Rampa, aprilie 1931 (Anul 16, nr. 3958-3980)
1931-04-01 / nr. 3958
ANUL XVI—No 3958 Redacţia, Administraţia şi Atelierele Grafice INTRAREA ZALOMrr No 1 {Hotel Astoria],— Telei 201/50 BUCUREȘTI Publicitatea concesionaţi exchisiv Softie tîftS att* »Rudolf Mos»®", Ca'®4 Vîotowei No, SS. • . Plăci de gramofon de B. Cehan Despre placi de gramofon mi se scrie la, noi nimic. Presa străină le urmăreşte în rubrici speciale foarte serioase, scrise de cei mai reputaţi critici. Cumpărătorul se orientează după părerile lor atunci când ascultă şi alege o placă nouă. Companiile de gramofoane nu preţuesc mai puţin cuvântul criticii, decât companiile de filme sau de teatru. O primire nefavorabilă din partea presei, compromite o întreagă ediţie de plăci, întocmai cum ar compromite cariera unei piese sau unui film. Acolo s-a înţeles cât e de importantă problema. Patefoanele nu lipesc astăzi din nici o casă. Filmul vorbitor a reînviat o moda care părea a-şi fi atins sfârşitul odată cu yoga radiofonică. S’a crezut, un timp, intro criza, a industriei fonografice.Ea a luat insa un nou si considerabil avânt, grafie industriei cinematografice cu care e astăzi atât de strâns legata. Şi aşa cum filmul ocupă astăzi — indiferent dacă e sau nu recunoscut de forurile respective ------ un loc însemnat în educaţia generală, un loc pe care altădată îl ocupa teatrul şi lectura, tot aşa discurile de gramofon constitue oarecum unica şcoală muzicală pentru o mulţime imensă. Cred că se pot număra cu zecile de mii persoanele care n’au luat într’altfel contact cu muzica decât prin plăci, persoanele care n’au fost in viaţa lor într’o sală de concert şi nici n’ar putea concepe să, întreprindă vre-odată astfel de riscată aventură. Că poate muzica, să aibă şi o altă valoare — în afară de aceea pe care i-o ştie în trinitatea ce-o face cu vinul şi femeca — nu-şi va închipui această mulţime niciodată. Dar nu e atunci firesc să se facă prin critică o recomandare a discurilor, pentru ca în felul acesta cel puţin să ajungă în fiecare casă, pe lângă cupletele din filme sonore, şi bucăţi de muzică puţin mai grea ?... Şi-apoi, dacă ne gândim la melomani, nu se resimte oare necesitatea unei critici a producţiei de plăci ? Critica e, şi ’n acest domeniu, ca şi n celelalte, factorul care a.sigură îmbunătăţirea, ajutând eforturilor inovatoare să se realizeze. Spaţiul nu îngăduie aci un mic istoric al evoluţiei discurilor. Sar vedea altfel cât de dificil a fost să fie convinşi marii dirijori şi marile orchestre, că a cânta pentru plăci nu e un lucru ruşinos. Şi cât de mult a contribuit apoi tocmai incursiunea marilor muzicieni în studiourile fonografice la perfecţionarea technică a reproducerii muzicii pe cale mecanică. Dar asta, grafie criticii, grafie unor Vuillermoz şi Coeuroy, în Franţa, cari n’au găsit că e nedemn de ei sa se ocupe de plăci de gramofon. Pe când o critica a discurilor la noi ?... ! Din coşea sufleorului EPIGRAMA SE VOTEAZĂ UN IMPOZIT PE CELIBATARI ■. vrezd.fr O să-l plătească orişicare. Rezon, preferi un rău mai mic, in locul unui rău mai mare !„ JACK BERARIU ÎNCREDERE PARŢIALA’ Deşi int@mplarea, cuprinde foarte triuttă aromă, de intimitate, cum, un am alt subiect de „cuşcă* şi e de-acum târziu, sunt nevoit S'o dau tiparului. 'Am, cunoscut, nu de mult, — unul exact, la premiera „Carnavalului Copiilor, — o domnişoară foarte simpatică, foarte inteligentă şi, — fi ceea ce e prncipal, — foarte bogată. 'Am discutat la premiera „Carnavalului” şi a cunoştinţei noastre, vreme de jumătate oră. Ne-am, împrietenit repede, după două săptămăni începuse să încolţească şi altceva decât prietenia, şi lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine... Duminică, l-am făcut o vizită, — a.şasea, dacă nu mă înşel, — acasă. Am fost primit, ca şi în celelalte dăţi, de* altfel, cu multă cotidură şi m’am simţit admirabil. Se făcusem seara. M’am ridicat să plec. La uşă mi-am adus aminte că am două bilete la „Profesorul de Engleză“. Mă adresez mamei simpatiei mele. -Doamnă, ii permiteţi terettei să meargă astă seară, cu mine, la teatrul Ventura -~r A, nu... nu se poate ! — Cum, n’aveţi încredere in mine ? — Dar nici prin gând nu mi-a trecut Am toată încrederea în d-ta. — Atunci, poate, n’aveţi încredere in fiica Dvs. ? — Dimpotrivă Am. o încredere oarbă In fiică-mea. — Atunci, din moment ce aveţi încredere in mine, din moment ce aveţi încredere in fiica Dv. de ce vă împotriviţi plimbării noastre ! — Fiindcă, în amândoi, Warn inert Asemănare a au întâlnit în faţa „Automatului“. — Noroc — Salve! -- Mitule... Ce e ? — De câte ori te văd pe tine, mi-l reamintesc pe Nicuşor... svnt brun, îficușor e mărunt, eu sunt înalt. — Da, dar si. el tmî. datorează, lei Lw FERICITA CĂSNICIE Și*4 într’un cerc de gazetari, menise vorba despre impozitul pe care guvernul vrea. să-l aplice celibatarilor. Toată lumea era. revoltată..~ Eu unul refuz să plătesc. — Atunci, le „sinucizi” ? — Ce să fac ! Mă însor ! t— Eu, nici in ruptul capului ! — In unele condiţiuni, eu Inaşi pisura. e~ Cart ar putea fi acele condiţiuni? rr Ca la menajul loneştilor! — ??•' • p Ti — Da. El e voiajm comercial şi, ca actriţă trimisă, în permanenţă în turneu PRECAUŢIUNE Sindrofie la familia V. Printre invitaţi e fi bancherul Al. R. In paranteză fie spus că d. V. nu prea se laudă actualmente, cu finanţele, deşi dă serate. La un moment dat, bancherul se ardresă amfitrionului : f— Voiu rămâne 1 lună „văduv“ ! — Cum asta ?— Nevasta-mea pleacă, la Riviera. —Srt !... SU — Dar ce e ? — Să nu audă, nevastă-mea!... m DK*ef©r: SCARLAT ERODA [.tyBilQTECA „AS7 RA*S 3 I H I U 4 Pagini 3 Lei C MIERCURI 1 APRILIE 1931 ABONAMENTE N TARA Trei fund. . i................................La‘ 399 îtase luni , 50« Un «n............................... » 100a m STRĂINĂTATE DUBLU Abonamentele de piatissa mnarnt* la 1 aau la îs e!e fiecare luni O lectură senzaţională a scrisorilor de dragoste ale lui B. Shaw la New-York Valoarea scrisorilor de dragoste ale Isi Shaw.’ Ogi sute de iii de lei intri a auzi o lectură a scrierilor Iii B. Shaw către d-na Bernant - Cire l-a supărat pe Shaw la piesa „Major Barbara“ searetnu nimic. Trebuie deci să precizăm că actuala d-na Belmont a fost odinioară celebra artistă dramatică Eleanor Robson iar acum este una dintre cele mai bogate văduve ale New-Yorkului şi una dintre cele mai elegante femei din America. Averea ei este evaluată de 8 milioane lire sterline. Bineînțeles că ii veţi reproşa d-nei Belmont că nu este real din partea ei a divulga, chiar ca un scop atât de nobil, scrisorile de dragoste pe cari Ie-a primit de la un om care este încă în viață. Gestul, d-nei Belmont este totuşi justificat prin faptul că în cursul verii precedente la imanpeu care a avut loc la Londra şi B. Shaw, care a împlinit neam 74 de ani, se odihneşte actualmente la Ierusalim unde pregăteşte probabil o noua lucrare literară. Interesant e însă că de la o vreme au început să apară diverse scrisori, cu caracter intim, scrise de Shaw bineinţeles în tinereţe minelor artiste engleze contimporane. Astfel a apărut, nu de mult un volum de scrisori adresate de B. Shaw celebrei artiste dramatice Alice Terry, decedată nenmn câtva timp. Acest© scrisori au fost prezentate publicului chiar de B Shaw care a scris o prefață volumului. Scrisorile Imi Shaw către Alice Terry au fost însă publicate cu un anumit scop şi anune pentru adunarea sumelor necesare ridicării unui monument celei mai mari artrite a Angliei şi transformării locuinței sale într’un muzeu teatral. Acum câteva zile s’a dat la iveala, in împrejurări puţin obicinuite o altă serie de scrisori de dragoste ale marelui autor dramatic englez. In faţa unui cerc restrâns de 400 de bogătaşi americani, dna August Belmont a cetit o serie de scrisori de dragoste pe cari i le-a adresat B. Shaw acum 25 de ani. Această interesantă lectură s’a făcut în scon de... binefacere la New-York. Persoanele cari au ţinut sa cunoască cuprinsul acestor interesante scrisori au fost obligate să contribue cu o sumă importantă iv’ntru fondul de gnitorire a femeilor fără ocupaţie. In felul acesta s’a colectat importanta sumă de 1000 lire sterline, adică 800 mii lei. Pentru publicul românesc, »n- U* care'au participat, în afară de mnele,d-nei August Belmont v.p în, d-ps, Belmont, «i R Shaw cu profesorul Einstein, marele autor dramatic englez a spus în fața întregei asistențe. — ,,Nu vara scris eu acum 25 de ani niște scrisori de dragoste? — „întocmai, domnul meu, imi amintiţi, că da”, răspunse d-na Belmont cu o replică a Beaticei lui Shakespeare. — ,,Atunci vindeți-se” — o sfătui. B. Shaw. Ele valorează mulţi bani!”. Pe vremea aceea Eleanor Robson era una dintre cele mai frumoase femei ale Angliei și obținea succese triumfale în piesa „Merely Mary Ami”. B. Shaw, care era amorezat de dânsa, lucra la piesa sa „Major Barbara”. Întruna din scrisorile cetite acum la New-York, Shaw îi scrie Elenorei Robson. — „Sunt mama unei piese încă nenăscute și sunt sigur că d-ta ești tatăl ei”. Cu aceasta, Shaw far© o aluzie umoristică la „Major Barimra”, care este vădit inspirată de dragostea lui pentru Eleonora Robson. Din nefericre, din cauza unor angajamente anterioare, Eleonora Robson nu a părit creia rolul scris anume pentru dânsa. In schimb, Shaw a prezentat-o mai târziu poetului Edmond Rostand care a scris și el o piesă pentru celebra artistă engleză. Din vreme ce B. Shaw i-a recomandat el însuși d-nei Belmont să vândă scrisorile de dragoste pe care le define, este explicabil gestul bogatei filantrope. In schimb d-na Belmont a refuzat o propunere fantastică pe care i-a făcut-o in editor american pentru publicarea în volum a preţioaselor scrisori Bernard Shaw Dumneavoastră vot-aunţelegeţ ceva ? Eu vă mârturisesc sincer că nu şi sunt pe punctul de a re, nuanţa, la acest lucru. Ce vrea bunul Dumnezeu de capul nostru ! Păcătoşi suntem, nevolnici suntem, dar de ce ne-a răpit poate cel mai frumos lucru al acestei vieţi plină de obidă: primăvara. Atâta aveam şi noi, ţară cu climă continentală, cum am învăţat în manualele de geografie. Vorbă să fie, căci în realitate avem clirmcă extremă: geruri ca in Siberia şi călduri ca in Sahara. Rupeţi calendarele,, zmulgeţi-le din perete, daţi-le foc, nici scrumul să, nu mai rămâe din ele",mint cu neruşinare, mint de îngheaţă apele la începutul lui Aprilie. La ce sunt bune? Ca să ne aducă aminte, cum să avem de plătit poliţe?. Ce vine acuma, Crăciunul sau Paştele? Batem ouă, roşii sau facem pom, de Crăciun ? •*•■#*! îmi place că întotdeauna când vine aşa neam,nesau, o ploicică, tocmai când ţi lumea mai dragă, trebue să se găsească cineva să te consoleze: „Las’ că e bună pentru câmp”, sau „Era nevoie d-le !” ! Ce nevoie, că nu era nici o nevoie , toarnă, cinci minute, te udă bine, iţi strică tot cheful şi pe urmă, gata.. Acuma însă de abia aştept să se găsească unul să spue că- lJr’as că e bună vremea asta, că nu ştiu ce... E adevărat că omul e‘ al dracului şi că vrea iarna, vară, şi vara, iarna. Schimbările însă prea brusc au darul să te înebunească. Eri dimineaţă când, m’am deşteptat şi mi-am aruncat ochii pe fereastră, mai ales ca, era Luni dimineaţa, când toată lumea e ca dracului de bine dispusă, drept să vă spun că nu am gândit câtva timp, care ar fi cel mai rapid mijloc de a pune capăt zilelor. Când, eram pe punctul de a ajunge la, vreo concluzie, soarele şi-a trimes razele binefăcătoare spre, patul meu, vrând, par’că să-mi spue: „Hai lene şuie, e timpul să, te scoli!” M’am, îmbrăcat repede şi când, dau să ies, servitoarea, care venea tocmai cu braţele pline cu lemne, îmi spuse: ..Se poate conaşule să ieşiţi în pardesiu Avea dreptate. Afară, ningea ca în Decembrie, fulgi grei cari prin zefirii... deau consistenţă. Mi-am luat bine’nţeles paltonul; ajungând însă în colţul străzii, iarna a dispărut ca prin farmec. Un soare vesel a împrăştiat, narii grei. Ştiţi ca la teatru, unde electricianul, apăsând pe un buton, dă la comandă cer senin sau înourat. Dar vremea nu s’a stabilizat de fel, continuându-și schimbările și făcându-mă să-mi schimb mereu părerile : „bine am făcut că mi-am luat paltonul” sau „cine m'a spus să-mi iau greutatea, di,e palton?” Și așa a fost toatăuna de or! — Dumnezeule bun, de ce ne-ai luat primăvara? Două luni pe ară, mai eram şi noi oameni, căci ca mâine vin căldurile alea, de te fac să-ţi iei lumea în cap? Dumnezeule bun, de ce-i dai apă la moara d-rei Mărăcineanu, care după câte aud, se umflă în pene şi râde de noi toţi, trăgându-şi spuza pe turtă? ,,Primăvara, când zefirul înfloreşte trandafirul”... spun poeţii şi se mai miră că nu ia nimeni în serios! I. M. Caleidoscop literar lui scriitor rus locueşte de câtă-l Antologia a fost întocmită şi ava vreme în Japonia. Intenţionează să plece. Pentru aceasta a cerut paşaport pentru Canada. Deocamdată autorităţile americane au refuzat să permită, intrarea acestei femei în ţara lui Columb. O consideră prea periculoasă. Cazul Alexandrei Tolstoi ne dovedeşte că nu întotdeauna este bine venit să ai părinţi celebri . Este foarte posibil însă, ca vre-o casă de filme americane să propună fiicei moralistului ,scriitor rus un angajament, pentru vre-iun film. Atunci n’ar mai fi nici un pericol — şi Alexandra Tolstoi ar păşi cu triumf în ţara americani. O excelentă antologie, formată din cele mai bune bucăţi în proză ale scriitoarei franceze Colette, a apărut de curând în editura Flamarion din Paris, înseamnă că d-na Colette-care ne-a vizi-t va fi expunerea tot țara . luna trecută, se bucură] mentelor cari au format genera- Ţigările de fei „Shaw" Pretutindeni spiritualul dramaturg BernardShaw produce entusiasm, — subjugă până la înfrângere Nu există cotidian, în care numele acestui titan al umorului sa nu fie legat de ceva: „Shaw va fi reprezentat pe atâtea scene din lume în aceeaşi seară, Shaw învaţă să danseze, Shaw despre arta mută, Shaw nu acordă interviewuri, Shaw acordă intervinwuri, Shaw despre pace, Shaw despre răzoiu, Shaw, despre căsătorie, Shaw etc. . . Ca un deosebit omagiu redus genialului dramaturg. germanii au scos ţigările de foi „Shaw“ Scriitorul englez este reprezentat pe trabucul german „bust“ ţinând în mâini o ţigare imens de lungă. Este cea mai buna dovada de simpatie din partea acestui popor. Germanul întotdeauna când voit să-şi manifeste dragostea şi admiraţia pentru un om mare ale spiritului l-a vârât fie în bucătărie, fie in cofetărie, fie în pivniţă. Aşa se explică numele personalităţilor ca: Gra fche,Bitsmark, Schiller şi alţii. Sigur este că germanii apreciază mult pe humoristul englez şi dacă au botezat trabucurile cu numele acestuia imprimându-i până și poza, au făcut-o dintr’un sentiment de sinceritate. Shaw n’are decât să se bucure și să fumeze... Us plus bellis pages «1 CCetli Cumn abia fiteusore blond, eu Bernardt Shaw se bucură de .ma-1- Alexandra Tolstoi,fiica matei de deosebită atenţie in Franţa. Lu* războiului trecut Pierre Loll îngrijită de către un anonim. , , „ _ . Proza scriitoarei Colette, atin - Sl U3rS38ll SjlTl rută în antologie — se caracterizează printro sinceritate impresionantă. Se pare că anonimul s'a condus îa alegerea bucăţilor de acest criteriu, să exprime sinceritate. Este cunoscută în întreaga literatură, amiciţia care a existat între subtilul scriitor Pierre Lott, şi regina Elisabeta scriitoare de real talent sub numele de Carmen Sylva. De curând a apărut un volum in editura Grasset,,©• datorită d-lui Leopold Stern, intitulat Pierre Loti' şi Carmen Sylva, prezentând în tablouri încântătoare şi delicate — prietenia care a existat între scriitorul marinar şi scriitoarea regină. ,T „ „, ... Apariţia cărţii d-lui Leopold Va D insă şi prilejul de prea®- Ster£ ^ a prilejuit criticei franceze să vorbească elogios despre care a o mulţime de nume ilustre ca: Anatole France, Maurice Barrés, Henri Bergson, Charles Péguy, Henri Franck, Alain Fournier, de Tarde, Psichari şi Charles Demagne. Noul volum al lui Henri Massis este aşteptat, cu viu interes de către lumea intelectuală de pretutindeni, deoarece această carte ideilor și serieinoastră Carmen Sylscriitoarea va. Este numita „Im reine infiniment dance et claire“. " ţi Aimitin Teistei - ' : • ! •" • •" ! Fracţiei şi îndeajuns de pre-' văzători, americanii au impresia că întotdeauna ştiu ce fair. "-! Ne îndoim. Heart Missis va strânge în volum articolele publicate în „Revue frangaise”. Sunt impresionante amintiri asupra anilor cari au precedat războiul. Titlul cărţii nu a fost încă fixat. Sărbătorirea lui Heinrich Mann la „Academia germană“ Cuvântarea lui Thomas Mann Academia germana, l-a sărbătorit pe Heinrich Mann cu prilejul împlinirii a şasezeci de ani A luat parte tot grupul scriitorilor din Academie: Thomas Mann, fratele sărbătoritului; Itcarda Huch, soţia lui Thomas, Fulda, Kellermann, Dublin, Loerke, pictorii Max Liebermann, Max Oppenheimer, Käthe Kollwitz, George Gross, şi alte personalităţi ale artei germane. Thomas Mann a ţinut o cuvântare foarte emoţionantă. Printre altele, a spus : „Cine ar fi crezut că amândoi fraţii se vor găsi intr’o zi în mijlocul dumneavoastră. In discursul său, Thomas i-a alintit lui Heinrich de odăiţa lor din Roma, în care s’a născut primul lui roman, „Intre familie ", dedicat lui Paul Bourget. El numeşte viaţa fratelui sau io viaţă plină de silinţă artistică şi de adevăr. Emoționat, Heinrich îmbrățişat pe Thomas. Moartea lui Fernand Noziere Un mare critic francez şi un autor dramatic care a. Scris peste optzeci de piese O telegramă sosită de la Paris se afla în vilegiatură. Nu a fost bolnav decât două zile. Medicii au diagnosticat o perforaţie intestinală, dar intervenţia chimrgicală a fost fără efect, anunţă moartea prematură a criticului dramatic Fernand Nozière. Cu el dispare una din cele mai interesante figuri din lumea intelectuală a Parisului. Dintre toţi oamenii de litere din generaţia sa, Fernand Nozière a avut un strălucit început de carieră. Din simplu dactilograf la „Le Temps” s-a transformat în cronicar parisian ca succesor al lui Saroumei. Rezultatul acestei îndrăzneţe metamorfozări a fost optzeci de piese de teatru. A adoptat: „Bel Ami” și „La Maison de Danses” pentru teatrul Vaudeville; ,,Le Bapteme” în colaborare cu Savoir pentru teatrul de L’Oeuvre, a scris „Les Deux Visages” jucată la teatrul Michel, „Le mari d’aline” adaptare după Portretul lui Dorian Gray. ..Le Tour du Cadran” jucată la teatrul des Arts, Jean Raquette” jucată la Odeon, „La Saignée” în colaborare cu Lucien Descaves la Ambigu, Le retour d’Helene” la teatrul Eduard VII, a adaptat piesa lui Barrie , „Medaliile bătrânei” pentru Comedia Franceză. Ultimele sale piese sunt, , Cette viciile canaille” care se joacă la teatrul Michel și o adaptare după David Golder, jucată la St Martin. In plus Noziere lasă o considerabilă operă de critică. Noziere a murit întrun mic sanatoriu în apropiere de proprietatea lui de lângă Pau unde ULTIMA SCRISOARE A LUI NOZIERE Comoedia publică cu acest prilej o ultimă scrisoare adresată de Noziere prietenului săli Roben Tribor. Scrisoarea se referă la un sketch referitor la epoca 1901* pe care celebra actriţă Parysîs trebuia să-l joace în revista de la Concert Mayor. Iată şi textul scrisorii : „Am primit telegrama doamnei Parisys, şi-mi pare bine că micul meu dialog îi poate fi de folos. Adaugă-i ghete cu nasturi pe cari femeia le punea pe atunci înainte de corset, ca să se poată apleca. In general un nasture se descoase în tot decursul acestei operații. Tinerii de pe vremea aceea purtau în buzunar un tire-bouton, care se îndoia. De mâine încep să scriu la noua piesă pentru teatrul „Michel”. --------- ' '0X0—.........11 • FernandiNoziere " , Fernand LAffaire freyiis Ca să mai vorbești astăzi despre „Afacerea Dreyfus” — înseamna să reiei perimatul. Orice s’ai scrie* orice ear aduce nou în a* O expozitie a Tecatrskei Hatinál din Prags In ziua de 15 Mai se va deschse de la Fraga, un muzeu referitor la începuturile Teatrului National, precum şi la ridicarea clădirii monumentale a teatrului. Muzeul este organizat de Comitetul pentru ridicarea unui al doilea Teatru Naţional în Fraga. Richard Strauss părăseşte Opera din Viena Contractul de patru ani pe care l-a avut Richard Strauss cu Opera de Stat din Viena a expirat în luna Martie. După cum se ştie Strauss a fost, împreună cu Franz Schalk, director al Operii. A demisionat apoi și a fost reangajat ţie timp de patru ani numai ca sa dirijeze, în, calitate de oaspe.. . Acum se pare că Strauss a renunțat definitiv la un nou angajament la Viena- -oxo- ceasta chestiune pare să nu mai intereseze. Faptul s’a consumat opinia publică a trăit prea intens acest formidabil eveniment — așa că orice încercare de arăspuns pe planul actualității — s’ar dovedi zadarnica. Totuși scriitorul Alexandru le Vetés a mai avut curajul să scoată o carte asupra acestui fapt. Spre deosebire însă de ceea ce au scris toţi ceilalţi, Alexandru Zévaes prezintă obiectiv, fără să speculeze senzaţionalul afacerii Dreyfus. El documentează prin mărturii strânse de el, prin acte, prin probe ,isbitoare — dându-ţi posibilitatea ca — tu, cititor să poţi declara vinovat sau nevinovat pe colonelul Dreyfus Este cea mai edificatoare carte scrisă până acum în această afacere — care a însemnat un punct negru în istoria justiţiei franceze. De aceea revenirea lui Alexandres Zévaes asupra acestui caz—părut perimat şi declarat închis nu înseamnă o zădărnicie, ci din contră, o precizare în ceea«e până acum s’a interpretat după bunul plac. .. Continuare in pagina il-a, coloana VTI-a i i 1<—-