Rampa, decembrie 1929 (Anul 14, nr. 3561-3583)
1929-12-01 / nr. 3561
ANUL XIV, No. 356t REDACȚIA. ADMINISTRAȚIA Șl ATELIERELE GRAFICE strada sărindar, tvut. E r oNaotse FoMoHstss MnoMl^nstA MiBihf Poi ip fwtflll! An^Allt 9 ^OKkft0, Ofl^OA A^wRjurli# •• « mmf mo+ntBm 60 DwteltQlt«*« si ta rndmknteinmm «tarwtal Spre un nou repertoriu Gerhart Hauptmann scrie „Cartea pasiunii1" — De vorbă cu marele poet la Viena — Gerhart Hauptmann a împlinit zilele trecute şaizeci şi şapte de ani. Totuşi nu-i dai mai mult de cincizeci. E un bărbat puternic şi energia i se citeşte încă pe faţa. A călătorit o noapte întreagă. Nu e însă deloc obosit. Dimineaţa tristă de toamnă care-l întâmpină la Viena nu-l impresionează. «Viu de la Berlin, unde am stat patru săptămâni. Am fost supus unei diete şi mă simt întremat Acuma lucrez la un roman voluminos, pe care de fapt am început să-l scriu mai de mult. Lucrarea este intitulată «Cartea pasiunii» şi cuprinde cinci sute de pagini In cursul anilor am refăcut-o mereu până când am ajuns la forma pe care, în sfârşit, o sper definitivă. Deodată îşi reaminteşte că nu dă interviewuri, şi mai ales pe peronul gării, şi se’ntrerupe. «La Viena vom sta — continuă soţia sa — cel puţin zece zile. Probabil că va veni şi Benvenuto, ca să asiste la premiera tatălui sau». Doamna Lauptmann povesteşte apoi despre călătoriile şi viaţa lor. Dar nu pomeneşte nimic de Agnetendorf, unde Hauptmann îşi are un mic castel, transformat într’un Tusculum pe care poetul îl vizitează numai din când rrt când. Hauptmann, căruia i s’a decernat de curând titlul de doctor honoris causa, este un bărbat care ştie să trăiască şi cere vieţii maximum de plăceri. La Viena nu va sta decât zece zile. Totuşi îşi amenajează locuinţa atât de confortabil, şi-o face atât de comodă, încât l-ai crede stabilit acolo pentru totdeauna. Casa lui este întocmai firii sale — nobilă şi măreaţă. In cursul zilei va asista la o repetiţie a piesii sale la Burgtheater, cu toate că are mare încredere în regia lui Llans Brahms Dar aştept un interview. «Vezi, zice Hauptmann, am îmbătrânit fără să dau interviewuri... «N’aţi putea face, astăzi o excepţie?». «Credeţi? Ei, atunci spuneţi cititorilor că Ie voi vorbi peste câteva zile şi le voi spune în persoană ceea ce mă întrebi. Dealtfel un răspuns amănunţit se găseşte în scrierile mele — unde am spus ce cred despre arta de astăzi, despre tinerii poeţi, despre timpul nostru...» In treacăt, mai aflăm că romanul «Cartea pasiunii» este o autobiografie a poetului. La Burgtheater se repetă noua lui piesă „Fantome". Poetul a fost primit de regisorul Brahm şi consilierul de curte Herterich, care i-au prezentat actorii şi actriţele distribuiţi în piesa sa. S-a jurat apoi actul întâi din ciclul „Fantome”-lor şi anume „Masca nea-V, Jagra . Autorul a fost foarte satisfăcut şi şi-a exprimat mulţumirea atât regisorului cât și actorilor. In aceeaşi seara, Gerhart Hauptman a asistat la spectacolul cu piesa sa „Blana de biber”. Poetul a fost zărit şi recunoscut imediat de public, care i-a făcut o călduroasă manifestaţie de simpatie, aclamându-l îndelung. rag,| Gerhart Hauptmann -exo- Niciodată repertoriul anunţat de teatrele noastre, la începutul stagiunei, n’a corespuns întocmai cu cel reprezentat. Mereu în căutarea de nume noui şi pagini inedite, teatrele vesteau în pragul stagiune, un repertoriu fictiv, care urma să fie pentru creduli o carte de vizită a elevaţiei spirituale ce animă pe conducătorii instituţiei. Lăsând deoparte repertoriul de firmă, teatrele îşi alegeau însă cu grije piesa rentabilă şi de succes sigur. Chiar acolo unde buna credinţă alcătuia repertoriul eclectic, dificultăţile de neînlăturat, îndepărtau unele piese şi indicau altele. Niciodată însă ca în acest an, teatrele noastre n’au fost animate de mai multă sinceritate în alcătuirea repertoriului de început de an. Şi lucru rar, mai toate şi-au ţinut cu fidelitate angajamentul luat. De la o vreme însă faţa repertoriilor se schimbă aproape la toate teatrele noastre. Şi nu e vorba de greutăţi ce se iviră nebanuit, silind direcţiile să amâne pentru mai târziu, continuarea programului de activitate anuală. Sunt din potrivă renunţări şi schimbări categorice, determinate nu de întâmplătoare cauze lăuntrice, ori de vremelnice împrejurări, ci de atitudinea hotarîtă a publicului. Pentru prima oară spectatorul îşi impune categoric preferinţa lui. Experienţa costisitoare de trei luni, indică tuturor teatrelor noastre, că gustul publicului nu poate fi neglijat în alcătuirea repertoriului. Şi fără a vesti înfrângerea toate teatrele merg azi spre un nou gen de piese, mai rentabile şi mai conforte dorinţei publicului. In primul rând experienţa arată că piesa prea abstractă, de o ideologie străină de preocuparea societăţei noastre nu-şi găseşte resonanţă în sufletul spectatorului. Problemele nebuloase, cu eroi singulari, ele- sentimente , incerte şi complicate obosesc publicul obici V. TIMUŞ înuit cu tema limpede şi luminasă. Montarea prea stilizată, în penumbrele cenuşii cerute de tonul dramei, nu satisfac gustul publicului răsfăţat de lumina piesei clare. Am mai spus-o, în treacăt, şi cu alt prilej. Societatea românească trăeşte azi cea mai cumplită epocă de restrângeri materiale. Teatrul trebue să fie o diversiune agreabilă în această vrăşmăşie a timpului. Să-i dea iluzia bogăţiei şi mulţumirei perdute şi nădejdi într’o apropiată şi dorită schimbare. Teatrul zilei trebue să fie prin excelenţă optmist. Drama cotidiană e gonită numai de comedia înveselitoare. Comedia amară e ocolită, cu acelaş dispreţ ca şi drama pesimistă şi tulburătoare. Teatrul de senzaţii e inoportun. Piesa senzaţiilor violente şi zguduitoare e apanajul societăţilor blazate ori apatizate de ritmul calm al satisfacţiilor integrale. Societatea de azi e mereu frământată de crâncena luptă pentru existenţă Senzaţia care scutură blazarea, azi irită şi nemulţumeşte. Lupta cea grea a înăsprit relaţiile între oameni, a deviat sentimentele care-i apropia. Teatrul să le deschidă drumuri noui de înfrăţire şi iubire. Dar până azi teatrul dragostei a fost mereu ostracizat, şi totuşi publicul îl cere şu îl doreşte. Nu mai surâde cu superioritate nici la buna melodramă de odinioară, înduioşătoare şi îmblânzitoare de inimi. O ascultă azi cuminte, ca un balsam de înviorare. Ne întoarcem obosiţi de un zbucium lung la comedia cinstită, la melodramă, la vals, la romantism, la drama cuminte şi pilduitoare. Ne întoarcem la munca luminată, la decorul veridic, la fast, la somptuos, la toaleta bogată, la interiorul cald şi muzica insinuantă. Teatrele au înţeles acum acest lucru. Repertoriile se îndreaptă în fine spre înţelegerea şi gustul publicului de azi. Era şi timpul Din cuşca sufleorului TURC! Intriuna din, sălile bucureştene urma să se deschidă zilele acestea o expoziţie. Organizatorul ei se străduia s’o aranjeze cât mai artistic cu putinţă, şi în acest scop se folosi la un moment dat de o scoarţă, pe care voi s’o aşeze la un stejaj. Omul de serviciu al salei sări ca fript : — Eep, domnu ! Scoarțe aste nem permis se luați / — De ce 7 tăcu expozantul. — Este de mult preț f Forte scumpe! — Dar de unde știi asta d-ta 7 intrebă și mai mirat «•expozantul auziţid accentul pronunțat maghiar al asprului cerber. — Știi, fiindcă înainte de fost aci, eu fost Turc ! — Turc 7 — Da, eu... venăut covore turceşti! ASIGURATUL. — D-tă, vă iubesc atât de mult, spunea deunăzi un june efeb strălucitor unei graţioase dudui, încât aşi fi oricând gata să mor pentru dv. — Să mori 7 Da 7... Păi... pentru ce sumă eşti asigurat 7 replică spirituala dudue PLANURL 0 doamnă care s’a decolat ridicării morale a condamnaţilor vizita deunăzi una din închisorile noastre. I se prezintă, la un moment dat, un renumit spărgător, pe care, după ce îl făcu o lungă morală, îl, întrebă : — Ai vre un plan pentru timpul când vei fi terminat cei cinci ani de închisoare . —Am, coniță, și încă mai multe, riposta pușcăriașul. Am planurile amănunțite a două Bănci și al unui magazin ■ de manufactură, TOLSTOI GENEROS. Când Edmond Guiraud a voit să adapteze pentru teatru renumitul roman al lui Tolstoi ,,Ana Extenívá", el ii scrise marelui scriitor, spre a-i cere autorizația necesară. Tolstoi foarte bătrân pe alunei, spuse ficei sale ca sâ.i scrie lui Gueraud. — Trebue să-i dăm această autorizație, spunea Tolstoi fiicei sale. „Ana Karenina“ este un roman foarte rău, pe care îl detest. Tânărul acesta va face dintr’ânsul o piesă foarte dea Şi astfel va fi şi mai multă lume care va detesta romanul ■ IN FAR WEST, întrebuinţaţi pentru executarea condamnaţilor la moarte şi electricitatea 7 — Da! li spânzurăm pe stâlpii de telegraf. © jmmvm "’«tWÄWtWn*»,o îflr>m-«',"''l,ţ:'rfflJ*W NOTE Academia cinematografică Se înfiinţează în Franţa la propunerea secretariatului Artelor Frumoase. E menită să propage arta cea nouă în spirit naţional, şi să răspândească în omenire valorile noi comerciale şi artistice ale filmului. Pentru aceasta 1) Academia cea nouă va acorda patronat şi subvenţii acelor realizări care ajuta propaganda naţională. 2) Va deschide concursuri anuale de filme artistice şi ştiinţifice sau care ajută desvoltării industriale, comerciale, agricole. 3) Va examina invenţiile din film recomandând statului pe cele interesante. 4) Va subvenţiona şcolile în care se predă cinematograful acordând burse şi recompense. Veniturile acestei Academii vor fî compuse din a) O subvenţie dată de lot. b) donaţii şi legate sub control. Numărul membrilor va fi limitat la treizeci, zece pentru fiecare secţie. I Secţia Artelor (autori şi artişti), II Secţia literelor (scriitori) III Secţia Industriei (industriaşi inventatori). Alegerile urmează să fie făcute prin vot secret în afară de fondatorii ce vor fi desemnaţi din personalităţile cinemografice. Academia îşi va alege anual membrii corespondenţi, dintre cei ce au dovedit sprijin filmului francez. Acestea sunt pe scurt normele în care urmează să se desvolte Academia ulmului francez a cărei creare e cerută de ziarul parizian «Compedia». Socot interesante aceste preocupări atât pentru noua orientare pe care ar trebui să o ia şi la noi comisia de cenzură a filmelor , cât şi pentru toată această problemă culturală în care până acum s’a făcut atât de puţin şi atât de prost. In adevăr noi ca să putem realiza începuturile sănătoase ale filmului românesc ar fi să putem institui deocamdată burse pentru regia filmului, şi pentru formare de artişti speciali. Poate că în ce priveşte actorii români ai filmului ar folosi selecţii făcute de un comitet cu oarecare pricepere estetică la concursuri publice a căror ţintă ar fi să preţuiască nu numai frumuseţea banală ci şi calitățile rudimentare cerute fotogeniei. A. M. Director: SCARLAT FRODA In tren Ultimul tren spre Brăila, pleca la 12 şi jumătate. Abia am putut găsi un locşor într’un colţ. In faţa mea un domn excepţional de elegant pentru a călători în clasa doua vorbea cu vecinul meu, un bărbat între două vârste, peltic şi rotofei. — Merdzi la Brăila? întreagă vecinul meu. — De fapt, mâine mă duc la Brăila prin faptul că azi mă opresc la Buzău... răspunse domnul elegant. — Am auzit c’ai tupit ceva gologani cu afacerea care ai luat-o dela minister. — De ce să zic, am luat ceva... dar știi, muncă multă și răspundere mare. — Te e drept... răspunderea e ceva periculos. — De fapt dacă eşti nuaua cu fier, nu rizici să te lege nimeni la gard... Mi-a rămas cam un milion beneficiu net. — Lasă să-ţi rămâie... Eu te ştiu de când erai mic... fel ra un munţitor băiat... Mă rog, nu e aşa? Ţine munţeşte trebue să câştige. Asta este rostul civilizaţiei. Domnul elegant clatină din cap cu satisfacţie, și aprinse o ţigara de foi după ce avusese grija sa ofere una şi vecinului meu... — Cât costa o havană de-astea? — Cincizeci de lei... de fapt costa treizeci şi cinci până să nu se scumpească — Meriţi să fumezi... ţine are de ce să nu fumeze... Banii câştigaţi cu muncă poţi să-i arunţi... Am auzit că ai şi maşina? — Ca o limuzină. — Ştiu, ştiu, cele mai buna mărfi sunt limuzinele... Foarte bine, că ai, de ce să n’ai, daca munţeştî pe bani ţinstit... — Acuma, mai am afacerea asta la Buzău în care de fapt am băgat mult capital şi pe urma t mă retrag... să mă repauzez. — Te ’ntorţi la Brăila? — Nu. Vând casele de-acolo... Stau vara la villa mea de la Sinaia şi iarna la Bucureşti. Nevastă-mea de fapt ar vrea să mergem în străinătate... Şi de ce să nu te duţi, măi munţit o viaţă întreagă ca să poţi să faci ce vrei la bătrâneţe. Si eu în locul d-tale tot aşa aş fuje... incetrîncet, domnul cel elegant a adormit. Vecinul meu a citit cu grije «Argus»-ul zilei... şi pe nesimţite a închis şi el ochii. La Buzău, domnul cel elegant şi-a luat servieta, jurnalele şi cutia cu havane. — La revedere domnule... De fapt... te rog să mă ierți darut.-mi mai aduc aminte numele... — Cristopolidis.. nerealist și fabricant de lumânări. — Da... da... acum mi-aduc aminte. — O revoar !... Domnul cel elegant a coborît... Vecinul meu s’a răsucit pe canapea și privindu-ne pe toți, rosti cu cel mai puternic dispreț în glas: — Te măgar !.. Se face că nu mă cunoaşte pe mine care îl ştiu de cânt era băiat de prăvălie... Nici nu cred să mai existe un excroc ca ăsta... Cel mai mare excroc... ţel mai mare... Lumânarea lui de pezevenghiu. LUNETTES NOIR' S rog? PAGINI © DUMINICA 1 DECEMBRIE 1929 I —B—ga 'imujijii 111111 Atx la Teatrul Asta seara naţiomal PREMIERA Marele Duhovnic“ de d-l VICTOR EFTIMIU rrrrrmî» Profesiunea doamnei Warren D-na Lucia Sturza Bulandra La al treizeci şi şaselea spectacol al «Profesiunei doamnei «Warren», spectatorii ele la «Regina Maria » au fost tot atât de entuziasmaţi, tot atâi de mişcaţi, ca la premieră... Creaţiunea d-nei Lucia Sturdza Bulandra în piesa lui Bernard Sham, rămâne fixată printre cele mai de seamă din cariera atât de frumoasa a directoarei tetrului « Regina Maria». Actualla, stagiune teatrală, se, poate mândri cu «Profesiunea d-nei Warren». Intrarea la cabinele teatrului «Regina Maria» e prin strada Azilul de noapte. S’ar putea spune că urcuşul pe scările din dos, duce spre un turn de fildeş. Din sală răsună încă aplauze... Pe scenă, actorii mulţumesc desigur... O uşă ce duce spre scări se deschide, şi d-na Lucia Sturza Bulandra, îşi reia ţinuta maiestuoasă din toate zilele... Nici un pic de oboseală: d-na Bulandra nu trădează deloc că timp de trei ore s’a sbuciumat în scenă... Ceeace ne-a făcut să îndrăznim a-i răpi câteva minute. D-na Bulandra, amfitrioană plină de amabilitate ne invită în cabina d-sale, dela primul etaj... E o încăpere de o simplitate impresionanta, mobilată cu un gust desăvârşit... Nimic de prisos: — «Cum vă simţiţi, doamnă, în noul dv. teatru?... şi ce impresie aveţi, când staţi în cabina aceasta după ce ani de zile aţi fost obicinuită in altă parte? — «Ma simt foarte bine aici... Ce vrei, e casa noastră... Sunt încântată că joc în acest teatru şi că am dăruit Capitalei un teatru frumos, modern şi mai ales înzestrat cu tot utilajul necesar astăzi... Ai văzut, teatrul e frumos, scena are tot ce-i trbite, plus un cer circular... Nu revendic pentru mine succesul, sau meritul de a fi dat Capitalei acest teatru. Suntem aici câţiva camarazi, şi toţi am muncit deopotrivă... Dacă aşi revendica pentru mine ceva, n’ar intra nici în obiceiul meu, şi nici nu s’ar potrivi cu cariera mea... In ce priveşte cabina, mam simţit dela început la taine acasă. — «îndrăznesc sa vă rog să-mi spuneţi ce o a făcut să jucaţi un rol ca cel din «Profesiunea d-nei Waryen»... _ «Camarazii mei citiseră piesa. Au găsit că e o lucrare excelentă şi că aşi putea contribui la un succes artistic. Am citit şi eu piesa, ill’am gândit şi am ajuns la concluzia că rolul nu-mi vine. Imi făcea impresia că nu-i un rol pentru mine. M’am închinat însă în faţa unei hotărîri a camarazilor. Fiindcă la noi există bunul obiceiu de a ne supune disciplinei. Şi apoi, eu sunt profesoară de conservator, şi-ţi■ închipui in ce situa, ţine m’aş pune dacă aş da, cea dintâi, un exemplu de indisciplină... Am jucat deci rolul și a. r,um sunt încântată ca am putut contribui la succesul piesei, care merge crescând... De altfel, deși rolul mi se părea că nu-mi vine, m‘au antrenat spectacolele, si m'ăm lăsat furată de expansioita. î inr îrtinrip.ri. tt-cl dl// »,« expect, & wwj.v* ---------una, actorul, oricât i-ar displace un rol se lasă furat de, antren, până ce acest rol ajunge să fie pentru el ceva preţios. —Totuşi, a fost o mirare când aţi jucat pe d-na Warren... Fiindcă, mă ertaţi, întrebarea e foarte delicată, naţi avut de unde cunoaşte mediul... — «Un actor asimilează mult mai greu, atmosfera unei curţi regale sau a unei aristocraţii cu blazoane. Fiindcă e o lume deasupra lui. Dar o lume sub el, o asimilează mai uşor... E natural sa fie aşa. Actorii joacă stângaci pe un rege. Pe un om din popor însă... Mai este încă ceva: în decursul carierei mele, am studiat, am privit, am învăţat. Nu vezi, în lumea de astăzi, stai, fără să vrei, alături de cine nu-ţi convine şi nu-ţi place... O creaţie artistică cere o doză de pătrundere a rolului, şi pentru asta, trebue câteodată să fi privit, poate numai o clipă, vreun personagiu real... Toate acestea, au dat pe d-na Warren»... D. Tony Bulandra, siluetă elegantă de întotdeauna, a apărut în cabină. D-na Bulandra îi zâmbeşte: — «Domnul nu îndrăzneşte să mă întrebe cum am compus rolul... Soţ şi codirector, zâmbeşte şi el... // \ /4. i i« Gura lumii w iSta* it :j& - :• ftA2SC\;·i~i ifi-'r • lîî?*1. Vedere din Toledo Brateş-Pilat -' ■~%. Una din pânzele expuse la recenta expoziţie a d-nei M. Pilat-Brateş, — expoziţie care s’a remarcat în anul acesta prin vigurosul talent al expozantei, îm Și Opera din New-York fără local ? — Viața muzicală în Statele-Unite — Opera din Chicago repetă actualmente o operă care suscită numeroase comentarii și o vie curiozitate în cercurile muzicale ale Statelor-Unite. E vorba de o opera pe care un tânăr de douăzeci și şapte de ani, Hamilton Forest, a compus-o pe-un libret extras din «Dama cu camelii» a lui Dumas-fils. Se discută îndrăzneala acestui tânăr, care a trecut peste Verdi. Dar el a mărturisit că dorinţa de-a seri o operă cu subiectul «Damei cu camelii» îl frământă din copilărie, din ziua când a văzut în teatru această piesă. Marea artistă Mary Garden l-a încurajat cu sfaturile ei şi ea va crea acuma rolul principal din această «Camelie» al cărei libret e scris în franţuzeşte. La New-York se svoneşte că sala aproape istorică pe care o ocupă astăzi Metropolitan Opera Company, e condamnata să dispară curând. Stagiunea aceasta ar fi ultima care se mai cântă acolo. Nu se știe însă care va fi noul său local. Se poate ca sa înceapă în curând construirea unei săli proprii a Companiei, dar Galli Cazazza, directorul ei general, păstrează o discreţie absolută. I (li) mau- iiiuri: S.u col. 3.0 jos). Henry Bernstein Nu vreau să fiu în conflict cu B. Shaw“ Un autor dramatic francez sub excesul greoiu al celuilalt, se recunoaşte uşor un dogmatism preţios, şi, pe legea mea, naiv. Nu există teatru mai puţin exprimat ca al lor ,ca de altfel tot teatrul contimporan, cu excepţia lui Pirandello şi Bande şi a autorilor inspiraţi din şcoala franceză). Glorie viageră! Nu mai ascultăm cu patos „Ideile d-nei Aubrai, sau Demi Monde“. Sa avertizam pe G. B. Sh. să-şi ia ziua bună de la dramaturgul George Bernard Shaw şi că peste acest curs de morală, profesată cu picioarele în sus, va începe să cadă cenuşa uitării. Cu a sa „sinceritate scandaloasă“. Cunosc un — a spus de curând Bernstein — pe care Lain putea opune lui Bernard Shaw: Alexandre Dumas tils. Englezul e mai pitoresc şi mai maliţios, mai inteligent şi cu o cultură drăguţă. Dumas va rămâne tipul autodidactului solemn. Dar, ca francez, el nu e cu totul lipsit de simţul psihetiologic. Oh ! personagiile sale trăesc mai puţin, dar în sfârşit aparţin la două sexe !... Aceste mici diferenţe admise, ce strânsă înrudire !... Aceeaşi infatuaţie, acea reputaţie întreţinută prin lovituri costisitoare : prefeţe, manifeste !... Shaw, ca, şi Dumas, se inebuneşte după tirada pe care o sfarmă , cum scrie Andre Maurois, cu neres, cu dibăcie în bucăţele de bravură, pecîul său, care nu e decât o conven. Orator de răspântie de la începutul vieţii sale, nu şi a mai schimbat meş. I teşugul. Arma lui e elocvenţa. Unul se îmbracă într-o robă pentru, a spune ,,les mots de Temporte pieee“, altul, la bară, înţepeneşte bine seemn. Şi tumbele sale îl lasă ca şi pe Dumas plin de importanţa şi misiunea sa. Piesele lor „a these“ vor să fie satire, dar pentru a biciui pe oameni, trebue să creezi came şi sânge pe scenă, şi aceştia doi nu ştiu să creeze. Sunt didactici, acesta e adevărul. Puţin le pasă de uitata lecţie ascunsă in opera de artă, ceea ce le trebue este învăţarea directă şi imediată a contimporanilor. Sub vorbăria unuia, ţie, cu spiritul său care profanează orice, cu mişcarea ideilor sale, cu predicarea sa paradoxală, George Bernard Straw e un superb „primair“. Este cea mai bună raţiune şi poate singura, a puterii sale fără margini, asupra masselor anglo saxonie somnolente, morocănoase, legale, pentru care râsul este un sport în regulă, tot aşa de strict ca şi cel al golfului— şi asupra intregei Germanii clocotitoare, beată de curiozităţi mari, dar tot aşa de incapabilă de sinteze. Acest primarism — nu dăm cuvântului un sens peiorativ — opune opera lui Shaw tradiţiei dramatice franceze. Aşa se explică înceata grăbire a Parisului , până la Sainte Jehanne drama unei eroine naţionale. Înaltul teatru francez este de psihologie pură (bineînţeles). Dar să ne luăm ziua bună de la d. Shaw, cu bunăvoie. Natura pune grăuntele său de nebunie, în fiecare dintre noi şi d. Shaw nu ne va desaproba, mai ales că d.sa sărbătoreşte in termeni glumeţi, propria sa vanitate. Se supără pe autori, sau pe el ? Cert este că d-sa nu-şi măsoară hipertrofia eului său. Henry Bernstein doua comedie a un Ludwig Fulda. Ludwig Fulda a terminat noua sa comedie „Printesa fermecata” pe care a prezentat-o „Stadttheater”-ului din Gornitz, unde premiera ei va avea loc la 14 Decembrie 2010