Rampa, ianuarie 1931 (Anul 16, nr. 3885-3908)
1931-01-01 / nr. 3885
ANUL XV No - 3885 FEF/CIA, ADMINISTRAT*/ SATELERELE GRAF DE INTRAREA /MOMII Noi I (Hotel Astoria). — Telefon 30159 BUCUREȘTI Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime «Rudolf Mosse», Calea Victoriei, 31 BOOMEGA,,ASTRA" SIBIU 4 Pagini 3 Le* Krisnamurti de N. Porsenna Meteorica, misterioasa şi inutila vizita a teozofului indian Krişnamurti a luat sfârşit. Trâmbiţat cu mii de fanfare, asaltat de un regiment de cucoane hexagenare, profetul şi-a finut conferinţa obligatorie, în care —acum era de aşteptat — n’a făcut decât să debiteze un şir de locuri comune pe tema moralei. Şi — atât. Ce ? ___________ ___________ cepţie. De altminteri, nici nu ţărilor teozofice a ajuns de aputeai face altfel. Dacă s’ar fi aproape un secol şi câmpul de destăinuit auditorilor săi, ar fii observaţie al unor ştiinţe pozitiv------------- 1 --1 •*-— Ştiinţe, care dacă n’au stârnit atâta nedumerire — cu râsetele de rigoare — încât totul ar fi degenerat poate în scandal. Ceea ce este şi ce ştie Krişnamarti esti atât de departe de cultura comună, încât chiar pentru ştiinţă rămâne o evanghelie ferecată cu şapte pereţi. De aceea, repetăm conferinţa sa a fost o inutilitate şi o greşală. Şef al teozofilor din lumea întreagă, tânărul indian este exponentul cel mai luminos al acelei discipline psiehologice, care, fundată de răposata doamnă Blavatsky, şi-a găsit continuatori emeriţi în Annie Besani şi Leadbeater. Unii cred că teozofia e un fel de secta religioasă, similară poate scapeţilor din Ukraina. Nimic mai inexact. Teozofia e o ştiinţă, o ştiinţă vastă, din care catedra oficială a primit abia măruntele capitale ale ipnotismului şi magnetismului animal. Ea se ocupă de lumea energiilor invizibile, cu un titlu tot aşa de legitim ca fizico-chimia, care tratează despre electricitate şi atomi. Numai că invizibilul teozofic, depăşind frontierele mecanicei, cercetează fluidul universal în care se mişcă şi creează substanţa personală a sufletului. Se îndeletniceşte, ca să zic aşa, cu nemurirea. Ceea ce face teozofia inabordabilă, solitară, este metoda, învăţământul ei nu e popular, şi într’o mare măsură nu este mai experimental. Ia vestigafiunile în domeniul ei nu sânt posibile decât printr’o îndelungă şi laborioasă preparaţie personală, care dezvoltă în individ anumite însuşiri psicho-fizice, ce-l fac susceptibil de-a lua contact personal şi, direct cu energiile universale de ordin biologic. Şi cum tot ce afirmă teozofia e rezultatul observăţunilor acestor vizionări, ea devine în chip fatal o five, primit încă ştampila Sorbonne oficiale, ele numără însă printre adepţii lor pe toţi magnaţii cugetării contimporane, începând cu mai vechiul Henri Bergson şi sfârşind cu proaspătul Einstein. Ştiinţe de cart oficialitatea râde din ce în ce mai puţin, fiindcă presimte că peste un deceniu se vor învăţa la Universitate, iar peste 20 de ani la liceu. Am numit : metapsichica, spiritismul şi astrologia. Nu vă speriaţi. Ignoranţa nu claustrează adevărul în mormânt, după cum n’a împiedicat pământul să se învârtească, pe vremea lui Galileu. Ei bine, aceste ştiinţe pozitive, experimentale, oarecum la îndemâna oricui, verifică treptat şi găsesc exacte toate postulatele teozofiei. N acest caz, există probabilitatea că şi celelalte aserţiuni, încă necontrolate, sunt de aceea, veridică esenţă. In lumina acestor verificări, teozofia ne apare ca o ştiinţă regală, într’un cadru de augustă maiestate. Revenind la Krişnamurti, acest tânăr nu e recunoscut ca şef de savanţi de întâiul ordin numai pentru că scrie generalităţi morale, la îndemâna oricărui preot de suburbie. Nu. Krişnamurîi este o Tatissimă valoare psichologică, un formidabil vizionar. Un fakir dacă vreţi. Prin educaţia lui, accesibilă oricui, însă cu o vâstă străduinţă, el e capabil să rupă bariera dintre materie şi energie, dintre fizic şi psichic, utilizând forţele naturale aşa fel, că s’ar putea crede în miracol. In realitate, el anticipează doar asupra dezvoltării sufleteşti a umanităţii; el reprezintă un tip uman evoluat, aşa cum probabil toate exemplarele speciei vor ajunge peste o mie de ani, ştiinţă dogmatică, necontrolabilă, inverificabilă. Eşti obligat să crezi pe cuvânt. Dar cum omenirea, adăpată la izvoarele pozitivismului, nu primeşte dogme, ci fapte susceptibile de control, teozofia rămâne agăţată într’un turn de fildeş, într’un domeniu quasisteril. Din fericire, obiectul cerce DIN CUŞCA SUFLEURULUI INCOGNITO-UL VEDETEI — Domnule, te rog, o mică explicaţie :Pe cine aşteaptă mulţimea asta imensă care blochează peronul Gării de Nord. — Pe steaua de cinematograf Lia Ilia, care călătoreşte... incognito ! BATE ŞEAUA „ ...Atunci ne-am înţeles. Pe Miercuri Întâi fiicele mele vor cânt la pian şi la Ora 9, vom sta la masă !” „Multe mulţumiri. Voiu fi punctual la orele 9 seara !”... DILEMA Marioara e foarte abătută. Nu știe cum să mai împace lucrurile . —• Doctorul mi-a spus ca să nu mai dau cafea neagră bărbatului meu, căci o enervează; şi dacă-i dau Cafea albă, bărbatul meu, tot se enervează!... LIMBAJ — Pleci undeva de Sărbători? — Da! Plic la Monte Carlo! — Și cât ai de gând să stai? — Până pierd, 100—1500000 lei! SOCOTEALA — Spune tu, ionescule, dacă tatăl tău economisește în fiecare zi câte ia doi ari, ce va avea el in jumătate de an? .. . — Un radio cu 0 lămpi și o limuzină elegantă, domnule profesor !... DIN CAUZA DIVORȚURILOR La ora aceea târzie din noapte, un domn elegant se opri în mijlocul drumului, atras de văicărelile unui Copil de 6—7 ani. — De ce plângi, micuțule ? — Bă, hă, hă... m’am rătăcit... — Nu e nimica ! Unde locueşti ? — Nu ştiu, ne-am mutat astăzi! — Dar cum o cheamă pe mama ta? — Nu ştiu ! — Cum nu ştii ? — Mama s a măritat, tocmai astăzi, încă odată şi nu ştiu cum ii spune noului tătic ! A FOST CUMINTE — Unde ai fost Puiule . — Măntico, am fost la moară şi am văzut acolo pe un domn care picta. — Cred că te-ai purtat frumos. Nu. l-ai deranjat dela lucru. Nu e așa ? — Desigur, mamico ! Și pietonii s’a interesat de mine. In câteva rânduri m’a întrebat, deep nu mă duc acasă la masă și că d-ta o să fii foarte ingrijată dacă nu mă întorc imediat!... MAI CONVENABIL — Cel mai scurt drum e cel mai convenabil! spune o zicală latinească. — Fugi de aici! E o zicală idicată. Cel mai lung drum e cel mai convenabil ! — Se poate să afirmi una ca asta ? — De ce nu ? Sunt doar șofeur pe un taximetru !... Director: SCARLAT FRODA Directorul teatrelor Reinhardt din Berlin vizitează Capitala D. Klemens Herzlerg, co aboraternl intim al Ini Max Reinhardt ne vorbeşte despre planurile maratni reg sir Eri a sosit In Capitală una dintre cele mai interesante personalităţi ale vieţii teatrale de la Berlin. Este d. Klemens Herzberg, directorul teatrelor Reinhardt din Berlin şi în consecinţă cel mai apropiat colaborator al marelui om de teatru cu renume mondial, D. Klemens Herzberg, pe care l-am vizitat eri la Athenee Palace, deşi are înfăţişarea unui veritabil artist, plete cărunte, figura expresivă, gestul elegant şi ţinuta distinsă a descins în teatru după o îndelungată activitate în industrie. Povestea vieţii sale este dintre cele mai interesante: — „Sunt fiul unui industriaş de textile — ne-a spus d. Herzberg." Idealul meu în tinereţe a fost însă teatrul; doream să devin actor. La 15 ani eram hotărît să părăsesc casa părintească, şi să intru în teatru. Tata însă ţinea cu orice preţ să mă facă negustor de textile pentru a continua afacerile sale. In cele din urmă am ajuns la un compromis; nu m’am făcut nici negustor, nici actor ci... ingier. Intr’adevăr, am urmat toate cursurile şi am şi obţinut diploma de inginer, specialist in construcţiuni de maşini. In această calitate am condus ? întreprinderi industriale, cami bineînţeles nu-mi aparţineau mie. In cele din urmă, sfătuit de tatăl meu, mi-am creiat o industrie proprie din cauza căreia m-am ruinat complect în epoca de trecere de la inflaţie la cleiafie. Acum 6 ani am intrat în teatru şi de atunci lucrez zi şi noapte, cu o tragere de inimă nespusă, în întreprinderile teatrale ale lui Reinhardt la Berlin”. D. Herzberg vorber apoi cu un entuziasm fanatic pre Max Reinhardt despre care ne povesteşte minuni de intuiţie teatrală, de amabilitate şi de putere de muncă. „Reinhardt este un inspirat, o divinitate. A putea asista la una din repetiţiile sale este, cred, cea mai mare favoare ce se poate face unui muritor. Reinhardt creiază rolurile la repetiţii. El le modelează după firea şi înfăţişarea fiecărui actor, utilizând, pentru realizarea personajului, trăsăturile caracteristice ale interpretului. De aceia, fiecare rol îl veţi vedea altfel, pe aceiaş scenă, dacă interpreţii sunt schimbaţi la un moment dat”. NOUL Teatru al LUI REINHARDT „Cum sunt planurile lui Reinhardt pentru viitorul apropiat?’’ — .„Deocamdată aşteptăm inaugurarea noului teatru de pe „Kurfürstendamm". Va fi al patrulea teatru Reinhardt la Berlin. De fapt este un teatru mai vechi pe care Reinhardt a dorit la un moment dat să-l schimbe cu desăvârşire făcând să se confunde scena cu sala. Din motive de ordin material acest plan nu s’a putut, realiza şi atunci, s’a procedat numai la o modernizare tehnică şi exterioară a teatrului. Până în momentul de faţă tea■rul nu are încă un nume. Reinhardt îl păstrează deocamdată ca o surpriză şi-l va lansa ca de obicei, ele abea în ultimul moment. Cert este însă că vom deschide linaiunea cu marele succes parizian comdia „Le sex faible” de Bourdet, a cărei acţiune se petrece într’un hotel. Vă pot trăda de pe acum secretul că Reinhardt a studiat viaţa funcţionarilor de hotel şi psihologia pasagerului pentru a da o cât mai veridică montare piesei. Mai mult decât atât, el îşi alege interpreţii din toată lumea şi întâlneşte pe strada sau în localuri personagiile pieselor pe cari le înscenează. De aceia şi în „Le sex faible” Reinhardt va lansa câţiva actori noui, spanioli, unguri, germani în cari el a văzut tipurile pe cari le căuta. Aşa lansează Reinhardt actorii’. CUM MONTEAZĂ REINHARDT UN SPECTACOL „Caracteristic pentru felul său de a înscena un spectacol a fost cazul cu „Liliacul” de Johann Strauss. Reinhardt schimba şi adăuga în fiecare un detaliu nou în timpul repetiților, ceia ce implica bine înţeles cheltueli fantastice. In preziua premierii, fratele lui Max Reinhardt, Edmund mi-a spus: „Spectacolul acesta va fi o catastrofă. Nu ne vom scoate niciodată cheltuelile fantastice”. Eu însă i-am replicat: „Dacă nu prinde acest spectacol, profesorul se poate retrage”. După cum ştiţi „Liliacul’ a fost unul dintre cele mai mari succese iar cheltuelile au fost acoperite de mai multe ori. Reinhardt nu lucrează însă niciodată pentru a urmări un câştig ci este mânat numai de dorinţa de a prezenta în condiţiuni desăvârşite o piesă pe care o găseşte demnă d a fi jucată. De multe ori, el a coptat piese la cari se ştia de la început că nu se va putea câş (Continuare în pact, II-a, Ioana I-a. mijloc) co- mm Bl CC SI GAITA ACTORII N. Soreau« Am relevat şi cu alte ocaziuni unele „atitudini» din această lume cu totul specială a actorilor- Intr’adevăr, dorinţa apriga a actorului e să muncească, şi aceasta cat de mult. Vrea să joace, să joace cât de mult. Pentru ca să-şi satisfacă această necesitate, oarecum fiziologică, e capabi de orice. Aş compara starea sa efectivă cu cea a ţăranului nostru , blând şi potolit de obiceiu, ia furca în mână şi la nevoie facemoarte de om, da,că cineva t® calcă o palmă de pământ. Există o înflorare a ţăranului, cu ţarina după cum există o înfrăţire a actorului cu scândurile scenei. Ii văd în ziua când li se distribuesc rolurile, cum cântăresc în palmă textul bătut la maşină. Puţin, le pasă, gândurile şi i-\sale , zeile, închise în rândurile scrise • şi eu ,,indigo". Cantitatea I interesează şi de aceea doreşte ca rolul să fie cât mai gros. Când meiul prezintă o grosime apreciabilă, un zâmbet de mulţumire îi înfloreşte în colţul buzelor, ca la un copil căruia maman i-a dat „la patru’’ o porţie mare de magiun. Cauza tuturor certurilor în teatru, este această nesăţioasă dorinţă a actorului de a juca. Ii vezi buni prieteni şi peste cinciminute se înjură de mama focului, de crezi că e imposibil ca de acum încolo să mai trăiască pe acelaş petec de pământ. Rămâi trăzniit, când peste o zi îi vezi braţ la braţ. Ai impresia că nu vezi bine, te freci la ochi, te ciupeşti, dar în cele din urmă îţi dai seama, că visul e realitate. Plângeţi soţii actriţelor cari nu joacă ! In ce mă priveşte, acord acestor oameni considerapa hărăzită adevăraţilor martiri. Zilnic constat şi totul nu mă dumiresc. Când văd dorinţa aceasta de relevare, mă, întreb şi pe drept cuvânt: „Şi-au plătit oare chiria ? Oare n’au altceva mai bun de făcut decât să-şi vaie în cap zeci de fraze?" Altul ar fi fericit în locul lor să ia bani şi să nu facă nimic. In legătură cu aceasta dorinţă neţărmurită, a actorilor de a se releva. A. N. Soreanu, care a surprins pe top prin intempestiva sa cerere de pensionare, ne spunea, relativ la începuturile carierii „După ce am intrat cu chiu cu vai la Naţional, în urma stăruinţelor profesorului meu, Felescu, am stat cam vre-o şase anişori fără să joc mai nimica. Spuneam şi eu vre-o câteva cuvinte şi făceam o figuraţie ce nu s’a dovedit. N‘aş putea spune că pe vremea aceia memoria, mea a fost pusă la grea încercare, căci nu ştiu dacă am jucat vre-un rol care să fi trecut de o pagină. Pe afiş puteai vedea : un servitor: d. N. Soreanu; un om ; d. N. Soreanu; un matelot : d. N.,Soreanu şi aşa mai departe. Chestia mă întrista cum nici nu-ţi poţi închipui. Eram şi eu tânăr pe vremea aceia şi de — vorba lui Caragiale — mai „compătimeam” şi eu. Şi era natural ca ■primul lucru pe care-l spuneam Dulcineei mele era că sunt „artist’’. — Unde joci ? — mă întreba ea mirată. — Im National! —răspundeam eu fudul nevoe mare.— In ce joci ! — Uite şi astă scară în „Viforul". — Pe cine ? Pe un om. Era fatal ca Dulcineea mea să-şi manifeste mirarea şi să-mi riposteze. — Cred şi eu ; doar n’om sa joci pe un măgari .Şi uite aşa — îmi spune d. Soreanu,— şase ani n’am avut nici măcar un nume în teatru. I M. Deci mi-am deschis un teatru de TRISTAN BERNAND care nu-l voi numi. El îmi spun om tot atât de lipsit de simţ practea: «Dumneata eşti un artist şi tie ca şi mine. Cred că noi doi suntem parizienii cei mai lipsiţi de ea sunt un comerciant». La care eu am trebuit să-i răspund: «Se poate ca eu să fiu un artist, dar dumneata nu eşti in nici un caz comerciant. Eşti înainte de toate un jucător». Mi-am deschis deci un teatru, în care voi prezenta piese foarte variate prin genul comediei, dar acest gen este destul tie vast, pentru a comporta o mare diversitate. Şi-apoi, nu vreau un teatru pentru a exploata piese, ci pentru a Ie juca. De douăzeci, şi poate de douăzeci şi cinci de ani, «vroiam să realizez acest proect» şi toţi acei cărora le expuneam acestea, mă ascultau cu simpatie. Dar simpatia, se mărginea la atâta. Până acum trei săptămâni, l-am întâlnit pe Irenée Mauget, pe care-l cunoşteam de ani de zile. Şi deodată mi s’a părut că ne vom înAscultam docil aceste propuneri şi sfârşeam prin a răspunde: «Dar asta e exact contrariul celor ce plănuesc». Mă simţeam totdeauna jenat sa provoc riscuri financiare unui director oarecare. Nu vreau deci să mă găsesc în faţa unui grup de acţionari, cu aceeaşi responsabilitate. Căci figura acţionarilor nemulţumiţi nu prea e agreabilă de privit. In plus vreau să aplic idei speciale pentru exploatarea teatrului meu. Ideile lui Antoine. Şi ideile lui Sacha Guitry în Boulevard de Strasbourg, Antoine îşi bazase exploatarea ,pe o muncă neîntreruptă şi nu pe lovituri. . Am avut, rintr’o zi, o frică dissimţ practic. Asociaţia noastră e deci ideală. Intre noi fie vorba — mie numi plac, oamenii cari spun că au simţ practic. Această declaraţie îmi pare a fi enorm orgolioasa. Oamenii aceștia vor deci să comande evenimentelor. Ori, eu mă ocup de teatru de patruzeci şi cinci de ani, şi sunt lămurit asupra unui punct. Sunt sigur că este imposibil să comanzi evenimentelor. Atunci cel mai bun lucru este să provoci în cariera ta cât mai multe evenimente posibile, pentru a avea astfel micul noroc de-a întâlni câteva fericite. O altă achiziţie a experienţei mele este că e o greşeală să se spună că a prevede înseamnă a fi înţelept. Dimpotrivă este adeseori înţelept să nu prevezi. evita teoriile dar voi cita mult Le voi strânge apoi în volume şi imitându-l pe Losing, voi publica mica mea dinrmaturgie a străzii du Rocher. Figaro a publicist odată o anchetă asupra lui Bbecque şi-al lui Scribe. Am răspuns, gratural, că sunt un mare admiraror al lui Becque şi că-l dispreţuiesc pe Scribe. Şi-am adăugat că mi-e oroare de concesii, fiindcă nu ştiu care anume trebuesc făcute, 1 şom , JL Nu doresc ca, după ce-mi veţi fi văzut piesa, să spuneţi: . » «Iată, începe să-şi cam dea una ce-i cu concesiile cari trebiîesc făcute». E penibil să vorbeşti despre opera ta unor judecători, fiindcă asta înseamnă că eşti sigur de tine, şi atunci te expui batjocurii. Pe de altă parte, dacă faci apel la indulgenţă, îţi diminuezi, auto-La inaugurarea Teatrului Tris- sală teatrală, Jan Bernard, celebrul autor dramatic, a ţinut o conferinţă din care extragem câteva pasagii . Sunt douăzeci de ani de când îmi doresc un teatru. Diferiţi camarazi şi directori de teatru (căci am printre prietenii mei şi directori de teatru) cărora le împărtăşisem dorinţa mea îmi expuneau proectele lor: să construiască un nou teatru, cu opt sute de locuri, în plin centru. Toate afacerile care ţi se propun la Paris sunt în plin centru. Teatrul urmează să fie înzestrat cu ultimele perfecţionări în domeniul construcţiei teatrale cu scena turnantă şi scenă ascendentă. Urma să se mai constitue, apoi unitatea. Ori, autorul nu vă cere V Aiu de gând să ţin aci o serie această indulgenţa. Căci nare o societate imobiliară, şi o sucurcuţie cu un director de teatru pe telege, căci Irenée Mauget e un dp conferinţe în cursul căreia voi niciodată dreptul s'o facă. 1 C. JOT 1 IANUARIE 1931 ABONAMENTIdl eu fAfU Trei luni ............................. ia» «ac 9asa luni .*•••••••••. . ooc Un an . . ............................................2 009 IN STRAINATATE DUBIU Abonamsntw« «a ptAtaao rv»n«« la 1 «au la ta alo f'ooAroi tuni O schiță omagială, apărută cu prilejul sărbătoririi lui Max Reinihardt, astă toamna, la jubileul sau de 25 ani de activitate. O VIZITA LA SINCLAIR LEWIS De vorbind marele romancier american la Bernin.Lewis despre colegii săi de la Stockholm. Literatura americană e bogată Corespondentul marelui cotidian Landsteiner şi Fischer cari au provienez „Neue Freie Presse” la mit de astă-dată premiul Nobel Berlin a fost primit de Sinclair Lewis, cu prejul trecerii sale prin capitala Reichului, după vizita făcută la Stockholm unde i s’a înmânat premiul . Nobel”. Marele romancier american călătoreşte împreună cu soţia sa, care a fost înainte de război corespondenţa unor ziare americane la Berlin. •:]: Corespondentul ziarului vienez descrie în modul nundar întrevederea cu soţii Lewis. Soţii Lewis iau cafeaua în hallul hotelului. Adlon-Sinclair Lewis este afabil, simplu şi nu pozează în mare celebritate. El este blond-roşcovan, slab, svert, poarta ochelari şi nu are în nici un caz înfăţişare de poet. Dacă l-aţi întâlni fără a-l cunoaşte ,-aţi lua drept un irlandez sau drept un of Ofer englez în civil sau sportsman sau un reporter american. D-na Lewis este şi ea înalta şi sveltă şi deşi încă tânără are nărul cărunt. Un al treilea membru al familiei nu este prezent decât ne fotografie. E Michail, im fiu de 6 luni numai care aşteaptă în America înapoierea părinţilor săi. Pentruce îl chiamă tocmai Mihail? D-l şi d-na Sinclair Lewis spun ca pruncul nu a fost numit, cânt se face de obicei dună un strămoş ci dună unhrmarhel"! Mihail pe care Sinclair Lewis îl consideră drept un „contra-revolutionar. Sinclair Lewis este nini’ . monori''ip şi intensitatea 7.. Berlinului. „Dacă citeşti ziarele ............. — spune romancierul — ai putea f crede cri populaţia bef*ipeu este pe jumătate înfometată”.' I se explică lui Lewis că rile de petreceri surnt fregCdmule de străini si ea realmente criza economica e foarte mare la Berlin ca si in restul Fri-rnei. Srin Lewis sunt un efect ivformaţi asupra situaţie,V. ■ Ei arată că si America suferă de pe urma crizei mond'Ve. Lewis crede că reu^r-'fiunile sunt motivul princirml/ a] crizei si e“ America ar trebii,, să facă primul ^eri al renunţării la plata datoriilor de război. In nHă ordine de idei Sinclair Lewis face apoi (Vioriu! savanţilor pentru .ştiinţă. Despre profesorul german Fischer, d-na Löwîi povesteşte urmă.* toarea întâmplare. In drum spre Stockholm unde era aşteptat pentru a i se înmâna premiul Nobel, profesorul Fischer a observat la graniţa suedeză ca şi-a uitat acasă paşaportul. „Cum se po’ăti asta?” se răsti la el funcţionar al- vamal.' ,,Cr*deţi-ti*ă” ,î răspunse umil laureatul premiului Nobel „Eu sunt adevăratul profesor distrat”. Fischer a fost nevoit să se dea jos din tren şi să facă coada la poliţia gării. Profesorul nu s a gândit însă o singură clipă să spuie funcţionarilor de servici că este laureatul premiului Nobel. Apoi, Lewis vorbeşte despre discursul pe care l-a pronunţat la Stockolm, cu prilejul înmânarii premiului Nobel. După cum se ştie, în acest discurs care a stârnit o imensă vâlvă, Lewis a criticat în mod violent modul în care sunt trataţi, scriitorii în America,,La noi — spune Lewis — scriitorii pot deveni aproape tot atât de bogaţi ca Rockefeller. El poate avea automobile, case şi moşii. Pentru burghezul american, scriitorul nu este însă niciodată o personalitate de seamă. Pentru acest burghez normal, instalatorul care-i repară baia este cu mult mai important decât oricare scriitor”. ) „Totuşi — continuă d-na Lewis — talente noui se ivesc pe zi ce trece, astfel încât în 10 ani vom avea desigur o mare literatură”. Sinclair Lewis aproba cu capul această declaraţie a soţiei sale şi scoate din geantă o carte a unui autor american nou Thomas Molff pe care o recomandă ca o lucrare de mare valoare. II întreb pe Lewis dacă discurul pronunţat la Stockholm nu-i va creia mulţi duşmani în America. Lewis râde: „Când am scris romanul meu ..Elmer Gantry”, al cărui erou este n preot american care transmă în comerţ înalta sa misiune, preoţi din America an ai arestat. Totuşi eu nu sistat. închisorile noastre le pline cu bancheri şi contrnNine Nyri, de alcool meat nu întru scriitori. Vre un pag. n a Sifce . .* s.v jsf « \ '• * © */ I \ \ *■ O f