Rampa, aprilie 1930 (Anul 15, nr. 3659-3680)
1930-04-02 / nr. 3659
OnNiUK. • vt^CiVZI/Vg^ BUCUREȘTI CALEA MOȘILOR 1 (col| Piafa Sft. Anton) % ■ Complect asortat, — Vinde numai mărfuri bune la prețuri convenabile Din vastele noastre r°yoane In fiecare săptămână Începând de mâine din vayonul de Americă — — — —------------------Fanteasturi de primâvară— Refiruri calitate buna------Lainette englezesc etc. etc OFERIM OCAZIUNE VINDEM PANZARIG Lei ÎS „ 29 - ul Înfiinţând Rayoele noi SOLDAM ARTICOLESS cu preţuri adevărate de ocazie Marele discurs ţinut de Emil Ludwig (Urmare din pagină l.a) FRAŢII GABAY Seiarl4 Doamne, domnişoare, doriţi pălării elegante şi convenabile ? Poftiţi la MODE LIZETTE, Lipscani 100, vis-a-vis Biserica Sf. Gheorghe. „ Im E O N“ • CALEA VICTORIEI, 18 (vis-a-vis de Poliţie) cu un personal perfect garantează serviciul ireproşabil lA DEPOZITUL DE STOFE ¿1 MĂTĂSURI PENTRU DESFACEREA PRODUSELOR TEXTILE BUCUREŞTI Str. LIPSCANI No. 36 găsiţi cu PREŢ DE FABRICĂ Stofe pentru Pardesiuri, Mătăsuri, Imprimeuri, Fanteziuri, etc. Vânzarea numai până la Sfântul Gheorghe CADOURI DE PAŞTE! Viori splendide, profitaţi de avantajoasele mele cumpărăturii Mandoline încântătoare, extrem de eftine la MAGAZINUL DE MUZICA ERNST. E.MORSKY CALEA VICTORIEI Colt cu Matei Mikie 11 (sub Terasa Teatrului National) Coafor de Dame Intr’un laborator plin de instrumente vechi, încă mai vârstnic, celebru ca fizician, adevărat Faust, singur în mijlocul instrumentelor sale, el mi-a arătat misterios, nu fără ironie, elixirul eternei sale tinereţi. E Branly. In sfârşit am putut surprinde un al 4-lea adolescent de optzeci şi cinci de ani în mica sa cameră cu Vederea spre Sena El era pe punctul de a termina o pagină de Muzică. Mi-a amintit imaginea unduesului Heidn la Viena, vorbind cu muza sa. O ghiciţi. E maestrul Victor. Ce ţară fericită, gândesc, în care bătrânii rămân atât de tineri şi în care lucrările lor, întocmai ca şi vinurile franceze, au gust mai bun îmbătrânind. Consider ca o mar© onoare ce mi-aţi făcut-o, de a permite unui scriitor german, să vă exprime aci, în casa spiritului francez, omagiile sale. ---------------9X0— - De la Liga Culturală Miercuri 2 Aprilie 1930, orele 8 jum. seara, la «Liga Culturală» B-dul Schitu Măgureanu, va vorbi d-na Gina Burileanu, membra a Touring Clubului de France, despre: «Viaţa şi cultura maselor de jos din ţările Europene» (de proecţiuni). Conferitele se vor fi de regulat în fiecare Miercuri la 8 luni, seara tratate de audiit de radio. Intrarea liberă. RUBRICA FEMEII Posta Hameiul Victimă In sală, focul mai pâlpâe uşor, iar lampa fără gaz, îşi face lumina din ce in ce iai mică. Pe pereţii, de mult văruiţi, joacă, în ritmul unui dans macabru, răhtomele fiinţelor Ce-mi sfredelesc creerul. Singur în odaie, cu capul reghiăt în mâini, privesc în neştire, hârtia de culoarea inocenţei, pe care aş vrea cu râvnă să aştern întreaga mea desnădejde. Orice iluzii încerc a-mi face, alte gânduri logice, tot îl năruesc pe dată. Mintea mi-e cuprinsă de furtuna amintirilor. E un an de Când, Zi la Zi, ceas la ceas. Umblu întru regăsirea fericirii ce mi-a fost răpită de către cel pe care-l numeam prieten. Prieten ! Ce cuvânt banal şi fără nici o însemnătate ! Prieten, poţi numi fiinţa, pe care o găseşti pururi în apropierea ta, atâta timp însă cât poţi s’o serveşti. Imediat, apoi, dispare, nedândU-ţi că record, pensă a serviciilor făcute nici barem bună ziua. Prietenia e sentimentul, căruia trebue să-i căutăm apusul cu un veac mai în urmă. Şi totuşi... sunt atâtea fiinţe cu principii vechi. Ce dau crezare cuvântului bombastic de prieten, şi făţărniciei numită prietenie. Ceea ce mi-a răpit „prietenul“ meu, nu,i fericirea provocată de vreo femeie, este cu totul altceva, mai necesar existenţei, şi mult mai greu de găsit, azi. Eram amândoi funcţionari în acelaş birou. El s’a certat cu directorul în prezenţa mea. Prin maşinaţiuni viclene, prin fraze meşteşugite, ce au avut darul să-mi impună a-i dovedi adevărata mea prietenie, m’a determinat săți dau o declaraţie în favoarea lui, ceeace mi.a atras ura directorului. In Clipa semnării acelei disclăraţii aveam mulţumirea că mi am servit un prieten în Vechiul şi adevăratul înţeles al cuvântului. Dar, o singură clipă a durat această mulţumire, căci azi, când trec din intâmplare de la geamurile biroului aceluia, ,,prietenulmeu“ mă priveşte sfidător, necatadicsind nici măcar să-mi răspundă la bunâ ziua. El a rămas funcţionar, iar eu cthtreer drift an de Zile, în lihg şi ’ft lat oraşul, în căutarea aftei existenţe. Ele o promisiune mă prind ca înnecatul d’un fir de paie, dar mă cufund în nepăsarea omenească cu fir, cu tot. Am căutat uitarea acestor suferinţi în fel şi chipuri, dar n’am găsit-o. Speranţa mă părăseşte, îmfcet încet, dar ca orice lucru, având un început, are şi ea un sfârşit... şi atunci, se vaspulbera, odată cu mine. De ce oare nu sfârşesc acum cu această viaţă ? De ce oare mai umbresc pământul în care am îngropat fiinţe dragi, şi atâtea iluzii ! O singură fiinţă mă opreşte ! Cu capul obosit, rezemat pe sânii ei, tresărind la atingerea mânuţelor dragi, privesc in ochii negri şi blânzi, în tăcere şi linişte de mormânt. Atunci, îmi simt sufletul uşor uşor de tot, plutind deasupra noastră, şi creerul refuză a gândi la durerile vieţii... Sunt clipe de uitare... de fericire trecătoare ! iubirea, nu i oare tot o formă a prieteniei ? Nu predomină oare interesul 7 Atunci când interesul ei va cere, nu.mi va răpi oare și aceste clipe de uitare? Da. Da. Totu.i minciună, totu.i relat ir Singure nopţile, rămân Constante, lungi și negre... STUCIN D. C. — Dedicaţia este către «Lu Elena», iar la întrebarea asupra soartei bucăţii, îmi atragi special atenţiunea asupra acestei dedicaţii «La Elena». Ce trebue dar să cred despre rest dacă începi astfel? LORELEI — «Nazdar» va figura zilei® acesta, dacă nu chiar astăzi. Asupra problemei puse vom medita. Pare-se însă că vortutVei îr curând împrejurări cari vor împiedica multe avânturi. Reîntoarcere LUI RADU ARGEŞ Vor pocni mugurii Şi florile se vor iui multe, împrăştiind arome bănuite, pline de răsfăţ pentru simţirea îmbrăcată în haina de aur a nouilor nădejdi. Te-ai reîntors la vechiul cuib, ca o pasăre călătoare ce vine, fâlfâindu-şi aripile, dinspre miază-zi. M’am învăţat cu tinei şi te voiu primi bine-voitoare în culcuşul de puf al sufletului, care te-a păstrat mereu. Cât ai lipsit am ascultat cântecele tale şi-ţi priviam sborul, sperând că vei năipeni. Ai împrăştiat multe podoabe în neştire, dar simt că pe cele mai de preţ le-ai oprit tot pentru mine. Ca şi în anii trecuţi, vom merge în stilete viitoare,, la vechiul luminiş din pădure, voiu asculta poveştile freamătului de frunze şi te Voiu simţi alături de mine, Făt- Frumos. Vor veni zmeii, — vânturile — să ne turbure popasul şi mă Voiu ascunde fără sfială, ca şi în trecut la pieptul tău. Eşti obosit.,, Cărarea lunga ce te-a chemat te-a smuls parcă din veselia de altă dator Astăseară, după ce ai aflecat, am ascultat cadenţările ceasornicului, cari segmentau Un cântec vechiu, pe care nu l-am uitat niciodată. Este atâta IffHşte în odaie şi fâşiitull tăcerii suspină parcă pocăinţa ta. Eu te-am iertat. Un început nou încolţeşte, doi. Cr cotind în lava destinului. Drumul, dintre răzoarele cu flori, se deschide larg şi primitor. Vom păşi alături, departe, tot mai departe, până o vom atinge ideal. El nu se va îndepărta ca linia orizontului, ci va veni spre noi, pentru a ne ferici. Fericirea ? Cândva credeam că ea este o minciună răsărită din închipuirea fantasmagorică, dar nu... e giulgiul ce învăluieşte sufletul şi acest înveliş îl pori in mine, surâzătoare plină de viaţă-Cântecul nopţii se furişează în sanctuarul nostru, care păttmează fiinţa dragostei tale. Ţi-a plăcut să te joci cu violetele, cu ghioceii şi iată-te!... împrăştiate pe perne, florile acestea sfioase, mărturisesc în locul tău tot ce n’ai spUS. Te fem. Tăcerea ta a fost o spovedanie lungă şi timidă, plânsul necurmat al pocăitului. Te rumega în suflat, poate, bunătatea mea ! Ai înţeles’o ? Voi veni, din nou la tine, aproape de mijlocul hepţei, şi te voiu regăsi încovoiat peste masă, cu frunte îngropată în carapacea palmelor, încercând să vitalizezi visul, să smulgi podoabe scumpe din lumea gândurilor tale. Te voiu regăsi ca şi în trecut şi, tot ca atunci, te vei minuna, văzându-mă, necrezând, îchipuindu-ţi că sunt o întruchipare din lumea vedeniilor. Vom atinge idealul şi ne vom învălui cu realitatea. Ai revenit, înainte ca florile să-şi deschidă ochii, mai curând decât parfumul de liliac, împrăştiind farmecul tinereţei la munţi, iar celeilalte dăruindu-i o umbră de tristeţe-SpUne-i să te ierte. Şi eu te-am iertat. • ■ ‘ AMETISTA I. KA NAPA Broadway Melody“ a fost Eri a avut loc la Cinema «Capitol», premiera filmului sonor şi vorbitor «Broadway Melody» cu Bessie Love, Charles King şi Anita Page. Un public numeros, o sală arhiplina, a aplaudat cu entuziasm realizarea lui Harry Beaumont, care se anunţă un succes trainic şi de lungă durata. Asupra filmului se va reveni în cronica de mâine. Am dori să insistăm azi asupra JURNALULUI DE ACTUALITĂŢI care cuprinde: O interesantă alocuţiune a Alteţei Sale Regale Principesa Ileana, în limba engleză. Alteţa Sa, trimite, prin Capitol-Metrotonjournal, salutul Său întregii lumi. Interesant e că, e prima scenă de film vorbitor turnată pentru jurnalele de actualităţi de către un membru al Familiei Regale Române. Urmează conferinţa navală de la Londra. D. Macdonald, premierul englez, prezintă publicului pe membri conferinţei. D. Andre Tardieu, primul ministru al Franţei, rosteşte apoi câteva cuvinte, în limba engleza, şi pilda i-o urmează şi ceilalţi şefi de guverne şi ambasadori străini. De remarcat ca toţi, indiferent de naţionalitate, se exprimă în limba engleză. Serbarea panzierilor din Tokio este, de asemeni, un fragment de un farmec cu totul aparte. CASCADELE NIAGARA sunt apoi cu adevărat un elan al acestui jurnal, dacă se mai poate vorbi de elan când toate actualităţile sunt, după cum s-a văzut, de o valoare atât de nouă. Cursele de câini din Florida, îşi au desigur şi ele o atracţie pentru iubitorii rasei canine. Se pot vedea aci câteva splendide exemplare şi li se poate auzi adorabila voce. Un număr de senzaţie, constitue însă acrobaţiile dansatoarei Fanny Adler, pe acoperişul unui sgârâie-nori din New-York. Capitol,Journal sonor No. 2, este una din cele mai interesante atracții ale stagiunii. Bessie Love AICI, ELSTREE! British International Pictures a realizat o mare revistă cinematografică: «Aici Elstree!». Este o realizare, remarcabilă — după părerea criticii engleze — și în plus prima încercare de-a găsi revistei cinematografice o noua formulă, alta decât a revistei scenice. MAXIM GORKI a inspirat Un nou mare film rusesc: «Cântecul vechiului târg». Premiera va avea loc în curând la Berlin. MARIE BELL principala interpretă a filmului vorbitor francez «La nuit est a nous» realizat de Henry Roussell după piesa lui Henry Kistemaekers, va juca la Bucureşti în cadrul unui turneu teatral. HADJI MURAS marele film sonor al lui Ivan Mosjoukine rulează cu succes pe ecranul a zece cinematografe vieneze. ULTIMA COMPANIE se intitulează primul film sonor in care Conrad Veidt are o creat dii elogii de întreagă critică germană. CONCHITA MONTENEGRO frumoasa vedetă pe care Jacques de Baroncelli a lansat-o prin filmul său «Femeia şi paiaţa» interpretează rolul principal din filmul sonor german «Wenn du zum Weibe gehst...» JEAN MURET este principalul interpret masculin al filmului vorbitor francez «La nuit este à nous». Nu ne mai despart decât două luni până la închiderea actualei stagiuni a Naţionalului. In acest răstimp vor mai avea loc cinci premiere: trei în cursul lunei Aprilie şi două în cursul lunei Mai. -w Cum să pătrundem ? O revistă bucureşteană a deschis o problemă poate tot atât de interesantă ca şi «săptămâna poeziei» sau decorarea vitrinelor. Este vorba de locul literaturii noastre în literatura universală. Mai precis, de mijloacele de trecere a graniţei de către valorile noastre artistice şi de ce anume şi ce nu trebue să se înfăţişeze străinilor ca expresie a geniului românesc. D. Perpessicius, într’un mic interview observă cu bună dreptate că in afară de câteva nume proprii, de câteva poezii de ale lui Eminescu şi de o notiţă sau două apărută în revistele sau ziarele străine, nu s-a făcut nimic pentru cunoaşterea literaturii noastre. Traducerea în franţuzeşte a Ciuleandrei, rămâne pentru d. Perpessicius o simplă încercare şi, so poate d-sa era mult mai bine dacă se începea în această direcţie cu Ion sau Pădurea Spânzuraţilor «documente şi unul şi altul. În afară de superioara lor valoare literară, traducerea lor ar fi însemnat un eveniment şi ar fi deschis o carieră. Până atunci, literatura românească înseamnă peste graniţă Panait Istrati, după cum muzica românească este George Enescu şi de Max o glorie artistică de sursă danubiana». Literatura unui popor se aseamănă, atunci când e vorba de pătrunderea ei, unei idei revoluţionare prin noutatea ei. Până-şi croeşte un drum, trebue să se lupte cu îndărătnicia omului şi cu psihologia lui refractară la început la tot ce-i nou. E un proces natural, căruia literatura UU î se poate sustrage. Avem convingerea că literatura românească va străbate în străinătate nu sub Presiunea noastră ci sub imperativul timpului. Câţi ani sunt de când literatura rusă, atât de bogată şi de profundă, a reuşit să pătrundă în apusul Europei? In Franţa, Melchior de Vogué care a trăit atâţia ani în Rusia, i-a deschis prima portiţă prin al său Roman Russe. Să nu se creadă însă că imediat francezii au încrpUi să absoarbă şi să traducă în limba lor pe Tolstoi, Dostoievsky sau Gogol. A trebuit să“oar‘“ rUnică vrovne foarte multă chiar, până când să se înceapă traducerea sistematică a romanelor ruseşti în franţuzeşte. Recunoaşterea valorilor ruse a fost opera timpului. Sunt abia câţi ani de când André Gide a dat la iveală admirabila sa monografie asupra lui Dostoievsky. Am impresia că această lucrare, a fost întrucâtva hotărîtoare. Dela apariţia ei, literatura rusă e cercetata CU mult interes şi vitrinele franceze sunt pline de operele marilor romancieri ruşi ai veacului trecut. Acelaş proces s'a petrecut şi în Germania. A trebuit să treacă timp îndelungat până când tinerii scriitori germani, amorezaţi de Dosttoiewsky să se constitue într’un cenaclu aparte, hotărît să-i imite marele romancier. Se poate vedea din toate acestea, că o literatură, chiar bogată şi de marealoare de fond ,* pătrunde cu foarte mare greutate în ţări străine şi această pătrundere este, În orice caz, opera timpului. Să nu ne facem iluzii şi să nu descurajăm, dacă până acum Franţa, Germania sau Italia nul cunosc decât pe Eminescu, două trei poeme şi un roman sau două, din literatura noastră. Şi să nu ne învinovăţim prea mult pe noi de această ignoranţă a străinătăţii. Cit sau fără Melchiori producţia noastră beletristică va ajunge acolo unde dorim numai sub forma unui proces natural pe care vremea îl conduce. Revistele săptămânii Editura Ciornei, a pus în practică şi această idee a unei reviste care să slujească de reclame cărţilor pe care le scoate. Cronicarul, aşa se intitulează publicaţia «Naţionalei», e închinat de astădată lui Gib. Mihăescu, un valoros scriitor, cu prilejul apariţiei primului său român: «Braţul Andromedei». O monografie a scriitorului, un mic «De vorbă» cu el, un frumos articol al d-lui Crainic şi Un fragment din roman se întrunesc în paginile Cronicarului pregătind acea atmosferă necesară desigur, şi pentru editor şi pentru public, în preajma lansărei unei opere noui. Restul numărului se complectează cu un editorial al d-lui Cezar Petrescu, în care se face următoarea clasificare a Cititorilor: Cei care citesc din pasiune Veche şi cultivată pentru literatura. Cei care citesc din snobism, ca să fie în Curent Cu o carte sau un autor la modă. Şi cei care citesc ca saşi ucidă timpul, fără discernământ şi fără selecţie, sărind pasagiile de descripţie sau de analiză psihologică, savurând cu deosebire dialogul picant şi căutând cu predilecţie cărţile cu peripeţii astea fantastic şi absurd senzaţionale, şi cu alte articole cronici şi ecouri în legătură cu activitatea trecuta sau viitoare, a editurei. Bine făcut şi frumos ca technilii. Cronicarul e încă o dovadă a inventivităţii editoriae a d-lui S. Ciornei. Viaţa literară e totdeauna în linia ei, pe cale de... însănătoşire. Ultimul număr ni se pare chiar mai slab decât celelalte, probabil din cauza apropierii Paştilor şi şi pregătirii «Numărului special». Câteva lucruri bune aduce totuşi Viaţa literară. Un interesant interview cu d. Perpessicius, un evocator articol al d-lui Emanoil Bucuţa, o «Dramă de buzunar» a d-lui Muşătescu, un articol al d-lui Polihroniade, asupra literaturii de război, câteva divagaţii ale d-lui Valerian, asupra Romanului şi obişnuitele Cronici şi informaţii. Poezii urai de loc. Cu atât mai bine pentru cititori... In definitiv, când aştepţi «Numărul special» îi poţi îngădui «Vieţii literare» să fie acum şi puţin mai slabă. Curier literar Rabindranath Tagore, marele poet indian, e din nou la turneu prin marile capitale europene. In editura Naţionala, va apare în curând un roman al d-lui Mircea Fnade. MIŞCAREA LITERARA de A. P. Samson Durerea (Continuare din pagina la) te apucaţi durerile... Taci, puiule! Dacă taci îţi dau Ce vrei tu... Taci că mi se rupe inima când te văd aşa... Ce vrei tu îţi dau! Ori ce vrei!... Iţi cumpără nenea, de toate, numai taci, puiule... Ia spune-mi tu mie, ce Vrei tu?... Spune-mi numai ce vrei şi-0 Să-ţi dau imediat... îmi spui? Hai, Spune, puiule, spune şi nu mai plânge... Ce vrei tu?». Fata lui Miticuţă se însenină subit... Lacrimile i se avântară reci pe obraji şi în ochi i se aprinse licărul specific al fericirii... — Ştii ce vreau eu? Lasă-mă să mă urc pe capră lângă vizitiu... și nu mai plâng, pe urmă!.. TUDOR MUȘATESCU prezentatori la Capitol - Un interesant jurnal sonor de actualități —Vedetele $1 moda Rochie lungă sau rochie scurtă?.-O nouă anchetă Norma Stearer: Nu înțeleg de ce această dispută. Desigur că diminența sau pentru sport, fe- meia va trebui să îmbrace o rochie scurtă. Dar seara, numai rochia lungă e indicată. * Nancy Carol: Scurtă ea lungă? Găsesc frumoase ambele mode. Fiecare la timpul său. Dimineața, rochia scurtă iar după amiază și seara, numai cea lungă. * Marion Davies: Cred că rochia lungă nu va putea stăpâni singură moda. Seara, când noi femeile trebue să apărem mai serioase, numai rochia lungă ne poate fi de folos. Dar ziua o prefer pe cea scurtă. Evelyn Brent: Rochia lungă ne face mai bătrâne. Dar cred ca ne vom obișnui cu ele, așa cum acum 6 ani ne-am obișnuit cu rochia scurtă. * Anita Page: Lungă sau scurta? Nu ! Ambele împreună constituesc farmecul modei de astăzi. Olga Bacianova Olga Bacianova: Dacă creatorii modei lungi vor voi să-şi ducă până la capăt creaţia, o vor face. Ce rost are să ne declarăm pro sau contra? Dorothy Sebastian: Cine are picioare frumoase, are tot timpul să fie admirată ziua. Dar seara, rochia lungă e cea mai potrivită. Şi apoi, moda ia fiinţa după gustul bărbaţilor, căci lor trebue să le fim pe plac. Esther Ralston: Sunt pentru rochia scurtă, fiindcă ea corespunde mai bine dorinţei femeilor de a fi frumoase şi tinere. Dar îmi place şi rochia lungă, fiindcă e ceva nou. Şi acum sa dăm voe şi lui Adolphe Menjou să-şi spună părerea : Nu rochia lungă are şanse de reuşită. Dar eu aş propune altă rochie: rochia Evei., Moda femenină nu s’a «stabilizat» încă. Rochia lungă sau scurtă? Bărbaţilor le-ar părea bine ca sexul s’h să se decidă pentru rochia scurtă. Şi aceasta, din două motive: primul — hm!— îl ştiţi fără să vi-l mai spun, iar al doilea este că facturile croitoreselor ar fi mai mici. In schimb, femeile par a înclina spre moda rochiilor lungi, iar fabricanţii de stofe susţin această înclinaţie. Dar ce spun vedetele ecranului? * Greta Garbo: Nu mi-a plăcut niciodată rochia scurtă. Chiar în primele mele filme am apărut în rochii lungi; acestea sunt mai graţioase, mai «femenine». Clara Bow: Eu ador rochia scurtă. Ea reprezintă tinereţea, bucuria, voioşia. Pentru bal voi îmbrăca şi eu o rochie lungă, dar nu atât de lunga ca pe vremea bunicelor noastre. Căci o rochie lungă, cu trenă, îţi impune o purtare reţinută, şi nu înţeleg să mă port după indicaţiile unei rochii! Greta Garbo * Ad. Menjou