Rampa, ianuarie 1931 (Anul 16, nr. 3885-3908)

1931-01-24 / nr. 3903

ANUL XVI No. 3903 rCmjA, ADMINISTRATIA s ATEL­ERELE­GRAF DE IN1RAREA ZAI.OMII No. 1 (Hotel Astoria). _ telefon "501/59 BUCURE­ȘTI Publicitatea concesionată exclusiv Societății Anonime «Rudolf Mosse», Calea Victoriei, 31 Director: SCARLAT FRODA 4 Pagini 3 Lei C. SAMBATA 24 IAN­­­ARIE 1931 ASONAMENflbg IN IAHA Tr*i Km» i.» soc 0®*® luni *••••••••••. . 300 Un on..................................................tooo IN STRĂINĂTATE CM IBI V AbonamantN« »• plalaac «.nins«. Io I «ou »• Ml alo I!«gA/«i iun Un apărător al moralei ?!• B. CEHAN Dar, vă rog, cine reprezintă tate pe lumină. Aţi văzut, şi cum nu tocmai „miile” acuzate de desfrâu? In numele lui, protes­tează moralistul acesta? Curios cum îşi­ închipue câte unul — la Paris, la Bucureşti sau oriunde — că are dreptul să­­ impună semenilor săi reguli de conduită. Sau că are dreptul să priveze „mii” de cetăţeni, căci singur recunoaşte­, că a numărat atâţia, parizianul apărător al pu­­doarei, de plăcerile­ obscurităţii complice. Dar nu e caz de îngrijorare se­rioasă. Filmele nu pot fi proec­­tate p­e lumină. A fi văzut. Şi dum­nealui ştie foarte bine aceasta şi regretă. Regretăm­­şi noi. Biata morală publică —­ işş trage po­noasele ! Morala publica grav ultragiată dustria filmului s’ar resimţi fără de libertinajul pe care 1 favori­zează cinematograful şi a găsit a­­părătorul. Nu e vorba de celebrul nostru profesor şi cenzor, a cărui campanie împotriva picioa­relor Marlenei Dietrich a suferit, după cum ştiţi, un ruşinos eşec. Apărătorul de­ care mă ocup aci n’are nimic împotriva picioarelor vedetelor. Pe el îl interesează purtarea spectatorlor în timpul reprezentaţiilor, când sala e cu­fundată în întuneric, îngăduind astfel cele mai „scandaloase inti­mităţi”. Succesul cinematografului se datorează — după el — în mare parte obscurităţii sălilor. Pasio­naţii cinefili nu prea dau mare atenţie scenelor proectate pe e­­cran. Asta explică şi indulgenţa publicului pentru mediocra pro­­puCeri ilicite, ducţie actuală de filme. Princi­palul este — susţine mai departe acelaş­i întunericul. Sunt indi­vizi cari vin singuri şi caută a­­venturi. Perechile amorezate gă­sesc deasemeni un adăpost ideal la cinema. Iată, în adevăr, un lucru pe care nici domnul profesor şi cen­zor nu l-a găsit încă imoral. Dar să vedem ce mai spune mo­ralistul de la Paris. ..Cred că tre­bue înfiinţată de urgenţă o ligă pentru constrângerea cinematogra­felor de a-şi lumina sălile. Ştiu foarte bine că, filmele nu pot fi proectate în plină lumină şi re­gret acest lucru. Dar se poate rpenţine în sală suficientă lumină pentru a nu îngădui miilor de spectatori şi­­spectatoare să caute la cinematograf plăceri ilicite. Ind MfficWWII imn «mu îndoială puternic dacă autorită­ţile publice ar interzice directori­lor de cinematografe să cufunde sălile în bezna nopţii., Intr’un mic teatru din Mont­martre, unde aveau loc spectacole de balet, se ’nghesuia lumea în fiecare seară, până când prefectul a ordonat ca sala să fie luminată în timpul reprezentaţiilor. Suc­cesul spectacolului a scăzut ime­diat şi amatorii­­ au trebuit să-şi caute aiurea deliciile umbrei”. Şi broşura din­ care sunt extra­se rândurile acestea e intitulată „Pentru însănătoşirea Franţei!’’­­După cum vedeţi, omul ia lu­crurile în serios. Pudoarea şi sen­timentul public se revoltă, fiind­că „mii de spectatori şi specta­toare” găsesc la cinematograf in ! I i­fi 1111IIRULUI N’A NIMERIT-O i- Stareä ăv. e, Intr'adevtjr, Ingrijo­­rätaare. Ve recomand ca un excelent remediii, (r­cdicttiirie pe mare !... — Anti f/teil­ până acum goe, dom­­­nule doctor, că sunt .doar căpitan de vapor !.... SPERANTA LEGITIMA Vaporul n'a putut supraviețui furiei valurilor. întreg echipajul şi o parte din pasageri au pierit. Pe o epavă, pierduţi In Imensitatea oceanului, doi naufragiaţi, plutesc la voia tntâm­­plăre\.­­ crezi d-ta că ne va regăsi vreo­dată ? " — Ba bine că nu ! Sunt căutat de poliţiile a 20 de ţări !... PREFERABIL — Eşti mulţumit cu căsnicia ta ? î— Foarte ! —_ Nevastă-ta știe să gătească bine? — Nu știe deloc ! f— Să coase ? — Nici atât! r— Nici asta ? Dai ce Știe ? t— Să cânte minunat! — Atunci era mai i­­eftin să te însori tu un canar !... IMPERTINENT — Domnule brutar, franzelele Vv. devin, zi de zi, tot mai mici. E scan­dalos ! Ert. cornul cumpărat dela dv. g l-am putut băga dintr'odată, în gură! ___ Și sunteţi sigură, stimată doam­nă, că vinovată e franzeluia 7 CU SUBÎNȚELES — Sal’tare, lonescule — Să fim sănătoși ! — Cum mai merge ? In voiaj ai fă­cut afaceri bune 7 — Mai întrebi. Am vândut în Lon­dra marfa de 5.000 lire sterline, in Paris de ino,opo franci si in Berlin de 30.000 de mărci... — Minunat ! Dar cu comisionul meu ce­ se aude ? — Care Comision 7 _ Cum, care ? Comisionul fiindcă ți-am pus întrebarea. Căci dacă nu te aşi fi întrebat, nu făceai tu aface­rile astea RAUTATE Trdm­vayul a pornit tixit . Un domn cu ochelari și cu o geantă la sub t'nară, face semne disperate să oprească. Zadarnic. El începe să aler­ge după tramway, ll ajunge, însă ni­meni nu se grăbește să i deschidă ușa. — Vai bine domnule, din moment ce alergi tot, atât­ de repede, ca și tram­­wayul, ce ai nevoe să te urci in el ? !... GÂSCĂ GRASA Mitică a fost Invitat la masă, în­tr’o familie și s’a aşezat lângă amfi­trioană Se servește masa și după două „entre uri“, servitoarea aduce o splendidă gâscă friptă care din în­tâmplare, o depune în fa­ța lui Mitică. — Ce bine s’a nimerit ! Stau direct lângă găsea osia grasă ! izbucneşte entuziast Mitică... Conila gazdă priveşte mirată. Mitică se înroşeşte şi se disculpă bâlbâit : — Scuzaţi-m­â, stimată doamnă, ao­­ruvăntul meu da onoare că înţelesesem cea depe masă!... MARFA BUNA Săptămâna trecută, un domn intră intr’o librărie şi cere­ un calendar. —_Aşi vrea însă un calendar bun ! __ Pe garanţie ! II avem încă dina­inte de războiu pledează vânzătorul, conform obiceiului !... VEŞNIC NEMULŢUMITA — Ah, cât priveşte bărbatul meu, el nu ştie nimic ! Nici nu bănueşte mă­car că il înşel A sa că trebue să fii perfect mul­țumită ! — De loc !Nu pot suferi imbecilii! REFLECŢIE — Ascultă-mă pe mine ! Mofturi dragă, cu toate ziarele. — De unde concluzia, asta ? __ Păi tu nu vezi ! Zilnic citești în ele moartea unui om măre, dar nicio­dată nu s’a scris, de unul din ei, când s’a născut !... CAUZE ȘI EFECTE — Dar ce ai, scumpul meu amic ? Ai o mină atât de întunecată ! — Am şi de ce ! Sunt deacum lumi­nat asupra nevestei mele !...­ DRESAJ — Aţi ajuns să dresaţi pe acest cal sălbatec ! — Da!... A început să înveţe să meargă. Acuma îl învăţăm să a­­lerge­­... , Foevoflul TijanTor* la Co­n­t-Garden Iohan Strauss se bucură actual­mente de o favoare excepţională la Londra. „Liliacul” lui Reinhardt, re­prezentat anul trecut, cu mare succes, a deschis drum şi altor o­­perete ale regelui valsului. Coivent-Garden Opera anunţă astfel că va reprezenta în curând , Voevodul țiganilor” în limba engleză. Citiţim Rampa-Film Ancheta corespondentului n­­în studiourile franceze Pe wM ci Miss­i­ pra Ini Siguri Ibsen nevesteste anexate despre tri’cul soţului ei. Foto­liul­ui Ibsen.­ Piesele lui Ibsen la Teatrul Nat­onal in Oslo pentru a-l cunoaşte şi deoarece nu fusese prim­­ de scriitor, el s’a dus la Hotel Grand unde in­­troducându-se în sala de lectură s’ă instalat în fotoliul lui Ibsen. Când bătrânul scriitor a venit la Hotel și a văzut un străin insta­lat în fotoliul său, a părăsit sala fără a spune o vorbă și nu a mai venit niciodată la locul său favo­rit», întrebată dacă găsește că per­­sonagiile lui Ibsen sunt tipice pentru poporul norvegian Miss Ibsen a răspuns: — «Pentru poporul de azi , ele nu mai sunt tipice. Totuși, tre­buie să spun că «Peer Gynt» este o sinteză a Norvegiei. Ciudat, eu nu am jucat niciodată într’o pie­să de Ibsen­ în Scandinavia. O singură dată am juc­nt «Femeia mării» la Londra iar la «Guild Theatre» din New-York am apă­rut în «Peer Gyn­t». Mama­­ mea care este o artistă cunoscută, a jilcat rolul titular din «Nora» la Oslo în această stagiune». —- «P­esele lui Ibsen Sunt mult jucate în Norvegia?», în hall-ul hotelului «Grand» dinI -«Da-Teatrul Naţional reia in Oslo unde i se rezervase un foto­liu anume pentru dânsul. De la o vreme călătorii cari veneau la Oslo, considerau o plimbare la «Hotel Grand» ca una din curio­zităţile oraşului deoarece acolo îl puteau vedea pe marele Ibsen. Observând acest lucru, Ibsen a cerut să i se rezerveze pentru o fiecare stagiune câteva piese de­ale sale, însă ele nu fac serii lungi. Să nu uitaţi însă că 25 de specta­cole e un succes la Oslo iar cele 90 de reprezentaţii la care a a­­juns «Procesul lui Mary Dugan» a fost un record rar la Oslo. Piesele engleze şi americane sunt foarte populare în Norve­gia. La Oslo funcţionează şase La Londra se alia de câteva zile o artistă norveg­ană Miss Lillebil Ibsen, care va apare în revista «Chelsea Follies» care se va reprezenta la «Victoria Pala­ce» în montarea lui Archibald de Bear. Această artistă, care poar­tă un nume atât de ilustru cântă în şase limbi, cântece germane, franceze, spaniole, ruse, engleze și bineînțeles, norvegiene. Intere­sant e că această artistă norve­giană apare numai rare ori in Norvegia. Acum câtăva vreme ea a apărut într’un film vorbitor sue­dez realizat de o casă americană la Paris, în regia unui polonez. Intervievată la Londra de zia­rişti Miss Ibsen a ţinut să preci­zeze din primul moment legătu­rile sale de rudenie cu marele autor dramatic. Ea este soţia ne­potului lui Ibsen .Tata soţului ei a fost unicul fiu al lui Henrik Ibsen, Sigurd, căsătorit cu unica fiică a lui Björnson. — «Soţul meu peveste'-b' Miss Ibsen,­ îşi mai aminteşte foarte clar de bunicul său­ deşi el era un copil atunci când a murit bă­­trânul Ibsen. Faţă de străini, Ib­sen era foarte rezervat şi chiar ursuz, însă în casă el era bun, vesel şi fericit, in mijlocul famili­ei sale. El îşi ad­ora unicul său nepot iar de fiul său îl lega o a­­devărată prietenie. Sigurd Ibsen nu a fost numai om politic ci şi un autor dramatic. El a scris două piese dintre cari una a fost reprezentată la Teatru­l Naţional din Oslo­.­­Deşi nu era cunoscut niciodată rele de după amiază întreaga sală de lectură a hotelului. Acolo a teatre iar piesele cari obţin cele fost instalat fotel­ul său care par mai mari succese sunt «Flacăra pe Henrik Ibsen, Lillebil Ibsep­­ta inscripţia «Henrik Ibsen» şi sfântă» de Mingham şi «Căruţa ştie nenumărate anecdote em­ac­j în care nu­ avea voe nimeni să sej cu mere» de B. Shaw*, teristice pentru personalitatea, așeze. I ^ —­marelui scriitor. Astfel ea po- j Intr’o zi un actor care îl divini' Continuare în r­ag. 0­-a­coloa­­vestește că, după înapoierea sa za pe Ibsen a venit anume Ia Oslo1 na y_a sus în Norvegia, Ibsen obicinuia să se instaleze în fiecare după masă Ibsen Dacă veţi lua vreodată parte la o repetiţie, parţială sau generală­, la Teatrul Naţional, va va mira,­tr’o corecţiune aplicată odraslei celei mai mici. Omul simte dese­ori nevoia să-şi descurce nervii, desigur faptul că pe lângă obiser- chiar pe un obiect‘inert. Daca' un naţiile de rigoare făcute actorilor actor nu intonează corect, dacă se de către directorul de scenă, a-'r .....:7~' —■* -*■** cest­a se adresează unui persona­giu i­nvizibil, cam în felul urmă­tor ■ _ . v — Ce faci Stănescule? —Mă nenorocești Stănescule! — Ăsta e cel de prinăvară, Stă­nescule? — Aprinde rivalia Stănescule! — Dă mai mult roşu Stănes­cule! — Ajunge Stănescule! E de prisos să­ vă spun că mo­dul cum se adresează Soare Z. Soare aceluiaş personagiu, nevă­zut, nu poate, din motive lesne de înţeles, suferi lumina tiparului. M’am întrebat şi eu o bună bu­cată, de vreme cine o fi omul a toate răbdător,,care nu-şi lasă să se audă nici­ măcar glasul şi­ care lasă să i se spargă în cap toate strachinele teatrului? . Căci trebue să ştiţi că toate in­terjecţiile şi apelurile disperate ale regişorilor, rămân fără răs­puns, ca să zic aşa verbal, din par­tea ac­estui­ răbdător domn Stă­ne­­scu. " Socot răbdarea ca una din ra­rele însușiri ale omului, car­e-l a­­propie de vnneri- Există, unele me­najuri, ce-i..drept nu tocmai re­gulate, în care, fiecare incident iz­bălbae, dacă decorurile oare, în sfârșit, orice sunt idi s’ar în­tâmpla, regisorul se simte obligat să­ strige: „Stănescule! Ce faci Stănes­cule? Din acest punct de vedere ju­ridic pe d. Stănescu, şef electri­cian al Teatrului Naţional la ran­gul de­­ simbol, şi-l consider Ion Păun­acarul, al primei noastre scene. Ce-i d­rept, înfăţişarea d-lui Stănescu, nu aduce cu rolul care i se atribue, ci mai mult cu aceea a unui profesor de fizico-chimice, la un liceu din provincie. Poartă în interiorul teatrului indiferent dacă afara bate crivățul sau zefi­rul, pălărie de­­paie. Motivul vid voi spune imediat: " In partea stângă de­ sus a scenei, îşi are ca­bina, prevăzută cu nenumărate bu­toane, şuruburi, sârme şi manive­le, de unde printr-o portiţă vede, şi sala de spectacol, şi culisele, fără să fie văzut. Din acest punct de vedere e unic privilegiat. Ca un comandant de vas, în ca­bina d­e comandă, d. Stănescu pri­­veghează, mersul vasului — sau mai bine zis corăbiei Naţiona­lului. Este de prisos să insistăm, aşu bucnit, între soţi, se închie prin­ ora importanţei, luminei în regia modernă. Ca un mecanic de loco­motivă care are însem­nate toate cotiturile, podurile, tunelurile , şi locurile unde terasamentul e mai slab, şeful electrician, cu ceasul în mână, urmăreşte pe un regis­tru desfăşurarea acţiunii, lumi­nând scena după indicaţiile regi­­sorului. Când’într’o scenă cu­­ lumina clar-obscur, un interpret, vrea să facă lumină, în zadar ar învârti comutatorul, dacă d. Stănescu n’ar apăsa unul din butoanele sale. Dacă ar vrea să aprindă o lampă cu petrol,­ în zadar ar co­prinde chibritul: lampa n’are fi­til și nici gaz; tot d- Stănescu o aprinde, apăsând, pe un buton. A­­cum se întâmplă ca de multe ori, lam­pa să se aprindă, înaintea chi­britului și atunci spectatorii să facă haz. Ce vreţi, om e şi d. Stă­­nesci? Dar, vorbind serios, şeful elec­trician al­ Naţionalului, are în mâna sa viaţa spectatorilor şi si­guranţa clădirii Teatrului. Nu­mai vigilenţii sale Teatrul­ Naţio­nal au scăpat până acum de un in­cendiu. Bat în lemn. Să nu spun asta intr’un ceas rău! D. Stănescu poartă în continuu pălărie, de pai, din cauza prafu­lui care-i cade în cap, cu ocazia coborârii plafoanelor. Să nu-l invidiaţi, pe d. Stăne­scu! I. M. m de LUCIAN BOZ­ I. Henriete Yvonne StaSI,ti Se spune că ar fi suferit mult ne — literar . Apreciem de­in viaţă de pe urma acestor lu­­licateţa d-nei Natalia Negru, cari crumc, n’a intercalat în acest volum scri­sorile-răspuns, ale d-sale. Autoarea «Mătuşii Maţil la», a fost la primele ei încep­uturi, ac­triţă. Fireşte, nu, consacrată. Nu i se dăduse posibilitatea să se a­­firme. Talentul ei, s’a manifestat însă viguros în literatură. «Voica» fusese un­ roman care sese, la apariţie, atenţia pit-­­ icului cetitor. «Cultura Naţională» editându- i volumul de nuvele «Mătuşa Matilda»,­ o readuce ,în prim-pla­­nul literaturii româneşti. Sunt în acest volum o­ serie de suflete chinuuite, căutând toate, de noul Său roman zadarnic, un suport pentru a da- «Domniţa mea erai ce viaţa mai departe. ■Analiza este lucidă, puţin abil. Setea aceasta a d-şoarei Stali! după personagii rupte din viaţă şi care să-şi trăească intens soar­ta, ne explică pasiunea cu care d-sa lucrează la câteva piese de teatru, pe care noi le aşteptăm cu încredere deplină justificată de ultimul volum. 11. Nadumerire postumă Ce cap o fi făcut bietul St. O. Iosif, când a aflat zilele trecute­­ (epistolar).­­ A avut de­ orice caz, la atâtea rafina­­sigur prilejul să regrete încă oda meine nu s’ar fi aşteptat: să fie îîL Linii Gulfan iscăleşte în «Excelsior» o nuvelă, sugestiv intitulată: «întrebări». Până acum îl ştiam pe d. Gil­lian, poet de rafinată , sensibili­tate.­ Ultimul număr al «Tiparniţei literare» adusese­­ câteva preţioa­se fetre de folclor concentrat. De astă dată îl găsim pe d­. Gu­­tian prozator cu ascuţită obser­vaţie, cu tentaculară intuiţie pen­tru amănuntul semnificativ. Tragicul concentrat şi putinţa autorului de a prinde sintetic, ne dă certitudinea că încrederea cu care T am aşteptat, n’a fost za­darnică, al treilea an de apariţie. Aceleaşi colaborări, în plus poezia «Noaptea» a d-lui Em. Gu­lian, plină de sevă şi de prospe­ţime. Aprecierile critice, excesiv, la­udative, surprind. Am putea ci­­v‘ "­ “»■ giGu, atac Haza se pretează la aceasta. Renunţăm. Ne mulţuraim să remarcăm că se mai găsesc astăzi tineri cari să se lipsească de multe,spre a scoate reviste şi a propovădui un crez (care?). Curier It­erar D. Cam­il Petrescu are termi­nate peste o sută de pagini din­­tr’un nou roman al cărui titlu le a fost încă fixat. D. George Dorul Dum­itrescu are terminat un voum de nuvele: «Jurnal basarabean» și lucrează la un roman. iv. Ramul -1213 in Revista aceasta, strident colo­adâncă, fă că a scris scrisori de dragoste.A torturat postum și — dragă doam­nata, a intrat, cu acest număr, în St. O. Iosif Criticii muzicali din New-York au concertat în scop de binefacere Artiştii şi muzicanţii las critica concertului Criticii muzicali din New-York Spnelet a ţinut o amuzantă con­­au organizat zilele trecute în con­ferinţă ilustrată ca exemple mu­zicale despre marea operă ameri­cană şi despre asemănările dintre melodia ,,Yes, coe have no bana­nas” şi corul „Haleluya” de Ha­­endel. Marius Bauer de la „Musical Leader” a cetit un essay despre construcţiile arhaice din compozi­ţiile lui Debussy, cert în scop de binefacere, în fo­losul muzicanţilor săraci sau şo­­meuri. Criticii muzicali au apărut de aistă­ dată pe estradă, concertând în timp ce artiștii cei mai celebri din America şedeau în sală, dis- grându-se de a-i putea critica o­­dată și­­ ei pe severii judecători ai marilor cotidiane din America Programe tipărite nu s’au vân­dut, în acea seara în sala dela „Barbizon Place” deoarece fie­­care număr era anunţat printr’un Gpecek spiritual şi comic al criti­cului Grena B­eimett dela „The American”. Concertul a decurs într’o at­mosferă foarte vesela deoarece cei mai mulţi dintre „artişti” au dat un caracter umoristic exibiţiilor lor Fraţii Leonard şi James Lie­bling de la „Musical Courier” au anunţat că vor cânta sonata în re major de Rubinstein pentru vio­loncel şi pian. Ei au început con­certul prin a se certa asupra sti­lului în care urmează a cânta lu­crarea. Apoi, Înainte de a începe execuţiunea­ Leonard a scos din­­ttr’o valiză o mașină de scris și a început a­ scrie un articol despre concertul care nici nu începuse. Întrebat ce scrie, el a răspuns c­ă obicinuește întotdeauna să scrie critica înainte de concert. I ’ In cele din urmă cei doi critici au executat in mod serios întrea­ga sonată. Vari­a­ţiu­ni­le pentru pian la pa­tru mâini de m­ Maydn-Brahms au fost executate de Samuel Chotzi­­ftoff (The­­World) şi Jerome Bohra (Herald Tribune). In tim­pul execuţiunei câţiva pianişti din sală au strigat cu voce tare : „Tempo -gredit”, Mai încet”... Mafia Jeritza, celebra stea a Operei Metropolitane din New- York, şi a Operei de stat din Vie­­na a făcut un mare haz de exe­cuţiunea falsă a câtorva compo­ziţii de fiuet, cântată de Will­iam J. J. Guard, şeful­ de presă al Ope­rei Metropolitane. Maria Jeritza şi colegele sale de la Metropolitan au aruncat ziaristului monede pe estradă pe a-l determina să înce­teze concertul. Cunoscutul critic­­ Sigmund losul artiştilor, Francis Berkins de la „Herald Tribune” şi Julian Seaman de la „World” au cântat o „Sonată fi­zică” pe care — după expresia unor ziarişti — „numai ei au în­­­ţeles-o”. Criticii William Chase (Times) şi Samuel Chotzinoff (World) au îndeplinit roluri modeste, întor­când paginile. Un număr senzaţional a fost a­­cela în care toţi criticii adunaţi în semi-cerc pe estradă au răs­puns la diferite întrebări pe care le punea Leonard Liebling pen­tru a arăta cunoştinţele muzicale profinde ale criticilor. După concert sau vândut la licitaţie caricaturile criticilor şi ale artiştilor prezenţi, executate d­e un desenator japonez. O caricatură a Măriei Jeritza, executata d­e Oscar Strauss, cu­no­scutul compozitor de operte s’a vândut cu 50 de dolai. încasările realizate cu acest concert au fost apreciabile. S’a hotărât ca asemenea con­certe să aibe joc în fiecare an în cursul iernii la New-York, în fo P­ osesi­ e ,­­P' Maria Jeritza de reduse salariile la stat d­e Viena Deficitul teatrelor de stat din Austria Cu prilejul discuţiunei asupra tru înfiinţarea unei intreprin­­bugetului teatrelor de stat din jderi de filme sonore a teatrelor Austria s’a constatat că deficitul acestor întreprinderi se cifrează în anul acesta, la 5 milioane de shillingi (125 milioane lei). In cadrul discuţiunilor, direc­torul general al teatrelor de stat din Austria, Schneiderhan a co­municat că la München se va în­truni în curând o conferinţă a tu­turor directorilor de opere din Germania pentru­ a reduce ono­rariile maxime ale artiştilor de la 1000 de mărci la 650 mărci d­e spectacol. Până în prezent, deşi onorariul maximum era fixat la 1000 de mărci se întocmise şi o listă de excepţii, a artiştilor cari pri­meau până la 2000 mărci de spec­tacol. Zilele acestea se vor lua la Vie­na în discuţie şi propunerea pen- instituţiunii­ de stat din Austria. Hotărârea urmează să o ia ministerul de finanţe al republicei federale, care studiază actualmente renta­bilitatea acestei întreprinderi. Hotărârea e de mare importan­ţă pentru principalele teatre de operă din Germania deoarece în­tre Opera din Viena şi Operele din Berlin, Dresda şi München există o convenţie pentru o ac­ţiune comună în chestiunile Cari privesc filmul sonor Filmele sonore ale Operei de tat­ă ale Burgtheaterului din Viena urmează să fie realizate după un procedeu patentat şi u­­nic­­ astfel încât direcţiunea gene­rală a teatrelor de stat din Aus­tria ar deţine un monopol al re­alizării şi vânzării filmelor so­nore în care apar artiştii acestor

Next