Rampa, august 1930 (Anul 15, nr. 3757-3783)
1930-08-01 / nr. 3757
ANUL XV No. 3757 REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAFICE Str. Intrarea Zalomit No 1 (Hotel Astoria) 1 Heten 961/50 BUCUREŞTI Publicitatea concesionată exclusiv arițeiAnonime „Rudolf Mosse” Calea uitro. Biblioteca Centr. a Asociaţiunii 4 PAGINI3LEI sistăm fara amestec de Emanoil Bucuţa ! Sunt Ţări care au întrecut copacii, pluteau peste apă, eraucifra de trei milioane de abo- ca un glas deşteptat al lumii. Vorbea gigantofonul instalat lângă lac, pentru amatorii de bărci. Niciodată plângerile îngropăciunii lui Isus nu m’au zguduit atât. Bolfile bizantine ale bisericii brâncoveneşti a Domniţei Bălaşa se lărgeau şi acopereau întreg pământul. Radiofonia e menită să aducă însemnate schimbări în două domenii, unul de ordine mai mult practică şi altul de ordine mai curând teoretică Activitatea culturală prin radio duce la simplificări fundamentale. In loc să cari pe drumuri desfundate, în sate răsleţe, câte un biet conferenţiar sau cântăreţ mai adesea de mâna a doua, deschizi aparanaţi la radio. Intre ele se găsesc, în Europa, la locul de frunte Anglia şi Germania. Dacă se mai socotesc de fiecare aparat câte trei ascultători, aceasta înseamnă pentru acele ţări, chiar făcându-ne că uităm pe clandestini, nu mai puţin de aproape zece milioane de radiofonişti. Iată realizate sala de concert, teatrul, conferinţa şi cursurile pentru toţi, într-o măsură încă neînchipuită. Ce însemnau cei patruzeci de mii de spectatori din circurile romane faţă de o asemenea puzderie? Niciodată cuvântul omenesc sau arta sonoră n’a făcut sa vibreze în aceiaş clipă mai multe suflete. S’a vorbit despre concurenţatul de radio şi din vorbitorul pe care o fac teatrului cinema- J Γ“1‘L ~~ ~ tograful şi acum în urmă cinematograful sonor. Dacă ar fi de crezut într’o primejdie a aşezămintelor clasice, măreţe dar neînmlădiate şi greoae, alături de descoperirile mereu împrospătate ale tehnicii moderne, radio ar trebui să atragă în întâiul rând luarea aminte. Când un mare om ţine o conferinţă înaintea unui microfon de la Berlin, unde se află din întâmplare şi într’o împrejurare unică, zece milioane de semeni îl pot asculta în propria ţară şi alte zece milioane în alte ţări pe o rază de câteva mii de kilometri. Cincisute de mari impresari internaţionali de conferinţe ar avea motiv de leşin prelungit. Nu e acelaş lucru cu o orhestră sau cu un virtuoz? Una din puternicele emoţii ale vieţii mele mai noui mi-a dat-o un gigantofon de radio. Era în săptămâna Patimilor de anul acesta. Tăiam grăbit Cişmigiul, fără să mă gândesc la marea taina a creştinătăţii, care-mi împodobea şi-mi sfinţea copilăria. Şi atunci, în întunericul nesfârşit al grădinii, au răsunat deodată cântecele prohodului. Preoţi şi copii cântau fără fiinţă în noapte, umpleau aşezat la loc înalt răsună programul cu protagonişti aleşi cu grijă, al postului Bucureşti La Baziaş sau la Câmpulungu de pe Ceremuş, la Ecrene sau în Borşa Maramureşului vorbeşte Iorga sau conduce orhestra Georgescu... In al doilea rând, atât pentru conferinţă, cât şi pentru operă dramă sau orchestră, vestita psichologie a masselor nu mai lucrează. Spectacole gândite pentru acelaș mare număr de ascultători, supuși într’o singură sală, apăsării nervoase a unui întreg public, se urmăresc de-acum de unul singur, în întuneric, dintr’un scaun legănător, fumând, cu ochii pe fereastra deschisă. Rămâne încă de scris un studiu estetic despre radiofonist şi despre arta sonoră, fără colaborarea ochilor, pe care o cultivă. Am intrat într’o vreme de folosire a fiecărui simţ în sine, izolat aproape ştiinţific de celelalte. Pedagogia ne îndruma spre o însuşire de cunoştinţe, prin urmare spre luarea în stăpânire a lumii, pe cât mai multe căi deodată, tehnica de astăzi ne oferă tot mai mult vizualitate sau audiţie pură de orice amestec. Radio înseamnă una din aceste manifestări. Din cușca seficrelor CONSOLARE E vorba de unul din marii noștri actori. (Vă avertizez însă că este inutil să încercați o, afla, care, fiindcă nici unul nu se va recuza, toți actorii considerându-se mari). Cel de care e vorba, are Insă una din cele mai frumoase sofii din România. Ceeace nu-l împiedică s’o necăjească cât poate de des. întâi, fiindcă nu-i în stare să fie ordine în casă. Şi,al doilea, fiindcă e cel mai neglijent om din lume. Niciodată nu ştie unde şi-a pus ceasul, sau gulerul, sau butonul dela guler ! Mai ales cu butonul dela guler se întâmplă adevărate tragedii. In fiecare dimineaţă, aceeaşi poveste : — Nu ştiu unde mi-e butonul. ' Dar zilele trecute, actorul nostru intră ca o furtună în dormitor. — Dragă, am înghiţit butonul de la guler! ■ — Ei, acum poli fi mulțumit. îl ştii unde se află... v ŞIRETUL BUNIC 1 Sandu, confratele nostru dela un ziar după amiază, e un băiat admirabil. In plus — ne povesteşte el — are un bunic putred de bogat. Şi abia aşteaptă să-l... moştenească. Dăunăzi i-a făcut o vizită. — Bravo băiete, bine că mai vii şi pe la mine... Bunicul îl întâmpinase astfel cu obişnuita-i bonomie. Apoi continua: — „Ştii, zilele trecute, făcăndu-mi testamentul, m’am gândit la tine. — Ah, ce biine îmi pare. — Da, şi m'am gândit că o să te necăjeşti mult aflând, că te-am dezmoştenit... ATMOSFERĂ ROMANĂ Luna de miere la Roma. Perechea, priveşte, pe’nserate, panorama oraşului. Ea îi şoptește candid : — Și dacă va fi băiat, îl vom boteza Iuliu Cezar. GIGEL, FIII UMORISTULUI... Bunica a ieșit la plimbare cu Gigel, frageda odraslă a unui cunoscut umorist. La Lipscani, bunica, era cât pe-aci să fie călcată de un automobil. „Ce ai fi făcut tu dacă mi s ar fi întâmplat ceva ?” întrebă ea. „Vai, bunică, da prost mă crezi !” răspunse ofensat Gigei. „Nimeream cu și singur acasă..." VIRTUTE... Micul. Jack se'ntoarce acasă radios. — Mamă! Mamă! — Ce i Jack ? Ii răspunde mama din bucătărie. — Mamă, vino repede încoace. Mama vine.. . — Ei, ce s’a întâmplat ? — Mamă, am găsit o hârtie de o sută de lei. Uite-o... — Așa ? Dar ești sigur că e o bancnotă perdută ?— Păi, l-am văzut și pe domnu care o căuta,... ! Opereta vieneză domină stagiunea internaţională de vară Ce se cântă la Viena.- O nouă operetă de LeharUn nou teatru de operete la Viena.- Sărbătorirea lui Lehar Vara aceasta a prilejuit în Austria o serie de semnificative manifestări de simpatie pentru genul operetei ca o continuare a marilor triumfuri înregistrate de operetele moderne vieneze şi de compozitorii lor, în stagiunea de iarnă. Astfel au avut loc la Ichl mari serbări în cinstea compozitorului Franz Lehar, care a împlinit de curând 60 de ani. Serbarea a fost organizată de comitetul balnear al staţiunei Ischl şi a luat un caracter strălucit. In sala de concerte a cazinoului a avut loc un concert festiv care a început cu uvertura la «Maeştrii cântăreţi». Apoi a apărut la pupitru chiar Franz Lehar care a dirijat faimosul vals-intermezzo din «Contele de Luxemburg». Luise Hellersgruber a cântat arii din «Friederike» şi «Eva» iar celebrul Richard Tauber a cântat deasemenea arii din «Friederike» In timpul concertului primarul staţiunei Ischl a ţinut o cuvântare omagială pentru Lehar. Actualmente Lehar lucrează, la o nouă operetă care poartă titlul «Frumoasă e lumea», cu libretul de Ludwig Herzer şi Beda. Partitura este scrisă, în parte, pe motive dintr’o operetă mai veche a lui Lehar «In fine singuri». Pentru viitoarea stagiune se anunţă premiera şi a unei operete a tânărului compozitor de operete Michael Krausz «Fidelul muzicant», f brii umorişti Harl Farkas şi Lud-wig Hirschfeld. In fine, la vechiul teatru de operete «Johann Strauss» continuă reprezentaţiile cu opereta «Escadronul amorezat» cu muzică de Ziehrer. Şi pentru viitoarea stagiune se prevăd operetei vieneze noui triumfuri. Semnificativ e faptul că pentru viitoarea stagiune se anunţă încă de pe acum deschiderea unui nou teatru de operete la «Burgertheater». Repertoriul acestui nou teatru e foarte bogat şi variat. Se anunţă reluarea vechilor succese: «Frasquite», de Lehar; «Fetiţă, adio!», de Peppek; «Malifestatea Sa vă roagă», de Kollo; * «Fetiţa din pădurea neagră», de Glessel; «Contesa dansului», de « Stolz», Vânzătorul de pasări», de La Viena, spectacolele de ope-1 Zeller; «Dama în purpură», de fete ale teatrelor locale consti-Gilberttuesc punctul de atracţie pentru De asemenea se anunţă deprenumeroşii vizitatori străini, în zentarea unei operete de Johan trecere spre staţiunile balneare. La «Theater an der Wien» continuă seria ultimei operete a lui Emmerich Kalman «Violeta din Montmartre» care se reprezintă încă de astă iarnă. La Stadttheater s’a sărbătorit jubileul de 100 reprezentaţii al operetei «Primăvara la Viena» de Leo Ascher. In rolurile principale din această operetă apar câţiva creatori celebri la Viena: Mizz Jwerenz şi Ana Coty. La Neues Wiener Schauspielhaus se cântă o revistă de cele Franz Lehar A treia premieră a snentanilelor fiele Bayreuth -- -- — I»» »■*■*»■ •» ·«~wwi WM H vati Vwjl vyill Ini Siegfried Wagner e gravă Din Bayreuth ni se scrie: TM Spectacolele festive continuă in faţa unor săli arhipline. Al treilea spectacol a fost dirijat de Ellemendorf. S’a cântat «Aurul Rinului». Mormântul soţilor Wagner este ţinta pelerinajului tuturor vizitatorilor. Sâmbătă ,Uniunea tineretului bavarez a depus o coroană pe acest mormânt. Prinţesa moştenitoare a Italiei a vizitat de asemenea, cu suita ei, mauzoleul de la Wahnfried. Numeroşi prinţi şi nobili germani asista la spectacole. Pentru zilele acestea se aşteaptă sosirea Reginei Maria a României, a Reginei Maria aIugoslaviei şi a Prinţesei Ileana. Numărul vizitatorilor stabiliţi la Bayreuth se cifrează la 2300. O treime din numărul vizitatorilor este alcătuită din străini. Cei mai numeroşi sunt Americanii, apoi englezii, italienii şi francezii. Din ţările mai îndepărtate au venit spectatori din Egipt şi Argentina. Din Cehoslovacia vin zilnic autobuze care se înapoiază după spectacol peste graniţă. Locuinţe se găsesc suficiente, iar întreţinerea nu este exagerată. De asemenea se găsesc şi bilete pentru spectacole. Cu aceste bilete se face însă o specula neruşinată. Pentru un bilet cu preţul oficial de 35 de mărci se cer 100 de mărci. Deoarece biletele sunt epuizate la casă, speculanţii fac afaceri excelente. Starea sănătăţii lui Siegfried Wagner continuă să inspire îngrijorări. Intr’un comunicat publicat de direcţiunea Festspielhausului se arată că în boala lui Siegfried Wagner a intervenit numai o uşoară ameliorare. Inima este încă foarte slabă şi bate neregulat. Afecţiunea pulmonară face progrese. Celebrul specialist Romberg din München a părăsit oraşul Bayreuth. Starea lui Wagner este încă atât de îngrijorătoare încât nu se poate proceda la transportarea pacientului de la spital la vila Wahnfried. Soţia lui Siegfried Weigner şi aproape întreaga familie se ţin departe spectacolele festive. Numai d-nele Thode şi Chamberlain surorile lui Siegfried Wagner supraveghează îndeaproape desfăşurarea spectacolelor festive. Regina Maria. WEEK-EMD Apropos de „Familia Bliss“ Compania Regina Maria, pre după amiază şi ţine până Luni cată ea însăşi pe vară într un dimineaţa, fel de week-end la Parcul Oteteleşeanu, reia astă seară comedia care a făcut odinioară atâta succes, «Familia Bliss». Comedia a fost adaptată la noi subt emblema hazoaselor năzbâtii ale familiei Bliss, pentru a evita titlul original Week-end, un cuvânt necunoscut în dicţionarul neologismelor. Totuş, moda week-end-ului a fost adoptată rapid în Europa centrală ca orice obiceiu venit din America. Vienezii îl practică cu o deosebită plăcere, imitându-i în acest punct pe berlinezi, cu cari nu se pun, în alte chestiuni, decât rareori de acord. Week-end... ; ' ’• Cuvântul e cunoscut și înjțelesul lui literar deasemeni. ■ ; Sfârşit de săptămână. Sfârşit care începe Sâmbătă Cei cari îi spun «week-end nu-1 petrec însă ca mine sau ca dumneavoastră. (Bineînţeles, e o ipoteză numai ca şi dumneavoastră îi petreceţi ca mine). Ei pleacă în vilegiatură. Să nu vă mire, îşi fac bagajul, îşi iau rămas bun de la cunoscuţi, îşi cumpără bilet de tren la biroul oficial de voiaj, şi pleacă in vilegiatură. Atâta doar că nu durează, vilegiatura lor, decât treizeci şi şase de ore. Şi pentru atât de puţin timp şi pentru mai puţinul răgaz real de recreaţie pe carei-l oferă excluisia vilegiaturistică de weekend, căci dacă-ţi faci socoteli, vezi că din toată hărţuiala acea , făcut-o un prieten care după un sta, nu-ţi mai rămân decâtvre-o ai de frenetice week-end-uri a două ore de odihna, pentru atâtaajuns la concluzia că era mai lucru dar, se deplasează familii ; bine dacă mă asculta la timp şi întregi în diferite localităţi din stătea acasă, împrejurimile capitalelor europene. Mie nu-mi plac week-end-urile, după cum v-am spus, întâi, fiindcă sunt convins că zilele libere ne sunt date ca să ne repauzăm. Ori, week-end înseamnă drum cu calea ferată, apoi drum pe jos, apoi mâncare rece şi de mântuială şi, în sfârşit, cel puţin o noapte nedormită. Astfel că te trezeşti Luni dimineaţa la slujbă, mai obosit decât erai Sâmbătă la prânz când ai părăsit-o ca să te odihneşti, chipurile. Şi al doilea, fiindcă week-end-ul te costă foarte scump. Patru week-end-uri pe lună — căci patru sunt dragă Domne, — te costă aproape atâta cât te-ar costa un week-end, — ca să zicem aşa —de o luna întreagă într’o staţiune climaterică. Socoteala aceasta n’am făcut-o eu.Am oroare de socoteli. Mi-a Vedeţi, i-au trebuit pentru aceasta douăsprezece luni. Dece? Fiindcă de fiece dată omul îşi zicea: «Mă costă, dar numai odată pe săptămână...» Dar dacă mai ai şi fericirea să-ţi petreci week-endul la Sinaia şi să joci la noroc, atunci nu te felicit. Intr’un spiritual articol asupra aceleiaşi chestiuni de vacanţă, Pierre de Regnier găseşte, în afară de week-end-ul ruinător gen Sinaia, încă trei genuri: weekend amoros, week-end proatic şi week-end obligatoriu (din snobism). Dar indiferent de titulatură, atât cel amoros cât şi cel obligatoriu, sunt tot atât de puţin practice ca şi aşa zisul Week-end practic. Şi mai e ceva. Relatez ceea ce am auzit odată, pe malul unui lac din preajma Capitalei, într’o Duminică în care amfăcut weekend. (V am trădat un secret. Vă asigur că a fost singurul meu week-end). Un domn in vârstă, cu soţia şi fiica alături, şedea pe mal şi privea în zare... La un moment dat se adresă soţiei: —In definitiv, e ca şi la biurou, şezi şi aştepţi să vie ora dejunului... „Pentru sau contra cenzurii filmului?". Intelectualii francezi în cap cu criticul Paul Ginisty, preşedintele comisiei de cenzură, recunosc absurditatea cenzurii cinematografice Criticul cinematografic francez G. Charensol conduce în „Cinémonde” o ancheta pe tema : „Pentru sau contra cenzurii”. Charensol nu vizează, desigur, decât cenzura franceză. Ceea ce nu-l împiedică totuşi să citeze câteva amuzante decizii ale cenzorilor de filme din alte ţări. . Astfel, în Germania, cenzura a oprit proectarea filmului Mickey în tranşee. Pe şoricelul Mickey îl cunoaşteţi. Este eroul celebrelor şi hazoaselor desene animate sonore, care complectează programele cinematografelor. Mickey este aşadar subversiv. Presa germană era întrebat cu groază ce grave delicte o fi comis amuzantul şoricel ! Dar această mare prostie e depăşită de hotărârea cenzurii din Minich, care a interzis proectarea capodoperei lui Charlie Chaplin „Pelerinul”. Motivul ? Ironizează religia. Intr’adevăr, acelaş lucru l-au spus şi puritanii, când a fost prezentată această ironică satiră, dar nimeni nu s’a gândit, în America puritană şi austeră, să oprească proectarea filmului. Iată că s’au găsit la Miinich oameni şi mai înguşti la minte... După această introducere, ChaStrauss, într’o prelucrare moder- dupa acje,asta nl.!,'oducCreţ ^ na’ nă şi a unei operete de Suppe ca-|rens°î_ fj re nu s’a mai cântat de 30 de ani la Viena. Dar opereta nu cucereşte triumfuri numai în Austria. Astfel se anunţă din Marienbad că la cazinoul din acel oraş a avut loc un concert festiv dirijat de Eduard Eysler. Artiştii vienezi Rosy Werginz şi Rudolf Sulzer au cântat din operetele lui Eysler. Eysler şi partenerii săi au fost invitaţi să cânte la Bled, în faţa familiei regale iugoslave, care le-a primit la ancheta sa de la: Paul Ginisty, Andre Antoine, Francis Jourdain şi Henry Rousselb Paul Ginisty este chiar preşedintele comisiei de cenzură a filmelor. „Cenzura n’a fost creată de mine — a răspuns Paul Ginisty. Am fost pus în capul comisiei însărcinate s-o exercite şi mă silesc să-mi îndeplinesc funcţiile cu tot tactul necesar. Şi, în orice caz, cu cele mai bune intenţii, dacă nu ,chiar cu ferma dorinţă de a nu lovi pe nimeni şi, ori de câte ori se poate, de-a aranja lucrurile — cum se spune. Trebue să admiteţi că din o sută de filme prezentate, zece suscită observaţii, fie din cauza unor scene prea violente, fie pentru a evita ceea ce ar putea fi jignitor pentru naţiunile străine, fie pentru un lucru care ar fi deadreptul inoportun. Şi încă trebue ■ să ştiţi că „observaţie” nu înseamnă, de cele mai multe ori, modificarea unui subtitlu şi că uneori nu se cere decât schimbarea unui singur cuvânt”. „Dar tăieturile ?” a întrebat reporterul. „Rar se’ntâmplă ca să impunem tăieturi mari. După zece ani de curtenitoare relaţii cu cenzura, casele care prezintă un film ştiu ce ar putea supăra, şi în multe cazuri, când e vorba de un film străin, comisia e consultată înainte de a se reprezenta filmul. Nu trebue să uitaţi apoi că preşedintele comisiei mai are de ţinut seama şi de reprezentanţii Ministemlui de interne şi de autoritatea guvernamentală. Eu am căutat să obţin, pentru admirabilul film rus „Mama”, autorizaţia de a fi prezentat, cel puţin în anumite con-diţiuni. Dar interzicerea a fost, determinată de raţiuni politice. „Dar de ce, există cenzură pentru cinematograf şi nu şi pentru teatru şi literatură ?” „Desigur că din cauza mărei difuziuni la care se pretează filmul. ...Dealtfel, în ce priveşte Comisiunea de cenzură, totul se rezumă la un rol de consilieră, animată de cea mai mare bunăvoinţă şi de dorinţa de-a servi cât se poate mai bine publicul fără a nesocoti interesele legitime ale realizatorilor”. Andre Antoine, ale cărui lupte împotriva cenzurii sunt legendare, şi care a triumfat în cele din urmă pe terenul teatrului, nu poate privi cu indiferenţă această nouă campanie. „Mă asociez _, spune fondatorul teatrului liber — cu dragă vii, mă campaniei dumneavoastră împotriva cenzurii. Noi am tăiat, într’adevăr, toate capetele hidrei, dar unul tot a scăpat, şi bietul cinematograf i-a căzut pradă. Tot ce veţi face în acest sens, va avea aprobarea şi sprijinul tuturor spiritelor oricât de puţin libere”. Francis Jourdain, unul din maeştrii artei decorative moderne, care a lucrat şi pentru cinematograf şi a luptat şi împotriva cenzurii, după cât reese din comentariile lui Charensol, pune chestiunea cenzurii pe planul ei politic. „Ipocrizia şi laşitatea morală îmi fac oroare. Să găsească un ministru curajul şi să declare : „Pentru a păstra puterea, burghezia e decisă să apuce metodele fasciste în toată rigoarea lor. Eu nu sunt aci decât ca să-mi apăr clasa al cărei delegat sunt şi pentru ca să consolidez dictatura burghefiză”. Atunci deciziile cenzurii vor avea cel puţin scuza logicii. Vor avea o semnificaţie. Dar atâta timp cât o explicaţie atât de nulă şi francă nu ne este furnizată, noi păstrăm dreptul de a considera aceste decizii ca absurde şi scandaloase”. Henry Roussel răspunde că, în principiu, nu poate fi admisă cenzura. Dar în practica, ea trebue să fie exercitată can Belgia. Acolo cenzura nu poate opri proectarea nici unui film. Rolul ei este să categorisească filmele. Să indice adică pe acelea care nu pot fi prezentate copiilor până la o anumită vârstă. Și atâta tot. „Publicul să-şi facă singur cenzura — conchide Henry Roussel. Dar o va face ? In orice caz — şi asta rămâne între noi — cred că nu se poate spera că prin interzicerea unei duzini de filme mai mult sau mai puţin tendenţioase, se va pune stavilă evoluţiei ideilor către ceea ce unii numesc calamitate, iar alţii, fericire.. Dacă nu ne bazăm decât pe cenzura cinematografică ca să împiedicăm actuala şi vertiginoasa degringoladă a termometrului : Moralitatea popoarelor, ne facem iluzii destul de primejdioase...” Răspunsul atât de inteligent al lui Henry Roussell merită să fie, nn deosebi, reţinut... -exo- Antoine Be. Concurs pentru un imn Balcanic „Comedia” anunţă că: Cu prilejul unei conferinţe balcanice ce se va ţine la Athena, comitetul de organizare deschide un concurs pentru un poem care, pus pe muzică va deveni un imn balcanic. . Subiectul acestui poem e ideea solidarităţei şi uniunei balcanice. El trebue împărţit în strofe scurte. Un premiu de 10.000 drachme va fi decernat autorului celei mai bun poem. Manuscrisele trebuesc trimise la Camera deputaţilor din Ath.rw -îoi O representaţia a Boemei pe tocul mare a scris Puccini O carie teatrală italiană Carul lui Thespis va da la jumătatea lui August o reprezentaţie a „Boemei” lui Puccini la Tore del Sajo în faţa casei unde compozitorul a scris principalele sale opere. Cu acest prilej se va construi o platformă pe lacul ce se afla în faţă şi reprezentaţia se va desfăşura pe apă. Vor cânta cei mai de seamă artişti italieni. Opera va fi înscenată de registrul ’Adan. ('Ivino dela