Rampa, noiembrie 1930 (Anul 15, nr. 3836-3861)
1930-11-01 / nr. 3836
ANUL XV -No 3836 REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAF DE INTRAREA ZALOMIT No. i Hlotel Astoria). — Telefon 301/59 BUC UBG ŞTI Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime „Rudolf Mo Vale« Victoriei, 31 Director s SCARLAT FRODA Dansul româlnesc Cum se combate In Germania criza teatrală Colaborarea titre teatrele berlineze. Cum se face propaganda pentru bilete Intensificarea spectacolelor festive Richard Strauss vor să le vadă în Capipe caritală, lor înlesniri şi avantagii acordate, atrag un număr mare de străini şi provinciali, dornici de spectacole bune. Sistemul dând roade bune, oraşele se întrec între ele în organizarea unor spectacole cât mai atractive. Astfel, deşi ne aflăm abia la începutul stagiunei de iarnă, direcţiunea spectacolelor festive din München, anunţă de acum programul festivalurilor din anul 1931. Anul acesta, celebrul dirijor Hans Knappertsbruck va prezenta două premiere interesante cu «Idomeneo» de Mozart la «Residenz Theater» şi cu «Tristan» de Wagner la «Prinzregententheater». Anul acesta, festivalurile vor începe mai devreme decât de obiceiu şi anume la 18 Iulie. Ele vor lua sfârşit la 19 August. In afară de cadrul festiv, se mai anunţă spectacole cu «Palestrina» de Hans Pfitzner şi «Cava-Criza teatrală care bântuie cu insistenţă în întreaga Europă centrală s-a agravat din nou la începutul acestei stagiuni în principalele centre artistice din Apus. In faţa pericolului iminent, conducătorii vieţii artistice şi teatrale din Apus, au început să studieze posibilităţile de combatere eficace a crizei. La Berlin, unde numărul mare al teatrelor existente îngreunează situaţia lor financiară, criza se resimte mai puternic decât oriunde, astfel încât, tot de aci pornesc şi primele iniţiative pentru combaterea crizei. Primele măsuri luate la Berlin, pentru combaterea crizei, au fost acele luate de Max Reinhardt care a creiat un abonament comun pentru teatrele sale şi teatrele de stat, oferind sub această formă publicului, avantajul de a putea urmări spectacole interesante şi variate pentru un preţ extrem de redus. Sistemul prezintă un mare avantaj deoarece înlesneşte con- Sistemul abonamentelor cu pre- tactul publicului din provincie cu ferul rozelor» de Richard Strauss. Marele compozitor şi dirijor, Richard Strauss va dirija «Cosituri reduse a avut succes si este teatrele din Berlin, aplicat şi în actuala stagiune la In cazul când acest sistem va Berlin. In felul acesta se asigură avea succes, el se va generaliza fan tutte» iar compozitorul Pfitzprincipalelor teatre ale metropo- și pentru toate celelalte teatre din ne.opera sa «Palestrina», lei, un număr de spectatori pentru cuprinsul Reichului. | Repertoriul dramatic al festivatur curse anum. In fine, un alt mijloc pentru a hirilor va cuprinde numai piese O alta inovaţie consta in aceia asigura continuitatea şi progresul clasice, că toate oficiile de voiaj dinter vieţii teatrale este organizarea Teatrul Naţional va da un cimanu!vând bilete pentru teatrele spectacolelor festive. .du «Schiller» şi «Nibelungiî» de din Berlin. Astfel, calatorii cari Marile centre teatrale germane Hebbel, pleacă la Berlin işi pot reţine din îşi acoperă deficitele din cursul La Residenztheater se anunţă vreme înainte de a se urca în stagiunei, în cursul aşa numitelor şi un ciclu de comedii de Shakestren, locurile pentru spectacolele «bestspiele» cari, graţie diferite- peare. de Liviu Artemie Şcoala de balete care a funcţionat pe lângă Opera Romana — cu toate rezultatele mulţumitoare pe cari le-a dat pentru uzul strict necesar activităţii instituţiunii — nu poate fi considerată ca o Academie înaltă a dansului, cum ar fi necesară la noi. Şi la aceasta se reduce de fapt tot ce a făcut Statul pentru arta coregrafică. Dar problema nu se pune numai sub acest aspect redus al cultivării unei arte — fie ea încă atât de nobilă. Să nu uităm însă că dansul popular românesc este cu desăvârşire abandonat deşi tocmai în acest domeniu folklorul nostru conservă încă nepreţuite comori de artă şi de tradiţii. S’a dat oare posibilitatea unui cunoscător al dansului popular de a consacra studiile necesare, coregrafiei noastre populare, pentru a preda apoi la unul din Conservatoarele de muzică cursuri de coregrafie românească ? Ne întrebăm deci, pentru ce până în prezent dansul — și mai ales dansul popular românesc — a fost supus unui regim vitreg, pe când celorlalte genuri de artă populară generozitatea oficială le-a acordat Spectacolele de mare artă ale fataie pentru o realizare în care solilor Sakharoff au prilejuit executanţii nu posedă o presăpentru noi constatarea întristatire prealabilă mai temeinică, toate, cât de puţin se face la noi pentru cultivarea nobilei arte coregrafice. Căci, cu tot interesul adeseori manifestat de marele public pentru spectacolele coregrafice, de o valoare artistică reala, nu s’a făcut şi nu se face nimic pentru o cultivare sistematică şi serioasă a artei coregrafice în învăţământul nostru artistic. Dar această constatare are o importanţă mai mare decât aceea a unei lacune de secundară valoare în programul analitic al învăţământului artistic oficial. Să nu uităm că dansul artistic trece actualmente printr’o epocă de renaştere, care-i prevesteşte o eră de înflorire demnă de amintirea zilelor de glorie din antichitate. După triumfurile baletului rus, coregrafia s’a îndreptat pe căi noui, spre orizonturi largi iar maestre ca Isadora Duncan, Ida Rubinstein, Mary Wigman, Wiesenthal sau dansatori celebri ca : Laban, Terpis etc., au găsit mijloace tehnice şi concepţii noui care au dat o expresie nouă artei dansului. Azi, dansul a intrat definitiv în rândul acelor elemente cari constituesc marile genuri artistice şi în toate şcolile de educaţie artistică din Apusul civilizat, coregrafia este înscrisă în un sprijin necesar. Azi, când se cere din toate programul cursurilor menite să părţile şi se pregăteşte chiar desăvârşească cunoştinţele vii • în cercuri oficiale a reorganitorilor artişti. I zare a Conservatoarelor noas-Numai la noi, legea învechită tre, coregrafia va trebui intea Conservatoarelor, nu am in grată în drepturile ei fireşti, teste nici cu un cuvânt de arta dansului, nu fixează nici o singură oră de curs pentru studiul dansurilor sau pentru desăvârşirea, sub acest raport, a culturei fizice, atât de necesară fiecărui viitor actor, liric sau dramatic. Iată pentru ce, ţie scenele noastre arta coregrafeă a rămas încă în clişee perimate, în cadrul decorurilor moderne. Rareori, la „Operă” artişti aduşi din ţări străine, ne-au înfăţişat aspecte noui ale coregrafiei moderne, cu lipsurile alături de celelalte genuri ale artei. Un curs de coregrafie nu va putea lipşi din viitorul program analitic al Conservatoarelor noastre. Compozitorii români, d. Mihail Jora cu baletul „La Piaţa Mare” şi d. C. C. Nottara cu „Iris” au accentuat necesitatea pregătirii unei falange de dansatori români, înzestraţi cu toată cultura necesară. Dansul românesc trebuie salvat la timp şi numai prin intervenţia imediată şi chibzuită a Statului. DN Ci'$CA SUFLEORI ILU COMPENSAȚIE) Scenă de menaj. Doamna, indignată că mâncarea nu -e bună, se adresează bucătăresei: — Acultă, Aglae, supa asta e oribil de sărată ! — Știu, coniță,, știu... D'aia in celelalte mâncări n’am pus sare de loc ! RECTIFICARE O văduvă neconsolată se prezintă la un sculptor. — Aş vrea să-mi faci pentru răposatul mieu bărbat un monument demn de rarile sale virtuţi. Era aşa de bun! aşa de generos... suspină ea, ştergăndu-şi lacrimile. Să-i compui un epitaf frumos ! Sculptorul propuse o inscripţie emoţionantă, care se trumina cu sacramentala frază: „Odihnească-se în pace!“ Văduva acceptă prețul. * Câteva zile înainte de a fi gata monumentul văduva reveni furioasă. — Frumoase lucruri am aflat despre bărbatul meu !... Era un ștrengar. Câștiga de trei ori mai mult decât îmi spunea mie. Avea o amantă... Să nu mai pui textul pe care-l alesesem ! — Dar e prea târziu, doamnă ! Lucrarea e aproape isprăvită. — Vai ce rău îmi pare ! Văduva se gândi un moment, apoi spuse: — Atunci... să adaugi sub „Odihnească-se in pace!“ cuvintele:*’„până ce voi veni eu. DACĂ?! Secretarul de redacţie al unui mare ziar din Capitală este trezit ori din amorţeala căldurilor tropicale, de soneria stridentă a telefonului. — Allo ! Acolo ziarul . ■— Da. Ce doriţi ? — Aci e Popescu. Cât plătiţi pentrureportajul unui asasinat ? Veţi fi primii, care-l veţi avea, , Asasinat -. ire ? — Desigur Cel puţin zece lovituri de cuţit in cap, in inimă, in pântece, f aţa oribil mutilată... — Pentru asta am plăti până la cinci tute de ei ! — Perfect, trimiteţi atunci imediat banii tai. Popescu, str. N. No. 23... — Bine, dar povesteşte-ne cum s’a comis crima. — Nu s’a comis încă. — Cum ?* — Fireşte, lonescu m'a tras pe sfoară cu treizeci de mii de lei şi am de gând să-l omor... Cum îl ucid, vin să vă povestesc... Dar trimiteţi negreşit banii... — Asta, nu se poate ! — De ce? — Dacă-ţi trimetem banii şi d-ta le răsgândeşti ? BILET DE FAVOARE Simpaticul nostru confrate X. povesteşte că in recentul său turneu a avut o nostimă și originală aventură. Un necunoscut se prezintă secretarului cerându-i un bilet de favoare. — Ești jurnalist ! — Nu. — Dar ce titlu ai ? Ai adus vreun serviciu ? — Nu domnule, răspunse necunoscutul. Dar m’am gândit că din moment ce locuesc în fața teatrului viu şi eu în calitate de vecin. \\3 4 PAGINI 3 LE| SÂMBĂTĂ 1 NOEMBRIE 1930 ABOUAMBBTBtB M TATU Trei tvsru..................... k* aoo Șase luni .•••••••••«. . OOO Un an........................ . iooc IN STRĂINĂTATE DUBLU Abonamentele se pmteeo r.amt« la I sau la W ale deoArei »um Indeobşte se spune despre vedete — în special când ajung la o anumită vârstă — că sunt femei imposibile. A generaliza această afirmaţie mi se pare un lucru temerar şi de aceea nl o pot împărtăşi în întregime. Trebue să recunosc însă că în această lume a teatrelor _ genus iritabile — vedetele sunt cele mai susceptibile persoane. Poate că au şi de ce! Vreau să scriu astăzi „ce fac vedetele“. În vălmăşagul actorilor Naţionalului, a răsărit de curând o nouă fiinţă mică, dar trepidantă de viaţă: e d-nuanţi Culapa, care în plină maturitate a talentului a revenit la matca primelor sale succese. Am primit-o ori mai atent şi mi-am dat seama că în momentul plămădirii sale, Creatorul a fost puţin distrat: d-naFanţi Cutava trebuia să fie băiat! Şi ce băieţel drăguţ ar fi fost î Ochii vioi, în dosul cărora parcă s'ar aprinde în mod intermitent două becuri electrice, nasul obraznic ridicat în sus şi pomeţii uşor scoşi în afară, parc’ar fi decupate dintr’un album al lui Poulbot, neîntrecutul desenator al copiilor. Când vorbeşte — puţin nazal — creatoarea lui „Kiki îmi face impresia unui băeţaş răzgâiat care se murdăreşte pe botişor, când maman îi dă „la patru“ pâine cu unt. Aţi observat cum se îmbracă d-na Tanţi Cutava? Are o fantezie diabolică în a „combina“ rochii care numai pe d-sa o prinde. Dispreţueşte complect moda femenină curentă. Nu vă spun eu, că interpreta lui „Poil de carode“ trebuia să fie băiat ? D-na Tanţi Cutava îşi va face reintrarea la Teatrul Naţional, interpretând rolul principal din ,,Ispăşirea Florentinei noua piesă a d-lui Al. Kiriţescu. O actriţă care se va bucura încă multă vreme de simpatiile publicului, e desigur d-na Marioara Voiculescu. întâmplarea a făcut ca distinsa artistă să nu joace nici un rol în această stagiune. Vă închipuiţi prisosul de energie al acestei artiste — numai sensibilitate şi temperament.. Iată o interpretă despre care nu se poate spune că nu-şi apropie rolul. In „Iuditha"‘ — eroina lui Hebel îşi zmulge părul, în „Maslova*", din „învierea“ se dă cu capul de pereţi şi plânge deabinelea, iar în „Salomeea“ — eroina lui Wilde îşi înfigea unghiile în carne, până la sânge. Când d-na Voiculescu spune pe scenă „că iubeşte“, începe să se clatine candelabrul cel mare din sala Naţionalului. In „Evantaiul Ladijei Windermeere“ de Oscar Wilde va apare in curând d-na Voiculescu. Aproape în fiecare seară, d-na Marioara Zimniceanu mănâncă un top de bătaie din partea lui Matteo Diaz, şi totuş interpreta Condici Perez e fericită. E fericită pentru că la reprezentaţiile piesei „Femeia şi paiaţa“ biletele sunt luate cu asalt. Aşa cum a pornit-o piesa pot s-o înştiinţez pe d-na Zimniceanu, spre marele meu regret — că va trebui să încaseze încă multe palme. Ce să-i faci, aşa e meseria ! Şi acum celelalte vedete nu trebue să creadă că am întins asupra lor „conspiraţia tăcerii'‘ şi să se grăbească să mă înjure! „Mijlocul ‘ meu de astăzi e cu continuare, I. M. Haltui cîncoralic de Sell Gazetarii, scriitorii şi actorii au fost invitaţi alaltăeri seară la un cinematograf din Capitală să asiste la premiera degală a filmului românesc «Ciuleandra». Hall-ul a fost decorat cu covoare şi cu jandarmi în ţinută de gală în vederea acestui eveniment naţional. La ora 10 s’a făcut întunerec şi a început să ruleze filmul. O doină suspinată în sughiţuri melodioase mai-mai să facă pe spectatori să cadă de pe scaune. In timp ce cântecul continua cu foc pe pânză defilau diverse peisagii. — Ce-i asta? întreabă un spectator. — Nu vezi ? răspunde altul, album ilustrat cu vederi din România. După ce timp de o jumătate de oră d. Martin Berger, regisorul filmului, a făcut, diverse incursiuni printre lanurile de grâu şi gardurile de lemn ale ţării (mai ales pentru garduri are o slăbiciune particulară) începe acţiunea. Nicu Bălţăţeanu imită în mers pe Greta Garbo şi se dă la servitoare spre gelozia servitorului care deia român vorbeşte, nu ştiu de ce, nemţeşte. Bălţăţeanu e pişicher nevoie mare. Observând că servitorul îi bea vinul, bagă în sticlă nişte hapuri laxative. (Acesta e «trouvaille»ul d-lui Berger care, după cum vedeţi are o fantezie purgativă). Acum intervine un fenomen ciudat. Deşi servitorul a băut I vinii leu daruri purgative (un serios concurent al apei de Breazu) pe Bălţăţeanu îl doare burta! (Se strâmbă fotogenic şi-şi ţine mâinile la stomac). ca să scape de crampe se însoară cu o ţăranca deşi o iubeşte pe Elvira Godeanu care e femeie-vamp şi poartă barbă. Dela cununia din biserică Bălţăţeanu şi cu leana Popovici- Voinea, printr’un misterios transformism şi o invizibilă deplasare, apar într’un automobil ca după câteva minute să-i vedem la ţară legănaţi de o nouă doină. Bălţăţeanu primeşte o telegramă de la Elvira Godeanu care-l cheamă la Constanţa. — Mâine plecăm, cbiară Bălţăţeanu. Iată-l la Constanţa. Şi-a lăsat nevasta în cameră şi se urcă în gondolă cu Elvira Godeanu. Pentru ca să nu-l vadă nevastă să se plimbă, prudent, tocmai pe sub ferestrele ei. De admirat în acest tablou degetele de la picioare ale luntraşului, speculate fotogenic de geniul regisoral al d-lui Martin. (Fireşte că muzica intonează o doină...) In camera Elvirei Godeanu Bălţăţeanu trece cu succes examenul de amorez al ecranului, făcându-i marţ pe Ivan Petrovici şi John Gilbert. Elvira Godeanu nu se lasă nici ea mai preos. Intr’un gest pasionat îl ia de gât pe Bălţăţeanu şi-l pupă a la Gretta Garbo. Jeana Popovici suferă teribil şi fuge în sat să se consoleze într’un abandon religios... întorşi în Capitală, Bălţăţeanu şi Jeana Popovici invită De conu Petrache Sturza şi pe coana Alice Sturza la paradă. Cucoanele se îmbracă în «tailleur»-uri şi bărbaţii iu frac cu decoraţii ca să se ducă la... «Lido». După cum vedeţi o adevărată revoluţie a modei. D. Martin Berger l-a întrecut şi pe vestitul Poirier. Aci filmul se întrerupe şi vefrisorul introduce un jurnal cu ultima paradă militară din faţa’ Regenţei, care durează aproximativ o oră. Intr’o loje Bălţăţeanu cu familia Sturza se ridică în picioare şi salută. — Pe cine e? se interesează o doamnă. ? ' — Nu vezi, pe operator ! Acasă Bălţăţeanu are o criză de nervi şi-şi brutalizează nevasta. Ca să-l calmeze orchestra ii mai arde o doină. Amorezul nostru e amărât. Godeanca l-a tradus cu Hans Stuwe. Bălţăţeanu îşi plânge durerea într’un șantan. — Vreau tiampanie, vreau tiampanie! se roagă el de chelner. Acesta nu vrea însă să-l servească. Ca să se răzbune Bălţăţeanu vrea să-l boxeze. Dar nici n’a schiţat bine gestul şi chelnerul a căzut «knoekaut». (Disciplină, nu glumă!) Impresionat, Hans Stüwe se scoală de la masă i-1 insultă: — Ești o brută ! Bălţăţeanu îl mângâie sub bărbie şi-l provoacă la duel. Duelul nu mai are însă loc. Conflictul austro-român e aplanat şi înlocuit cu o doină. In buduarul nevesti-si Bălţăţeanu tresare violent. Ce s’a întâmplat ? Șaradă între spectatori. — E epileptic ? — Nu cred. Parcă-i mănâncă un purice. — Sau e o figură de dans ? — Te pomeneți că l-au apucat iar crampele ! După ce «face urât» se liniștește și ridică o sprinceană în semn de pace. Elvira Godeanu e sensibil la galanteriile lui Hans Stuw, care ca să dovedească că e file român îi arde o doină la piai ! Jeana Popovici fuge în sat , se conestează cu popa în tim ce Bălţăţeanu înjură de tot sfinţii, acompaniat de — fireţ te — doină. S’a făcut lumină. D-l Marti Berger se plimbă în frac printre scaune aşteptând felicitările. Cum omagiul mulţimei ei de natură contondentă, d. Berger, prudent, a şters-o pe uşi din dos. O ultimă remarcă. Dintre toţ interpreţii cel care a vorbit ce mai corect româneşte a fost., Hans Stüwe. P. S. — Acordăm un premii aceluia care ne poate lămur pentru ce se chiamă filma «Ciuleandra». N’ar fi mai nimerit «Doina»? -xox- M. S. Elena la Teatrul Naţionl M. S. Elena a asistat acum vreo câteva seri la Teatrul Nafional, la o reprezentaţie cu „Femeia şi Paiaţa“. A luat loc în loja avant-scenă din dreapta. M. S. a intrat pe o uşă care dă pe locul viran din dreapta clădirii Viitoarele premiere Teatrului, pe locul unde stăteau înainte muscalii. Câteva trepte de marmoră acoperite cu pluş roşu duc la un vestibul îngust, tapisat în galben. In dreapta se află salonul mobilat în stil rococo cu o dormeză, fotolii, două mese şi o imensă oglindă de cristal. Mobila e tapisată cu mătasă citron ca şi tapetul. Pe jos un covor gros de Bukhara. Pe pereţi, în cadre aurite, portretul Regelui Ferdinand, alăturat de un desen în peniţă al M. S. Regina Maria. De curând sa aşezat şi un portret al Voevodului Mihai. Din acest salonaş un mic culoar are în stânga o portiţă unde se află toaleta, cu pereţii de marmoră. O uşă cu două canaturi se deschide asupra lojei propriu zise. In dreapta acestor uşi se află o altă uşe de fier masiv care duce în scenă. Pe aci vin artiştii când sunt chemaţi de M. M. L. L. în loja regală. M. S. Elena s'a asociat aplauzelor generale la scenă deschisă. ■— m. — desen de Sell D-l Ion Marin Sadoveanu autorul «Molimei» In turneu Câinele d-rei Venture, simnul d-lui Bulinsky ...şi altele Să vedem astăzi alţi artişti cum se «comportă» în turneu. Ilustra societară a Comediei Franceze, d-ra Marioara Ventura pleacă întotdeauna însoţită de un câine, în special rasă «pekinois», care se dă grozav la pantaloni şi rochiile celorlalţi membri ai trupei. E veselă şi fermecătoare şi se ţine chiar de farse. După spectacol joaca «la vagon» un poker «în cinci». Administratorul turneului, Lică Teodorescu ii cumpără în fiecare oraş un cozonac, „înalt cât turnul Eiffel” (d. Lică pronunţă Aifeell din care se înfruptă câinele și cabinierul, spre disperarea bietului Lică. D-l Ion Manolescu pleacă mai întotdeauna cu piese în care are de spus aproape tot textul, restul personagiilor fiind episodice («Moartea civilă», «Strigoii», etc.) Așadar nu contează prea mult pe parteneri, pe care-i ia mai mult ca să-i ţie de urât. Cu o zi înainte de plecarea în turneu îşi convoacă trupa «pentru repetiţie», dar antrenat în discuţie spune: «Lasă că repetăm la vagon!» Bineînţeles că în tren găseşte întotdeauna subiecte atât de interesante de discutat — şi apoi marele artist când călătoreşte, are o meteahnă: îndeamnă pe unul din componenţii trupei, bun ochitor, să ia din zbor, cu o puşcă de salon, vre-o cioară sau vre-o altă pasăre, după anotimp: — Ia-o p’asta ! — Dar pe asta să vedem o ocheşti! Cunoaşte piesele în care joacă atât de bine, încât dacă la reprezentaţie vre-unul din actori se cam încurcă, d. Manolescu inperturbabil, îi spune: — A, monseniore, vrei să-mi spui că... Şi d. Manolescu spune rolul partenerului. I După spectacol plăteşte masaj tuturor actorilor şi nu s’ar duce pentru nimic în lume la banchet, dacă n’ar fi invitaţi şi ceilalţi actori. I D-l R. Bulfinsky pleacă întotdeauna însoţit de soţia sa, d-na . Marioara Ciucurescu. E vesel ne voie mare şi râde aşa cum numai jd. Bulfinsky ştie să râdă. Seara doarme tun şi sforăie, de se cutremură gările. Un turneu amuzant a fost cel cu «Trenul fantomă» în care erau tovarăşi «la parte» d-nele Marietta Sadova, Lily Popovici, Nae Săvulescu, C. Duţulescu, I. Anastasiad şi I. Finteşteanu. Fiecare din componenţii trupei avea câte o misiune: Nae Savulescu, calea ferată; d-na Sadova şi I. Anastasiad, prefecţii şi primarii; d-na Lily Popovici şi cu I. Finteşteanu,şcolile; şi d. Duţulescu, corespondenţa. A fost unul din puţinele turnee în care actorii ajunşi la Bucureşti n’au fost «la cuţite». M. N Ion Manolescu