Rampa, aprilie 1931 (Anul 16, nr. 3958-3980)

1931-04-01 / nr. 3958

ANUL XVI—No 3958 Redacţia, Administraţia şi Atelierele Grafice INTRAREA ZALOMrr No 1 {Hotel Astoria],— Telei 201/50 BUCUREȘTI Publicitatea concesionaţi exchisiv Softie tîftS att* »Rudolf Mos»®", Ca'®4 Vîotowei No, SS. • . Plăci de gramofon de B. Ceh­an Despre placi de gramofon mi se scrie la, noi nimic. Presa străină le urmăreşte în rubrici speciale foarte serioase, scrise de cei mai reputaţi critici. Cum­părătorul se orientează după păre­rile lor atunci când ascultă şi alege o placă nouă. Companiile de gramofoane nu preţuesc mai puţin cuvântul criticii, decât companiile de filme sau de tea­tru. O primire nefavorabilă din partea presei, compromite o întreagă ediţie de plăci, în­tocmai cum ar compromite ca­riera unei piese sau unui film. Acolo s-a înţeles cât e de im­portantă problema. Patefoa­nele nu lipesc astăzi din nici o casă. Filmul vorbitor a reînviat o moda care părea a-şi fi atins sfârşitul odată cu yoga radio­fonică. S’a crezut, un timp, in­tro criza, a industriei fonogra­­fice.Ea a luat insa un nou si considerabil avânt, grafie in­dustriei cinematografice cu care e astăzi atât de strâns le­gata. Şi aşa cum filmul ocupă astăzi — indiferent dacă e sau nu recunoscut de forurile res­pective ------ un loc însemnat în educaţia generală, un loc pe care altădată îl ocupa teatrul şi lectura, tot aşa discurile de gramofon constitue oarecum unica şcoală muzicală pentru o mulţime imensă. Cred că se pot număra cu zecile de mii persoanele care n’au luat în­­tr’altfel contact cu muzica de­cât prin plăci, persoanele care n’au fost in viaţa lor într’o sală de concert şi nici n’ar putea concepe să, întreprindă vre-o­­dată astfel de riscată aventură. Că poate muzica, să aibă şi o altă valoare — în afară de a­­ceea pe care i-o ştie în trini­tatea ce-o face cu vinul şi fe­­meca — nu-şi va închipui a­­ceastă mulţime niciodată. Dar nu e atunci firesc să se facă prin critică o recomandare a discurilor, pentru ca în felul a­­cesta cel puţin să ajungă în fiecare casă, pe lângă cuple­tele din filme sonore, şi bu­căţi de muzică puţin mai grea ?... Şi-apoi, dacă ne gân­dim la melomani, nu se resim­te oare necesitatea unei cri­tici a producţiei de plăci ? Cri­tica e, şi ’n acest domeniu, ca şi n celelalte, factorul care a.­­sigură îmbunătăţirea, ajutând eforturilor inovatoare să se realizeze. Spaţiul nu îngăduie aci un mic istoric al evoluţiei discurilor. Sar vedea altfel cât de dificil a fost să fie con­vinşi marii dirijori şi marile or­chestre, că a cânta pentru plăci nu e un lucru ruşinos. Şi cât de mult a contribuit apoi toc­mai incursiunea marilor muzi­cieni în studiourile fonografice la perfecţionarea technică a re­producerii muzicii pe cale me­canică. Dar asta, grafie criti­cii, grafie unor Vuillermoz şi Coeuroy, în Franţa, cari n’au găsit că e nedemn de ei sa se ocupe de plăci de gramofon. Pe când o critica a discurilor la noi ?... ! Din coşea sufleorului EPIGRAMA SE VOTEAZĂ UN IMPOZIT PE CELIBATARI ■. vr­ezd­.fr O să-l plătească orişicare. Rezon, preferi un rău mai mic, in locul unui rău mai mare !„ JACK BERARIU ÎNCREDERE PARŢIALA’ Deşi int@mplarea, cuprinde foarte triuttă aromă, de intimitate, cum, un am­ alt subiect de „cuşcă* şi e de-acum târziu, sunt nevoit S'o dau tiparului. 'Am, cunoscut, nu de mult, — unul exact, la premiera „Carnavalului Co­piilor, — o domnişoară foarte simpa­tică, foarte inteligentă şi, — fi ceea ce e prncipal, — foarte bogată. 'Am discutat la premiera „Carnava­lului” şi a cunoştinţei noastre, vreme de jumătate oră. Ne-a­m, împrietenit repede, după două săptămăni începuse să încolţească şi altceva decât priete­nia, şi lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine... Duminică, l-am făcut o vizită, — a.­­şasea, dacă nu mă înşel, — acasă. Am fost­ primit, ca­ şi în celelalte dăţi, de* altfel, cu multă cotidură şi m’am sim­ţit admirabil. Se făcuse­m seara. M’am ridicat să plec. La­ uşă mi-am­ adus aminte că am două bilete la „Profesorul de En­gleză“. Mă adresez mamei simpatiei mele. -Doamnă, ii permiteţi terettei să meargă astă seară, cu mine, la teatrul Ventura -~r A, nu... nu se poate ! — Cum, n’aveţi încredere in mine ? — Dar nici prin gând nu mi-a tre­cut Am toată încrederea în d-ta. — Atunci, poate, n’aveţi încredere in fiica Dvs. ? — Dimpotrivă Am. o încredere oarbă In fiică-mea. — Atunci, din moment ce aveţi în­credere in mine, din moment ce aveţi încredere in fiica Dv. de ce vă împo­triviţi plimbării noastre ! — Fiindcă, în amândoi, Warn inert­ Asemănare­ a au întâlnit în faţa „Automatului“. — Noroc­ — Salve! -- Mitule... Ce e ? — De câte ori te văd­ pe tine, mi-l reamintesc pe Nicuşor... sv­nt brun, îficușor e mărunt, eu sunt înalt. — Da, dar si. el tmî. datorează, lei Lw FERICITA CĂSNICIE Și*4 într’un cerc de gazetari, menise vorba despre impozitul pe care gu­vernul vrea. să-l aplice celibatarilor. Toată lumea era. revoltată..­­~ Eu unul refuz să plătesc. — Atunci, le „sinucizi” ? — Ce să fac ! Mă însor ! t— Eu, nici in ruptul capului ! — In unele condiţiuni, eu In­aşi pi­­sura. e~ Cart ar putea fi acele condiţiuni? rr Ca la­ menajul loneştilor! — ??•' • p Ti — Da. El e voiajm com­ercial şi, ca actriţă trimisă, în permanenţă în turneu PREC­AUŢIUNE Sindrofie la familia V. Printre invi­taţi e fi bancherul Al. R. In paran­teză fie spu­s că d. V. nu prea se lau­dă actualmente, cu finanţele, deşi dă serate. La un moment dat, bancherul se ar­dresă amfitrionului : f— Voiu rămâne 1 lună „văduv“ ! — Cum asta ?­­— N­ev­as­ta-mea pleacă, la Riviera. —Srt !... SU — Dar ce e ? — Să nu audă, nevastă-mea!... m DK­*ef©r: SCARLAT ERODA [.tyBilQTECA „AS7 RA*S 3 I H I U 4 Pagini 3 Lei C MIERCURI 1 APRILIE 1931 ABONAMENTE N TARA Trei fund. . i................................La‘ 399 îtase luni , 50« Un «n............................... » 100a m STRĂINĂTATE DUBLU Abonamentele de piatissa mnarnt* la 1 aau la îs e!e fiecare­ luni O lectură senzaţională a scrisorilor de dragoste ale lui B. Shaw la New-York Valoarea scrisorilor de dragoste ale Isi Shaw.­’ Ogi sute de iii de lei intri a auzi o lectură a scr­ierilor Iii B. Shaw către d-na Bernant - Cire l-a supărat pe Shaw la piesa „Major Barbara“ searetnu nimic. Trebuie deci să precizăm că actuala d-na Bel­mont a fost odinioară celebra ar­tistă dramatică Eleanor Robson iar acum este una dintre cele mai bogate văduve ale New-Yor­­kului şi una dintre cele mai ele­gante femei din America. Averea ei este evaluată de 8 milioane li­re sterline. Bineînțeles că ii veţi reproşa d-nei Belmont că nu este real din partea ei a divulga, chiar ca un scop atât de nobil, scrisorile de dragoste pe cari Ie-a primit de la un om care este încă în viață. Gestul, d-nei Belmont este to­tuşi justificat prin faptul că în cursul verii precedente la im­an­­peu care a avut loc la Londra şi B. Shaw, care a împlinit neam 74 de ani, se odihneşte actualmen­te la Ierusalim unde pregăteşte probabil o noua lucrare literară. Interesant e însă că de la o vre­me au început să apară diverse scrisori, cu caracter intim, scrise de Shaw binein­ţeles în tinereţe minelor artiste engleze contimpo­­rane. Astfel a apărut, nu de mult un volum de scrisori adresate de B. Shaw celebrei artiste dramatice Alice Terry, decedată nenmn câtva timp. Acest© scrisori au fost pre­zentate publicului chiar de B Shaw care a scris o prefață vo­lumului. Scrisorile Imi Shaw către Alice Terry au fost însă publicate cu un anumit scop şi anune pentru adunarea sumelor necesare ridi­cării unui monument celei mai mari artrite a Angliei şi transfor­mării locuinț­ei sale într’un mu­zeu teatral. Acum câteva zile s’a dat la ivea­la, in împrejurări puţin obicinui­te o altă serie de scrisori de dra­­goste ale marelui autor drama­tic englez. In faţa unui cerc restrâns de 400 de bogătaşi americani, d­na August Belmont a cetit o serie de scrisori de dragoste pe cari i le-a adresat B. Shaw acum 25 de ani. Această interesantă lectură s’a făcut în scon de... binefacere la New-York. Persoanele cari au ţi­nut sa cunoască cuprinsul acestor interesante scrisori au fost obliga­te să c­ontribue cu o sumă impor­tantă iv’ntru fondul de gnitorire a femeilor fără ocupaţie. In felul acesta s’a colectat importanta su­mă de 1000 lire sterline, adică 800 mii lei. Pentru publicul românesc, »n- U* care'au participat, în afară de mnele,d-nei August Belmont v.p în, d-ps, Belmont, «i R Shaw cu pro­fesorul Einstein, marele autor dramatic englez a spus în fața în­­tregei asistențe. — ,,Nu vara scris eu acum 25 de ani niște scrisori de dragoste? — „întocmai, domnul meu, imi amintiţi, că da”, răspunse d-na Belmont cu o replică a Beaticei lui Shakespeare. — ,,Atunci vindeți-se” —­ o sfă­tui. B. Shaw. Ele valorează mulţi bani!”. Pe vremea aceea Eleanor Rob­son era una­ dintre cele mai fru­moase femei ale Angliei și obținea succese triumfale în piesa „Mere­ly Mary Ami”. B. Shaw, care era amorezat de dânsa, lucra la piesa sa „Major Barbara”. Întruna din scrisorile cetite a­­cum la New-York, Shaw îi scrie Elenorei Robson. — „Sunt mama unei piese încă ne­născute și sunt sigur că d-ta ești tatăl ei”. Cu aceasta, Shaw far© o aluzie umoristică la „Major Barimra”, care este vădit inspirată de dra­gostea lui pentru Eleonora Rob­son. Din nefericre, din cauza unor angajamente anterioare, Eleonora Robson nu a părit creia rolul scris anume pentru dânsa. In schimb, Shaw a prezentat-o mai târziu poetului Edmond Ros­tand care a scris și el o piesă pentru celebra artistă engleză. Din vreme ce B. Shaw i-a re­comandat el însuși d-nei Belmont să vândă scrisorile de dragoste pe care le define, este explicabil ges­­tul bogatei filantrope. In schimb d-na Belmont a re­fuzat o propunere fantastică pe care­ i-a făcut-o in editor ameri­can pentru publicarea în volum a preţioaselor scrisori Bernard Shaw Dumneavoastră vot-au­­nţelegeţ ceva ? Eu vă mârturis­esc sincer că nu şi sunt pe punctul de a re, nuanţa, la acest lucru. Ce vrea bu­nul Dumnezeu de capul nostru ! Păcătoşi suntem, nevolnici sun­tem, dar de ce ne-a răpit poate cel mai frumos lucru al acestei vieţi plină de obidă: prim­ăvara. Atâta aveam şi noi, ţară cu climă con­tinentală, cum­ am învăţat în ma­nualele de geografie. Vorbă să fie, căci în realitate avem clirmcă extremă: geruri ca in Siberia şi călduri ca in Sahara. Rupeţi calendarele,, zmulgeţi-le din perete, daţi-le foc, nici scru­mul să, nu mai rămâe din ele",mint cu neruşinare, mint de îngheaţă apele la începutul lui Aprilie. La ce sunt bune? Ca să ne aducă a­­minte, cum să avem de plătit po­liţe?. Ce vine acuma, Crăciunul sau Paştele? Batem ouă, roşii sau facem pom, de Crăciun ? •*•■#*! îmi place că întotdeauna când vine aşa ne­­­am,­nesau, o ploicică, tocmai când ţi lumea mai dragă, trebue să se găsească cineva să te consoleze: „Las’ că e bună pentru câm­p”, sau „Era nevoie d-le !” ! Ce nevoie, că nu era nici o ne­voie , toarnă, cinci minute, te udă bine, iţi strică tot cheful şi pe urmă, gata.. Acuma însă de abia aştept să se găsească unul să spue că- lJr’as că e bună vremea asta, că nu ştiu ce... E adevărat că o­­mul e‘ al dracului şi că vrea iar­na, vară, şi vara, iarna. Schimbă­rile însă prea brusc au darul să te înebunească. Eri dimine­aţă când, m’am­ deş­teptat şi m­i-am­ aruncat ochii pe fereastră, mai ales ca, era Luni dimineaţa, când toată lumea e ca dracului de bine dispusă, drept să vă spun că nu am gândit câtva timp, care ar fi cel mai rapid mij­loc de a pune capăt zilelor. Când, eram pe punctul de a ajunge la, vre­o concluzie, soarele şi-a trimes razele binefăcătoare spre, patul meu, vrând, par’că să-mi spue: „Hai lene şuie, e timpul să, te scoli!” M’am, îmbrăcat repede şi când, dau să ies, servitoarea, care venea tocmai c­u braţele pline cu lemne, îmi spuse: ..Se poate co­­naşule să ieşiţi în pardesiu A­­vea dreptate. Afară, ningea ca în Decembrie, fulgi grei cari prin­ zefirii... deau consistenţă. Mi-am­ luat bi­­ne’nţeles paltonul; ajungând însă în colţul străzii, iarna a dispărut ca prin farmec. Un soare vesel a împrăştiat, narii grei. Ştiţi ca la teatru, unde electricianul, apăsând pe un buton, dă la comandă cer senin sau îno­urat. Dar vremea nu s’a stabilizat de fel, continuându-și schimbările și făcându-mă să-mi schimb mereu părerile : „bine am făcut că mi-am luat paltonul” sau „cine m'a spus să-mi iau greutatea, di,e palton?” Și așa a fost toată­­una de or­! — Dumnezeule bun, de ce ne-ai luat primăvara? Două luni pe ară, mai eram şi noi oameni, căci ca mâine vin căldurile alea, de te fac să-ţi iei lumea în cap? Dumne­zeule bun, de ce-i dai apă la moa­ra d-rei Mărăcineanu, care după câte aud, se umflă în pene şi râde de noi toţi, trăgându-şi spuza pe turtă? ,,Primăvara, când zefirul înflo­reşte trandafirul”... spun poeţii şi se mai miră că nu­­ ia nimeni în serios! I. M. Caleidoscop literar lui scriitor rus locueşte de câtă-l Antologia a fost întocmită şi a­va vreme în Japonia. Intenţio­nează să plece. Pentru aceasta a cerut paşaport pentru Canada. Deocamdată autorităţile america­ne au refuzat să permită, intrarea acestei femei în ţara lui Columb. O consideră prea periculoasă. Cazul Alexandrei Tolstoi ne dovedeşte că nu întotdeauna este bine venit să ai părinţi celebri . Este foarte posibil însă, ca vre-o casă de­­ filme americane să pro­pună fiicei moralistului ,scriitor rus un angajament, pentru vre-iun film. Atunci n’ar mai fi nici un pericol — şi Alexandra Tolstoi ar păşi cu triumf în ţara ame­ricani. O excelentă antologie, formată din cele mai bune bucăţi în proză ale scriitoarei franceze Colette,­­ a apărut de curând în editura Flamarion din Paris, înseam­nă că d-na Colette-care ne-a vizi-t va fi expunerea tot țara . luna trecută, se bucură] mentelor cari au format genera- Ţigările de fei „Shaw" Pretutindeni spiritualul dra­maturg Bernard­­Shaw produce en­tusi­asm, —­ subjugă până la în­frângere Nu există cotidian, în care nu­mele acestui titan al umorului sa nu fie legat de ceva: „Shaw va fi reprezentat pe atâtea scene din lume în aceeaşi seară, Shaw învaţă să danseze, Shaw despre arta mută, Shaw nu acordă inter­­viewuri, Shaw acordă intervin­­­wuri, Shaw despre pace, Shaw despre răzoiu, Shaw, despre căsă­torie, Shaw etc. . . Ca un deosebit omagiu redus genialului dramaturg.­­ germa­nii au scos ţigările de foi „Shaw“ Scriitorul englez este reprezentat pe trabucul german „bust“ ţi­­nând­ în mâini o ţigare imens de lungă. Este cea mai buna dovada de simpatie di­n­ partea acestui popor. Germanul întotdeauna când voit să-şi manifeste dragostea şi admiraţia pentru un om mare ale spiritului l-a vârât fie în bucă­tărie, fie in­ cofetărie, fie în pivniţă. Aşa se explică numele personalităţilor ca: Gra fche,­­Bits­mark, Schiller şi alţii. Sigur este că­­ germanii aprecia­ză mult pe h­­umoristul englez şi dacă au botezat trabucurile cu numele acestuia imprimându-i până și poza, au făcut-o din­­tr’un sentiment de sinceritate. Shaw n’are decât să se bucure și să fumeze... Us plus bellis pages «1 CCetli Cumn abia f­iteusore blond, eu Bernardt Shaw se bucură de .ma-1- Alexandra Tolstoi,­­fiica mate­i de deosebită atenţie in Franţa. Lu* războiului trecut Pierre Loll îngrijită de către un anonim. , , „ _ . Proza scriitoarei Colette, atin - Sl U3rS38ll SjlTl rută în antologie — se caracteri­zează printro sinceritate impre­sionantă. Se pare că anonimul s'a con­dus îa alegerea bucăţilor de a­­cest criteriu,­ să exprime since­ritate. Este cunoscută în întreaga li­teratură, amiciţia care a existat între subtilul scriitor Pierre Lott, şi regina Elisabeta scriitoare de real talent sub numele de Car­men S­ylva. De curând a apărut un volum in editura Gr­asset,,­­©• datorită d-lui Leopold Stern, intitulat Pierre Loti' şi Carmen Sylva, pre­zentând în­ tablouri încântătoare şi delicate — prietenia care a existat între scriitorul marinar şi­ scriitoarea regină. ,T „ „, ... Apariţia cărţii d-lui Leopold Va D insă şi prilejul de prea®- Ster£ ^ a prileju­it criticei fran­ceze să vorbească elogios despre care a o mulţime de nume ilus­tre ca: Anatole France, Maurice Barrés, Henri Bergson, Charles Péguy, Henri Franck, Alain Fournier, de Tar­de, Psichari şi Charles Demagne. No­ul volum al lui Henri Mas­­sis este aşteptat, cu viu interes de către lumea intelectuală de pre­tutindeni, deoarece această carte ideilor și seriei­noastră Carmen Syl­scriitoarea va. Este numita „Im reine inf­ini­­ment dance et claire“. " ţi Aimitin Teistei - ' : • ! •" • •" ! Fracţiei şi îndeajuns de pre-' văzători, americanii au impresia că întotdeauna ştiu­ ce fair. "-! Ne îndoim. Heart Missis va strânge în volum articolele pu­blicate în „Revue frangaise”. Sunt impresionante amintiri asu­pra anilor cari au precedat răz­boiul. Titlul cărţii nu a fost încă fixat. Sărbătorirea lui Heinrich Mann la „Academia germană“ Cuvântarea lui Thomas Mann Academia germana, l-a sărbă­torit pe Heinrich Mann cu prile­jul împlinirii a şasezeci de ani­ A luat parte tot grupul scriitori­lor din Academie: Thomas Mann, fratele sărbătoritului; It­­­card­a Huch, soţia lui Thomas, Fulda, Kellermann, Dublin, Loerke, pic­torii Max Liebermann, Max Op­penheimer, Käthe Kollwitz, Geor­ge Gross, şi alte personalităţi ale artei germane. Thomas Mann a ţinut o cuvân­tare foarte emoţionantă. Printre altele, a spus : „Cine ar fi crezut că amândoi fraţii se vor găsi in­­tr’o zi în m­ijlocul dumneavoa­stră. In discursul său, Thomas i-a a­­­lintit lui Heinrich de odăiţa lor din Roma, în care s’a născut pri­mul lui roman, „Intr­e familie ", dedicat lui Paul Bourget. El numeşte viaţa fratelui sau io viaţă plină de silinţă artistică şi de adevăr. Emoționat, Heinrich îmbrățişat pe Thomas. Moartea lui Fernand Noziere Un mare critic francez şi un autor dramatic care a. Scris peste optzeci de piese O telegramă sosită de la Paris se afla în vilegiatură. Nu a fost bolnav decât două zile. Medicii au diagnosticat o perforaţie in­testinală, dar intervenţia chimr­­gicală a fost fără efect, anunţă moartea prematură a cri­ticului dramatic Fernand No­­zière. Cu el dispare una din cele mai interesante figuri din lumea inte­­lectuală a Parisului. Dintre toţi oamenii de litere din generaţia sa, Fernand No­­zière a avut un strălucit început de carieră. Din simplu dactilo­graf la „Le Temps” s-a transfor­mat în cronicar parisian ca suc­cesor al lui Saroumei. Rezultatul acestei îndrăzneţe metamorfozări a fost­ optzeci de piese de teatru. A adoptat: „Bel Ami” și „La Maison de Danses” pentru teatrul Vaudeville; ,,Le Bapteme” în co­laborare cu Savoir pentru teatrul de L’Oeuvre, a scris „Les Deux Visages” jucată la teatrul Michel, „Le mari d’aline” adaptare după Portretul lui Dorian Gray. ..Le Tour du Cadran” jucată la tea­trul des Arts, Jean Raqu­ette” ju­cată la Odeon, „La Saignée” în colaborare cu Lucien Descaves la Ambigu, Le retour d’Helene” la teatrul Eduard VII, a adaptat pie­sa lui Barrie ,­ „Medaliile bătrâ­nei” pentru Comedia Franceză. Ultimele sale piese sunt, , Cette viciile canaille” care se joacă la teatrul Michel și o adaptare după David Golder, jucată la St Mar­tin. In plus Noziere lasă o conside­rabilă operă de critică. Noziere a murit întrun mic sanatoriu în apropiere de pro­prietatea lui de lângă Pau unde ULTIMA SCRISOARE A LUI NOZIERE Comoedia publică cu acest pri­lej o ultimă scrisoare adresată de Noziere prietenului săli Roben Tribor. Scrisoarea se referă la un sketch referitor la epoca 1901* pe care celebra actriţă Parysîs trebuia să-l joace în revista de la Concert Mayor. Iată şi textul scrisorii : „Am primit telegrama doamnei Parisys, şi-mi pare bine că micul meu dialog îi poate fi de folos. Adaugă-i ghete cu nasturi pe cari femeia le punea pe atunci îna­inte de corset, ca să se poată a­­pleca. In general un nasture se descoase în tot decursul acestei operații. Tinerii de pe vremea aceea pur­tau în buzunar un tire-bouton, care se îndoia. De mâine încep să scriu la noua piesă pentru teatrul „Mi­­chel”. --------- ' '0X0—.........11 • Fernand­iNoziere " , Fernand L­Affaire freyiis Ca să mai­ vorbești astăzi des­pre „Afacerea Dreyfus” — înseam­na să reiei perimatul. Orice s’ai scrie* orice ear aduce nou în a* O expozitie a Tecatrskei Hatinál din Prags In ziua de 15 Mai se va deschse de la Fraga, un muzeu referitor la începuturile Teatrului Nation­­al, precum şi la ridicarea clădi­­rii monumentale a teatrului. Mu­zeul este organizat de Comitetul pentru ridicarea unui al doilea Teatru Naţional în Fraga. Richard Strauss pără­seşte Opera din Viena Contractul de patru ani pe care l-a avut Richard Strauss cu Opera de Stat din Viena a expi­rat în luna Martie. După cum se ştie Strauss a fost, împreună cu Franz Schalk, director al Operii. A demisionat apoi și a fost reangajat ţie timp de patru ani numai ca sa diri­jeze, în, calitate de oaspe.. . Acum se pare că Strauss a re­nunțat definitiv la un nou anga­jament la Viena- -oxo- ceasta chestiune pare să nu mai intereseze. Faptul s’a consumat opinia publică a trăit prea intens acest formidabil eveniment — așa că orice încercare de a­­răspuns pe planul actualității — s’ar do­vedi zadarnica. Totuși scriitorul Alexandru le­ Vetés a mai avut curajul să scoată o carte asupra acestui fapt. Spre deosebire însă de­ ceea ce au scris toţi ceilalţi, Alexandru Zévaes prezintă obiectiv, fără să speculeze senzaţionalul afacerii Dreyfus. El documentează prin mărturii strânse de el, prin acte, prin probe ,isbitoare —­ dându-ţi posibilitatea ca — tu, cititor să poţi declara vinovat sau nevino­vat­ pe colonelul Dreyfus Este cea mai edificatoare carte scrisă până acum în această afa­cere — care a însemnat un punct negru în istoria justiţiei franceze. De aceea revenirea lui Alexandre­s Zévaes asupra acestui caz­­—­pă­rut perimat şi declarat închis nu înseamnă o zădărnicie, ci din contră, o precizare în ceea«e până acum s’a interpretat după bunul plac. .. Continuare in pagina il-a, co­loana VTI-a i i 1<—-

Next