pasiunii» este o au­tobiografie a poetului. La Burgtheater se repetă noua lui piesă „Fantome". Poetul a fost primit de regisorul Brahm şi con­silierul de curte Herterich, care i-au prezentat actorii şi actriţele distribuiţi în piesa sa. S-a jurat apoi actul întâi din ciclul „Fan­­tome”-lor şi anume „Masca nea-V­, Ja­gra . Autorul a fost foarte satisfăcut şi şi-a exprimat mulţumirea atât regisorului cât și actorilor. In aceeaşi seara, Gerhart Haupt­man a asistat la spectacolul cu piesa sa „Blana de biber”. Poetul a fost zărit şi recunoscut imediat de public, care i-a făcut o călduroasă manifestaţie de simpa­tie, aclamându-l îndelung. rag­,| Gerhart Hauptmann -exo- Niciodată repertoriul anunţat de teatrele noastre, la începutul stagiunei, n’a corespuns întocmai cu cel reprezentat. Mereu în căutarea de nume noui şi pagini inedite, teatrele vesteau în pragul stagiune, un repertoriu fictiv, care urma să fie pentru cre­duli o carte de vizită a elevaţiei spirituale ce animă pe conducă­torii instituţiei. Lăsând deoparte repertoriul de firmă, teatrele îşi alegeau însă cu grije piesa rentabilă şi de succes sigur. Chiar acolo unde buna cre­dinţă alcătuia repertoriul eclectic, dificultăţile de neînlăturat, înde­părtau unele piese şi indicau altele. Niciodată însă ca în acest an, teatrele noastre n’au fost animate de mai multă sinceritate în alcă­tuirea repertoriului de început de an. Şi lucru rar, mai toate şi-au ţinut cu fidelitate angajamentul luat. De la o vreme însă faţa reper­­toriilor se schimbă aproape la toate teatrele noastre. Şi nu e vorba de greutăţi ce se iviră ne­­banuit, silind direcţiile să amâne pentru mai târziu, continuarea programului de activitate anuală. Sunt din potrivă renunţări şi schimbări categorice, determinate nu de întâmplătoare cauze lăun­trice, ori de vremelnice împreju­rări, ci de atitudinea hotarîtă a publicului. Pentru prima oară spectatorul îşi impune categoric preferinţa lui. Experienţa costisitoare de trei luni, indică tuturor teatrelor noa­stre, că gustul publicului nu poate fi neglijat în alcătuirea reperto­riului. Şi fără a vesti înfrângerea toate teatrele merg azi spre un nou gen de piese, mai rentabile şi mai confort­e dorinţei publicului. In primul rând experienţa a­­rată că piesa prea abstractă, de o ideologie străină de preocuparea societăţei noastre nu-şi găseşte re­­sonanţă în sufletul spectatorului. Problemele nebuloase, cu eroi sin­gulari, ele- sentimente , incerte şi complicate obosesc publicul obici­ V. TIMUŞ înuit cu tema limpede şi lumi­nasă. Montarea prea stilizată, în pe­numbrele cenuşii cerute de tonul dramei, nu satisfac gustul publi­cului răsfăţat de lumina piesei clare. Am mai spus-o, în treacăt, şi cu alt prilej. Societatea românească trăeşte azi cea mai cumplită epocă de restrângeri materiale. Teatrul trebue să fie o diver­siune agreabilă în această vrăşmă­­şie a timpului. Să-i dea iluzia bo­găţiei şi mulţumirei perdute şi nă­dejdi într’o apropiată şi dorită schimbare. Teatrul zilei trebue să fie prin excelenţă optmist. Drama cotidiană e gonită numai de come­dia înveselitoare. Comedia amară e ocolită, cu acelaş dispreţ ca şi drama pesimistă şi tulburătoare. Teatrul de senzaţii e inoportun. Piesa senzaţiilor violente şi zgu­duitoare e apanajul societăţilor blazate ori apatizate de ritmul calm al satisfacţiilor integrale. So­cietatea de azi e mereu frământată de crâncena luptă pentru exis­tenţă­ Senzaţia care scutură bla­zarea, azi irită şi nemulţumeşte. Lupta cea grea a înăsprit rela­ţiile între oameni, a deviat senti­mentele care-i apropia. Teatrul să le deschidă drumuri noui de înfră­ţire şi iubire. Dar până azi tea­trul dragostei a fost mereu ostra­cizat, şi totuşi publicul îl cere şu îl doreşte. Nu mai surâde cu supe­rioritate nici la buna melodramă de odinioară, înduioşătoare şi îm­blânzitoare de inimi. O ascultă azi cuminte, ca un balsam de învio­rare. Ne întoarcem obosiţi de un zbu­cium lung la comedia cinstită, la melodramă, la vals, la romantism, la drama cuminte şi pilduitoare. Ne întoarcem la mun­ca luminată, la decorul veridic, la fast, la somp­tuos, la toaleta bogată, la interio­rul cald şi muzica insinuantă. Teatrele au înţeles acum acest lucru. Repertoriile se îndreaptă în fine spre înţelegerea şi gustul publicului de azi. Era şi timpul­ Din cuşca sufleorului TURC! Intriuna din, sălile bucureştene urma să se deschidă zilele acestea o expo­­ziţie. Organizatorul ei se străduia s’o aran­jeze cât mai artistic cu putinţă, şi în acest scop se folosi la un moment dat de o scoarţă, pe care voi s’o aşeze la un stejaj. Omul de serviciu al salei sări ca fript : — Eep, domnu ! Scoarțe aste nem permis se luați / — De ce 7 tăcu expozantul. — Este de m­ult preț f Forte scumpe! — Dar de unde știi asta d-ta 7 in­­trebă și mai mirat «•expozantul au­­ziţid accentul pronunțat maghiar al asprului cerber. — Știi, fiindcă înainte de fost aci, eu fost Turc ! — Turc 7 — Da, eu... venăut covore turceşti! ASIGURATUL. — D-tă, vă iubesc atât de mult, spunea deunăzi un june efeb strălu­­citor unei graţioase dudui, încât aşi fi oricând gata să mor pentru dv. — Să mori 7 Da 7... Păi... pentru ce sumă eşti asigurat 7 replică spiri­tuala dudue PLANURL 0 doamnă care s’a decolat ridicării morale a condamnaţilor vizita deunăzi una din închisorile noastre. I se prezintă, la un moment dat, un renumit spărgător, pe care, după ce îl făcu o lungă morală, îl, întrebă : — Ai vre­ un plan pentru timpul când vei fi terminat cei cinci ani de închisoare . —Am, coniță, și încă mai multe, ri­posta pușcăriașul. Am planurile amă­­nunțite a două Bănci și al unui maga­zin ■ de manufactură, TOLSTOI GENEROS. Când Edmond Guiraud a voit să adapteze pentru teatru renumitul ro­­man al lui Tolstoi ,,An­a Extenívá", el ii scrise marelui scriitor, spre a-i cere autorizația necesară. Tolstoi foarte bătrân pe­ alunei, spuse ficei sale ca sâ.i scrie lui Gue­raud. — Trebue să-i dăm această autori­zație, spunea Tolstoi fiicei sale. „Ana Karenina“ este un roman foarte rău, pe care îl detest. Tânărul acesta va face dintr’ânsul o piesă foarte dea Şi astfel va fi şi mai multă lume care va detesta romanul­ ■ IN FAR WEST, întrebuinţaţi pentru executarea condamnaţilor la moarte şi electrici­tatea 7 — Da! li spânzurăm pe stâlpii de telegraf. © jmmvm "’«tWÄWtWn*»,o îflr>m-«',"''l,ţ:'rfflJ*W NOTE Academia cinematografică Se înfiinţează în Franţa la pro­punerea secretariatului Artelor Frumoase. E menită să propage arta cea nouă în spirit naţional, şi să răspândească în omenire va­lorile noi comerciale şi artistice ale filmului. Pentru aceasta 1) Academia cea nouă va acorda patronat şi sub­venţii acelor realizări care ajuta propaganda naţională. 2) Va des­chide concursuri anuale de filme artistice şi ştiinţifice sau care a­­jută desvoltării industriale, co­merciale, agricole. 3) Va examina invenţiile din film recomandând statului pe cele interesante. 4) Va subvenţiona şcolile în care se predă cinematograful acordând burse şi recompense. Veniturile acestei Academii vor fî compuse din a) O subvenţie dată de lot. b) donaţii şi legate sub control. Numărul membrilor va fi limitat la treizeci, zece pen­tru fiecare secţie. I Secţia Artelor (autori şi ar­tişti), II Secţia literelor (scriitori) III Secţia Industriei (industriaşi inventatori). Alegerile urmează să fie făcute prin vot secret în afară de fonda­torii ce vor fi desemnaţi din per­sonalităţile cinemografice. Academia îşi va alege anual membrii corespondenţi, dintre cei ce au dovedit sprijin filmului francez. Acestea sunt pe scurt normele în care urmează să se desvolte Academia ulmului francez a cărei creare e cerută de ziarul parizian «Compedia». Socot interesante aceste preocu­pări atât pentru noua orientare pe care ar trebui să o ia şi la noi comisia de cenzură a filmelor , cât şi pentru toată această pro­blemă culturală în care până a­­cum s’a făcut atât de puţin şi atât de prost. In adevăr noi ca să putem rea­liza începuturile sănătoase ale fil­mului românesc ar fi să putem institui deocamdată burse pentru regia filmului, şi pentru formare de artişti speciali. Poate că în ce priveşte actorii români ai filmu­lui ar folosi selecţii făcute de un comitet cu oarecare pricepere es­tetică la concursuri publice a că­ror ţintă ar fi să preţuiască nu numai frumuseţea banală ci şi ca­litățile rudimentare cerute foto­geniei. A. M. Director: SCARLAT FRODA In tren Ultimul tren spre Brăila, pleca la 12 şi jumătate. Abia am putut găsi un locşor într’un colţ. In faţa mea un domn excepţio­nal de elegant pentru a călători în clasa doua vorbea cu vecinul meu, un bărbat între două vârste, peltic şi rotofei. — Merdzi la Brăila? întreagă vecinul meu. — De fapt, mâine mă duc la Brăila prin faptul că azi mă o­­presc la Buzău... răspunse dom­nul elegant. — Am auzit c’ai tupit ceva go­logani cu afacerea care ai luat-o dela minister. — De ce să zic, am luat ceva... dar știi, muncă multă și răspun­dere mare. — Te e drept... răspunderea e ceva periculos. — De fapt dacă eşti nua­ua c­u fier, nu rizici să te lege nimeni la gard... Mi-a rămas cam un mi­lion beneficiu net. — Lasă să-ţi rămâie... Eu te ştiu de când erai mic... fel ra un munţitor băiat... Mă rog, nu e aşa? Ţine munţeşte trebue să câş­tige. Asta este rostul civilizaţiei. Domnul elegant clatină din cap cu satisfacţie, și aprinse o ţigara de foi după ce avusese grija sa o­­fere una şi vecinului meu... — Cât costa o havană de-astea? — Cincizeci de lei... de fapt costa treizec­i şi cinci până să nu se scumpească — Meriţi să fumezi... ţine are de ce să nu fumeze... Banii câş­tigaţi cu muncă poţi să-i arunţi... Am auzit că ai şi maşina? — Ca o limuzină. — Ştiu, ştiu, cele mai buna mărfi sunt limuzinele... F­oarte bine, că ai, de ce să n’ai, daca munţeştî pe bani ţinstit... — Acuma, mai am afacerea asta la Buzău în care de fapt am băgat mult capital şi pe urma t mă retrag... să mă repauzez. — Te ’ntorţi la Brăila? — Nu. Vând casele de-acolo... Stau vara la villa mea de la Si­naia şi iarna la Bucureşti. Nevas­­tă-mea de fapt ar vrea să mer­gem în străinătate...­­ Şi de ce să nu te duţi, mă­­i m­unţit o viaţă întreagă ca să poţi să faci ce vrei la bătrâ­­neţe. Si eu în locul d-tale tot aşa aş fuje... incetrîncet, domnul cel elegant a adormit. Vecinul meu a citit cu grije «Argus»-ul zilei... şi pe ne­simţite a închis şi el ochii. La Buzău, domnul cel elegant şi-a luat servieta, jurnalele şi cutia cu havane. — La revedere domnule... De fapt... te rog să mă ierți dar­ut.-mi mai aduc aminte numele... — Cristopolidis.. nerealist și fa­bricant de lumânări. — Da... da... acum mi-aduc a­­minte. — O revoar !... Domnul cel elegant a coborît... Vecinul meu s’a răsucit pe cana­pea și privindu­-ne pe toți, rosti cu cel mai puternic dispreț în glas: — Te măgar !.. Se face că nu mă cunoaşte pe mine care îl ştiu de cânt era băiat de prăvălie... Nici nu cred să mai existe un ex­­croc ca ăsta... Cel mai mare ex­­croc... ţel mai mare... Lumânarea lui de pezevenghiu. LUNETTES NOIR' S rog? PAGINI © DUMINICA 1 DECEMBRIE 1929 I —B—ga 'imujijii 111111 A­­tx la Teatrul A­sta seara naţiomal PREMIERA Marele Duhovnic“ de d-l VICTOR EFTIMIU rrrrrm­î» Profesiunea doamnei Warren D-na Lucia Sturza Bulandra La al treizeci şi şaselea specta­col al «Profesiunei doamnei «War­ren­», spectatorii ele la «­Regina Ma­ria » au fost tot atât de entuzias­maţi, tot atâi de mişcaţi, ca la­­ premieră... Creaţiunea d-nei Lucia­­ Sturdza Bulandra în piesa lui Bernard Sham, rămâne fixată prin­­tre cele mai de seamă din cariera atât de frumoasa a directoarei tetrului « Regina Maria». Actualla, stagiune teatrală, se, poate mândri cu «Profesiunea d-nei Warren­». Intrarea la cabinele teatrului «Regina Maria» e prin strada A­­zilul de noapte. S’ar putea spune că urcuşul pe scările din dos, duce spre un turn de fildeş. Din sală răsună încă aplauze... Pe scenă, actorii mulţumesc desi­gur... O uşă ce duce spre scări se deschide, şi d-na Lucia Sturza Bulandra, îşi reia ţinuta maies­tuoasă din toate zilele... Nici un pic de oboseală: d-na Bulandra nu trădează deloc că timp de trei ore s’a sbuciumat în scenă... Ceeace ne-a făcut să îndrăznim a-i răpi câteva minute. D-na Bulandra, amfitrioană pli­nă de amabilitate ne invită în cabina d-sale, dela primul etaj... E o încăpere de o simplitate im­presionanta, mobilată cu un gust desăvârşit... Nimic de prisos: — «Cum vă simţiţi, doamnă, în noul dv. teatru?... şi ce impre­sie aveţi, când staţi în cabina a­­ceasta după ce ani de zile aţi fost obicinuită in altă parte? — «Ma simt foarte bine aici... Ce vrei, e casa noastră... Sunt în­cântată că joc în acest teatru şi că am dăruit Capitalei un teatru frumos, modern şi mai ales în­zestrat cu tot utilajul necesar as­tăzi... Ai văzut, teatrul e frumos, scena are tot ce-i trbite, plus un cer circular... Nu revendic pentru mine succesul, sau meritul de a fi dat Capitalei acest teatru. Suntem aici câţiva camarazi, şi toţi am muncit deopotrivă... Dacă aşi revendica pentru mine ceva, n’ar intra nici în obiceiul meu, şi nici nu s’ar potrivi cu cariera mea... In ce priveşte cabina, mam­ simţit dela început la taine acasă. — «îndrăznesc sa vă rog să-mi spuneţi ce o a făcut să jucaţi un rol ca cel din «Profesiunea d-nei W­aryen»... _ «Camarazii mei citiseră piesa. Au găsit că e o lucrare ex­celentă şi că aşi putea contribui la un succes artistic. Am citit şi eu piesa, ill’am gândit şi am ajuns la concluzia că rolul nu-mi vine. Imi făcea impresia că nu-i un rol­ pentru mine. M’am închinat însă în faţa unei hotărîri a camarazi­lor. Fiindcă la noi există bunul obiceiu de a ne supune disciplinei. Şi apoi, eu sunt profesoară de con­servator, şi-ţi■ închipui in ce situa, ţine m’aş pune dacă aş da, ce­a dintâi, un exemplu de indisci­plină... Am jucat deci rolul și a. r,um sunt încântată ca am putut contribui la succesul piesei, care merge crescând... De altfel, deși rolul mi se părea că nu-mi vine, m‘au antrenat spectacolele, si m'ăm­ lăsat furată de expansioita. î inr îrtinrip.ri. tt-cl dl// »,« expect, & wwj.v* ---------­una, actorul, oricât i-ar displace un rol se lasă furat de, antren, până ce acest rol ajunge să fie pentru el ceva preţios. —­­Totuşi, a fost o mirare când aţi jucat pe d-na Warren... Fi­indcă, mă ertaţi, întrebarea e foarte delicată, naţi avut de unde cunoaşte mediul... — «Un actor asimilează mult mai greu, atmosfera unei curţi regale sau a unei aristocraţii cu blazoane. Fiindcă e o lume dea­supra lui. Dar o lume sub el, o asimilează mai uşor... E natural sa fie aşa. Actorii joacă stângaci pe un rege. Pe un om din popor însă... Mai este încă ceva: în de­cursul carierei mele, am studiat, am privit, am învăţat. Nu­ vezi, în lumea de astăzi, stai, fără să vrei, alături de cine nu-ţi con­vine şi nu-ţi place... O creaţie artistică cere o doză de pătrun­dere a rolului, şi pentru asta, trebue câteodată să fi privit, poate numai o clipă, vre­un per­sonagiu real... Toate acestea, au dat pe d-na Warren»... D. Tony Bulandra, siluetă ele­gantă de întotdeauna, a apărut în cabină. D-na Bulandra îi zâm­beşte: — «Domnul nu îndrăzneşte să mă întrebe cum am compus ro­lul... Soţ şi codirector, zâmbeşte şi el... // \ /4­­. i i« Gura lumii w iSta* it :j& - :• ftA2SC\;·i~i ifi-'r • lîî?*1. Vedere din Toledo Brateş-Pilat -' ■~%. Una din pânzele expuse la recenta expoziţie a d-nei M. Pilat-Bra­­teş, — expoziţie care s’a remarcat în anul acesta prin vigurosul talent al expozantei, îm Și Opera din New-York fără local ? — Viața muzicală în Statele-Unite — Opera din Chicago repetă ac­tualmente o operă care suscită numeroase comentarii și o vie cu­riozitate în cercurile muzicale ale Statelor-Unite. E vorba de­ o o­­pera pe care un tânăr de douăzeci și şapte de ani, Hamilton Forest, a compus-o pe-un libret extras din «Dama cu camelii» a lui Du­­mas-fils. Se discută îndrăzneala acestui tânăr, care a trecut peste Verdi. Dar el a mărturisit că do­rinţa de-a seri o operă cu subiec­tul «Dam­ei cu camelii» îl fră­mântă din copilărie, din ziua când a văzut în teatru această piesă. Marea artistă Mary Gar­den l-a încurajat cu sfaturile ei şi ea va crea acuma rolul princi­pal din această «Camelie» al că­rei libret e scris în franţuzeşte. La New-York se svoneşte că sala aproape istorică pe care o ocupă astăzi Metropolitan­ Opera­ Company, e condamnata să dis­pară curând. Stagiunea aceasta ar fi ultima care se mai cântă acolo. Nu se știe însă care va fi noul său local. Se poate ca sa înceapă în curând construirea unei săli proprii a Companiei, dar Galli Cazazza, directorul ei general, păstrează o discreţie absolută. I (li) mau- iii­uri:­ S.u col. 3.0 jos). Henry Bernstein Nu vreau să fiu în conflict cu B. Shaw“ U­n­ autor dramatic francez sub excesul greoiu al celuilalt, se re­­cunoaşte uşor un dogmatism preţios, şi, pe legea mea, naiv. Nu există tea­­tru mai­ puţin exprimat ca al lor ,ca de altfel tot teatrul contimporan, cu excepţia lui Pirandello şi Bande şi a autorilor inspiraţi din şcoala fran­ceză). Glorie viageră! Nu mai ascultăm cu patos „Ideile d-nei Aubrai, sau Demi Monde“. Sa avertizam pe G. B. Sh. să-şi ia ziua bună de la dramaturgul George Bernard Shaw şi că peste a­­cest curs de morală, profesată cu pi­cioarele în sus, va începe să cadă ce­­nuşa uitării. Cu a sa „sinceritate scandaloasă“. Cunosc un — a spus de­ curând Bernstein — pe care Lain putea opune lui Bernard Shaw: Alexandre Dumas tils. Engle­zul e mai pitoresc şi mai maliţios, mai inteligent şi cu o cultură dră­­­guţă. Dumas va rămâne tipul auto­didactului solemn. Dar, ca francez, el nu e cu totul lipsit de simţul psih­etiologic. Oh ! personagiile sale tră­­esc mai puţin, dar în sfârşit aparţin la două sexe !... Aceste mici diferenţe admise, ce strânsă înrudire !... Aceeaşi infatua­­ţie, acea­ reputaţie întreţinută prin lovituri costisitoare : prefeţe, mani­feste !... Shaw, ca, şi Dumas, se ine­­buneşte după tirada pe care o sfarmă , cum scrie Andre Maurois, cu neres, cu dibăcie în bucăţele de bravură, pecîul său, care nu e decât o conven. Orator de răspântie de la începutul vieţii sale, nu şi a mai schimbat meş. I teşugul. Arma lui e elocvenţa. Unul se îmbracă într-o robă pentru, a spune ,,les mots de Temporte pie­ee“, altul, la bară, înţepeneşte bine seemn. Şi tumbele sale îl lasă ca şi pe Dumas plin de importanţa şi misiunea sa. Piesele lor „a these“ vor să fie sa­tire, dar pentru a biciui pe oameni, trebue să creezi came şi sânge pe scenă, şi aceştia doi nu ştiu să creeze. Sunt didactici, acesta e adevărul. Puţin le pasă de­ uitata lecţie ascunsă in opera de artă, ceea ce le trebue este învăţarea directă­­ şi imediată a contimporanilor. Sub vorbăria unuia, ţie, cu spiritul său care profanează orice, cu mişcarea ideilor sale, cu pre­­dicarea sa paradoxală, George Ber­nard Straw e un superb „primair“. Este cea mai bună raţiune şi poate singura, a puterii sale fără margini, asupra masselor anglo saxonie somno­­lente, morocănoase, legale, pentru care râsul este un sport în regulă, tot aşa de strict ca şi cel al golfului— şi asupra intregei Germanii clocoti­toare, beată de curiozităţi mari, dar tot aşa de incapabilă de sinteze. Acest primarism — nu dăm cuvân­tului un sens peiorativ — opune o­­pera lui Shaw tradiţiei dramatice franceze. Aşa se explică înceata gră­bire a Parisului , până la Sainte Je­­hanne drama unei eroine naţionale. Înaltul teatru francez este de psiho­logie pură (bine­înţeles). Dar să ne luăm ziua bună de la d. Shaw, cu bunăvoie. Natura pune grăuntele său de ne­­bunie, în fiecare dintre noi şi d. Shaw nu ne va desaproba, mai ales că d.sa sărbătoreşte in termeni glu­meţi, propria sa vanitate. Se supără pe autori, sau pe el ? Cert este că d-sa nu-şi măsoară hipertrofia eului său. Henry Bernstein doua comedie a un Ludwig Fulda. Ludwig Fulda a terminat noua sa comedie „Printesa fermecata” pe care a prezentat-o „Stadtthea­­ter”-ului din Gornitz, unde pre­miera ei va avea loc la 14 De­cembrie 2010

Next