Rampa, ianuarie 1931 (Anul 16, nr. 3885-3908)

1931-01-01 / nr. 3885

N­O­U­T­A­T­I­Din Stră­natate ,LOLA” este titlul unui film pe care îl tur­­neaz regisorul Diamant Berger. Vedeta producţiei este Damia. EUGENE DESLAW tânărul regisor de avangardă va monta un film sonor şi vorbitor de lung metraj utilizând jurnalele de actualităp- Paramount News din anul 1930. PIERRE BERTIN de la Comedia Franceză, va debu­ta pe ecranul vorbitor alături de Gaby Morlay și Charles Vanel în fumul lui Raymond Bernard „Faubourg Montmartre „ANIMAL CRACKERS“ este titlul unei comedii americane interpretată de celebrii clovni Marx Brothers, care rulează ac­tualmente la Paris cu mare suc­ces. MAX DEARLY este vedeta filmului lui René Her­vy yf Azais", turnat după comedia lui Louis Verneuil. este vedeta filmului „Une belle garce”, turnat de Marco de Gas­­tyn- "-rv.­.­.-il hn­ Charles-Henry Hirsch. Partenerul cunos­cutei actrițe franceze este Gabriel Gabrie. 15 NOEL-NOEL Bach, J. Netter, Suzanne Dehelly și Hellen Hallier interpretează rolurile principale din fomul „La, Brioon en Folie”, realizat de regisorul H. Wi­lschleger după un roman de Georges Dolley. 50 000 de artişti la Hollywood După o ultimă statistică, la Hollywood trăesc 50.000 de ar­tişti, de toate gradele, vedete, şi figuranţi­ Celebrul regizor Raoul Walsh se poate lăuda că a exami­nat cel puţin jumătate din acest număr, atunci când a ales inter­preţii familiei ţarului din marele film pe care l-a turnat pentru Fox cu Dolores del Rio şi Char­les Farrell şi care a rulat cu ma­re succes în toată lumea sub ti­tlul „Dansatoarea roşie”. Acest film este unul din marile succese ale frumoasei Dolores Del Rio.­­ Filmul vorbitor a scos în evi-’ denţă, mai mult ca oricând, apor­tul regisorului. Actorii vin şi pleacă, unii, cari au cunoscut tri­­­­um­furi, neputându-se să se adap­­­­te nouilor formule, intră in de­clin... şi dispar, dar regizorii îşi continuă lucrul, progresează, şi mulţi dintre ei marchează etape caii rămân odată în evoluţia ci­nematografului. Printre aceşti luptători cura­­gioşi ai filmului cităm: George Hill, ale cărui recente filme, «The Big House», dramă asupra vieţii de închisoare; «Mirt and Bill» cu Wallace Beery şi Marie Dressier, au obţinut mari succese. Viitorul său film, intitu­lat «The Secret Six», are la bază lumea interlopă din Chicago. A­­ceastă producţie e aşteptată cu mare interes. Clarence Brown este un mare regisor. El a regisat-o pe Greta Garbo în multe filme, şi în pri­mele ei producţii sonore «Anna Christie» şi «Românce». A'ctu-’mente ci realizează al treilea film sonor al celebrei ste­le • no-Vf'v «Tnsrairation» Toată lumea îl cunoaşte pe Ce­cil B. de Miile şi spectacolele magnifice pe care acest realiza­tor le-a oferit publicului: «Cele zece porunci», «Regele Regilor» şi recent «Dinamita» şi «Madon­­ne Satan». Harry Beaumont a­ produs fil­me excelente asupra psihologiei tinereţii moderne, ca: «Aur Dan­cing Daughters», «Our Blushing Brides», «Fete moderne» şi reali­zează acuma «Those Three French Girls». Viitorul lui film va avea drept cadru atmosfera demi­mondului din Chicago. Robert Z. Leonard e un vete­ran al regiei. A atras asupra sa atenţia universală prin două fil­me vorbitoare: «Divorţata» şi «Let usbe Gay» cu Norma She­arer. Actualmente el turnează «The Bachelor Forther» cu Mari­don Davies. King Vidor, animatorul filmu­lui «Parada cea mare», care a a­­vut un succes formidabil şi a ru­lat la New-York doi ani de zile a regisat cu o mână de maestru recenta sa producţie «Billk the Kid». In curând el va începe re­alizarea unei drame profund u­mană, în genul lui „Aleluia” şi «The Crowd» — două din cele mai mari succese ale sale. Drama va fi intitulată «Succesul şi căde­rea Susanei Lenox» şi vedeta ei va fi Greta Garbo. Din această colaborare se aşteaptă ceva mi­raculos. Charles F. Reisner, regisorul lui «Hollywood Revue» s’a rele­vat prin comedii pline de antreu şi vervă: Caught Short’* cu ini­mitabilele actriţe Maria Dressier şi Polly Moran, «Love In to Rough» cu amuzantul şi simpa­ticul Robert Montgomery şi cu încântătoarea Dorothy Iordan. Sam Wood, care a realizat fil­me mute de prim rang, a lansat acum cea mai bună producţie a­ carierii sale: «Paid» cu Joan Crawford. El l-a regisat pe John Gilbert în «Way for a Sailor», primul film sonor şi vorbitor al f­ostil’d partener H G”’th­­­­a­­­bo și filmul său «Lins of the Chil­dren» a făcut o mare vâlvă. Jack Conway e cel mai bun în genul său. El a realizat «New Moon» cu Grace Moore și La­wrence Filbett de la Opera Metro­politană din New-York. In pre­zent turnează un film cu Cons­tance Bermett, «The Easest Way» Jack Conway a fost şi regisa­­filmului uv* ?!' a wisomei vorbitoare a ultimei producţii a Lon Chaney «The Unholy Three». Charles Brabin, care la regisat de Pimon Novarro în «Carls of the Flesh», a prezentat un m­mre film vorbitor «The Great Me­dow», un episod al luptelor eroi­ce a primilor coloniști americani. Edward Sedgewick a turnat nu­­eroase filme comice cu Buster Keaton. W.­­ S. Van Dyke va prezen­ta în curând rezultatul a doi ani de eforturi curagioase, drama de aventuri «Trader Horn», care a fost realizat în mare parte în jungla africană. Arthur Probison, bine cunoscut în lumea cinematografică, a dat o dovadă a competinței sale rea­lizând versiunea franceză a fil­mului vorbitor «Jenny Lind» cu Grace Moore. Ramon Novarro a debutat ca regizor cu versiunea franceză a film­ului său «Sevila amorurilor mele». Toată lumea lucrează. Poate că anul acesta nu ne-a adus încă perfecția absolută a filmului vor­bitor dar efortul sincer pe care îl reprezintă activitatea unei ase­menea pleiade nu va rămâne fără consecințe. GIN­A MANESI Noutăți asupra câtorva regizori americani Rampa-film Max Dearly Lun­i iUim­ps Kîng Vidor Starul trebue să fie harnic de DOLORES DEL RIO Există o singură cone­ţiune pe care un actor sau o actriţă care vrea să se consacre carierii cine­matografice trebue s’o respecte: să fie harnică- Cine crede că va putea duce o viaţă princiară, se înşeală- Cum aşi fi putut să joc în cursul a doi ani treisprezece roluri, dacă nu ra’aşi fi decis să­­mi consacru anii muncii. Căci i­­mediat ce un film e gata, trebue să începem pregătirile pentru viitoarea producţie. Conferinţele cu regisorii sunt de mare impor­tanţă. Vă spun sincer că munca în­continuu şi tempo-ul în care lu­crez, mă face fericită. Nu m’aşi mai simţi bine fără, aceste ore de nelinişte care pre­ced un nou film. Munca pe care o depun la realizarea unui film face parte din viaţa mea. Fără această activitate nu ştiu dacă aşi mai putea trăi. Hărnicia nu m ar fi dus desi­gur la marile succese pe care le­­am obţinut daca n’aşi fi avut un conducător artistic şi un sfătui­tor în persoana lui Edwin Care­­w. Deasemenea trebue să-i mul­ţumesc şi lui Raoul Walsh care m’a regisat în „Dansatoarea ro­şie». Rolul meu din acest film e foarte interesant şi m’a tentat să scot cele mai puternice efecte su­fleteşti. Am jucat femei bune şi rele. Câte­odată un om rău e mai in­teresant de întruchipat ca unui bun. îmi plac roluri variate. Până acum am izbutit să deţin numai roluri caracteristice, şi deci, interesante. Dorul meu de muncă e atât de mare, încât nimeni nu mar îm­­pedeca să joc în acelaş timp două roluri. Căci hărnicia mea nu cunoaşte pauze şi graniţe. Dolores Del Rio „Cel mai bun film sonor german“ Odată cu apariţia filmului vor­­itor au apărut şi decepţiile. De­­tunci sunt doi ani, şi nici­ o reali­se n’a izbutit să mulţumească tstul publicului dornic de ade­­­vata artă. Deodată şi-a făcut apariţia o op­eră care a stârnit un­trire şi ad­oraţie. Era «Menchet im Käfig»­e E. A. Dupont Primii cari l-au ăzut au declarat în unanimitate­­ e cel mai bun film vorbitor erman realizat până astăzi. „Menschen im Käfig“ e crea­ta unui maestru, a unui fanatic­­ artei care a lucrat cu suflet şi inştiinţă. E cea mai perfectă c­ea mai matură operă a lui Du­­ont, realizatorul acelui mare su­c­es care a fost „Atlantic’’. Filmul a fost interpretat cu c­otă incomparabilă de Fritz Kart­er, Heinrich Georg, Conrad reidt și Tala Birell. Numai patru persoane ! Cu pă­rți persoane se poate real­-­a un ilm de succes? (in «Variété», a aceluiaș Dupont, au fost numai trei !) Despre Tala Birel­ se vorbește ca despre o nouă Greta Garbo. Și Dupont a complectat cu arta lui talentul acestor mari creatori ai ecranului " Fritz Kortner dramă şi comedie. In cursul desfăşurării acţiu­nii, eroii iau parte la o repre­zentaţtie a unui teatru de ma­rionete, care joacă o parodie a dramei lui Reisch. Un prin­t iubete pe fata unui poştar. El îi spune că nu o poa­te lua de soţie. Atunci tatăl ei îi spune că ea e o prinţesă care i-a fost dată de revoluţio­nari s’o crească. mmm Muzica filmului a fost com­pusă de Robert Stolz, care va obţine, fără îndoială, un nou succes. Cei trei autori ai marelui succes „Două inimi intr’un vals”, Géza von Bolvary, Wal­ter Reisch şi Robert Stolz, vor încânta din nou publicul bucu­­reştean cu cea mai recentă rea­liza­re a lor, „Cântecul s’a sfâr­­şit”. Premiera de mâine „Das Lied ist aus“ (Cântecul s’a sfârşit) la Cinema Trianon Mâine are loc la cinemato­graful ,,T­rianon” premiera marelui film german „Das Lied ist aus” („Cântecul s a sfârşit ) care a obţinut în această sta­giune mari succese în toată lu­mea. „Cântecul s’a sfârşit” este o producţie a marei ferme »»Su­per-film” din Berlin, realizată de celebrul regi­zor Géza von Bolvary, autorul celor „Două inimi într’un vals”. Numele lui Bolvary este o garanţie a suc­cesului pe care îl va cunoaşte şi la noi filmul cu care Tria­non intră în noul an. Calitatea filmului este desigur şi o ga­ranţie de viitoarele realizări pe care ni le va prezenta acest cinematograf în cursul anu­lui ce vine. Scenaristul acestui film este acelaş Walter Reisch care ne-a distrat cu fantezia şi umorul său fin atunci când am vizio­nat neuitatele „inimi într un vals” şi „Un tango pentru tine”. In „Cântecul s’a sfârşit” Reisch îşi desfăşoară din nou imaginaţia şi spiritul său in­ventiv. Acţiunea se petrece în me­diul monden al unei mari ca­pitale. Eroii dramei lui Wal­ter Reich sunt o cântăreaţă şi secretarul ei. Ea se amorezea­­ză de frumosul ei funcţionar dar acesta nu răspunde la dra­gostea actriţei, cel puţin, în a­­pg­renţă. Căci o iubeşte, dar ca funcţionar nu îndrăzneşte să facă curte stăpânei sale. Pentru interpretarea acestui film, Géza von Bolvary şi-a ales câţiva fruntaşi ai scenei şi ecranului german. Eroina este interpretata de Liane Haid, frumoasa actriţă germană despre care presa străină a scris că în „Conte s’a sfârşit” ea e cu totul alta, jocul ei fin şi delicat, gesturile prin cari îşi exprimă sentimen­tele i-au atras elogii entu­ziaste. Partenerul ei este simpaticul Willy Forst, pe care l-am ad­mirat în „Două inimi într’un vals”. Alte roluri sunt interpre­tate de Hedwig Bleibtren (de la Buretheater din Viena), Marcel Witrisch (de la Opera , de Stat din Berlin), Ernst Ve­­rabs) şi alţi actori încercaţi de Cinematograf în cinematograf Până astăzi, producătorii nu­ s’au sesizat încă de sursa de su­biecte excelente­­care poate fi lu­mea, cinematografică. Afară de câteva sketchuri comice turnate de Charlie Chaplin, nu există nici un film bazat serios pe an­­c­e­­nariu bun asupra acestei lumi de contraste si activitate care e cine­matograful­ Există, veţi spune, filmul «Be­be Daniels operator», care pune în scenă doi operatori de actu­ali­­tăţi şi în care Bebe Daniels şi Neil Hamilton sunt rivali in goa­na după imagini senzaţionale. Dar aceasta nu este decât un pre­text pentru a exploata calităţile sportive ale celor două vedete; un pretext pentru a-i lansa într’o dramă poliţista pe un yacht unde rămân singuri în luptă cu ban­dit». «Malec reporter cinematogra­fic» a avut un bun scenariu, dar­­ nu ne înfăţişa lumea ecranului,­­ decât imperial­«. De altfel rolul nu prea îi con­venea lui Buster Keaton căci Ma. Iec este pas­iv. Or, un reporter este om de acţiune; subiectul era ideal pentru Harold Lloyd, a că­rui personalitate se acomodează cu acţiunile cele mai diverse. In «Mirage», King Vidor, unul din marii regisori de azi care a atras atenţia generală asupra per­sonalităţii sale, a fost tentat de un subiect asemănător. Subiectul său­ este fabricarea unei vedete la Hollywood. Peggy Pepper, o fată de provincie care a obţinut succese jucând teatru în pension, Vrea să cucerească Hollywoodul. Peggy e jucată de Marion Davi­es. Ea reuşeşte să fie angajată­­,ătrea studio, un nine prim îi face curte, se va mărita cu el Când fostul ei logodnic vine, ea îl bombardează cu prăjituri în care abundă crema. King Vidor a avut curajul să spună că stelele sunt, nu regin­ile lumii, dar artiste onorabile Fil­mul conţinea bune idei comice care exploatau pitorescul studio­urilor californiene. In fine, în el f­u*»*p®ii -î CTirdan, Gilbert, Lew Cody, însuşi King Vidor şi alte figuri proeminente. In Franţa nu s’au turnat ase­menea filme decât în ultimul an, r‘ apreane numai două: aCa c’ert Paris» şi «Elle vent faire du ci­nema», dar care nu au exploatat studioul cu prea multă inteli­genţă. «Dorinţa cea mare», turnat în Germania, nu prezenta decât un interes local. E de aşteptat ca lumea filmu­lui să fie, în viitor, mai des ex­ploatată. Subiectele extrase din ea vor obţine favorurile publicului.­ ­ Bebe Daniels Singurul cotidian românesc de film și cinema «SäÄ3Ai.'i33Ha CRONICA CINEMATOGRAFICA de O. Ceh ari Cinema fox: „Monte Cano“ Un film de Lubitsch este tot­deauna un regal artistic, chiar dacă eroii săi n’au sânge regal in vine, ca’n „Parada Dragostei”, şi se mulţumesc să fie simplii cr Qnţi şi simple contese. Precum sunt: contesa Helene Mara, contele Otto von Liebenheim şi contele Rudolph de Farr­are. Ceea ce se petrece între aceste trei persona­gii s’ar putea rezuma astfel. Frumoasa contesa Helene e prea cuminte ca ea-şi poată înşela soţul, numitul Otto cu chip de i­­diot, şi de aceea nici nu se mai mărită, ci o şterge frumuşel e­­xact în ceasul când trebuiau să fie cununaţi. Cu o mie de franci şi o cameristă, se suie în primul expres ce­ i­ese în cale, şi coboa­ră în gara Monte Carlo. Se insta­lează, natural, în cel mai confor­tabil apartament, angajează, na­tural, o droaie de lachei şi alte animale­­ domestice, se îndatorea­ză, natural, la bancă şi la hotel, şi speră, natural, să câştige o ave­re la ruletă. Dacă până aci totul a mers bine, aci norocul o pără­seşte. Dar norocul are doua feţe: pe c­e-o parte o părăseşte, dar pe de altă parte o procopseşte cu un adorator înfocat: contele Rudolf. Cum Helene nu răspunde nici u­­nuia din numeroşii Don Juani •cari îi fac curte, nici Rudolf n’are anse de succes. Printr’un truc se introduce însă până în buduarul ei, ca frizer. Fără a-şi cunoaşte prea bine noua meserie, Rudolf izbuteşte totuşi să-şi împace exi­genţa stăpână, care e atât de mul­ţumită de el, încât îl angajează şi ca lacheu, şi ca subretă, şi ca şofeur. După cum vedeţi acţiuni­le lui Rudolf s’au urcat conside­rabil la bursa fiu­mei contesei He­lene. Ba, într’o noapte, după ce Rudolf, trimis să ioane la ruletă pe contul contesei, i-a adus din propriul său cont, câştigul imagi­nar de două sute de mii franci, ca s-o salveze de ruşine şi cre­ditori, ea îl sărută de două ori. Fapt de care a doua zi nu mai vrea să-şi reamintească cu nici un chip. Asta întrecând însă toate aş­teptările sale. Rudolf devine ener­gic, şi o sărută din nou. Zadarnic. Ea e­ coplesă şi el e frizer.Differenţa de clasă e prea mare, pentru ca să poată fi îngăduit mai mult de­cât un sărut. Aşa? Atunci mă su­păr şi plec, declară Rudolf. Şi chiar pleacă. Dar abia plecat con­tesa Helene începe să-l caute. Are nevoe de el ca s’o coafeze. Seara e mare reperezentaţie la Opera din Monte Carlo cu Mon­sieur Beaucaire. Frizerul apare în ultimele clipe şi din nou se ceartă cu Helene, şi contesa se duce la operă. Acolo, ce să vezi! Un fri­zer care se amorezează de-o con­tesă dar pe care contesa îl go­neşte, fiindcă e frizer. In actul al treilea, se constată însă că frizerul este de fapt con­te, și atunci contesa îi cere ierta­re, iar el îi răspunde că n’are ni­mic de iertat. Scenă care se petre­ce cam la fel și în loja în care contesa Helene îl sărută pe con­tele Rudolf, cu care pleacă apoi în voiaj de nuntă... Subiectul e tratat în stil de o­­neretă, filmul are de altfel am­biţia de-a fi unul din cele mai bune ale genului, şi abundă în trouvailluri, unul mai spiritual de­cât altul. Scenele de la început ce­remonia nupţială în ploaie, fuga miresii, scenele din parcul de la Monte Carlo, roman­ca cântată la telefon, noaptea de voluptoasa re­verie şi dificilă renunţare a con­tesei, iată câteva numai din ad­mirabilele momente ale acestei o­­perete pline de ironie şi haz. F­er­mecătoa­rea J 'Ha­nette Ma­c Donald interpretează cu multă graţie, cu mult humor personal, şi cu multă inteligenţă, rolul con­tesei Helene. Fizicul ei, talentul ei, vocea ei excepţional de fru­moasă pentru microfon, fac din Jeanette Mac­Donald una din cele mai bune actriţe ale cine­matografului american. Partene­rul ei, sveltul Jack Buchanan, ex­celent actor, joacă cu o natu­rale­­ţă şi simplicitate adorabilă, rolul lui Rudolf, contele-frizer. Bucha­nan ne amintește adeseori de Che­valier — datorită de bună seamă influenței lui Lubitsch, care a re­luat în „Monte Carlo” multe din lucrurile cari au contribuit la­ succesul „Paradei dragostei” și al lui Chevalier. Melodiile, de astă dată de­ o inspiraţie mai puţin fe­ricită, sunt totuşi agreabile şi mai ales, agreabil cântate. Genul acesta pare a conveni de minune predilecţiei pentru satiră şi ironie a lui Lubitsch — ne în­trebăm totuşi dacă e rezonabil ca tocmai un talent atât de vast şi atât de puternic să se închidă în graniţele unui singur gen — ori­cât de strălucit l’ar sluji — lim­i­­tându-şi astfel orizontul. „Parada dragostei” a fost, o capodoperă, şi a arătat lin drum. Dar dela Lubitsch, şi dela regi- Sori ca el, suntem în drept să aşteptăm de fiecare dată noui im­pulsuri, noui revelaţii, am spune chiar nouă surprize. Căci dacă şi el se mulţumeşte să se copieze, ce să mai cerem celorlalţi? Două operete e prea mult pe­n­tru Ernst Lubitsch. A treia, la fel ar fi, desigur, o decepţie. Succesul „m­asurii Cântecului" la Roxy şi Capitol Pe ecranul cinematografelor „Roxy” şi „Capitol“ continuă să ruleze cu mare succes m­eritul film­ vorbitor cu Brigitte Helm şi Jari Kiepura, care apare pentru pri­ma dată în film.­­ Publicul bucureştean are uni­cul prilej să-l audă pe celebrul te­nor al Scalei din Milano. Acţiunea filmului se desfăşoară­ în fermecătorul decor din Sudul Italiei, în împrejurimile­­oraşu­lui cântecului Neapole­ şi în me­ciul monden al Vienei. Succesul acestei producţii se da­­toreşte desigur în bună parte ,şi regisorului Carmine Gallone. George Fronval şi operatorul Charles Lemmre vor pleca, la finele lunii ianuarie în Africa. Scopul acestei călătorii, care va dura trei luni, este reali­­zarea unui mare film de propa­gandă colonială şi turistică, şi a unui plm dramatic interpretat, de indigenii, din Niger. Cinematografele Capitalei CAPITOL­ — „Die singende Stadt“ film cântat şi vorbit cu Brigitte Helm şi Jan Kiepura. TRIANON. — „Doamna In hermină.“ cu Vivienne Segall, Louis Fazenda ,Virm­a Loy, Lupino Lane, Allan Prior, Walter Pidgean, Ford Sterling. ROXY. — „Die sigende Stadt“, film cântat şi vorbit cu Brigitte Helm şi Jan Kiepura. SELECT. — „Milionar peste noapte“ (Le grande mare) cu Maurice Che­valier şi Claudette Colbert. VOX. — „Monte-Carlo“ de Ernst Lu­bitsch cu Jeanette Mac Donald şi Jack Buchanan. REGAL. — „Regele vagabonzilor“ cu Denis King, Jeanette Mac­Donald şi Lillian Roth. BULEVARD PALACE. — „Casa stafii­lor“ cu Stan şi Bran. Banda veselă in „Aghiuţă", „împăratul Chinei“ film în culori cu marele actor chi­nez Sojin şi Jurnal Metro. CORSO. — „Pat şi Patachon la Ca­baret“. TEMINA. — „Femeea care nu te uită“. AMERICAN. — „Dragoste de ţigan“ cu Lawrence Tibbett, Stan şi Bran şi baletul Albertina Rasch. A. R. P. A. — Sala Franklin: „Nopţi Veneţiene“ cu Arlette Marchal. Sala Episcopiei: „Zeii din Tibet“ cu Paul Wegener, Asta Nielsen şi Gregor Chmara. DICHIU. — „Broadway Melody“, film în culori vorbit, cântat şi dansat de Charles Kink, Bessie Lowe şi Anita Page, complectam Bernardo de Pace virtuosul mandolinist. A. R P. A. — Sala Franklin: „Nopţi princiare“ cu Jacque Catelaine, Gina Manes, Lisenko, etc. Sala Episcopiei, — „o prinţesă îrt Exil“ cu Ernest Verebes, Mary Bar­­ker şi Alfred Abel. EDISON A. R. P. A. — „Sub vârful cu­­aitului”; seara, trupa de reviste c. Fotache. CINEMA MAJESTIC­­ „Pat şi Pata­chon“ in „Moştenitorii veseli“. FACLA. — Pe frontul de Vest, vorbii In limba germană şi franceză-FILANTROPIA. — Târgul Sclavelor cu Billie Dove-Noah Berry şi o complectare. GLORIA. — „Patru draci“ cu Janet Gaynor. LEONARD. — „Aghiotantul ţarului“. JUPITER. — „Salvatorul“ şi revista cu Tuchi Eremia „Moş Crăciun cu barba albă“. MARCONI. — „Hagi Murat“ cu Ivan Mosjoukine, film sonor şi muzical. Trupa de reviste va juca „Pagubă ’n ciuperci“. MILANO. — „Cilly“ cu Marilin Miller. MODEL. — „Logodnica deşertului“ cu Betty Compson. OMNIA. — „Malec, reporter cinemato­grafic“. REX. — „Parada dragostei“. PARIS. — „îngerul străzii“. TERRA. — „Trufaşul din Arizona“ cu Ken Maynard şi Artişti. CERCUL SUBOFIŢERILOR.­­ „Pat Şi Patachon detectivi“. TRIUMF. — „Vasul Fantomă“. VOLTA-BUZEŞTI. — „Parada Para­mount“ cu Maurice Chevalier şi Ion Iancovescu. RAHOVA. — „Ofiţerul din gardă“ cu Myrna Loy.

Next