Rampa, ianuarie 1931 (Anul 16, nr. 3885-3908)

1931-01-01 / nr. 3885

ANUL XV No - 3885 FEF/CIA, ADMINISTRAT*/ S­ATEL­ERELE GRAF DE IN­TRAREA /MOMII Noi I (Hotel Astoria). — Telefon 301­59 BUC­URE­ȘTI Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime «Rudolf Mosse», Calea Victoriei, 31 BOO­MEGA,,ASTRA" SIBIU 4 Pagini 3 Le* Kri­snamurti de N. Porsenna Meteorica, misterioasa şi i­­nutila vizita a teozofului in­dian Krişnamurti a luat sfâr­şit. Trâmbiţat cu mii de fan­fare, asaltat de un regiment de cucoane hexagenare, profetul şi-a finut conferinţa obligato­rie, în care —a­cum era de aş­teptat — n’a făcut decât să de­biteze un şir de locuri comune pe tema moralei. Şi — atât. Ce­ ? ___________ ___________ cepţie. De altminteri, nici nu ţărilor teozofice a ajuns de a­­puteai face altfel. Dacă s’ar fi a­proape un secol şi câmpul de destăinuit auditorilor săi, ar fii observaţie al unor ştiinţe pozi­­tiv-----­-------- 1 --1 •*-— Ştiinţe, care dacă n’au stârnit atâta nedumerire — cu râsetele de rigoare — încât to­tul ar fi degenerat poate în scandal. Ceea ce este şi ce ştie Krişnamarti esti­ atât de de­parte de cultura comună, în­cât chiar pentru ştiinţă rămâ­ne o evanghelie ferecată cu şapte pereţi. De aceea, repe­tăm conferinţa sa a fost o inu­tilitate şi o greşală. Şef al teozofilor din lumea întreagă, tânărul indian este exponentul cel mai luminos al acelei discipline psiehologice, care, fundată de răposata doamnă Blavatsky, şi-a găsit continuatori emeriţi în Annie Besani şi Leadbeater. Unii cred că teozofia e un fel de secta religioasă, similară poate scapeţilor din Ukraina. Nimic mai inexact. Teozofia e o ştiin­ţă, o ştiinţă vastă, din care catedra oficială a primit abia măruntele capitale ale ipnotis­­mului şi magnetismului ani­mal. Ea se ocupă de lumea e­­nerg­iilor invizibile, cu un titlu tot aşa de legitim ca fizico-chi­­mia, care tratează despre elec­tricitate şi atomi. Numai că invizibilul teozofic, depăşind frontierele­­ mecanicei, cerce­tează fluidul universal în care se mişcă şi creează substanţa personală a sufletului. Se în­deletniceşte, ca­ să zic aşa, cu nemurirea. Ceea ce face teozo­­fia inabordabilă, solitară, este metoda, învăţământul ei nu e popular, şi­ într’o mare măsură nu este mai experimental. Ia vestigafiunile în domeniul ei nu sânt posibile decât printr’o îndelungă şi laborioasă prepa­­raţie personală, care dezvoltă în individ anumite însuşiri psicho-fizice, ce-l fac suscepti­bil de-a lua contact personal şi, direct cu energiile universale de ordin biologic. Şi cum tot ce afirmă teozofia e rezultatul observăţu­nilor acestor vizio­nări, ea devine în chip fatal o five, primit încă ştampila Sorbonne­ oficiale, ele numără însă prin­tre adepţii lor pe toţi magnaţii cugetării contimporane, înce­pând cu mai vechiul Henri Bergson şi sfârşind cu proas­pătul Einstein. Ştiinţe de cart oficialitatea râde din ce în ce mai puţin, fiindcă presimte că peste un deceniu se vor învăţa la Universitate, iar peste 20 de ani la liceu. Am numit : me­­tapsichica, spiritismul şi as­trologia. Nu vă speriaţi. Igno­ranţa nu claustrează adevă­rul în mormânt, după cum n’a împiedicat pământul să se în­vârtească, pe vremea lui Gali­­leu. Ei bine, aceste ştiinţe pozi­tive, experimentale, oarecum la îndemâna oricui, verifică treptat şi găsesc exacte toate postulatele t­eozof­iei. N acest caz, există probabilitatea că şi celelalte aserţiuni,­ încă necon­trolate, sunt de aceea, veridică esenţă. In lumina acestor veri­ficări, teozofia­ ne apare ca o ştiinţă regală, într’un cadru de augustă maiestate. Revenind la Krişnamurti, a­­cest tânăr nu e recunoscut ca şef de savanţi de întâiul ordin numai pentru că scrie generali­tăţi morale, la îndemâna orică­rui preot de suburbie. Nu. Krişnamurîi este o­ Tatissim­­ă val­oa­re psichologică, un for­midabil vizionar. Un fakir da­că vreţi. Prin educaţia lui, ac­cesibilă oricui, însă cu o vâstă străduinţă, el e capabil să­ rupă bariera dintre materie şi energie, dintre fizic şi psichic, utilizând forţele naturale aşa­ fel, că s’ar putea crede în mi­racol. In realitate, el anticipea­ză doar asupra dezvoltării su­fleteşti a umanităţii; el repre­zintă un tip uman evoluat, aşa cum probabil toate exempla­­rele speciei vor ajunge peste o mie de ani, ştiinţă dogmatică, necontrola­bilă, inverificabilă. Eşti obli­gat să crezi pe cuvânt. Dar cum omenirea, adăpată la iz­voarele pozitivismului, nu pri­meşte dogme, ci fapte suscepti­bile de control, teozofia rămâ­ne agăţată într’un turn de fil­deş, într’un domeniu quasi­­steril. Din fericire, obiectul cerce DIN CUŞCA SUFLEURU­LUI INCOGNITO-UL VEDETEI — Domnule, te rog, o mică explica­ţie :Pe cine aşteaptă mulţimea asta imensă care blochează peronul Gării de­ Nord. — Pe steaua de cinematograf Lia Ilia, care călătoreşte... incognito ! BATE ŞEAUA „ ...Atunci ne-am înţeles. Pe Miercuri Întâi fiicele mele vor cânt la pian şi la­ Ora 9, vom sta la masă !” „Multe mulţumiri. Voiu fi punctual la orele 9 seara !”... DILEMA Marioara e foarte abătută. Nu știe cu­m să mai împace lucrurile . —• Doctorul mi-a spus ca să nu mai dau cafea neagră bărbatului meu, căci o enervează; şi dacă-i dau Cafea albă, bărbatul meu, tot se enervează­!... LIMBAJ — Pleci undeva de Sărbători? — Da! Plic la Monte Carlo! — Și cât ai de gând să stai? — Până pierd, 100—1500000 lei! SOCOTEALA — Spune tu, ionescule, dacă tatăl tău economisește în fiecare zi câte ia doi ari, ce va avea el in jumătate de an? .. . — Un radio cu 0 lămpi și o limu­zină elegantă, domnule profesor !... DIN CAUZA DIVORȚURILOR La ora aceea târzie din noapte, un domn elegant se opri în mijlocul drumului, atras de văicărelile unui Copil de 6—7 ani. — De ce plângi, micuțule ? — Bă, hă, hă... m’am rătăcit... — Nu e nimica ! Unde locueşti ? — Nu ştiu, ne-am mutat astăzi! — Dar cum o cheamă pe mama ta? — Nu ştiu ! — Cum nu ştii ? — Mama s a măritat, tocmai astăzi, încă odată şi nu ştiu cum ii spune noului tătic ! A FOST CUMINTE — Unde ai fost Puiule . — Mănt­ico, am fost la moară şi am văzut acolo pe un domn care picta. — Cred că te-ai purtat frumos. Nu. l-ai deranjat dela lucru. Nu e așa ? — Desigur, mamico ! Și pietonii s’a interesat de mine. In câteva rânduri m’a întrebat, deep nu mă duc acasă la masă și că d-ta o să fii foarte in­­grijată dacă nu mă întorc imediat!... MAI CONVENABIL — Cel mai scurt drum e cel mai convenabil! spune o zicală latinească. — Fugi de aici! E o zicală idicată. Cel mai lung drum e cel mai con­venabil ! — Se poate să afirmi una ca asta ? — De ce nu ? Sunt doar șofeur pe un taximetru !... Director: SCARLAT FRODA Directorul teatrelor Reinhardt din Berlin vizitează Capitala D. Klemens Herzlerg, co aboraternl intim al Ini Max Reinhardt ne vorbeşte despre planurile maratni reg sir Eri a sosit In Capitală una din­tre cele mai interesante persona­lităţi ale vieţii teatrale de la Ber­lin. Este d. Klemens Herzberg, di­­rectorul teatrelor Reinhardt din Berlin şi în consecinţă cel mai a­­propiat colaborator al marelui om de teatru cu renume mondial, D. Klemens Herzberg, pe care l-am vizitat eri la Athenee Palace, deşi are înfăţişarea unui veritabil artist, plete cărunte, figura ex­presivă, gestul elegant şi ţinuta distinsă a descins în teatru după o îndelungată activitate în indus­trie. Povestea vieţii sale este dintre cele mai interesante: — „Sunt fiul unui industriaş de textile — ne-a spus d. Herz­­berg." Idealul meu­ în tinereţe a fost însă teatrul; doream să devin actor. La 15 ani eram hotărît să părăsesc casa părintească, şi să in­tru în teatru. Tata însă ţinea cu orice preţ să mă facă negustor de textile pentru a continua afaceri­le sale. In cele din urmă am ajuns la un compromis; nu m­’am făcut nici negustor, nici actor ci... ing­ier. Intr’adevăr, am urmat toate cursu­rile şi am şi obţinut diploma de inginer, specialist in­ construc­­ţiuni de maşini. In această cali­tate am condus ? întreprinderi in­dustriale, cami bine­înţeles nu-mi aparţineau mie. In cele din urmă, sfătuit de ta­tăl meu, mi-am creiat o industrie proprie din cauza­ căreia m-am ruinat complect în epoca de tre­cere de la inflaţie la­ clei­­af­ie. Acu­m 6 ani am intrat în teatru şi de atunci lucrez zi şi noapte, cu o tragere de inimă nespusă, în întreprinderile teatrale ale lui Reinhardt la Berlin”. D. Herzberg vorber apoi cu un entuziasm fanatic pre Max Reinhardt despre care ne poves­teşte minuni de intuiţie teatrală, de amabilitate şi de putere de muncă. „Reinhardt este un inspirat, o divinitate. A putea asista la una din repe­tiţiile sale este, cred, cea mai mare favoare ce se poate face unui mu­ritor. Reinhardt creiază rolurile la repetiţii. El le modelează după firea şi înfăţişarea fiecărui actor, utilizând, pentru realizarea per­sonajului, trăsăturile caracteristi­ce ale interpretului. De aceia, fie­care rol îl veţi vedea altfel, pe aceiaş scenă, dacă interpreţii sunt schimbaţi la un moment dat”. NOUL Teatru al LUI REINHARDT „Cum­ sunt planurile lui Rein­hardt pentru viitorul apropiat?’’ — .„Deocamdată aşteptăm inau­gurarea noului teatru de pe „Kurfürstendamm". Va fi al pa­trulea teatru Reinhardt la Ber­lin. De fapt este un teatru mai vechi pe care Reinhardt a dorit la un moment dat să-l schimbe cu desăvârşire făcând să se confun­de scena cu sala. Din motive de ordin material acest plan nu s’a putut, realiza şi atunci, s’a proce­dat numai la o modernizare teh­nică şi exterioară a teatrului. Până în momentul de faţă tea­­■rul nu are încă un nume. Rein­hard­t îl păstrează deocam­d­ată ca o surpriză şi-l va lansa ca de obi­cei, ele abea în ultimul moment. Cert este însă că vom deschide lina­iun­ea cu marele succes pari­zian comdia „Le sex faible” de Bourdet, a cărei acţiune se pe­trece într’un hotel. Vă pot trăda de pe acum secre­tul că Reinhardt a studiat viaţa funcţionarilor de hotel şi psiholo­gia pasagerului pentru a da o cât mai veridică montare piesei. Mai mult decât atât, el îşi alege inter­­preţii din toată lumea şi întâlneş­te pe strada sau în localuri per­­sonagiile pieselor pe cari le în­scenează. De aceia şi în „Le sex faible” Reinhardt va lansa câţiva actori noui, spanioli, unguri, ger­mani în cari el a văzut tipurile pe cari le căuta. Aşa lansează Reinhardt actorii’. CUM MONTEAZĂ REINHARDT UN SPECTACOL „Caracteristic pentru felul său de a înscena un spectacol a fost cazul cu „Liliacul” de Johann Strauss. Reinhardt schimba şi a­­dăug­a în fiecare un detaliu nou în timpul repetiților, ceia ce im­plica bine înţeles cheltueli fan­tastice. In preziua premierii, fra­tele lui Max Reinhardt, Edmund mi-a spus: „Spectacolul acesta va fi o ca­tastrofă. Nu ne vom scoate nici­odată cheltuelile fantastice”. Eu însă i-am replicat: „Dacă nu prin­de acest spectacol, profesorul se poate retrage”. După cum ştiţi „Liliacul’­ a fost unul dintre cele mai mari succese iar cheltuelile au fost acoperite de mai multe ori. Reinhardt nu lucrează însă nici­odată pentru a urmări un câştig ci este mânat numai de dorinţa de a prezenta în condiţiuni desăvâr­şite o piesă pe care o găseşte dem­nă d a fi jucată. De multe ori, el a coptat piese la cari se ştia de la început că nu se va putea câş (Continuare în pact, II-a, Ioana I-a. m­ijloc) co- mm Bl CC SI GAITA ACTORII N. Soreau« Am relevat şi cu alte ocaziuni unele „atitudini­» din această lume cu totul specială a actorilor- Intr’a­devăr, dorinţa apriga a actorului e să­ muncească, şi aceasta cat de mult. Vrea să joace, să joace cât de mult. Pentru ca să-şi satisfacă această necesitate, oarecum fiziolo­gică, e capabi de orice. Aş com­para starea sa efectivă cu cea a ţă­ranului nostru , blând şi potolit de obiceiu, ia furca în mână şi la nevoie face­­moarte de om­, da,că cineva t® calcă o palmă­ de pământ. Există o înflor­are a ţăranului, cu ţarina după cum există o înfrăţire a actorului cu scândurile scenei. Ii văd în ziua când li se distri­buesc rolurile, cum cântăresc în palmă textul bătut­­ la maşină. Puţin, le pasă, gândurile şi i-\sale , zeile, închise în rândurile­ scrise • şi eu ,,indigo". Cantitatea I intere­sează şi de aceea doreşte ca rolul să fie cât mai gros. Când meiul prezintă o grosime apreciabilă, un zâmbet de mulţu­mire îi înfloreşte în colţul buze­lor, ca la un copil căruia maman i-a dat „la patru’’ o porţie mare de magiun. Cauza tuturor certurilor în tea­­tru, este această nesăţioasă dorinţă a actorului de a juca. Ii vezi buni prieteni şi peste cinci­­minute se înjură de mama focului, de crezi că e imposibil ca de acum încolo să mai trăiască pe acelaş petec de pământ. Rămâi trăzniit, când peste o zi îi vezi braţ la braţ. Ai im­presia că nu vezi bine, te freci la ochi, te ciupeşti, dar în cele din urmă îţi dai seama, că visul e rea­litate. Plângeţi soţii actriţelor cari nu j­oacă ! In ce mă priveşte, a­­cord acestor oameni considerapa hărăzită adevăraţilor martiri. Zilnic constat şi totul­ nu mă dumiresc. Când văd dorinţa acea­sta de relevare, mă, întreb şi pe drept­ cuvânt: „Şi-au plătit oare chiria ? Oare n’au altceva mai bun de făcut decât să-şi vaie în cap zeci de fraze?" Altul ar fi fe­ricit în locul lor să ia bani şi să nu facă nimic. In legătură cu aceasta dorinţă neţărmurită, a actorilor de a se re­leva. A. N. Soreanu, care a sur­prins pe top prin intem­pestiva sa cerere de pensionare, ne spunea, relativ la începuturile carierii „După ce am intrat cu chiu cu vai la Naţional, în urma stăruin­ţelor profesorului meu­, Felescu, am stat cam vre-o şase anişori fără să­ joc mai nimica. Spuneam şi eu vre-o câteva cuvinte şi făceam o figuraţie ce nu s’a dovedit. N‘aş putea spune că pe vremea aceia memoria, mea a fost pusă la grea încercare, căci nu ştiu d­acă am jucat vre-un rol care să fi trecut de o pagină. Pe afiş puteai vedea : un servi­­tor: d. N. Soreanu; un om ; d. N. Soreanu; un matelot : d. N.,So­reanu şi aşa mai departe. Chestia mă întrista cum nici nu-ţi poţi închipui. Eram­ şi eu tânăr pe vremea aceia şi de — vorba lui Caragiale — mai „com­­­pătimeam” şi eu. Şi era natural ca ■primul lucru pe care-l spuneam Dulcineei mele era că sunt „ar­tist’’. — U­nde joci ? — mă întreba ea mirată. — Im National! —răspundeam eu fudul nevoe mare.­­— In ce joci ! — Uite şi astă scară în „Vifo­rul". — Pe cine ? Pe un om. Era fatal ca Dulcineea mea să-şi manifeste mirarea şi să-mi riposteze­­. — Cred şi eu ; doar n’om sa joci pe un măgari .Şi uite aşa — îmi spune d. So­reanu,— şase­ ani n’am­ avut nici măcar un nume în teatru. I M. Deci mi-am deschis un teatru de TRISTAN BERNAND care nu-l voi numi. El îmi spun om tot atât de lipsit de simţ prac­­tea: «Dumneata eşti un artist şi tie ca şi mine. Cred că noi doi sun­tem parizienii cei mai lipsiţi de ea sunt un comerciant». La care eu am trebuit să-i răspund: «Se poate ca eu să fiu un artist, dar dumneata nu eşti in nici un caz comerciant. Eşti înainte de toa­te un jucător». Mi-am deschis deci un teatru, în­ care voi prezenta piese foarte variate p­rin genul comediei, dar a­­cest gen este destul tie vast, pen­tru a comporta o mare diversi­tate. Şi-apoi, nu vreau un teatru pen­tru a exploata piese, ci pentru a Ie juca.­­ De douăzeci, şi poate de două­zeci şi cinci de ani, «vroiam să realizez acest proect» şi toţi acei cărora le expuneam acestea, mă ascultau cu simpatie. Dar simpa­tia, se mărginea la atâta. Până acum trei săptămâni, l-am întâl­nit pe Irenée Mauget, pe care-l cunoşteam de ani de zile. Şi deo­dată mi s’a părut că ne vom în­Ascultam docil aceste propu­neri şi sfârşeam prin a răspunde: «Dar asta e exact contrariul ce­lor ce plănuesc». Mă simţeam totdeauna jenat sa provoc riscuri financiare unui director oarecare. Nu vreau deci să mă găsesc în faţa unui grup de acţionari, cu aceeaşi responsabi­litate. Căci figura acţionarilor ne­mulţumiţi nu prea e agreabilă de privit. In plus vreau să aplic idei spe­ciale pentru exploatarea teatru­lui meu. Ideile lui Antoine. Şi i­­deile lui Sacha Guitry în Boule­vard de Strasbourg, Antoine îşi bazase exploatarea ,pe o muncă neîntreruptă şi nu pe lovituri. . Am avut, rintr’o zi, o f­rică dis­sim­ţ practic. Asociaţia noastră e deci ideală. Intre noi fie vorba — mie nu­mi plac, oamenii cari spun că au simţ­­ practic. Această declaraţie îmi pare a fi enorm orgolioasa. Oamenii aceștia vor deci să co­mande evenimentelor. Ori, eu mă ocup de teatru de patruzeci şi cinci de ani, şi sunt lămurit asu­pra unui punct. Sunt sigur că este imposibil să comanzi eveni­mentelor. Atunci cel mai bun lu­cru este să provoci în cariera ta cât mai multe evenimente posibi­le, pentru a avea astfel micul no­­roc de-a întâlni­ câteva fericite. O altă achiziţie a experienţei mele este că e o greşeală să se spună că a prevede înseamnă a fi înţelept. Dimpotrivă este ade­seori înţelept să nu prevezi. evita teoriile dar voi cita mult Le voi strânge a­poi în volume şi imitându-l pe Losing, voi publi­ca mica mea dinrm­aturgie a stră­zii du Rocher.­­ Figaro a publicist odată o an­chetă asupra lui Bbecque şi-al lui Scribe. Am răspuns, gratural, că sunt un mare admirar­or al lui Becque şi că-l dispreţuiesc pe Scri­be. Şi-am adăugat că mi-e oroare de concesii, fiindcă nu şti­u care anume trebuesc făcute, 1 şom , JL Nu doresc ca, după ce-mi­ veţi fi văzut piesa, să spuneţi: . » «Iată, începe să-şi cam dea una ce-i cu concesiile cari trebiî­esc­ făcute». E penibil să vorbeşti despre o­­pera ta unor judecători, fiindcă asta înseamnă că eşti sigur de tine, şi atunci te expui batjocurii.­­ Pe de altă parte, dacă faci apel la indulgenţă, îţi diminuezi, auto-La inaugurarea Teatrului Tris- sală teatrală, Jan Bernard, celebrul autor dra­matic, a ţinut o conferinţă din care extragem câteva pasagii . Sunt douăzeci de ani de când îmi doresc un teatru. Diferiţi ca­marazi şi directori de teatru (căci am printre prietenii mei şi direc­tori de teatru) cărora le împăr­tăşisem dorinţa mea îmi expu­neau proectele lor: să construias­că un nou teatru, cu opt sute de locuri, în plin centru. Toate afa­cerile care ţi se propun la Paris sunt în plin centru. Teatrul urmează să fie înzes­trat cu ultimele perfecţionări în domeniul construcţiei teatrale cu scena turnantă şi scenă ascenden­tă. Urma să se mai constitue, apoi u­nitatea. Ori, autorul nu vă cere V Aiu de gând să ţin aci o serie această indulgenţa. Căci nare o societate imobiliară, şi o sucur­­cuţie cu un director de teatru pe telege, căci Irenée Mauget e un dp conferinţe în cursul căreia voi niciodată dreptul s'o facă. 1 C. JOT 1 IANUARIE 1931 ABONAMENTIdl eu fAfU Trei luni ............................. ia» «ac 9asa luni .*•••••••••. . ooc Un an . . ............................................2 009 IN STRAINATATE DUBIU Abonamsntw« «a ptAtaao rv»n«« la 1 «au la ta alo f'ooAroi tuni O schiță omagială, apărută cu prilejul sărbătoririi lui Max Reini­har­dt, astă toamna, la jubileul sau de 25 ani de activitate. O VIZITA LA SINCLAIR LEWIS De vorbi­nd marele romancier american la Bernin.­­Lewis despre colegii săi de la Stockholm.­ Literatura americană e bogată Corespondentul marelui cotidian Landsteiner şi Fischer cari au pro­­vienez „Neue Freie Presse” la mit de astă-dată premiul Nobel Berlin a fost primit de Sinclair Lewis, cu pr­e­jul trecerii sale prin capitala Reichului, după vi­­zita făcută la Stockholm unde i s’a înmânat premiul . Nobel”. Marele romancier american călă­toreşte împreună cu soţia sa, care a fost înainte de război corespon­denţa unor ziare americane la Berlin. •:]­­: Corespondentul ziarului vienez descrie în modul nund­ar întreve­derea cu soţii Lewis. Soţii Lewis iau cafeaua în hal­­lul hotelului. Adlon-Sinclair Le­wis este afabil, simplu şi nu po­zează în mare celebritate. El este blond-roşcovan, slab, svert, poarta ochelari şi nu are în nici un caz înfăţişare de poet. Dacă l-aţi în­­tâlni fără a-l cunoaşte ,-aţi lua drept un irlandez sau drept un of Ofer englez în civil sau sportsman sau un reporter american. D-na Lewis este şi ea înalta şi sveltă şi deşi încă tânără are nă­rul cărunt. Un al treilea membru al familiei nu este prezent decât ne fotografie. E Michail, im fiu de 6 luni numai care aşteaptă în A­­merica înapoierea părinţilor săi. Pentru­­ce îl chiamă tocmai Mi­hail? D-l şi d-na Sinclair Lewis spun ca pruncul nu a fost numit, cânt se face de obicei dună un strămoş ci dună unhrmarhel"! Mi­hail pe care Sinclair Lewis îl con­sideră drept un „contra-revolutio­­nar. Sinclair Lewis este nini’ . m­onori''ip şi intensitatea 7.. Berlinului. „Dacă citeşti ziarele ............. — spune romancierul — ai putea f crede cri populaţia bef*ipe­u este­ pe jumătate înfometată”.'­­ I se explică lui Lewis că rile de petreceri surnt fregCd­mule de străini si ea realmente criza economica e foarte mare la Ber­lin ca si in restul Fri-r­nei. Sri­n Lewis sunt un efect iv­for­maţi asupra situaţie,V. ■ Ei arată că si A­merica suferă de pe urma crizei­ mond'Ve. Le­wis crede că reu^r-'fiunile sunt motivul princirml/ a] crizei si e“ America ar trebii,, să facă primul ^eri al renunţării la plata dato­riilor de război. In nHă ordine­ de idei Sinclair Lewis face apoi (Vioriu! savanţilor pentru .ştiinţă. Despre profesorul german Fis­cher, d-na Löwîi povesteşte urmă.* toarea întâmplare. In drum spre Stockholm unde era aşteptat pentru a i se înmâna premiul Nobel, profesorul Fischer a observat la graniţa suedeză ca şi-a uitat acasă paşaportul. „Cum se po’ăti asta?” se răsti la el func­ţionar al- vamal.' ,,Cr*deţi-ti*ă” ,î răspunse umil laureatul premiului Nobel „Eu sunt adevăratul profe­sor distrat”. Fischer a fost nevoit să se dea jos din tren şi să facă coada la­ poliţia gării. Profesorul nu s a gândit însă o singură cli­pă să spuie funcţionarilor de ser­­vici că este laureatul premiului Nobel. Apoi, Lewis vorbeşte despre discursul pe care l-a pronunţat la Stockolm, cu prilejul înmânarii premiului Nobel. După cum se ştie, în acest discurs care a stâr­nit o imensă vâlvă, Lewis a criti­cat în mod violent modul în care sunt trataţi, scriitorii în Ameri­ca,,La noi — spune Lewis — scrii­torii pot deveni aproape tot atât de bogaţi ca Rockefeller. El poa­­te avea automobile, case şi moşii. Pentru burghezul american, scrii­torul nu este însă nici­odată o personalitate de seamă. Pentru a­­cest burghez normal, instalatorul ca­re-i repară baia este cu mult mai important decât oricare scrii­tor”. ) „Totuşi — continuă d-na Le­wis — talente noui se ivesc pe zi ce trece, astfel încât în 10 ani vom avea desigur o mare litera­tură”. Sinclair Lewis aproba cu capul ac­eastă declaraţie a soţiei sale şi scoate din geantă o carte a unui autor american nou Thomas Molff pe care o recomandă ca o lucrare de mare valoare. II întreb pe Lewis dacă discur­­ul pronunţat la Stockholm n­u-i va creia mulţi duşmani în Ameri­ca. Lewis râde: „Când am scris romanul meu ..Elmer Gantry”, al cărui erou este n preot a­merican care trans­­­mă în comerţ înalta sa misiune, preoţi din America an ai arestat. Totuşi eu nu sistat. închisorile noastre le pline cu bancheri şi contrnNine Nyri, de alcool meat nu întru scriitori. Vre un pag. n­­ a Sifce . .* s.v jsf « \ '• * © */ I \ \ *■ O f

Next