Rampa, septembrie 1931 (Anul 16, nr. 4084-4108)

1931-09-02 / nr. 4084

A­NUL XVI- No 4084 Redactau Adrrianbtrala si AJ«li«rete Cra&ce INTRAJRSA 2ALOm Ho­­­fteM! Mtorta*— T«4»t 9QlJW PtffteltaftM aooifatoawi* rnom J&a&M PSssa»", ©ajeo B*at*sm As» No. M. < 3 1 t 4 Pagini 3 Lei Director: SCARLAT FRODA .ü&8S«*3"? 'ycBi.-a n^»o C.____MIERCURI 2 SEPTEMBRIE 1951 [ARQMAMENTE M­­AIM Mm! « ^t""* • «U­K­ Lof Mad *» M IN STWAJNATATB DUOLU •« pw» tnamHt *• I ••« >• 15 al« fíao&ren tur» Uromas nana sl incestul de B. CEHAN c wa c, „,„1* acela ca-I au fost d­in nou puse la punct J somptuos palat, ca astăzi, ci în-SVu^nAS V de „Literarische , că ^ trun ron destul de înde­' • - (rpneral in­­vela „Walsungenblut vizează , pa,tat de eentrul renumitei sta — ’ ’ anumite persoane a căror sus- j fiuni climaterice. La sfârşitul te,­le-franceze. . . ternaţionaliste ale lui Thomas Mann, ştiindu-l socialist con­vins, l.a văzut într’o zi crunt a­­tacat de un ziar parizian. Ce crimă comisese ilustrul scrii­­tor ? Autorizase publicarea în limba franceza a unei nuvele , apărând oarechim străină care nu se găsește in opere­le , .___. pa In complete ale lui Thomas Mann. Nuvela se intitulează „Sang réserve , iar în original „M­el­­sungenblut”. Titlul acesta sus­pect şi câteva informaţii com­­plimentare au provocat revol­ta unui foarte patriotic critic francez. El nu putea admite ca Mann sa publice în Franţa ceea ce n’a apărut în Germania. Şi vedea în această cutezanţă o insultă directă a naţiei sale. Căci — aşa raţiona criticul no­stru — dacă Mann a găsit nu­vela sa prea scandaloasă pen­tru publicul german şi, dimpo­trivă n’o găseşte deloc scanda­loasă pentru publicul francez, aceasta demonstrează că are o părere foarte proastă despre Franţa. Ceea ce în adevăr ar fi supărător, daca n ar fi fals. Fiindcă patriotul critic pari­zian n’a cunoscut, când a scris împotriva lui Mann, nici ope­ra încriminată, şi nici motivele care l-au făcut pe autor sa n o publice în Germania. Ori, în­tr’o chestiune atât de delicată, ceptibilitate Mann a vrut so menajeze retrăgând lucrarea sa din librărie. Au trecut însă de atunci câteva decenii, şi, a­­fară de aceasta, într o limbă străină, şi nuvela e şi mai obiec­chiar şi celui descris în ea. In nici un caz nau fost deci ezi­tări de ordin artistic. Reese astfel clar că nici mo­tivele care au dus la atacul îm­potriva lui Thomas Mann n’au fost de ordin artistic. Şi revol­ta patriotului francez a găsit ecou în rândurile patrioţilor germani. Aceştia au tăbarat fără întârziere asupra lui Tho­mas Mann, fiindcă li se părea că e un bun prilej ca să fie a­­tacată democraţia. De o parte şi de cealaltă a frontierelor, s-au pus în miş­care condeele vrajbei. Dar e în afară de orice îndoială că nici naţionaliştii francezi şi nici cei germani, nu-şi dau bi­ne seama pentru ce se bat. Şi la urma urmei ce tratea­ză Mann în nuvela sa ? Inces­tul. Şi ce e scandalos în acest subiect, care se găseşte şi la Sofocle, şi la Racine, şi la a­­tâţi iluştri scriitori vechi şi noui ? Dar sunt, pare-se, critici Thomas Mann Dia­­Raca sufleoroiul S'au­ vândut, intr’un ceas, 10.000 th exemplare. Scena se petrece in Franţa, unde­ A doua zi, apărea in ziar cu litere puericultura este foarte încurajată de­ de o­ şchioapă, următorul anunţ, grat. I „Marele succes al gazetei noastre.“. Un funcţionar public, in vârstă de! Am fost primul ziar care am anunţat 40 de ani, se prezintă directorului moartea, prin împuşcare, a marelui general al Biroului pentru suprave. miliardar Görly. gherea natalităţii.« Tot noi suntem primii care e des !— Domnul? minţim!.­r— Domnule Director... irr Anume ? te­, Să vedeţi ce e. Am până acum 9 copii, domnule director. Al zecelea e pe drum. Cred acum că e timpul să.mi veniţi In ajutor. ■— Vai de mine, dar eşti încă tânăr ! Sunt sigur că poţi face şi fără ajuto­rul meu al unsprezecelea copil !..m * y CONVINGEREA DEFINITIVA Duminică seara, la premiera adm­i­­rabilului „Salto Mortale", l-am întâl­nit pe d. Romald Bulfinsky. Excelentul nostru comedian şti înd­ău-mă amator de „cuşti" despre sco­­ţieni, mi-a istorisit următoarea anec­­dotă cu avariţie scoţiană. Un scoţian, din apropierea oraşului Edimburg, s'a dus să se scalde și a fost luat de un curent de apă.­­— Ajutor ! Ajutor ! Mă tunec ! Până să sară cineva de pe mal să­ l scape, bietul om băuse atâta apă. In­­cât, când l­ au scos, nu mai dădea nici un semn de viată. Murise. Oamenii se pornesc imediat pe o o­­fensivă de respiraţie artificială, da,­darnic. — E mort,' decretează unul. — Eşti sigur ? i-- Da, inima nuj mai bate ! r- Aiu mişcă deloc * -&S Deloc ! te- Vai controlat şi prin buzunare ? — Da! — şi n'a mişcat * te- Nu ! te- Atunci, intradevăr, e mort! AMERICANISME ..'Apropos de ediţia specială a „Rampei", cu crima dela ■ teatrul Re­­gina Maria, care a provocat o mare senzaţie. Duminică noaptea, în Capi­­tală, să-mi permiteţi să vă istorisesc o anecdotă. Acum zece ani, o gazetă americană de mare tiraj, s’a gândit să dea o lovitură. — Ce să găsim ? te­ întrebară re­dactorii ? — o crimă senzaţională asupra mi­­liardarului Görly ? — ?!?! — S’o fabricăm noi! Ie-Şi, la capac, o ediţie specială : „asa­sinarea cunoscutului miliardar Görly" Amănunte senzaţionale. Foile au fost smulse­­ din mâinile vânzătorilor, N’A ÎNŢELES Tariuffe" interzis la Mantieim O reprezentaţie a piesei Tar­­tuffe de Moliere care urma­ să ai­bă loc în biblioteca unui castel din Manheim a fost, interzisă de ministrul centrist al Instrucţiei Publice şi al Cultelor. Primarul din Manheim a încer­cat să intervie pentru a ridica a­­ceastă interdicţie. Stagiunea Cperei din Budapesta Direcţiunea Operei din Buda­pesta a hotărât să nu mai dea de­cât patru reprezentaţii­ pe săptă­mână, aceasta din motive de e­­conomie. In zilele de Luni, Miercuri şi­­Vineri Opera va fi închisă, A..., v-tete-----x0x 0 după amiază la Pablo Picasso Ce crede celebrul pictor despre el şi despre arte modernă Inapte de război Pablo Pi­casso îşi primea vizitatorii la Juan-le-Pins, dar nu într'un nea Picasso unic, ar fi astăzi cu sezonului, proprietarul acestui şopron denumit cu multă bună voință, colibă, venea să-şi înca­seze clob­a. Cu acest prilej îşi inspecta proprietatea. — „Măafi­ rum­at complet şopronul cu­ măzgăliturile dumnevoastră,­­ domnule pictor”, îi spunea el totdeauna lui Picasso. — „Va trebui să chel­tu­esc mulţi bani ca să zugrăvesc din nou casa”. Picasso, care pictase, din dis-­­tracţie, pe pereţi, adevărate freşti, n’avea nici un ban, şi nici nu se gândea să plătească pentru zugrăvirea pereţilor săi. „Ceea ce am pictat eu pe ei”, spunea el înfuriat, „valo­rează mai mult decât tot şopro­nul dumitale mizerabil.” Pro­babil că însuşi Picasso era de­parte de a bănui cât de adevă­rate erau aceste cuvinte; cât despre proprietar el se lăsă şi mai greu convins să sconteze aceste opere ale lui Picasso. El îl dădu în judecată şi Pi­casso fu condamnat să plătea­scă optzeci de franci despăgu­biri pentru că murdărise pe­reţii. Şi astfel singurul om care putea avea o frescă de Picasso pe gratis, ba KV, —----- ----------- cpwa «.CU07..C-1JI w ^w-v,-, . - Lmm'tond: „General Boulanger bani, renunţa la ea, preferând culm­. Pictorul de astăzi e încă Guerin, e un scriitor plin de pereţi albi. Preţul unui aseme-­­n căutarea expresiei. Stilul, talent. El a scris acum caţiva unitar, menit a deveni expre-' ant o piesă: „Le Medecin des si a timpului nostru, este încă Gueux , care a obţinut in­­ un secret al viitorului. De alt.1 mare succes pe scena unui tea­­fel mie nu-mi plac şcolile. Ele, sub­venţionat, sunt pentru acei oameni care. Fara îndoiala, autorul dra­­n’au posibilităţi proprii si n’au­matic s a gândit ca aceasta nici ce să spună. Se înţelege că meserie e prea puţin renta îla nu vor fi spus nimic nici dacă şi a devenit hoţ de automobile, mai nale de Picasso, ar fi un lux pe care nu şi-l poate îngădui nici chiar Pablo Picasso.) Pi­casso însuși nu s’a schimbat prea mult, de-atunci de când își petrecea, vara la Juan-les- Pins. Operele sale sunt desigur altfel decât erau la Juan-les-, „ . Pins, dar se observă că sunt cu mare lux de amănunte is copii ai aceluia, tată. | PTM"1." n d°' hot' de. aur?„m“7 „Epoca noastră” spune Fi.' bile: Louu, Guerm Hear. casso, „n’are un stil unitar, ca Moulin. . ... primise^ șt! epoca Renașterii sau a Baro-! Unul din acești hofi pentru cari Thomas Mann e ____________________ primul muritor care a descope- _________________________ era de presupus că acela care-i i­rit incestul. Şi pentru această­ siguranţă de 400.000 franci­­ atacă, il cunoaşte pe Mana. Ei criptă i se cuvine negreşit Astăzi Picasso îşi primeşte ştiut, in adevăr, cum lucrurile, ştreangul,­­ vizitatorii la Paris într’un lu­xos apartament din cartierul Passy. Pereţii nu mai sunt­­ mâzgăliţi, ci împodobiţi cu ta­blouri moderne, şi nu numai eJ vor fi trecut prin câteva şcoli, dar operele lor vor trăda în a­­cest caz mai puţin sărăcia per­sonalităţii lor. Programele şi teoriile sunt bune pentru pu­blic, dar nu pentru pictor. A­­devărata artă este totdeauna frumoasă, fie că datează din antichitate, fie că provine din Montparnasse. Mă necăjesc tot­deauna când se încearcă o cla­sificare a operelor mele. Nici­odată nu mi-a trecut prin mine de la sine spiritul timpului. Căci orice artist redă în ope­rele sale propria sa personali­tate, şi, prin sine, sfârşitul tim­pului în care trăeşte. Restul e Pablo Picasso • x 0 x - Altor dramatic francez de utomeluit Ziarele pariziene au relatat S’a sfârşit vilegiatura! Mai repede ca deobiceiu, sezor­ina Maria s’a dat cu cassa în­mit vitegiaturistic a luat sfârşit chisă, anul acesta. Cauzele sunt două .­­ Şi acum d. lor­ga. Să vedeţi timpul şi d. larga. Nu ştii ce să dacă d. lor­ga nu o să păţească crezi : timpul e capricios ca d- întocmai ca acel îmblânzitor care lor ga sau d. lor­ga e capricios ca timpul. 4­­ : ii* Şi aţi văzut aşa tamnesam, în luna lui Cuptor a năvălit frigul, dar ce frig, ger în toată regula. La Sinaia vilegiatu­riştii au­ fă­cut focul în sobe iar la Techir­­ghiol a suflat crivăţul. Şi aţi observat cred, ce bine s’au realizat prevestirile meteoro­logilor, cari tot îi dădeau zor că linia August va fi extrem de căl­duroasă. Dar se pare că totul n’a fost decât un simplu intermezzo şi de eri am început iarăşi să transpirăm. Cum dreten să­ nu îne­buneşti când în a­ceiaş săptă­mână schimbi paltonul cu vesto­nul de alpaca ? ţ : ■' Şi aşa sofii s’au repezit prîn staţiuni de şi-au adus­­jumătă­ţile acasă, cari desigur toate au fost unanime în a declara că nu mai puteau de dorul lor~ ţ. Vorbă să fie! In câteva zile, Bucureştii şi-au reluat aspectul normal, în locul celui de oraş asediat, cinematogra­fele, toate cu filme tâmpite sunt iarăşi pline, iar­­premiera piesei „Salto mortale“ la Teatrul Ec­a­pus cu botul pe labe, toată jun­gla, dar în care moare din cauza unui stupid abces la măsea. „ Observaţi bine şi veţi vedea că d. Iorga şi-a creat cele mai multe animozităţi nu din cauza cine ştie căror lucruri mari, ci din nimi­curi. :i| - ; 'Mai întâi cu accesul la minis­tere. Măsura av&at complect chix și are darul să exaspereze pe toa­tă lumea în mod inutil. De aia mergeau toate prost pentru că u­­tUe ministerelor nu erau zăvo­rite ca acum ? ■■ * -fe D. Iorga a luat dispoziţia ca şcolile să înceapă neapărat la 1 Septembrie deşi regulamentul pre­vede precis data de 15 Septem*­brie. Prin măsura Imid de d. Iorga şi-a aprins paie în cap. De aia nu se învaţă astăzi mai ni­mic jientrucă anului şcolar îi mai lipsesc două săptămâni ? Mai bine s’ar lua măsuri ca ,în timpul anului elevii să nu mai hoinărea­scă pe­ maidane şi să nu­ se urm­­ză nebunească, atâta după box 'şi foot­ball, 0'"-' ' ■ ‘i;,î '-{}»!#*! H Acuma 3, Iorga desigur că s’a convins că dispoziţia s­a a fost pripită şi că ea, neimportantă în fond, are totuşi darul să exaspe­reze o­­ lume întreagă. Dar pentru că a fost prea mult acuzat în ultimul timp că nu e statornic în păreri, d, Iorga vrea să dovedească — de ce nu şi-o fi a­les alt prilej ? — contrariul. Şi aşa staţiunile climaterice s’au golit. La casinoul „Umezeală" din Sinaia suflă vânt de primăvară, iar la mesele de joc îşi dau şi că­maşa după ei vre-o câţiva carto­fori incorigibili chibiţuiţi de vre-o câteva cocote, cari pe ploa­ia asta, nevoite sunt să fie femei cinstite în casă pustie. La Gară se deşeartă zilnic tre­nuri cu copilaşi negri ca tăciu­nele amărâţi că d. Iorga le-a ră­pit două săptămâni de vacanţă. Vilegiatura s’a sfârşit. Gucoa­­nele îşi dau toată ziua cu pantezi şi alifii ca să-şi menţie negreala şi se tot examinează dacă au slă­bit. Totul este chestie de auto­sugestie. . ..y Demoazelele nu pot dormi cu gândul la flirtul din vilegiatură. Ah flirtul de vilegatură , ce re­pede se leagă şi­­fi repede se des­face. . . ... . . . (. . . Gospodinele au­ început să pue murături la borcan şi în mijlocul curţii, în cazane de ruffi, fierb magiun şi­ buli­on. . ' Vilegiatura s'a sfârşit. IQAN MASSOFF Expoziţii senzaţionale la New-York Alfred H. Barr directorul Mu-i pune aproximativ patr­uzeci de zeului de artă modernă din New- York, după câteva săptămâni pe­trecute în Europa, a dat o serie de interesante amănunte asupra expoziţiilor pe care le organizea­ză la Muzeul de artă modernă din New York. Se ştie că această instituţie a fost înfiinţată în 1929 de Miss Lizzie Bliss. De atunci s-au organizat acolo o serie de expoziţii interesante cu opere de Van Gogh, Gauguin, de picturi, treizeci de desemnă, două­zeci şi cinci de litografii. Scopul acestei expoziţii a fost de a con­centra mare parte din opera lui Matisse răspândită în toată lumea. După expoziţia Matisse se va organiza o interesantă expoziţie de arhitectură modernă. Vor fi invitaţi să lucreze în comitetul de organizare patru mari arhitecţi din Europa şi patru arhitecţi a­­mericani. Intre aceştia vor fi Le Corbu­­busier (francez), olandezul I. P. Oud şi­ Walter Gropus şi Mies van der Rohe Germain. Apoi se va organiza o expoziţie de pictură decorativă murală a pictorului american Diego Rivero. Mai târziu voiu aduna un an­samblu compus din cele mai în­­drăsneţe realizări artistice din toate vremurile şi din toate ţă­rile. Se ştie că Muzeul d­e artă mo­dernă din New York e în strânsă colaborare cu „Metropolitain Mu­­seum” din acelaş oraş. Ce să pictez o pânză cubistă, Seurat, Cezanne, Picasso. Bo­­ncoimpresionistă sau futuristă, m’am străduit totdeauna să pictez ceva bun. Și trăesc în epoca noastră o natur­ate^ă americană și alta de artă rar ca operele mele sa exprime germană în care pictorii Kokoskak pânze re­ nault, Leger, Cherico, Derain, Co­rot, Daumier, Toulouse, Lautrec, fiindcă' etc-IlliUlLai 1 *■ t . , 1 Apoi sa organizat o expoziţie şi Bekmann au expus marcabile. EXPOZIŢIA MATISSE La 2 Noembrie se va deschide la New York o interesantă expo­ziţie Henri Matisse. Se vor ex­ Noutăţi de la teatrele pariziene MARIA VENTURA VA JUCA „MAMAN COLIBRI” LA CO­­MEDIA FRANCEZA Teatrul Porte St. Martin de Teatrul des Arts va deschidă sub direcţia d-lui Maurice Leh- stagiunea, cu piesa Machiavell de mânu va redeschide stagiunea cu n­oua piesă d-lui Maurice Ros­Alfred Mortur. Unul din principalele roluri va fi jucat de artistul Louis Gauthier. Teatrul St. Georges va redes­chide stagiunea cu o reluare a piesei: „Étienne” de Jacques Dé­val. Piesa ajunge în curând la a 400-a reprezentaţie. Teatrul L’Oeil de Paris va juca piesa: „La Vie commence demain” de Maurice Cimber. Teatrul Ambassadeurs des­chide stagiunea la 1 Octombrie cu „Ciclonul” de Somerset Mau­gham. Piesa va avea o distribuţie stră­lucită cu Suzanne Despres, Hu­­guette ex Duflos şi d-nii Jean Max şi Georges Mauloy. Maggio” se va juca la teatrul Ab­­bigu sub titlul „Cent jours” în adaptarea d-lui Andre Mauprey. Rolul lui Napoleon va fi jucat de Firmin Gemier. Teatrul „Aide et Protection”, sub direcţia d-lor Gabriel Im­­­bert şi Pierre Aldebert va juca o comedie dramatică de Auguste Willffroy, intitulată „Sur l’autre rive”- „­­ LA COMEDIA FRANCEZA La Comedia Franceză au înce­put repetiţiile piesei „La Tragedie d’Alexandre” de Paul Domasy. In curând vor începe repetiţiile piesei : „Mamam Colibri” de Ba­taille în care rolul principal va fi jucat de d-na Maria Ventura. PIESA LUI MUSOLINI Piesa lui Benito Gioacchino Forzano Musolini «I ,Campo di ) Finnin Gcmiet hîM fafatSnl Ha 1Î D!« nici nu'mi vine să ered că i»S a. j discuţie, un tip de lângă mine tâşi altul decât Finţl. D. Dem. Theo Ulis fiu la teatru... 1 neşte pe scenă, un altul de pe see- ‘­dorescu o acuză pe Maria Anto­nova. George Vraca crede că uci­ga­şul e chiar judele instructor iar d. V. Timuş care-1 cunoaşte pe făptaş,—te pomeneşti că e compli­ce ! — face pe misteriosul. Bang ! Actul III. La teatrul. Tony Bulandra mărturiseşte cri­ma... — Vezi, izbucneşte triumfător d. Ion Dimitrescu, am spus eu că el e asasinul. — Te înşeli acuma joacă tea­tru­l . — Păi îl vrei să joace ? — Nu m’ai înţeles. Joacă tea- Unde eşti tu Sfierlock Helmes?!.. ...Când, Duminică noaptea, pe pe la orele 11 şi jumătate, o edi­ţie specială, anunţa „Crima de la teatrul Regina Maria“, publicul bucureştean s-a alarmat, crezând că, în loc de „Salto Mortale“, tea­trul „celor cinci“ a deschis stagiu­nea cu o piesă originală... Rudele celor plecaţi la Ipanii! s’au interogat pe la poliţie, pe la redacţiile ziarelor, şi numai du­pă ce au fost asigurate că nu poa­te fi vorba de vreun pericol, din moment ce nu e pe afiş d. Isaiia Răcăciuni sau d. Ludovic Dauş, s’au liniştit... Cu atât mai mare a fost nedu-. merirea... Ce s’a întâmplat atun­ci ? ! Să-mi permiteți să vă dau eu lămuririle necesare... Duminică seara am fost la. tea-, trul Regina Maria, ujule avea joc deschiderea stagiunii cat ^S­alto Mortale“... • !j rr ■ 1 Lumea ca la un Zece Mai di­nainte de războiu.1 Toat® locurile sunt ocupate şi în van îmi arunc ochii, într’o aiichetă amănunţita, doar, doar voiu găsi un colţişor liber- Deloc ! Stă publicul şi în picioare, întocmai ca la filmele în care Marine Dietrich denun­ţă opiniei publice toate secretele ispititorului­ ei corp... —­ Nu mai s­untrbilete ? ’ Un domn elefant, în sm­oking, se roagă disperat. ----Daţiuni, cel puţin o galerie ! — Nu e ! . _ ' fjj. — Stau și în picioare ! 1 — Nu mai e loc de­cât pe pi-| cioarele altora ! Rămân înmărmurit... Așa pu­hoi de public nu mi-a mai fost dat să văd­­ vreodată... de JACK BERARIU începe spectacolul.IT D-ra Mary Greg Fenescu flan­­sează. Este 150 la sută goală... De­odată, când îi era lumea mai dra­gă, pac ! pac! pac! trei gloanţe de revolver şi dansatoarea se pră­buşeşte „Truc” !, gândeşte publi­cul din sală... La fel gândesc şi actorii de pe scenă care joacă o piesă intitulată: „O crimă în tea­trtt‘. Dar ce e asta?! Dumnezeu­le! Mary Grey a­ fost ucisă pe a­­devăratele!. . ‘ • . La faţa locului vine imediat d. judecător­ de instrucţie V. Maxi­milian, care începe ancheta... Din­tr’o loje apare Clarke zis şi Tony Bulandra, care se suie pe scenă. Se face­ lumină în sală și regiso­­rul Târianu anunță că spectacolul se întrerupte. Maximilian ia, inte­r'ogatoriul lui Tony Bulandra, a­­cesta neagă că ar fi ucis-o pe­ Ma­ry Grey, câteva cuconițe, din sală. — Vasăzică n’a ucis el ! — Ba a, dar în teatru ! — Cum în teatru ? “ — Adică în piesa pe care 0 joa­că!. * 1 • — Asta spun și eu : în .Sal­to Mortale“. Ași, în piesa pe care o joacă ' In­ foyer au.loc discuţii aprin­exclamă *: — Ah! Topj !... este' se. Lehy Căler, care’și aprinde,©' în'„Salto Mortale“, anchetă, apoi, Miss Nelson An- țigaretă „Darling“, protestănd tot! — Aha ! El e asasinul din pi® tonova, rivala lui Mary Grey, din deodată că „vai ce fumărae e !“, sau: ,,O crimă în teatru“ ! ■ală cum­va voci se amestecă în susţine că vinovatul nu poate fi ! — Dai,­nă coboară în sală, nu mai ştii ca­re e actor şi care spectator şi cor­tina se lasă, în momentul când iscusitul judecător de instrucţie V. Maximilian, a descoperit că autorul asasinatului, este, sau Parked Bulandra, sau Miss Nel­son Antonova, sau Mrs. Parker, Maria Sandu, sau sufletul Finţi şi dacă nu-i unul din ăştia, cu si­guranţă că trebue să fie altul,­ începe actul II, care se petrece la Tribunal.. Instrucţia crimei e în curs. Rând pe rând fac depozi­ţii Tony Bulandra, Maria Anto­nova, Nora Piacentini, Maria Iru în teatru ! Sandu şi Finţi. Cine e vinovatul? Cine ? ,D. jude Maximilian ne lă­mureşte 7 — ,D-ta nu eşti ! Nici D-ta ! Nici d-ta ! I­. Cine este, atunci, cin­e ? Mister de nepătruns.' Cade cortina. — Atunci crima nu s’a făptuit în_ „Salto Mortale“ ? * t t — Ba da ! E o crimă „aranja­tă“ în ,,0 crimă în teatru“ și u­­na veritabilă în „Salto Mortale“ ! _ — Fugi d’aici ! N’ai să mă fa­ci să crez c’a omorât-o pe Penea­­sca ! . — Nu pe ea , pe Mary Grey ! —■ Păi Mary Grey nu e Nutzy Benescu ? — Ba da, dar crima e simula­tă ! — Spuneai adineaori că e rea­litate ! — Este o realitate în piesă, dar nu și în piesă... Pardon, vreau să spun că, adica, pardon, m’-am în­curcat și eu ! Până la urn­ă, d. jude Maximi­lian desleagă misterul iar publi­cul aplaudă sgomotos şi pe­ el şi pe „criminal“... ...Aceasta a fost crima de la tea­trul Regina Maria, care mai a­­bitir ca aceea de la Buzău, promi­te să fie la ordinea zilei, cel pu­ţin trei luni de azi încolo !— Repertoriul Teatru­lui Nat­onal din Belgrad Teatrul Naţional din Belgrad, a pregătit pentru noua stagiune, între altele, „Clădirea Scadrei” de Koroliov, „Sora Căpitanului Leca” comedie eroică de Dimi­­trievici, „Mister Dolar” comedie de Nesici, „Fără conştiinţă” de Kujundjici, „Jubileul” comedie de M. Miloşevici, ,şi paradoxul lui Mlenovici „Credinţa”. Dintre autorii străini: „Idiotul” de Dostoevski, „Definitiv” de Ka­taev, „12 scaune” de Levin, „Moş­tenitorul” de scriitorul polonez Siedlicki şi două piese de Langer. Repertoriul clasic al Teatrului Naţional din Belgrad cuprinde pe următorii scriitori : Moliere, Shakespeare, Jonson (Volpone), Goethe (Faust) şi Schiller (Hoţii). ■ x p x

Next