Rampa, aprilie 1930 (Anul 15, nr. 3659-3680)

1930-04-02 / nr. 3659

OnNiUK. • vt^CiVZI/Vg^ BUCUREȘTI CALEA MOȘILOR 1 (col| Piafa Sft. Anton) % ■ Complect asortat, — Vinde numai mărfuri bune la prețuri convenabile Din vastele noastre r°yoane In fiecare săptămână Începând de mâine din vayonul de Americă — — — —------------------­Fanteasturi de primâvară— Refir­uri calitate buna------­Lai­nette englezesc etc. etc OFERIM OC­A­ZIUNE VINDEM PANZARIG Lei ÎS „ 29 - ul Înfiinţând Rayoele noi SOLDAM ARTICOLESS cu preţuri adevărate de ocazie Marele discurs ţinut de Emil Ludwig (Urmare din pagină l.a) FRAŢII GABAY Seiarl4 Doamne, domnişoare, doriţi pă­lării elegante şi convenabile ? Poftiţi la MODE LIZETTE, Lip­scani 100, vis-a-vis Biserica Sf. Gheorghe. „ Im E O N“ • CALEA VICTORIEI, 18 (vis-a-vis de Poliţie) cu un personal perfect ga­rantează serviciul ireproşabil lA DEPOZITUL DE STOFE ¿1 MĂTĂSURI PENTRU DESFACEREA PRODUSELOR TEXTILE BUCUREŞTI Str. LIPSCANI No. 36 găsiţi cu PREŢ DE FABRICĂ Stofe pentru Pardesiuri, Mătăsuri, Imprimeuri, Fanteziuri, etc. Vânzarea numai până la Sfântul Gheorghe CADOURI DE PAŞTE! V­iori splendide, profitaţi de avan­tajoasele mele cumpărăturii M­andoline încântătoare, extrem de eftine la MAGAZINUL DE MUZICA ERNST. E.MORSKY CALEA VICTORIEI Colt cu Matei Mikie 11 (sub Te­rasa Teatrului National) Coafor de Dame Intr’un laborator plin de instru­mente vechi, încă mai vârstnic, ce­lebru ca fizician, adevărat Faust, singur în mijlocul instrumentelor sale, el mi-a arătat misterios, nu fără ironie, elixirul eternei sale ti­nereţi. E Branly. In sfârşit am putut surprinde un al 4-lea adolescent de optzeci şi cinci de ani în mica sa cameră cu Vederea spre Sena El era pe punc­tul de a termina o pagină de Mu­zică. Mi-a amintit imaginea undue­sului Heidn la Viena, vorbind cu muza sa. O ghiciţi. E maestrul Vi­ctor. Ce ţară fericită, gândesc, în care bătrânii rămân atât de tineri şi în care lucrările lor, întocmai ca şi vinurile franceze, au gust mai bun îmbătrânind. Consider ca o mar© onoare ce mi-aţi făcut-o, de a permite unui scriitor german, să vă exprime aci, în casa spiritului francez, oma­giile sale.­ ---------------9X0— - De la Liga Culturală Miercuri 2 Aprilie 1930, orele 8 jum. seara, la «Liga Culturală» B-dul Schitu Măgureanu­­, va vor­bi d-na Gina Burileanu, membra a Touring Clubu­lui de France, des­pre: «Viaţa şi cultura maselor de jos din ţările Europene»­ (d­e pro­ecţiuni). Conferitele se vor fi de regulat în fiecare Miercuri la 8 luni, seara trata­te de audiit de radio. Intrarea liberă. RUBRIC­A FEMEII Posta Hameiul Victimă In sală, focul mai pâlpâe uşor, iar­ lampa fără gaz, îşi face lumina din ce in ce i­­ai mică. Pe pereţii, de mult văruiţi, joacă, în ritmul unui dans macabru, răhtomele fiinţelor Ce-mi sfredelesc creerul. Singur în odaie, cu capul re­ghiăt în mâini, privesc în ne­ştire, hârtia de culoarea inocenţei, pe care aş vrea cu râvnă să aştern în­treaga mea desnădejde. Orice iluzii încerc a-mi face, alte gânduri logice, tot îl năruesc pe dată. Mintea mi-e cu­prinsă de furtuna amintirilor. E un an­ de Când, Zi la Zi, ceas la ceas. Um­­blu întru regăsirea fericirii ce mi-a fost răpită de către cel pe care-l nu­meam prieten. Prieten ! Ce cuvânt ba­nal şi fără nici o însemnătate ! Prie­ten, poţi numi fiinţa, pe care­ o găseşti pururi în apropierea ta, atâta timp însă cât poţi s’o serveşti. Imediat, a­­poi, dispare, nedândU-ţi că record, pensă a serviciilor făcute nici barem bună ziua. Prietenia e sentimentul, căruia trebue să-i căutăm apusul cu un veac mai în urmă. Şi totuşi... sunt a­­tâtea fiinţe cu principii vechi. Ce dau crezare cuvântului bombastic de prie­ten, şi făţărniciei numită prietenie. Ceea ce mi-a răpit „prietenul“ meu, nu,i fericirea provocată de vreo fe­meie, este cu totul altceva, mai nece­sar existenţei, şi mult mai greu de găsit, azi. Eram amândoi funcţionari în acelaş birou. El s’a certat cu directorul în prezenţa mea. Prin maşinaţiuni vi­clene, prin fraze meşteşugite, ce au avut darul să-mi impună a-i dovedi adevărata mea prietenie, m’a determi­nat săți dau o declaraţie în favoarea lui, ceeace mi.a atras ura directoru­lui. In Clipa semnării acelei disclăraţii aveam mulţumirea că mi am­ servit un prieten în Vechiul şi adevăratul înţeles al cuvântului. Dar, o singură clipă a durat această mulţumire, căci azi, când trec din intâmplare de la geamurile biroului aceluia, ,,prietenul­­meu“ mă priveşte sfidător, necatadic­­sind nici măcar să-mi răspundă la bunâ ziua. El a rămas funcţionar, iar eu cthtreer drift an de Zile, în l­ihg şi ’ft lat oraşul, în căutarea aftei existenţe. Ele o promisiune mă prind ca înnecatul d’un fir de paie, dar mă cufund în nepăsarea omenească cu fir, cu tot. Am căutat uitarea acestor suferinţi în fel şi chipuri, dar n’am găsit-o. Speranţa mă părăseşte, îm­fcet încet, dar ca orice lucru, având un început, are şi ea un sfârşit... şi atunci, se va­­spulbera, odată cu mine. De ce oare nu sfârşesc acum cu această viaţă ? De ce oare mai umbresc pământul în care am îngropat fiinţe dragi, şi a­­­tâtea iluzii ! O singură fiin­ţă mă opreşte ! Cu capul obosit, rezemat pe sânii ei, tresărind la atingerea mânuţelor dragi, privesc in ochi­i negri şi blânzi, în tăcere şi linişte de mormânt. Atunci, îmi simt sufletul uşor­ uşor de tot, plutind deasupra noastră, şi creerul refuză a gândi la durerile vieţii... Sunt clipe de uitare... de fericire trecătoare ! iubirea, nu i oare tot o formă a prieteniei ? Nu predomină oare interesul 7 A­­tunci când interesul ei va cere, nu.mi va răpi oare și aceste clipe de uitare? Da. Da. Totu.i minciună, totu.i re­lat ir Singure nopţile, rămân Constante, lungi și negre... ST­­UCIN D. C. —­ Dedicaţia este către «Lu Elena», iar la întrebarea asu­pra soartei bucăţii, îmi atragi spe­cial atenţiunea asupra acestei de­dicaţii­­ «La Elena». Ce trebue dar să cred despre rest d­acă începi ast­fel? LORELEI — «Nazdar» va figu­ra zilei® acesta, dacă nu chiar as­tăzi. Asupra problemei puse vom medita. Pare-se însă că vor­­tutVei­­ îr­ curând împrejurări cari vor împiedica multe avânturi. Reîntoarcere LUI RADU ARGEŞ Vor pocni mugurii Şi florile se vor iui m­u­lte, împrăştiind arom­e­­ bănuite, pline de răsfăţ pentru simţirea îmbrăcată în haina de aur a nouilor nădejdi. Te-ai reîntors la vechiul cuib, ca o pasăre călătoare ce vine, fâlfâin­­du-şi aripile, dinspre miază-zi. M’am învăţat cu tinei şi te voiu primi bine-voitoare în culcuşul de puf al sufletului, care te-a păstrat mereu. Cât ai lipsit am ascultat cânte­cele tale şi-ţi priviam sborul, spe­rând că vei năipeni. Ai împrăştiat multe podoabe în neştire, dar simt că pe cele mai de preţ le-ai oprit tot pentru mine. Ca şi în anii trecuţi, vom merge în stilete viitoare,, la vechiul lumi­­niş din pădure, voiu asculta po­­veştile freamătului de frunze şi te Voiu simţi alături de mine, Făt- Frumos. Vor veni zmeii, — vânturile — să ne turbure popasul şi mă Voiu ascunde fără sfială, ca şi în trecut la pieptul tău. Eşti obosit.,, Cărarea lunga ce te-a chemat te-a smuls parcă din veselia de altă dator Astăseară, după ce ai afle­cat, am ascultat cadenţările ceasorni­cului, cari segmentau Un cântec vechiu, pe care nu l-am uitat nici­­odată. Este atâta IffHşte în odaie şi fâşi­itull tăcerii suspină parcă pocăinţa ta. Eu te-am iertat. Un început nou încolţeşte, d­o­­i. Cr cotind în lava destinului. Drumul, dintre răzoarele cu flori, se deschi­­de larg şi primitor. Vom păşi ală­turi, departe, tot mai departe, până o vom atinge ideal. El nu se va îndepărta ca linia orizontului, ci va veni spre noi, pentru a ne ferici. Fericirea ? Cândva credeam­ că ea este o minciună răsărită din închipuirea fantasmagorică, dar nu... e giulgiul ce învăluieşte sufletul şi acest în­veliş îl pori in mine, surâzătoare plină de viaţă-Cântecul nopţii se furişează în sanctuarul nostru, care păttm­ează fiinţa dragostei tale. Ţi-a plăcut să te joci cu viole­tele, cu ghioceii şi iată-te!... îm­­prăştiate pe perne, florile acestea sfioase, mărturisesc în locul tău tot ce n’ai spUS. Te fem­. Tăcerea ta a fost o spovedanie lungă şi timidă, plânsul necurmat al pocăitului. Te rumega în suflat, poate, bunătatea mea ! Ai înţeles’o ? Voi veni, din nou la tine, aproape de mijlocul hepţei, şi te voiu re­găsi încovoiat peste masă, cu­ frun­­te îngropată în carapacea palme­lor, încercând să vitalizezi visul, să smulgi podoabe scumpe din lumea gândurilor tale. Te voiu regăsi ca şi în trecut şi, tot ca atunci, te vei minuna, văzân­­du-mă, necrezând, îchipuindu-ţi că sunt o întruchipare din lumea ve­deniilor. Vom atinge idealul şi ne vom în­vălui cu realitatea. Ai revenit, înainte ca florile să-şi deschidă ochii, mai curând de­cât parfumul de liliac, împrăştiind farmecul tinereţei la munţi, iar ce­leilalte dăruindu-i o umbră de tris­teţe-SpUne-i să te ierte. Şi eu te-am iertat. • ■ ‘ AMETISTA I. KA NA­P­A Broadway M­elody“ a fost Eri a avut loc la Cinema «Ca­pitol», premiera filmului sonor şi vorbitor «Broadway Melody» cu Bessie Love, Charles King şi A­­nita Page. Un public numeros, o sală ar­hiplina, a aplaudat cu entuziasm realizarea lui Harry Beaumont, care se anunţă un succes trainic şi de lungă durata. Asupra filmului se va reveni în cronica de mâine. Am dori să insistăm azi asupra JURNALULUI DE ACTUALI­TĂŢI care cuprinde: O interesantă alocuţiune a Al­teţei Sale Regale Principesa Ilea­na, în limba engleză. Alteţa Sa, trimite, prin Capitol-Metroton­­journal, salutul Său întregii lumi. Interesant e că, e prima scenă de film vorbitor turnată pentru jurnalele de actualităţi de către un membru al Familiei Regale Române. Urmează conferinţa navală de la Londra. D. Macdonald, premierul en­glez, prezintă publicului pe mem­­bri conferinţei. D. Andre Tardieu, primul mi­nistru al Franţei, rosteşte apoi câteva cuvinte, în limba engleza, şi pilda i-o urmează şi ceilalţi şefi de guverne şi ambasadori străini. De remarcat ca toţi, indi­ferent de naţionalitate, se expri­mă în limba engleză. Serbarea panzierilor din Tokio este, de asemeni, un fragment de un farmec cu totul aparte. CASCADELE NIAGARA sunt apoi cu adevărat un elan al acestui jurnal, dacă se mai poate vorbi de elan când toate actualităţile sunt, după cum s-a văzut, de­ o valoare atât de nouă. Cursele de câini din Florida, îşi au desigur şi ele o atracţie pentru iubitorii rasei canine. Se pot vedea aci câteva splendide exemplare şi li se poate auzi a­­dorabila voce. Un număr de senzaţie, constitue însă acrobaţiile dansatoarei Fan­ny Adler, pe acoperişul unui sgârâie-nori din New-York. Capitol­,Journal sonor No. 2, este una din cele mai interesante atracții ale stagiunii. Bessie Love AICI, ELSTREE! British International Pictures a realizat o mare revistă cinemato­grafică: «Aici Elstree!». Este o realizare, remarcabilă — după părerea criticii engleze — și în plus prima încercare de-a găsi revistei cinematografice o noua formulă, alta decât a revistei scenice. MAXIM GORKI a inspirat Un nou mare film ru­sesc: «Cântecul vechiului târg». Premiera va avea loc în curând la Berlin. MARIE BELL principala interpretă a filmului vorbitor francez «La nuit est a nous» realizat de Henry Roussell după piesa lui Henry Kistemae­­kers, va juca la Bucureşti în ca­drul unui turneu teatral. HADJI MURAS marele film sonor al lui Ivan Mos­­joukine rulează cu succes pe ecra­nul a zece cinematografe vieneze. ULTIMA COMPANIE se intitulează primul film sonor in care Conrad Veidt are o crea­­t dii elogii de întreagă critică germană. CONCHITA MONTENEGRO frumoasa vedetă pe care Jacques de Baroncelli a lansat-o prin fil­mul său «Femeia şi paiaţa» inter­pretează rolul principal din filmul sonor german «Wenn du zum Weibe gehst...» JEAN MUR­ET este principalul interpret mascu­lin al filmului vorbitor francez «La nuit este à nous». Nu ne mai despart decât două­ luni până la închiderea actualei stagiuni a Naţionalului. In acest răstimp vor mai avea loc cinci premiere: trei în cursul lunei A­­prilie şi două în cursul lunei Mai. -w Cum să pătrundem ? O revistă bucureşteană a des­chis o problemă poate tot atât de interesantă ca şi «săptămâna po­eziei» sau decorarea vitrinelor. Este vorba de locul literaturii noastre în literatura universală. Mai precis, de mijloacele de tre­cere a graniţei de către valorile noastre artistice şi de ce anume şi ce nu trebue să se înfăţişeze străi­nilor ca expresie a geniului ro­mânesc. D. Perpessicius, într’un mic in­terview observă cu bună drepta­te că in afară de câteva nume proprii, de câteva poezii de ale lui Eminescu şi de o notiţă sau două apărută în revistele sau zia­rele străine, nu s-a făcut nimic pentru cunoaşterea literaturii noa­stre. T­raducerea în franţuzeşte a Ciuleandrei, rămâne pentru d. Perpessicius o simplă încercare şi, so poate d-sa era mult mai bi­ne dacă se începea în această di­recţie cu Ion sau Pădurea Spân­zuraţilor «documente şi unul şi altul. În afară de superioara lor valoare literară, traducerea lor ar fi însemnat un eveniment şi ar fi deschis o carieră. Până atunci, literatura românească înseamnă peste graniţă Panait Istrati, după cum muzica românească este Ge­orge Enescu şi de Max o glorie artistică de sursă danubiana». Literatura unui popor se asea­mănă, atunci când e vorba de pătrunderea ei, unei idei revolu­ţionare prin noutatea ei. Până-şi croeşte un drum, trebue să se lupte cu îndărătnicia omului şi cu psihologia lui refractară la în­ceput la tot ce-i nou. E un proces natural, căruia li­teratura UU î se poate sustrage. Avem convingerea că literatu­ra românească va străbate în străinătate nu sub Presiunea noa­stră ci sub imperativul timpului. Câţi ani sunt de când literatu­ra rusă, atât de bogată şi de pro­fundă, a reuşit să pătrundă în apusul Europei? In Franţa, Melchior de Vogué care a trăit atâţia ani în Rusia, i-a deschis prima portiţă prin al său Roman Russe. Să nu se crea­dă însă că imediat francezii au încrpUi să absoarbă şi să tradu­că în limba lor pe Tolstoi, Dos­­toievsky sau Gogol. A trebuit să­­“oar‘“ rUnică vrovne foarte mul­tă chiar, până când să se înceapă traducerea sistematică a romane­lor ruseşti în franţuzeşte. Recunoaşterea valorilor ruse a fost opera timpului. Sunt abia câţi ani de când André Gide a dat la iveală admirabila sa mo­nografie asupra lui Dostoievsky. Am impresia că această lucrare, a fost întrucâtva hotărîtoare. Dela apariţia ei, literatura ru­să e cercetata CU mult interes şi vitrinele franceze sunt pline de operele marilor romancieri ruşi ai veacului trecut. Acelaş proces s'a petrecut şi în Germania. A trebuit să treacă timp înde­lungat până când tinerii scriitori germani, amorezaţi de Dosttoiew­­sky să se constitue într’un cena­clu aparte, hotărît să-i imite ma­rele romancier. Se poate vedea din toate aces­tea, că o literatură, chiar boga­tă şi de mare­­aloare de fond ,* pătrunde cu foarte mare greutate în ţări străine şi această pătrun­dere e­ste, În orice caz, opera timpului. Să nu ne facem iluzii şi să nu descurajăm, dacă până acum Franţa, Germania sau Italia nul cunosc decât pe Eminescu, două trei poeme şi un roman sau două, din literatura noastră. Şi să nu ne învinovăţim prea mult pe noi de această ignoran­ţă a străinătăţii. Cit sau fără Melchiori producţia noastră bele­tristică va ajunge acolo unde do­rim numai sub forma unui pro­ces natural pe care vremea îl conduce. Revistele săptămânii Editura Ciornei, a pus în prac­tică şi această idee a unei revis­te care să slujească de reclame cărţilor pe care le scoate. Cronicarul, aşa se intitulează publicaţia «Naţionalei», e închi­nat de astădată lui Gib. Mihă­­escu, un valoros scriitor, cu pri­lejul apariţiei primului său ro­mân: «Braţul Andromedei». O mo­nografie a scriitorului, un mic «De vorbă» cu el, un frumos articol al d-lui Crainic şi Un fragment din roman se întrunesc în pagini­le Cronicarului pregătind acea atmosferă necesară desigur, şi pentru editor şi pentru public, în preajma lansărei unei opere noui. Restul numărului se complec­­tează cu un editorial al d-lui Ce­zar Petrescu­, în care se face ur­mătoarea clasificare a Cititorilor: Cei care citesc din pasiune Veche şi cultivată pentru literatura. Cei care citesc din snobism, ca să fie în Curent Cu o carte sau un autor la modă. Şi cei care citesc ca sa­şi ucidă timpul, fără discernă­mânt şi fără selecţie, sărind pa­­sagiile de descripţie sau de ana­liză psihologică, savurând cu deo­sebire dialogul picant şi căutând cu predilecţie cărţile cu peripeţii ast­ea fantastic şi absurd senza­ţionale, şi cu alte articole cronici şi ecouri în legătură cu activita­tea trecuta sau viitoare, a editu­­rei. Bine făcut şi frumos ca tech­­nilii. Cronicarul e încă o dovadă a inventivităţii editoriae a d-lui S. Ciornei. Viaţa literară e totdeauna în linia ei, pe cale de... însănătoşire. Ultimul număr ni se pare chiar mai slab decât celelalte, probabil din cauza apropierii Paştilor şi şi pregătirii «Numărului special». Câteva lucruri bune aduce to­tuşi Viaţa literară. Un interesant interview cu d. Perpessicius, un evocator articol al d-lui Emanoil Bucuţa, o «Dramă de buzunar» a d-lui Muşătescu, un articol al d-lui Polihroniade, asupra litera­turii de război, câteva divagaţii ale d-lui Valerian, asupra Roma­nului şi obişnuitele Cronici şi informaţii. Poezii urai de loc. Cu atât mai bine pentru cititori... In definitiv, când aştepţi «Nu­mărul special» îi poţi îngădui «Vieţii literare» să fie acum şi puţin mai slabă. Curier literar Rabindranath Tagore, marele poet indian, e din nou la turneu prin marile capitale europene. In editura Naţionala, va apare în curând un roman al d-lui Mir­cea Fn­ade. MIŞCAREA LITERARA de A. P. Samson Durerea (Continuare din pagina l­a) te apucaţi durerile... Taci, puiule! Dacă taci îţi dau Ce vrei tu... Taci că mi se rupe inima când te văd aşa... Ce vrei tu îţi dau! Ori ce vrei!... Iţi cumpără nenea, de toate, numai taci, puiule... Ia spu­ne-mi tu mie, ce Vrei tu?... Spu­ne-mi numai ce vrei şi-0 Să-ţi dau imediat... îmi spui? Hai, Spu­ne, puiule, spune şi nu mai plân­ge... Ce vrei tu?». Fata lui Miticuţă se însenină subit... Lacrimile i se avântară reci pe obraji şi în ochi i se a­­prinse licărul specific al ferici­rii... — Ştii ce vreau eu? Lasă-mă să mă urc pe capră lângă vizitiu­... și nu mai plâng, pe urmă!.. TUDOR MUȘATESCU prezentat­ori la Capitol - Un interesant jurnal sonor de actualități —Vedetele $1 moda Rochie lungă sau rochie scurtă?.-O nouă anchetă Norma Stearer: Nu înțeleg de ce această dispută. Desigur că diminen­ța sau pentru sport, fe-­ meia va trebui să îmbrace o ro­chie scurtă. Dar seara, numai ro­chia lungă e indicată. * Nancy Carol­: Scurtă ea­ lun­gă? Găsesc frumoase ambele mo­de. Fiecare la timpul său. Dimi­neața, rochia scurtă iar după a­­m­iază și seara, numai cea lungă. * Marion Davies: Cred că rochia lungă nu va putea stăpâni singu­ră moda. Seara, când noi femeile trebue să apărem mai serioase, numai rochia lungă ne poate fi de folos. Dar ziua o prefer pe cea scurtă. Evelyn Brent: Rochia lungă ne face mai bătrâne. Dar cred ca ne vom obișnui cu ele, așa cum a­­cum 6 ani ne-am obișnuit cu ro­chia scurtă. * Anita Page: Lungă sau scurta? Nu ! Ambele împreună constituesc farmecul modei de astăzi. Olga Bacianova Olga Bacianova: Dacă creato­rii modei lungi vor voi să-şi du­că până la capăt creaţia, o vor face. Ce rost are să ne declarăm pro sau contra? Dorothy Sebastian: Cine are picioare frumoase, are tot timpul să fie admirată ziua. Dar seara, rochia lungă e cea mai potrivită. Şi apoi, moda ia fiinţa după gus­tul bărbaţilor, căci lor trebue să le fim pe plac. Esther Ralston: Sunt pentru ro­chia scurtă, fiindcă ea corespun­de mai bine dorinţei femeilor de a fi frumoase şi tinere. Dar îmi place şi rochia lungă, fiindcă e ceva nou.­ Şi acum sa dăm voe şi lui A­­dolphe Menjou să-şi spună păre­rea : Nu rochia lungă are şanse de reuşită. Dar eu aş propune altă rochie: rochia Evei., Moda femenină nu s’a «stabi­lizat» încă. Rochia lungă sau scurtă? Bărbaţilor le-ar părea bi­ne ca sexul s’­­h să se decidă pentru rochia scurtă. Şi aceasta, din două motive: primul — hm!— îl ştiţi fără să vi-l mai spun, iar al doilea este că facturile croito­­reselor ar fi mai mici. In schimb, femeile par a încli­na spre moda rochiilor lungi, iar fabricanţii de stofe susţin această înclinaţie. Dar ce spun vedetele ecranu­lui? * Greta Garbo: Nu mi-a plăcut niciodată rochia scurtă. Chiar în primele mele filme am apărut în rochii lungi; acestea sunt mai graţioase, mai «femenine». Clara Bow: Eu ador rochia scurtă. Ea reprezintă tinereţea, bucuria, voioşia. Pentru bal voi îmbrăca şi eu o rochie lungă, dar nu atât de lunga ca pe vre­mea bunicelor noastre. Căci o ro­chie lungă, cu trenă, îţi impune o purtare reţinută, şi nu înţeleg să mă port după indicaţiile unei rochii! Greta Garbo * Ad. Menj­ou

Next