Rampa, ianuarie 1931 (Anul 16, nr. 3885-3908)
1931-01-24 / nr. 3903
ANUL XVI No. 3903 rCmjA, ADMINISTRATIA s ATELERELEGRAF DE IN1RAREA ZAI.OMII No. 1 (Hotel Astoria). _ telefon "501/59 BUCUREȘTI Publicitatea concesionată exclusiv Societății Anonime «Rudolf Mosse», Calea Victoriei, 31 Director: SCARLAT FRODA 4 Pagini 3 Lei C. SAMBATA 24 IANARIE 1931 ASONAMENflbg IN IAHA Tr*i Km» i.» soc 0®*® luni *••••••••••. . 300 Un on..................................................tooo IN STRĂINĂTATE CM IBI V AbonamantN« »• plalaac «.nins«. Io I «ou »• Ml alo I!«gA/«i iun Un apărător al moralei ?!• B. CEHAN Dar, vă rog, cine reprezintă tate pe lumină. Aţi văzut, şi cum nu tocmai „miile” acuzate de desfrâu? In numele lui, protestează moralistul acesta? Curios cum îşi închipue câte unul — la Paris, la Bucureşti sau oriunde — că are dreptul să impună semenilor săi reguli de conduită. Sau că are dreptul să priveze „mii” de cetăţeni, căci singur recunoaşte, că a numărat atâţia, parizianul apărător al pudoarei, de plăcerile obscurităţii complice. Dar nu e caz de îngrijorare serioasă. Filmele nu pot fi proectate pe lumină. A fi văzut. Şi dumnealui ştie foarte bine aceasta şi regretă. Regretămşi noi. Biata morală publică — işş trage ponoasele ! Morala publica grav ultragiată dustria filmului s’ar resimţi fără de libertinajul pe care 1 favorizează cinematograful şi a găsit apărătorul. Nu e vorba de celebrul nostru profesor şi cenzor, a cărui campanie împotriva picioarelor Marlenei Dietrich a suferit, după cum ştiţi, un ruşinos eşec. Apărătorul de care mă ocup aci n’are nimic împotriva picioarelor vedetelor. Pe el îl interesează purtarea spectatorlor în timpul reprezentaţiilor, când sala e cufundată în întuneric, îngăduind astfel cele mai „scandaloase intimităţi”. Succesul cinematografului se datorează — după el — în mare parte obscurităţii sălilor. Pasionaţii cinefili nu prea dau mare atenţie scenelor proectate pe ecran. Asta explică şi indulgenţa publicului pentru mediocra propuCeri ilicite, ducţie actuală de filme. Principalul este — susţine mai departe acelaşi întunericul. Sunt indivizi cari vin singuri şi caută aventuri. Perechile amorezate găsesc deasemeni un adăpost ideal la cinema. Iată, în adevăr, un lucru pe care nici domnul profesor şi cenzor nu l-a găsit încă imoral. Dar să vedem ce mai spune moralistul de la Paris. ..Cred că trebue înfiinţată de urgenţă o ligă pentru constrângerea cinematografelor de a-şi lumina sălile. Ştiu foarte bine că, filmele nu pot fi proectate în plină lumină şi regret acest lucru. Dar se poate rpenţine în sală suficientă lumină pentru a nu îngădui miilor de spectatori şispectatoare să caute la cinematograf plăceri ilicite. Ind MfficWWII imn «mu îndoială puternic dacă autorităţile publice ar interzice directorilor de cinematografe să cufunde sălile în bezna nopţii., Intr’un mic teatru din Montmartre, unde aveau loc spectacole de balet, se ’nghesuia lumea în fiecare seară, până când prefectul a ordonat ca sala să fie luminată în timpul reprezentaţiilor. Succesul spectacolului a scăzut imediat şi amatorii au trebuit să-şi caute aiurea deliciile umbrei”. Şi broşura din care sunt extrase rândurile acestea e intitulată „Pentru însănătoşirea Franţei!’’După cum vedeţi, omul ia lucrurile în serios. Pudoarea şi sentimentul public se revoltă, fiindcă „mii de spectatori şi spectatoare” găsesc la cinematograf in ! I ifi 1111IIRULUI N’A NIMERIT-O i- Stareä ăv. e, Intr'adevtjr, Ingrijorätaare. Ve recomand ca un excelent remediii, (rcdicttiirie pe mare !... — Anti f/teil până acum goe, domnule doctor, că sunt .doar căpitan de vapor !.... SPERANTA LEGITIMA Vaporul n'a putut supraviețui furiei valurilor. întreg echipajul şi o parte din pasageri au pierit. Pe o epavă, pierduţi In Imensitatea oceanului, doi naufragiaţi, plutesc la voia tntâmplăre\. crezi d-ta că ne va regăsi vreodată ? " — Ba bine că nu ! Sunt căutat de poliţiile a 20 de ţări !... PREFERABIL — Eşti mulţumit cu căsnicia ta ? î— Foarte ! —_ Nevastă-ta știe să gătească bine? — Nu știe deloc ! f— Să coase ? — Nici atât! r— Nici asta ? Dai ce Știe ? t— Să cânte minunat! — Atunci era mai ieftin să te însori tu un canar !... IMPERTINENT — Domnule brutar, franzelele Vv. devin, zi de zi, tot mai mici. E scandalos ! Ert. cornul cumpărat dela dv. g l-am putut băga dintr'odată, în gură! ___ Și sunteţi sigură, stimată doamnă, că vinovată e franzeluia 7 CU SUBÎNȚELES — Sal’tare, lonescule — Să fim sănătoși ! — Cum mai merge ? In voiaj ai făcut afaceri bune 7 — Mai întrebi. Am vândut în Londra marfa de 5.000 lire sterline, in Paris de ino,opo franci si in Berlin de 30.000 de mărci... — Minunat ! Dar cu comisionul meu ce se aude ? — Care Comision 7 _ Cum, care ? Comisionul fiindcă ți-am pus întrebarea. Căci dacă nu te aşi fi întrebat, nu făceai tu afacerile astea RAUTATE Trdmvayul a pornit tixit . Un domn cu ochelari și cu o geantă la sub t'nară, face semne disperate să oprească. Zadarnic. El începe să alerge după tramway, ll ajunge, însă nimeni nu se grăbește să i deschidă ușa. — Vai bine domnule, din moment ce alergi tot, atât de repede, ca și tramwayul, ce ai nevoe să te urci in el ? !... GÂSCĂ GRASA Mitică a fost Invitat la masă, într’o familie și s’a aşezat lângă amfitrioană Se servește masa și după două „entre uri“, servitoarea aduce o splendidă gâscă friptă care din întâmplare, o depune în fața lui Mitică. — Ce bine s’a nimerit ! Stau direct lângă găsea osia grasă ! izbucneşte entuziast Mitică... Conila gazdă priveşte mirată. Mitică se înroşeşte şi se disculpă bâlbâit : — Scuzaţi-mâ, stimată doamnă, aoruvăntul meu da onoare că înţelesesem cea depe masă!... MARFA BUNA Săptămâna trecută, un domn intră intr’o librărie şi cere un calendar. —_Aşi vrea însă un calendar bun ! __ Pe garanţie ! II avem încă dinainte de războiu pledează vânzătorul, conform obiceiului !... VEŞNIC NEMULŢUMITA — Ah, cât priveşte bărbatul meu, el nu ştie nimic ! Nici nu bănueşte măcar că il înşel A sa că trebue să fii perfect mulțumită ! — De loc !Nu pot suferi imbecilii! REFLECŢIE — Ascultă-mă pe mine ! Mofturi dragă, cu toate ziarele. — De unde concluzia, asta ? __ Păi tu nu vezi ! Zilnic citești în ele moartea unui om măre, dar niciodată nu s’a scris, de unul din ei, când s’a născut !... CAUZE ȘI EFECTE — Dar ce ai, scumpul meu amic ? Ai o mină atât de întunecată ! — Am şi de ce ! Sunt deacum luminat asupra nevestei mele !... DRESAJ — Aţi ajuns să dresaţi pe acest cal sălbatec ! — Da!... A început să înveţe să meargă. Acuma îl învăţăm să alerge... , Foevoflul TijanTor* la Cont-Garden Iohan Strauss se bucură actualmente de o favoare excepţională la Londra. „Liliacul” lui Reinhardt, reprezentat anul trecut, cu mare succes, a deschis drum şi altor operete ale regelui valsului. Coivent-Garden Opera anunţă astfel că va reprezenta în curând , Voevodul țiganilor” în limba engleză. Citiţim Rampa-Film Ancheta corespondentului nîn studiourile franceze Pe wM ci Missi pra Ini Siguri Ibsen nevesteste anexate despre tri’cul soţului ei. Fotoliului Ibsen. Piesele lui Ibsen la Teatrul Natonal in Oslo pentru a-l cunoaşte şi deoarece nu fusese prim de scriitor, el s’a dus la Hotel Grand unde introducându-se în sala de lectură s’ă instalat în fotoliul lui Ibsen. Când bătrânul scriitor a venit la Hotel și a văzut un străin instalat în fotoliul său, a părăsit sala fără a spune o vorbă și nu a mai venit niciodată la locul său favorit», întrebată dacă găsește că personagiile lui Ibsen sunt tipice pentru poporul norvegian Miss Ibsen a răspuns: — «Pentru poporul de azi , ele nu mai sunt tipice. Totuși, trebuie să spun că «Peer Gynt» este o sinteză a Norvegiei. Ciudat, eu nu am jucat niciodată într’o piesă de Ibsen în Scandinavia. O singură dată am jucnt «Femeia mării» la Londra iar la «Guild Theatre» din New-York am apărut în «Peer Gynt». Mama mea care este o artistă cunoscută, a jilcat rolul titular din «Nora» la Oslo în această stagiune». —- «Pesele lui Ibsen Sunt mult jucate în Norvegia?», în hall-ul hotelului «Grand» dinI -«Da-Teatrul Naţional reia in Oslo unde i se rezervase un fotoliu anume pentru dânsul. De la o vreme călătorii cari veneau la Oslo, considerau o plimbare la «Hotel Grand» ca una din curiozităţile oraşului deoarece acolo îl puteau vedea pe marele Ibsen. Observând acest lucru, Ibsen a cerut să i se rezerveze pentru o fiecare stagiune câteva piese deale sale, însă ele nu fac serii lungi. Să nu uitaţi însă că 25 de spectacole e un succes la Oslo iar cele 90 de reprezentaţii la care a ajuns «Procesul lui Mary Dugan» a fost un record rar la Oslo. Piesele engleze şi americane sunt foarte populare în Norvegia. La Oslo funcţionează şase La Londra se alia de câteva zile o artistă norvegană Miss Lillebil Ibsen, care va apare în revista «Chelsea Follies» care se va reprezenta la «Victoria Palace» în montarea lui Archibald de Bear. Această artistă, care poartă un nume atât de ilustru cântă în şase limbi, cântece germane, franceze, spaniole, ruse, engleze și bineînțeles, norvegiene. Interesant e că această artistă norvegiană apare numai rare ori in Norvegia. Acum câtăva vreme ea a apărut într’un film vorbitor suedez realizat de o casă americană la Paris, în regia unui polonez. Intervievată la Londra de ziarişti Miss Ibsen a ţinut să precizeze din primul moment legăturile sale de rudenie cu marele autor dramatic. Ea este soţia nepotului lui Ibsen .Tata soţului ei a fost unicul fiu al lui Henrik Ibsen, Sigurd, căsătorit cu unica fiică a lui Björnson. — «Soţul meu peveste'-b' Miss Ibsen, îşi mai aminteşte foarte clar de bunicul său deşi el era un copil atunci când a murit bătrânul Ibsen. Faţă de străini, Ibsen era foarte rezervat şi chiar ursuz, însă în casă el era bun, vesel şi fericit, in mijlocul familiei sale. El îşi adora unicul său nepot iar de fiul său îl lega o adevărată prietenie. Sigurd Ibsen nu a fost numai om politic ci şi un autor dramatic. El a scris două piese dintre cari una a fost reprezentată la Teatrul Naţional din Oslo.Deşi nu era cunoscut niciodată rele de după amiază întreaga sală de lectură a hotelului. Acolo a teatre iar piesele cari obţin cele fost instalat fotelul său care par mai mari succese sunt «Flacăra pe Henrik Ibsen, Lillebil Ibsepta inscripţia «Henrik Ibsen» şi sfântă» de Mingham şi «Căruţa ştie nenumărate anecdote emacj în care nu avea voe nimeni să sej cu mere» de B. Shaw*, teristice pentru personalitatea, așeze. I ^ —marelui scriitor. Astfel ea po- j Intr’o zi un actor care îl divini' Continuare în rag. 0-acoloavestește că, după înapoierea sa za pe Ibsen a venit anume Ia Oslo1 na y_a sus în Norvegia, Ibsen obicinuia să se instaleze în fiecare după masă Ibsen Dacă veţi lua vreodată parte la o repetiţie, parţială sau generală, la Teatrul Naţional, va va mira,tr’o corecţiune aplicată odraslei celei mai mici. Omul simte deseori nevoia să-şi descurce nervii, desigur faptul că pe lângă obiser- chiar pe un obiect‘inert. Daca' un naţiile de rigoare făcute actorilor actor nu intonează corect, dacă se de către directorul de scenă, a-'r .....:7~' —■* -*■** cesta se adresează unui personagiu invizibil, cam în felul următor ■ _ . v — Ce faci Stănescule? —Mă nenorocești Stănescule! — Ăsta e cel de prinăvară, Stănescule? — Aprinde rivalia Stănescule! — Dă mai mult roşu Stănescule! — Ajunge Stănescule! E de prisos să vă spun că modul cum se adresează Soare Z. Soare aceluiaş personagiu, nevăzut, nu poate, din motive lesne de înţeles, suferi lumina tiparului. M’am întrebat şi eu o bună bucată, de vreme cine o fi omul a toate răbdător,,care nu-şi lasă să se audă nici măcar glasul şi care lasă să i se spargă în cap toate strachinele teatrului? . Căci trebue să ştiţi că toate interjecţiile şi apelurile disperate ale regişorilor, rămân fără răspuns, ca să zic aşa verbal, din partea acestui răbdător domn Stănescu. " Socot răbdarea ca una din rarele însușiri ale omului, care-l apropie de vnneri- Există, unele menajuri, ce-i..drept nu tocmai regulate, în care, fiecare incident izbălbae, dacă decorurile oare, în sfârșit, orice sunt idi s’ar întâmpla, regisorul se simte obligat să strige: „Stănescule! Ce faci Stănescule? Din acest punct de vedere juridic pe d. Stănescu, şef electrician al Teatrului Naţional la rangul de simbol, şi-l consider Ion Păunacarul, al primei noastre scene. Ce-i drept, înfăţişarea d-lui Stănescu, nu aduce cu rolul care i se atribue, ci mai mult cu aceea a unui profesor de fizico-chimice, la un liceu din provincie. Poartă în interiorul teatrului indiferent dacă afara bate crivățul sau zefirul, pălărie depaie. Motivul vid voi spune imediat: " In partea stângă de sus a scenei, îşi are cabina, prevăzută cu nenumărate butoane, şuruburi, sârme şi manivele, de unde printr-o portiţă vede, şi sala de spectacol, şi culisele, fără să fie văzut. Din acest punct de vedere e unic privilegiat. Ca un comandant de vas, în cabina de comandă, d. Stănescu priveghează, mersul vasului — sau mai bine zis corăbiei Naţionalului. Este de prisos să insistăm, aşu bucnit, între soţi, se închie prin ora importanţei, luminei în regia modernă. Ca un mecanic de locomotivă care are însemnate toate cotiturile, podurile, tunelurile , şi locurile unde terasamentul e mai slab, şeful electrician, cu ceasul în mână, urmăreşte pe un registru desfăşurarea acţiunii, luminând scena după indicaţiile regisorului. Când’într’o scenă cu lumina clar-obscur, un interpret, vrea să facă lumină, în zadar ar învârti comutatorul, dacă d. Stănescu n’ar apăsa unul din butoanele sale. Dacă ar vrea să aprindă o lampă cu petrol, în zadar ar coprinde chibritul: lampa n’are fitil și nici gaz; tot d- Stănescu o aprinde, apăsând, pe un buton. Acum se întâmplă ca de multe ori, lampa să se aprindă, înaintea chibritului și atunci spectatorii să facă haz. Ce vreţi, om e şi d. Stănesci? Dar, vorbind serios, şeful electrician al Naţionalului, are în mâna sa viaţa spectatorilor şi siguranţa clădirii Teatrului. Numai vigilenţii sale Teatrul Naţional au scăpat până acum de un incendiu. Bat în lemn. Să nu spun asta intr’un ceas rău! D. Stănescu poartă în continuu pălărie, de pai, din cauza prafului care-i cade în cap, cu ocazia coborârii plafoanelor. Să nu-l invidiaţi, pe d. Stănescu! I. M. m de LUCIAN BOZ I. Henriete Yvonne StaSI,ti Se spune că ar fi suferit mult ne — literar . Apreciem dein viaţă de pe urma acestor lulicateţa d-nei Natalia Negru, cari crumc, n’a intercalat în acest volum scrisorile-răspuns, ale d-sale. Autoarea «Mătuşii Maţil la», a fost la primele ei începuturi, actriţă. Fireşte, nu, consacrată. Nu i se dăduse posibilitatea să se afirme. Talentul ei, s’a manifestat însă viguros în literatură. «Voica» fusese un roman care sese, la apariţie, atenţia pit- icului cetitor. «Cultura Naţională» editându- i volumul de nuvele «Mătuşa Matilda», o readuce ,în prim-planul literaturii româneşti. Sunt în acest volum o serie de suflete chinuuite, căutând toate, de noul Său roman zadarnic, un suport pentru a da- «Domniţa mea erai ce viaţa mai departe. ■Analiza este lucidă, puţin abil. Setea aceasta a d-şoarei Stali! după personagii rupte din viaţă şi care să-şi trăească intens soarta, ne explică pasiunea cu care d-sa lucrează la câteva piese de teatru, pe care noi le aşteptăm cu încredere deplină justificată de ultimul volum. 11. Nadumerire postumă Ce cap o fi făcut bietul St. O. Iosif, când a aflat zilele trecute (epistolar). A avut de orice caz, la atâtea rafinasigur prilejul să regrete încă oda meine nu s’ar fi aşteptat: să fie îîL Linii Gulfan iscăleşte în «Excelsior» o nuvelă, sugestiv intitulată: «întrebări». Până acum îl ştiam pe d. Gillian, poet de rafinată , sensibilitate. Ultimul număr al «Tiparniţei literare» adusese câteva preţioase fetre de folclor concentrat. De astă dată îl găsim pe d. Gutian prozator cu ascuţită observaţie, cu tentaculară intuiţie pentru amănuntul semnificativ. Tragicul concentrat şi putinţa autorului de a prinde sintetic, ne dă certitudinea că încrederea cu care T am aşteptat, n’a fost zadarnică, al treilea an de apariţie. Aceleaşi colaborări, în plus poezia «Noaptea» a d-lui Em. Gulian, plină de sevă şi de prospeţime. Aprecierile critice, excesiv, laudative, surprind. Am putea civ‘ " “»■ giGu, atac Haza se pretează la aceasta. Renunţăm. Ne mulţuraim să remarcăm că se mai găsesc astăzi tineri cari să se lipsească de multe,spre a scoate reviste şi a propovădui un crez (care?). Curier Iterar D. Camil Petrescu are terminate peste o sută de pagini dintr’un nou roman al cărui titlu le a fost încă fixat. D. George Dorul Dumitrescu are terminat un voum de nuvele: «Jurnal basarabean» și lucrează la un roman. iv. Ramul -1213 in Revista aceasta, strident coloadâncă, fă că a scris scrisori de dragoste.A torturat postum și — dragă doamnata, a intrat, cu acest număr, în St. O. Iosif Criticii muzicali din New-York au concertat în scop de binefacere Artiştii şi muzicanţii las critica concertului Criticii muzicali din New-York Spnelet a ţinut o amuzantă conau organizat zilele trecute în conferinţă ilustrată ca exemple muzicale despre marea operă americană şi despre asemănările dintre melodia ,,Yes, coe have no bananas” şi corul „Haleluya” de Haendel. Marius Bauer de la „Musical Leader” a cetit un essay despre construcţiile arhaice din compoziţiile lui Debussy, cert în scop de binefacere, în folosul muzicanţilor săraci sau şomeuri. Criticii muzicali au apărut de aistă dată pe estradă, concertând în timp ce artiștii cei mai celebri din America şedeau în sală, dis- grându-se de a-i putea critica odată și ei pe severii judecători ai marilor cotidiane din America Programe tipărite nu s’au vândut, în acea seara în sala dela „Barbizon Place” deoarece fiecare număr era anunţat printr’un Gpecek spiritual şi comic al criticului Grena Beimett dela „The American”. Concertul a decurs într’o atmosferă foarte vesela deoarece cei mai mulţi dintre „artişti” au dat un caracter umoristic exibiţiilor lor Fraţii Leonard şi James Liebling de la „Musical Courier” au anunţat că vor cânta sonata în re major de Rubinstein pentru violoncel şi pian. Ei au început concertul prin a se certa asupra stilului în care urmează a cânta lucrarea. Apoi, Înainte de a începe execuţiunea Leonard a scos dinttr’o valiză o mașină de scris și a început a scrie un articol despre concertul care nici nu începuse. Întrebat ce scrie, el a răspuns că obicinuește întotdeauna să scrie critica înainte de concert. I ’ In cele din urmă cei doi critici au executat in mod serios întreaga sonată. Variaţiunile pentru pian la patru mâini de m Maydn-Brahms au fost executate de Samuel Chotziftoff (TheWorld) şi Jerome Bohra (Herald Tribune). In timpul execuţiunei câţiva pianişti din sală au strigat cu voce tare : „Tempo -gredit”, Mai încet”... Mafia Jeritza, celebra stea a Operei Metropolitane din New- York, şi a Operei de stat din Viena a făcut un mare haz de execuţiunea falsă a câtorva compoziţii de fiuet, cântată de William J. J. Guard, şeful de presă al Operei Metropolitane. Maria Jeritza şi colegele sale de la Metropolitan au aruncat ziaristului monede pe estradă pe a-l determina să înceteze concertul. Cunoscutul critic Sigmund losul artiştilor, Francis Berkins de la „Herald Tribune” şi Julian Seaman de la „World” au cântat o „Sonată fizică” pe care — după expresia unor ziarişti — „numai ei au înţeles-o”. Criticii William Chase (Times) şi Samuel Chotzinoff (World) au îndeplinit roluri modeste, întorcând paginile. Un număr senzaţional a fost acela în care toţi criticii adunaţi în semi-cerc pe estradă au răspuns la diferite întrebări pe care le punea Leonard Liebling pentru a arăta cunoştinţele muzicale profinde ale criticilor. După concert sau vândut la licitaţie caricaturile criticilor şi ale artiştilor prezenţi, executate de un desenator japonez. O caricatură a Măriei Jeritza, executata de Oscar Strauss, cunoscutul compozitor de operte s’a vândut cu 50 de dolai. încasările realizate cu acest concert au fost apreciabile. S’a hotărât ca asemenea concerte să aibe joc în fiecare an în cursul iernii la New-York, în fo P osesi e ,P' Maria Jeritza de reduse salariile la stat de Viena Deficitul teatrelor de stat din Austria Cu prilejul discuţiunei asupra tru înfiinţarea unei intreprinbugetului teatrelor de stat din jderi de filme sonore a teatrelor Austria s’a constatat că deficitul acestor întreprinderi se cifrează în anul acesta, la 5 milioane de shillingi (125 milioane lei). In cadrul discuţiunilor, directorul general al teatrelor de stat din Austria, Schneiderhan a comunicat că la München se va întruni în curând o conferinţă a tuturor directorilor de opere din Germania pentru a reduce onorariile maxime ale artiştilor de la 1000 de mărci la 650 mărci de spectacol. Până în prezent, deşi onorariul maximum era fixat la 1000 de mărci se întocmise şi o listă de excepţii, a artiştilor cari primeau până la 2000 mărci de spectacol. Zilele acestea se vor lua la Viena în discuţie şi propunerea pen- instituţiunii de stat din Austria. Hotărârea urmează să o ia ministerul de finanţe al republicei federale, care studiază actualmente rentabilitatea acestei întreprinderi. Hotărârea e de mare importanţă pentru principalele teatre de operă din Germania deoarece între Opera din Viena şi Operele din Berlin, Dresda şi München există o convenţie pentru o acţiune comună în chestiunile Cari privesc filmul sonor Filmele sonore ale Operei de tată ale Burgtheaterului din Viena urmează să fie realizate după un procedeu patentat şi unic astfel încât direcţiunea generală a teatrelor de stat din Austria ar deţine un monopol al realizării şi vânzării filmelor sonore în care apar artiştii acestor